ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2440/2010
Dosar nr.6415/95/2009
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului;
Prin Sentinţa penală nr. 200 din 1 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6415/95/2009, în baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii A.S. şi N.B.V. ambii deţinuţi în prezent în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Craiova, la pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare.
De asemenea, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, au fost condamnaţi aceiaşi inculpaţi la câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi la câte 2 ani pedeapsă complementară fiecare constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă prima instanţă a dispus, în baza art. 33 - 34 C. pen., contopirea pedepselor aplicate inculpaţilor în pedeapsa cea mai grea, stabilind ca fiecare inculpat să execute câte 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 3 iunie 2009 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, Tribunalul Gorj a confiscat de la inculpaţi 3,5 kg haşiş ridicate de organele de poliţie în baza procesului-verbal din 2 iunie 2009.
De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata sumelor de câte 1.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Gorj emis la 23 iulie 2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii A.S. şi N.B.V. pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut, în fapt, că inculpatul A.S. locuia în Târgu Jiu din anul 2000, a fost plecat în Spania unde a lucrat în agricultură, construcţii, cât şi în alte sectoare, iar din anul 2003 a deschis o firmă de construcţii în Tenerife, extinzând activitatea acesteia şi în localitatea Sagunto - Spania. La firma sa a lucrat şi inculpatul N.B.V. din Lugoj, cu care se afla în relaţii de prietenie până în anul 2007, când şi-a deschis propria sa firmă de construcţii.
S-a mai reţinut că, la un moment dat, firmele au intrat în faliment motiv pentru care, în toamna anului 2008, cei doi inculpaţi s-au hotărât să revină în România, inculpatul A.S. stabilindu-se în municipiul Târgu Jiu, urmare faptului că se afla în relaţii de concubinaj, de circa doi ani de zile, cu martora B.N.E. A deschis firma de construcţii - SC A.P. SRL Târgu Jiu şi, întrucât inculpatul N.B.V. avea o datorie de 2.000 euro la el, a decis să lucreze în continuare la firma sa.
Inculpatul N.B.V., având unele probleme financiare, în luna aprilie 2009, a fost contactat telefonic de un prieten al său din Spania, numitul B.F., care i-a adus în Târgu Jiu cantitatea de 4 kg haşiş (drog de risc), pe care trebuia să o valorifice, urmând a-i remite suma de 1.100 euro/kg, dându-i totodată, drept probă bucăţi mai mici, învelite într-o punguţă din staniol,.
S-a mai reţinut că inculpatul N.B.V. a hotărât să depoziteze întreaga cantitate de droguri la o locaţie, unde îşi ţinea sculele folosite pentru construcţie, respectiv la domiciliul martorului R.N., zis N. din Târgu Jiu, str. J. Despre existenţa drogurilor cunoştea numai inculpatul N.B.V., iar la un moment dat, l-a informat şi pe inculpatul A.S. căruia i-a cerut să îi găsească cumpărători pe raza judeţelor Gorj sau Dolj.
Întrucât inculpatul A.S. avea o situaţie financiară precară, a fost de acord cu propunerea, fapt pentru care a început să caute potenţiali cumpărători prin diferite baruri din Târgu Jiu şi Craiova contactând mai ales persoane din lumea interlopă, mulţi dintre aceştia evitau discuţia, însă, în cele din urmă, aflându-se la barul restaurantului A. din Târgu Jiu, discutând la o masă cu nişte tineri, Ie-a lăsat numărul de telefon, ulterior, fiind contactat de un oarecare A.
După aproximativ o săptămână, inculpatul A.S. s-a întâlnit cu numitul A., în oraşul Filiaşi, judeţul Dolj, şi l-a contactat telefonic pe inculpatul N.B. care se afla în localitatea Săvârşin, judeţul Arad la sora sa şi l-a informat că a găsit un cumpărător spunându-i să vină cu marfa în Târgu Jiu, urmând ca pe data de 02 iunie 2009 să se întâlnească în oraşul Filiaşi.
La data de 02 iunie 2009, inculpatul N.B. s-a deplasat de la Săvârşin în Târgu Jiu cu autoturismul aparţinând cumnatului său şi s-a întâlnit cu inculpatul A.S. la un bar situat în zona Paralela 45, ultimul fiind însoţit şi de concubina sa B.N.E.
S-a mai reţinut că după ce l-a informat cu privire la tranzacţia ce urma să aibă loc, inculpatul N.B.V. s-a deplasat la locaţia unde ţinea ascunse drogurile, Ie-a luat, hotărând de comun acord să se deplaseze în oraşul Filiaşi, fiecare cu autoturismul său, din motive de siguranţă, inculpatul A.S. folosind autoturismul proprietate personală înmatriculat în Spania. Odată ajunşi în oraşul Filiaşi, cei doi au parcat autoturismele în aproprierea barului „L.O.", după care inculpatul A.S. a mers în bar să se întâlnească cu cumpărătorul, iar inculpatul N.B. a rămas în autoturism.
După discuţiile purtate în bar, inculpatul A.S. a venit cu cumpărătorul la autoturismul acestuia, au discutat, chemându-l apoi şi pe inculpatul N.B. Acesta din urmă a venit mai întâi să discute cu privire la cantitate şi preţ, după care s-a deplasat din nou la autoturismul său, aducând cu el drogurile ambalate în două pungi din plastic pe care Ie-a ascuns sub geacă. Drogurile au fost cântărite în maşină şi s-a discutat despre preţ, relevante în acest sens fiind discuţiile dintre inculpaţi şi cumpărător, cu privire la droguri şi cantitatea acestora.
Prima instanţă a mai relevat, în considerente, că în momentul în care cumpărătorul s-a deplasat să pună drogurile în portbagajul autoturismului, au intervenit organele de poliţie, imobilizându-i pe inculpaţi, efectuând percheziţii corporale şi auto, precum şi alte activităţi ocazionate de prinderea în flagrant.
Cu ocazia percheziţiei corporale efectuate s-a găsit şi cântărit cantitatea de 3,5 kg haşiş învelită în folie din plastic sub formă de batoane solide de culoare maro, cu miros specific. S-a procedat la testarea substanţei cu trusa Narcotest, rezultatul fiind pozitiv, indicând prezenţa rezinei de canabis.
Ulterior cantitatea de droguri pusă în vânzare de către inculpaţi a fost trimisă la I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză şi Profil al drogurilor pentru cântărire şi expertizare, iar potrivit raportului de constatare tehnico ştiinţifică din 04 iunie 2009, a rezultat că probele înaintate în cauză sunt constituite din 2.920,1 grame rezină de canabis şi 479,67 grame rezină de canabis în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocanabinolul (T.H.C.) - substanţă psihotropă bio-sintetizată de planta canabis, ce face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/200 (drog de risc).
Tribunalul Gorj a mai reţinut că, în drept, aşa cum au fost prezentate faptele celor doi inculpaţi, constând în aceea că s-au asociat în vederea săvârşirii de trafic de droguri de risc, faptă urmată de săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri scop în care s-au interesat de potenţiali cumpărători ai cantităţii de 3,5 kg haşiş, fiind prinşi în fragrant la data de 2 iunie 2009 în timp ce au vândut cantitatea de droguri cu suma de 6.700 euro, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 - 34 C. pen.
În aceeaşi ordine de idei, prima instanţă a mai reţinut că starea de fapt expusă şi vinovăţia inculpaţilor a fost demonstrată de procesul-verbal de realizare a acţiunii fragrante, procesul-verbal de sesizare din oficiu, planşe foto, procese-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire şi colaboratorul acestuia, procese-verbale de percheziţii auto şi corporale, procesul-verbal de percheziţie domiciliară, înregistrări convorbiri telefonice, înregistrări şi filmări în mediul ambiental, declaraţii de martori şi declaraţiile inculpaţilor, prin care au recunoscut faptele comise.
De asemenea, prima instanţă, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două fapte, pericolul social ridicat al faptelor comise, cantitatea de droguri oferită spre vânzare şi conduita sinceră a celor doi inculpaţi şi a apreciat că, aplicarea unor pedepse de câte 5 ani închisoare pentru fiecare inculpat este de natură să realizeze scopul pedepsei sub aspect preventiv şi educativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel inculpaţii A.S. şi N.B.V., primul apelant criticând hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate, în condiţiile în care i s-a reţinut în sarcină săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, deşi din probele administrate nu a rezultat vinovăţia sa.
Acelaşi inculpat a mai susţinut că a intenţionat numai să-şi recupereze suma de bani, pe care i-o datora inculpatul N.B.V. şi, singura posibilitate era să-l ajute pe acesta să vândă droguri, inculpatul fiind de acord să participe la efectuarea tranzacţiei de vânzare a drogurilor, prilej cu care s-a organizat flagrantul.
De asemenea, a mai susţinut că faptele s-au derulat la intervenţia exclusivă a agentului sub acoperire, acesta determinând comportamentul infracţional şi instigarea inculpatului la săvârşirea faptei penale.
Apelantul inculpat A.S. a mai criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul cuantumului pedepsei, stabilit, cât şi al modalităţii de executare aleasă de către instanţă, precum şi cu privire la nerestituirea de către instanţa de fond a telefonului mobil, confiscat.
Apelantul inculpatul N.B.V. a criticat greşita individualizare a pedepsei, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei şi cele personale ale inculpatului, circumstanţe cărora a susţinut că nu li s-a dat eficienţa juridică cerută de lege.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în raport de motivele de apel invocate, cât şi de hotărârea instanţei de fond, a constatat că apelurile au fost fondate numai în ceea ce priveşte omisiunea restituirii către cei doi inculpaţi a telefoanelor mobile, ridicate cu prilejul organizării flagrantului, astfel cum au fost descrise în procesul-verbal de prindere în flagrant, încheiat la 2 iunie 2009, bunuri ce nu au fost supuse confiscării, potrivit dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. şi art. 373 C. proc. pen.
Instanţa de prim control judiciar, prin Decizia penală nr. 70 din 18 martie 2010, a admis apelurile declarate de inculpaţii A.S. şi N.B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 200 din 1 septembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 6415/95/2009, a desfiinţat sentinţa doar sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza căruia a restituit inculpatului A.S., un telefon marca I. de culoare argintie cu negru, cartelă SIM, iar inculpatului N.B.V. un telefon mobil marca N., cartelă SIM, bunuri descrise în procesul verbal de prindere în flagrant încheiat la 2 iunie 2009, şi care nu au fost supuse confiscării.
Prin aceeaşi decizie instanţa de prim control judiciar a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate şi a dedus, în continuare, detenţia preventivă pentru fiecare inculpat, începând cu 1 septembrie 2009, la zi, menţinând starea de arest faţă de aceştia.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că este nefondată critica adusă de apelantul A.S. privind greşita interpretare a probatoriilor administrate prin reţinerea unei stări de fapt neconformă adevărului, constatând că faptele săvârşite de către inculpat au fost pe deplin probate în cauză.
A mai constatat că, pe lângă probele enumerate de către apelant, flagrantul organizat, declaraţiile inculpaţilor, actele şi măsurile procesuale întreprinse pe parcursul urmăririi penale, constând în interceptarea convorbirilor telefonice, în planşele fotografice, ordonanţa de efectuate a percheziţiei corporale şi a autovehiculului cu care s-au deplasat cei doi inculpaţi, procesele-verbale de testare, cântărire şi sigilare a cantităţii de droguri, rezoluţia şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, a cantităţii şi calităţii substanţelor stupefiante ridicate, notele operative privind supravegherea celor doi inculpaţi, întocmite de lucrătorii operativi, procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare şi depoziţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, au dovedit săvârşirea de către inculpat a faptelor penale, astfel cum au fost reţinute în sarcina sa de către instanţa de fond, din coroborarea tuturor acestor probe, rezultând că starea de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, era corespunzătoare adevărului.
În considerentele hotărârii instanţei de apel, s-a mai menţionat că împrejurarea că acest apelant intenţiona să-şi recupereze un împrumut de la celălalt inculpat, nu era de natură a înlătura răspunderea penală a acestuia, în condiţiile în care inculpatul A.S. a participat la săvârşirea faptelor penale, apreciindu-se că, scopul putea influenţa, eventual, numai sancţiunea ce urma a fi aplicată inculpatului şi nu exonera inculpatul de răspunderea penală pentru faptele săvârşite.
S-a mai considerat de către instanţa de apel că nu putea fi reţinută nici critica privind activitatea agentului sub acoperire, atâta timp cât acesta a acţionat în limita împuternicirilor acordate, conform ordonanţei de autorizare, neexistând contradicţii între actele încheiate de acesta şi celelalte probe administrate în cauză, care să creeze dubii asupra situaţiei de fapt cu care a fost sesizată instanţa de judecată.
Instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 62 şi urm. C. proc. pen., privind administrarea probelor şi interpretarea acestora.
Referitor la critica adusă de cei doi apelanţi vizând cuantumul şi modalitatea de executare pedepsei aplicate, aleasă de către prima instanţă, instanţa de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât a reţinut că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) raportat la art. 52 C. pen., stabilind, pe de o parte, proporţia corespunzătoare între persoana inculpaţilor (chiar în absenţa antecedentelor penale) şi a atitudinii cooperante pe parcursul procesului penal, situaţia familială a acestora, întreţinători de familie şi având în îngrijire copii minori, iar pe de altă parte, gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de către cei doi inculpaţi, rezultată din natura infracţiunilor săvârşite - traficul de droguri, asocierea în scopul săvârşirii acestor fapte, pericolul social deosebit prezentat de faptele de această natură, precum şi cantitatea deosebit de mare de droguri găsită asupra celor doi inculpaţi şi consecinţele potenţiale ale utilizării acestor substanţe, aproximativ 3,5 kg rezină canabis.
S-a apreciat că pedepsele stabilite de către prima instanţă - 5 ani închisoare, în regim de detenţie - pentru traficul de droguri şi 3 ani închisoare pentru asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, pentru fiecare dintre inculpaţi, pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, au fost judicios alese, această orientare răspunzând circumstanţelor menite să atenueze răspunderea penală.
Faţă de cele de mai sus, Curtea Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate, a desfiinţat sentinţa primei instanţe doar sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., text de lege în baza căruia a dispus restituirea unui telefon marca I. de culoare argintie cu negru, cartelă SIM inculpatului A.S. şi a unui telefon mobil marca N., cartelă SIM inculpatului N.B.V.
Împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii A.S. şi N.B.V., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, pentru motivele detaliate în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 14 iunie 2010 părţii introductive a prezentei decizii.
Astfel, în esenţă, ambii recurenţi inculpaţi, prin apărătorul desemnat din oficiu, au invocat cazul de casare circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi au solicitat admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare,raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, dar şi la cele personale ale fiecăruia dintre ei, reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, inculpatul A.S. solicitând şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei prin aplicarea art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Recursurile formulate de inculpaţii A.S. şi N.B.V. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei juste evaluări a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare şi procedând la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, motivul de recurs formulat de inculpaţi, vizând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., fiind nefondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţă supusă analizei, se constată că, justificat, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor A.S. şi N.B.V., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vedere săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc (canabis), dispoziţii menţinute ulterior şi de instanţa de prim control judiciar, la câte o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, apreciind justificat, că faptele reţinute în sarcina acestora întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) şi (29 C. pen. şi de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, astfel că recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
De asemenea, în cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a procedat în mod corect atunci când a constatat că pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare, fără adăugarea vreunui spor, aplicate fiecăruia dintre inculpaţi, cu executare în regim de privare de libertate, sunt suficiente şi corespund criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., pedepse menţinute justificat şi de instanţa de prim control judiciar, raportându-se atât la gravitatea şi numărul faptelor săvârşite, reţinute în sarcina inculpaţilor, cât şi la cantitatea de droguri traficată şi, nu în ultimul rând, la valorile puse în pericol prin activităţile infracţionale desfăşurate de aceştia.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că în cauză, în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acestora, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, nu se justifică reducerea cuantumului pedepselor aplicate anterior, scopul pedepsei, de prevenţie generală şi reeducare a făptuitorului putând fi atins doar prin aplicarea sancţiunii penale a închisorii, într-un cuantum mediu şi cu executare efectivă în regim privativ de libertate, astfel că solicitarea recurentului inculpat A.S., de schimbare a modalităţii de executare a pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 81 C. pen. ori a celor prevăzute de dispoziţiile art. 861 C. pen., nu poate fi primită.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii, cu atât mai mult cu cât, se constată o recrudescenţă a fenomenului de trafic şi consum de droguri de risc şi mare risc, mai ales în rândul persoanelor foarte tinere, mult mai vulnerabile în faţa acestui pericol.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor A.S. şi N.B.V. nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acesteia.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi N.B.V. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.S. şi N.B.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi A.S. şi N.B.V. la plata sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.S. şi N.B.V. împotriva Deciziei penale nr. 70 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor A.S. şi N.B.V., durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 iunie 2009 la 21 iunie 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte de 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2437/2010. Penal. Vătămarea corporală... | ICCJ. Decizia nr. 2457/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
