ICCJ. Decizia nr. 2572/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2572/2010
Dosar nr. 117/45/2010
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32 din 18 martie 2010 Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petentul M.I.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 8 decembrie 2009 dispusă faţă de magistratul A.C. şi numiţii N.E. şi C.C.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în Dosarul penal nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
Pentru a se pronunţa astfel prima instanţă a constatat că printr-o plângere înregistrată sub nr. 117/45/2010 petentul M.I.G. a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror la 8 decembrie 2009 în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata A.C. - judecător în cadrul Judecătoriei Vaslui şi faţă de intimaţii N.E. şi C.C.V., sub aspectul comiterii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petentul, în motivarea plângerii sale a invocat netemeinicia şi nelegalitatea rezoluţiei atacate şi a susţinut că nu s-au efectuat verificări de către organele de urmărire penală, cu privire la existenţa vinovăţiei intimaţilor, solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
În fapt, Curtea de Apel Iaşi a reţinut că petentul a formulat o plângere penală împotriva numiţilor: A.C. - judecător la Judecătoria Vaslui, N.E. şi C.C.V. - preşedinte, respectiv secretar al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui, pe care i-a acuzat de comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În esenţă, petiţionarul a susţinut că printr-o încheiere pronunţată la 15 ianuarie 2007 în Dosarul nr. 3751/2006 al Judecătoriei Vaslui, intimata A.C. - judecător la Judecătoria Vaslui a modificat Sentinţa civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 480/333/2006 al aceleiaşi instanţe pentru ca hotărârea să nu-şi mai producă efectele, iar ceilalţi doi intimaţi în calitatea lor de preşedinte şi respectiv secretar al Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate au semnat o adresă din 7 august 2003, prin care s-a dispus adăugarea numitului M.C. în calitate de titular, în două titluri de proprietate, respectiv nr. X/A din 26 noiembrie 2002 şi nr. Y/A din 26 noiembrie 2002.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii reclamate, constatându-se, că faptele imputate nu există.
Plângerea formulată de petiţionar în temeiul art. 278 C. proc. pen. împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 177/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a fost respinsă ca nefondată, prin Rezoluţia nr. 1/II/2/2010 din 25 ianuarie 2010 a procurorului general adjunct.
Curtea de Apel Iaşi învestită cu soluţionarea plângerii formulate de petiţionar în temeiul art. 2781 C. proc. pen. a apreciat, în esenţă, că rezoluţia dată de procuror este legală şi temeinică, bazată pe o analiză corectă şi o justă evaluare a actelor şi lucrărilor din dosar.
S-a argumentat în sensul că aspectele sesizate de petent nu pot fi reţinute drept indicii privind săvârşirea faptei reclamate în sarcina intimaţilor, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat astfel de indicii.
Instanţa a concluzionat în sensul că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror în cauză este corectă deoarece intimaţii, prin activitatea pe care au desfăşurat-o şi-au îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu, fără a afecta drepturile petentului.
Nemulţumit de soluţie petentul a declarat recurs împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând, în motivele scrise, depuse la dosar, susţinerile invocate în plângerea introductivă.
Alături de petiţionarul M.I.G. a declarat recurs şi numita S.A., motivele de recurs invocate de aceasta fiind comune cu cele ale recurentului petiţionar M.I.G.
Înalta Curte, examinând cererile de recurs formulate în cauză, respectiv hotărârea atacată, actele şi lucrările din dosar constată următoarele:
- În ce priveşte recursul declarat de S.A.
Recursul formulat de numita S.A. este inadmisibil.
Conform art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. ";hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate";.
Cum, numita S.A. nu face parte dintre persoanele cărora legiuitorul le-a recunoscut, potrivit dispoziţiilor legale menţionate, dreptul de a ataca cu recurs o hotărâre pronunţată în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., recursul declarat de aceasta apare ca inadmisibil.
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată, că recurenta S.A. nu a formulat plângerea în cauză şi nu a participat în calitate de petiţionar în procedura prevăzută de art. 278 - 2781 C. proc. pen., iar pe de altă parte, nu poate avea calitatea de ";persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate";, în accepţiunea prevăzută de legiuitor, nefiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege în acest sens.
- În ce priveşte recursul declarat de petiţionarul M.I.G.
Înalta Curte reţine că la 31 mai 2006 petiţionarul M.I.G. împreună şi cu alţi reclamanţi au promovat o acţiune civilă prin care au solicitat instanţei modificarea a două titluri de proprietate, în sensul excluderii numitului M.C. de pe titlurile respective.
Acţiunea civilă formulată de reclamanţi în contradictoriu cu M.C., Comisia locală de fond funciar Muntenii de Jos şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui a fost admisă prin Sentinţa civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 480/333/2006 al Judecătoriei Vaslui.
Cauza a fost soluţionată de intimata A.C., care în calitate de judecător, prin sentinţa civilă menţionată a dispus modificarea titlurilor de proprietate în sensul solicitat de reclamanţi, respectiv excluderea pârâtului M.C. trecut în mod greşit în titlurile de proprietate, în calitate de moştenitor al defunctului M.C.I., deşi nu formulase cerere în baza Legii nr. 18/1991.
Ulterior, la 10 ianuarie 2007 una dintre reclamante, C.M., prin apărătorul său, a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 2291 din 18 septembrie 2006 în sensul corectării numerelor titlurilor de proprietate modificate din X/A şi Y/A ambele din 26 noiembrie 2002 în W/A şi Z/A din 26 noiembrie 2002, titluri în care M.C. nu era menţionat.
Printr-o încheiere pronunţată la 15 ianuarie 2007, pe baza actelor depuse la dosar, magistratul A.C. a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în Sentinţa civilă nr. 2291/2006 în sensul că a dispus modificarea titlurilor de proprietate nr. W/A din 26 noiembrie 2002 şi nr. Z/A din 26 noiembrie 2002.
Pârâtul M.C. a formulat şi el la 27 februarie 2009 o cerere de îndreptare a erorii materiale, în sensul că numerele corecte ale titlurilor de proprietate erau X/A şi Y/A din 26 noiembrie 2002.
Comisia Judeţeană de fond funciar Vaslui, cu adresa din 5 martie 2009 a comunicat instanţei faptul că din eroare la scrierea titlurilor de proprietate s-au trecut numerele W şi respectiv Z în loc de X şi Y însă ulterior titlurile originale au fost modificate de reprezentanţii instituţiei, fără a se interveni în conţinutul titlurilor.
Printr-o încheiere din 6 martie 2009 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Sentinţei civile nr. 2291 din 18 septembrie 2006, în sensul că numerele corecte ale titlurilor de proprietate sunt X şi Y din data de 26 noiembrie 2002, astfel încât după această din urmă îndreptare Sentinţa civilă nr. 2291/2006 are acelaşi conţinut de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte constată, că faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) imputate de petiţionarul M.I.G. intimaţilor nu există, astfel că rezoluţia de neurmărire penală dispusă în cauză de procuror este corectă.
În condiţiile în care din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind săvârşirea de către intimaţi a faptelor reclamate, soluţia adoptată de procuror faţă de aceştia este pe deplin justificată, ca şi hotărârea primei instanţe care respingând plângerea petiţionarului a menţinut rezoluţia atacată.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de S.A. şi ca nefondat recursul formulat de petiţionarul M.I.G. împotriva sentinţei penale pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a şi respectiv lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 18 martie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Obligă recurenţii la plata sumelor de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 465/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 469/2010. Penal → |
|---|
