ICCJ. Decizia nr. 2457/2010. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2457/2010
Dosar nr.5344/1/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 156 din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis la 30 iulie 2008, Dosar nr. 35 JA 19865/08 împotriva cetăţeanului român G.l. de către Procuratura Landshut - Bavaria şi predarea acestuia cu respectarea regulii specialităţii şi cu îndeplinirea condiţiei ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.
S-a menţinut starea de arest a persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile de la 5 iunie 2010 la 04 iulie 2010.
S-a constatat că acesta a fost reţinut 24 ore, de la 06 mai 2010 şi arestat preventiv de la 07 mai 2010.
S-a respins cererea de predare a autoturismului V.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 6 mai 2010 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 800/II-5/2010 privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 iulie 2008 de autorităţile judiciare germane, faţă de cetăţeanul român I.G.
Împotriva persoanei solicitate a fost luată de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, de la 06 mai 2010.
În conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 228/2008 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, la termenul din 6 mai 2010 s-a procedat la identificarea persoanei solicitate care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul solicitării Interpol şi verificările efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precizând că recunoaşte săvârşirea faptei, dar nu doreşte să fie predat autorităţilor germane. Prin Încheierea din 6 mai 2010, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, instanţa a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate I.G. pentru 5 zile de la 6 mai 2010 la 10 mai 2010, inclusiv, încheiere rămasă definitivă prin retragerea recursului formulat de acesta, emiţându-se mandatul de arestare preventivă pe numele acestuia.
Prin Încheierea din 10 mai 2010 s-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate I.G. pe o perioadă de 25 zile de la 11 mai 2010 la 4 iulie 2010 în baza mandatului de executare a arestării emis la 30 iunie 2008 Dosar nr. 35 JA 19865/2008 DE Procuratura Landshut Bavaria. Persoana solicitată a învederat cu prilejul discuţiilor pe această procedură că este de acord cu predarea sa, pentru ca la termenul de 27 mai 2010 să revină asupra acestui aspect.
Din relaţiile solicitate de instanţă autorităţilor judiciare germane cu privire la unele neclarităţi privind mandatul european de arestare, rezultă că solicitarea predării cetăţeanului român I.G. vizează efectuarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 263 C. pen. german.
Analizând opoziţia la predare a persoanei solicitate prin prisma dispoziţiilor legale, instanţa de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune predarea.
Astfel, autorităţile judiciare germane au emis la data de 30 iulie 2008 în Dosarul 35 JA 19865/2008 un mandat de arestare european faţă de persoana solicitată I.G. în vederea efectuării anchetei judiciare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 263 C. pen. german, infracţiunea de înşelăciune, constând în aceea că la data de 23 iunie 2008, simulând disponibilitatea şi posibilitatea sa de a returna un autovehicul, a închiriat de la martora N.A., firma S.G.A.K. cu sediul la aeroportul din Munchen un autoturism V., în valoare de 35.000 euro, prezentând cartea de credit VISA nr. XXX emisă de B.R. SA.
Autoturismul a fost predat inculpatului deoarece se spera ca acesta să-l returneze, dar nu l-a returnat.
S-a reţinut că în cauză nu este incidenţă vreuna din situaţiile care, conform dispoziţiilor art. 88 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru, constituie motive obligatorii sau facultative de refuz al executării.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana solicitată I.G.
Atât parchetul, cât şi persoana solicitată au criticat hotărârea instanţei de fond pentru netemeinicie întrucât, faţă de împrejurarea că la data de 7 mai 2010 s-a început urmărirea penală împotriva numitului I.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în dauna părţii vătămate SC G.I. SA, instanţa, în virtutea rolului său activ, ar fi trebuit să verifice dacă autoritatea judiciară germană este de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate.
Au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate şi amânarea predării persoanei solicitate până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei.
Recursurile declarate sunt fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 „când persoana urmărită, este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii, sau până la executarea pedepsei".
Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) din aceeaşi lege „dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate", iar potrivit alin. (2) „în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata stabilită de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare".
Având în vedere împrejurarea că la data de 7 mai 2010, faţă de numitul I.G. s-a început urmărirea penală, prin rezoluţie confirmată de procurorul de supraveghere din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., alături de alţi patru învinuiţi, pentru a se evita îngreunarea anchetei care se derulează în România, instanţa avea obligaţia să verifice dacă autoritatea judiciară germană este de acord cu predarea temporară a persoanei solicitate, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 92 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată ori să ia în calcul dispoziţiile art. 97 alin. (1) din lege privind amânarea predării.
Neprocedând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, astfel că în temeiul art. 38515 lit. c) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de persoana solicitată I.G.
Se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi persoana solicitată I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 156 din 27 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Suma de 320 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană solicitată se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 21 iunie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2440/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4252/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
