ICCJ. Decizia nr. 2349/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2349/2010
Dosar nr. 10279/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 55 din 25 februarie 2010, în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată plângerea petenţilor D.G., T.C.N., C.I., R.A. şi D.M. împotriva rezoluţiei din 2 octombrie 2009 dată în Dosarul nr. 804/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
I-a obligat pe petenţi să plătească câte 300 lei cheltuieli judiciare statului din care câte 100 lei reprezentând onorariu de avocat din oficiu se va avansa din fondurile M.J.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:
La data de 22 iulie 2009, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a înregistrat lucrarea privind plângerile penale formulate de persoanele private de libertate T.C.N., M.D. şi D.G., deţinuţi în cadrul Penitenciarului Giurgiu, prin care au solicitat efectuarea de cercetări fată de funcţionari din cadrul Penitenciarului Giurgiu.
În motivarea plângerilor, petenţii au arătat că au fost mutaţi în camera de izolare urmare a unui incident petrecut în data de 28 ianuarie 2009.
Astfel, au susţinut că, în data de 28 ianuarie 2009, în urma unui conflict cu un alt deţinut, au fost bătuţi de personalul însoţitor şi li s-a aplicat sancţiunea disciplinară a mutării în camera de izolare. De asemenea, au mai arătat că a doua zi au fost din nou bătuţi de personalul din penitenciar.
Din verificările efectuate în cauză, a rezultat că aceleaşi plângeri au făcut obiectul Dosarului înregistrat sub nr. 42/P/2009 pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, în care s-a dispus prin rezoluţia din data de 8 aprilie 2009 neînceperea urmăririi penale faţă de ag. şef adjunct P.F., ag. princ. B.P., ag. şef adjunct S.V. şi ag. şef principal S.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 267 C. pen.
Întrucât din actele premergătoare efectuate în prezenta cauză nu au rezultat elemente noi, de natură a duce la concluzia că a dispărut sau că nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat rezoluţia nr. 42/P/2009 din data de 08 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu (astfel cum cere în mod expres textul art. 228 alin. (7) C. proc. pen.), se constată că în cauză există unul din cazurile care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penală faţă de ag. şef adjunct P.F., ag. princ. B.P., ag. şef adjunct S.V. şi ag. şef principal S.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 267 C. pen., respectiv cel prev. de art. 10 lit. f) C. proc. pen. – lipseşte o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi anume existenţa unor elemente noi, e natura celor prev. de art. 228 alin. (7) C. proc. pen.
Aşa fiind prin rezoluţia nr. 804/P/2009, din 2 octombrie 2009 procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. d) şi f) C. proc. pen., faţă de agentul şef adjunct P.F., agent principal B.P., agent şef adjunct S.V., agent şef principal S.C. agent principal C.C., agent principal O.A., comisar şef P.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 267 C. pen. şi faţă de comisar şef B.F., comisar şef M.F., agent principal B.P. şi agent şef R.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei soluţii au formulat plângere D.G., T.C.N., D.M., C.I. şi R.A., la data de 23 octombrie 2009, aceasta fiind semnată de D.G. şi R.A.
Prin rezoluţia nr. 1623/11-2/2009, din data de 26 octombrie 2009, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenţii D.G. şi R.A.
În ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă, s-a arătat în cuprinsul rezoluţiei, că nu a avut o plângere penală iniţială cu privire la faptele sesizate şi că urmează „să aprecieze cu privire la posibilitatea formulării unei plângeri, aşa cum au procedat şi ceilalţi petenţi, pe care să o adreseze organului competent".
Prin plângerile înregistrate, la datele de 30 octombrie 2009 - 02 noiembrie 2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, detenţii D.G., T.C.N., C.I., R.A. şi D.M. au solicitat desfiinţarea rezoluţiilor nr. 804/P/2009, din 02 noiembrie 2009 şi nr. 1623/11/2/2009, întocmite de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa a dispus ataşarea Dosarului nr. 804/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, format în urma plângerilor formulate de către petenţi împotriva intimaţilor şi în care s-a dispus rezoluţia mai sus menţionată. Curtea, după punerea în discuţie a cererii de conexare şi după solicitarea dosarului menţionat, a dispus, în temeiul art. 36 C. proc. pen., reunirea celor două cauze şi conexarea Dosarului nr. 10.287/2/2009 la Dosarul nr. 10.279/2/2009. În urma verificării înscrisurilor depuse de petenţi în Dosarul nr. 10.279/2/2009, s-a constatat că sunt aceleaşi acte ca şi cele depuse în Dosarul nr. 10.287/2/2006, solicitările de ataşare referindu-se la acelaşi Dosar nr. 804/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Curtea, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., efectuând controlul de legalitate şi temeinicie a actelor procesuale dispuse în cauză, a constatat că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii menţionaţi este legală şi temeinică.
Astfel din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că în sarcina acestora nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 267 C. pen., deoarece aceştia au folosit mijloacele tehnice din dotare pentru a despărţi persoanele implicate în conflict, respectiv deţinuţii C.I., D.M., D.G. şi T.N., reuşind aplanarea conflictului. Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în raport de latura subiectivă, lipsind intenţia de a provoca persoanelor lipsite de libertate suferinţe care nu sunt inerente măsurii pe care o execută.
Pentru aceleaşi considerente, în mod legal, în cauzăs-adispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de comisar şef P.G. sub aspectul săvârşirii fracţiunii prev. de art. 267 C. pen.
Susţinerile petenţilor, cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare a mutării în camera de izolare au fost cercetate, stabilindu-se că sancţiunile disciplinare au fost aplicate prin hotărârile Comisiei de Disciplină din cadrul Penitenciarului, formată din comisar şef B.F., comisar şef M.F., agent principal B.P. şi agent şef R.D., cu respectarea prevederilor legale, astfel încât în sarcina lor nu se poate reţine săvârşirea fracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în raport de latura obiectivă.
Împotriva sentinţei au declarat recurs petenţii D.G., T.C.N. şi R.A., recurentul petiţionar şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin recursul procurorului sentinţa este criticată ca nelegală deoarece:
- instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii plângerii, invocată de procuror;
- greşit a fost respinsă plângerea, ca nefondată, soluţia legală fiind aceea a respingerii ei ca inadmisibilă.
Prin motivele scrise s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
La termenul din 4 februarie 2010, instanţa a dispus conexarea Dosarului nr. 10287/2/2009 (nr. 2545/2009) la Dosarul nr. 10279/2/2009 (nr. 2544/2009), constatând identitate de parte şi obiect.
Ulterior şi acestui moment procurorul a invocat excepţia inadmisibilităţii plângerilor, întrucât au fost formulate şi semnate în numele celorlalţi petenţi, de către R.A., persoana care nu are calitatea prevăzută de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin sentinţa care face obiectul recursurilor de faţă plângerea petenţilor D.G., T.C.N., C.I., R.A. şi D.M. a fost respinsă, ca nefondată, deşi instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii invocată de procuror fără să se pronunţe cu privire la aceasta.
Prin recursurile lor, petiţionarii au susţinut că hotărârea este netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa nu a avut în vedere probele administrate din care rezultă că T.C.N. a fost lovit, în care sens există un certificat medico - legal. Petiţionarul R.A. a susţinut că instanţa a pus în discuţie inadmisibilitatea plângerii şi a constatat că aceasta este admisibilă, drept pentru care s-a pronunţat pe fond. Referitor la faptul că a semnat singur plângerea adresată parchetului consideră că prin susţinerile orale ale petenţilor, aceştia şi-au însuşit plângerea, iar retragerea petentului C.I. din cauză a fost motivată de presiunea exercitată de făptuitori.
Au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Recurentul D.M. a susţinut că a fost bătut şi supus la rele tratamente şi că este în posesia unui certificat medico - legal, astfel că, personal consideră că hotărârea este nelegală şi netemeinică.
Verificând hotărârea prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul procurorului este fondat, iar recursurile petenţilor nefondate.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, data de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere.
Din examinarea plângerilor din Dosarele nr. 10279/2/2009 şi 10287/2/2009 (fila 1), ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, rezultă că acestea poartă o singură semnătură, aceasta fiind a lui R.A., având în vedere şi precizarea făcută de acesta în fata instanţei la termenul din data de 04 februarie 2010.
De asemenea, mai rezultă că cele două plângeri au fost expediate de R.A., conform plicurilor aflate la fila 2 din aceleaşi dosare.
Urmare a analizării actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că în incidentul din data de 28 ianuarie 2009, ce a făcut obiectul prezentei cauze, nu a fost implicat numitul R.A.
Astfel, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au fost înregistrate plângerile penale formulate de persoanele private de libertate T.C.N., M.D. ŞI D.G., deţinuţi în cadrul Penitenciarului Giurgiu, prin care au solicitat efectuarea de cercetări faţă de funcţionari din cadrul Penitenciarului Giurgiu.
Sus-numiţii au arătat că în data de 28 ianuarie 2009, în urma unui conflict cu un alt deţinut, C.I., au fost bătuţi de personalul însoţitor şi li s-a aplicat sancţiunea disciplinară a mutării în camera de izolare, iar a doua zi au fost din nou loviţi de personalul din penitenciar.
Prin rezoluţia nr. 804/P/2009, din 02 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d) şi f) C. proc. pen. faţă de agent şef adjunct P.F., agent principal B.P., agent şef adjunct, S.V., agent şef principal S.C., agent şef principal C.C., agent şef principal O.A., comisar şef P.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 267 C. pen. şi faţă de comisarul şef B.F., comisar şef M.F., agent principal B.P. şi agent şef R.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin art. 2781 C. proc. pen. a fost reglementată plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Legiuitorul a prevăzut că persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interesele legitime sunt vătămate pot face plângeri, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare potrivit art. 277 şi art. 278 la judecătorul de la instanţa căruia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În raport de aceste dispoziţii, plângerea formulată şi semnată de R.A. este inadmisibilă, întrucât acesta are calitatea de persoană vătămată sau persoană a cărei interese legitime au fost vătămate, nefiind implicat în incidentul din data de 28 ianuarie 2009.
De asemenea, acesta nu a fost împuternicit de persoanele implicate în conflict şi îndreptăţite să formuleze plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., să procedeze în acest sens, textul de lege nu reglementează posibilitatea însuşirii plângerii formulate de o persoană fără calitate de către persoanele care ar fi fost îndreptăţite să o formuleze.
Excepţia inadmisibilităţii a fost pusă în discuţia părţilor, după care, instanţa a rămas în pronunţare cu privire la acest aspect.
Din considerentele hotărârii arătate în cele ce preced, rezultă că prima instanţă, procedând conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., a analizat legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, de neîncepere a urmăririi penale şi constatând că acestea sunt legale şi temeinice a respins plângerea.
Procedând în acest fel, curtea a pronunţat o hotărâre nelegală, deoarece inadmisibilitatea plângerii nu o îndreptăţea săprocedeze conform art. 2781 alin. (7) C. proc. pen.
Aşa fiind Înalta Curte, urmează să admită recursul, să caseze hotărârea şi, rejudecând cauza, să respingă, ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarii D.G., T.C.N., R.A. şi D.M. împotriva rezoluţiei nr. 804/P/2009 din 2 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru considerentele de mai sus urmează ca recursului declarate de petiţionarii D.G., T.C.N. şi R.A. să fie respinse, ca nefondate.
Văzând şi disp. art. 192 din C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 55 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează sentinţa penală atacată şi rejudecând:
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarii D.G., T.C.N., R.A. şi D.M. împotriva rezoluţiei nr. 804/P/2009 din 2 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate pe petiţionarii D.G., T.C.N. şi R.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4574/2010. Penal. Ameninţarea (art. 193... | ICCJ. Decizia nr. 235/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
