ICCJ. Decizia nr. 2566/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2566/2010
Dosar nr. 45362/3/2009
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1017 din 7 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.M. (în prezent deţinută la penitenciarul Târgşor) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Pe durata executării pedepsei principale, în baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatei şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată acesteia durata reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la 29 octombrie 2009 la zi.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. a) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea sumei de 150 RON, dobândită de inculpată prin săvârşirea infracţiunii.
De asemenea, prima instanţă, în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat-o pe inculpată la plata sumei de 1200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că prin rechizitoriul nr. 2325/D/P/2009 întocmit la data de 16 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut, că acţionând în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata M.M. a vândut la data de 24 august 2009 colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame heroină, în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la data de 26 august 2009 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,21 grame heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 100 RON.
Prima instanţă, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 17 august 2009, lucrătorii operativi ai Poliţiei din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 6 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane printre care şi inculpata M.M. zisă ";N."; sau ";M."; se ocupă cu comercializarea de heroină în zona cartierului Militari din Bucureşti.
Prin Ordonanţa nr. 49/Â din 19 august 2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire, cu nume de cod M.G. şi a colaboratorului acestuia - N.R., fiind autorizată procurarea cantităţii de 10 grame heroină de la inculpata M.M. şi celelalte persoane implicate în cauză, autorizaţia fiind valabilă în perioada 20 august 2009 - 18 septembrie 2009.
S-a mai relevat că, la data de 24 august 2009, organele de poliţie au efectuat o percheziţie corporală asupra colaboratorului cu nume de cod ";N.R.";, fără a se găsi asupra sa bunuri, bani ori substanţe interzise la deţinere, iar apoi i s-a înmânat suma de 50 RON provenită din fondurile MAI, cu scopul cumpărării autorizate a unei doze de tip bilă de heroină de la inculpata M.M., iar sub supravegherea investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.G., colaboratorul cu nume de cod N.R. s-a deplasat la locuinţa inculpatei M.M. situată în strada V., intrând în scara 2 a imobilului. În acest timp, investigatorul sub acoperire cu nume de cod ";M.G."; a rămas în aşteptare în scara blocului, iar colaboratorul N.R. a urcat în apartamentul nr. 26, unde, în schimbul sumei de 50 de RON, inculpata M.M. i-a remis o doză de tip bilă de heroină, întâlnirea acestora fiind înregistrată pe suport audio-video, conform Autorizaţiei nr. 873/AI/2009 emisă de Tribunalul Bucureşti.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că imediat după încheierea tranzacţiei, colaboratorul N.R. a coborât din scara blocului şi a fost preluat de către organele de poliţie cărora le-a predat doza de heroină.
La data de 24 august 2009, organele de poliţie, procedând în modalitatea mai sus relevată, au remis aceluiaşi colaborator suma de 100 RON, necesară pentru cumpărarea autorizată a două doze tip bilă de heroină de la inculpata M.M.. La data de 26 august 2009, după ce lucrătorii operativi au instalat şi un dispozitiv de supraveghere în preajma locuinţei inculpatei M.M., colaboratorul N.R., sub supravegherea investigatorului sub acoperire M.G., a urcat în locuinţa inculpatei unde, în schimbul sumei de 100 RON, inculpata M.M. i-a vândut colaboratorului N.R. două doze de heroină tip bilă, întâlnirea acestora fiind înregistrată audio-video, conform Autorizaţiei nr. 873/AI/2009, emisă de Tribunalul Bucureşti.
Colaboratorul N.R. a predat organelor de poliţie cele două doze de heroină vândute de inculpata M.M., proba fiind sigilată de către organele de poliţie şi predată laboratorului pentru analize.
Tribunalul Bucureşti a constatat că situaţia de fapt reţinută a fost dovedită de următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de verificare, investigaţii, procese-verbale de redare a discuţiilor ambientale înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare declaraţii şi anexă, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile date de inculpată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, toate coroborate cu declaraţiile colaboratorului cu nume de cod N.R.
Astfel, s-a mai reţinut că din referatul întocmit de Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti, Serviciul Antidrog - Biroul Sector 6 a rezultat că la data de 17 august 2006 lucrătorii acestei formaţiuni s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că pe raza Sectorului 6 mai multe persoane cunoscute sub numele de ";G."; şi ";MY."; şi M.M. comercializează droguri de mare risc, respectiv heroină, iar în urma investigaţiilor de specialitate s-a stabilit că la adresa din Bucureşti, Strada V., o persoană cunoscută sub numele M.M., comercializează heroina la preţul de 50 RON/doză.
De asemenea, în baza aceloraşi investigaţii, s-a stabilit că această persoană a mai fost cercetată în stare de arest preventiv în cursul anului 2000 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
S-a mai relevat că, întrucât persoanele care comercializează heroina se adresează unui număr restrâns de consumatori şi numai după o verificare prealabilă a probităţii acestora s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire ";M.G."; şi a colaboratului ";N.R.";.
Conform Ordonanţei nr. 2058/D/P/2009 din data de 19 august 2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 2241, 2242, art. 17 alin. (2), (5) din Legea nr. 508/2004, art. 21, art. 22 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire ";M.G."; şi a colaboratului ";N.R.";, fiind autorizată procurarea cantităţii de 10 grame heroină de la M.M.
Prima instanţă a mai relevat în considerente că din procesul-verbal de redare a declaraţiei colaboratorului ";N.R."; a rezultat că pe data de 24 august 2009 acesta s-a prezentat la sediul Biroului Sector 6, unde s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra sa, iar apoi s-a deplasat cu lucrătorii poliţiei, în vederea unei cumpărări autorizate de heroină. Cu suma de 50 RON asupra sa, înmânată de poliţişti, colaboratorul s-a deplasat la locuinţa inculpatei, iar aici i-a remis acesteia suma de 50 RON pentru o doză de heroină. Ulterior, a mai susţinut colaboratorul, s-a deplasat la organele de poliţie, cărora le-a predat doza de heroină, după care s-a procedat la efectuarea unei alte percheziţii corporale.
S-a constatat că susţinerile colaboratorului ";N.R."; au fost confirmate de menţiunile procesului-verbal de redare a înregistrării audio-video în mediu ambiental, ce s-au coroborat şi cu concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524132 din 25 august 2009 din care a rezultat că proba cu masa de 0,09 grame înaintată în cauza privind pe M.M., conţinea heroină, cafeină şi paracetamol.
S-a mai menţionat că, din procesul-verbal de redare a declaraţiei colaboratorului introdus în cauză cu nume de cod N.R., întocmit la data de 18 septembrie 2009 a rezultat că la data de 26 august 2009 acesta s-a prezentat din nou la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Biroul Sector 6, iar aici s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra sa în prezenţa unui martor asistent.
Colaboratorul a mai arătat că s-a deplasat din nou la domiciliul inculpatei M.M., având asupra sa suma de 100 RON, înmânată de lucrătorii poliţiei, sumă pe care i-a dat-o inculpatei cu scopul de a cumpăra de la aceasta două doze de heroină, pe care le-a remis la rândul său lucrătorilor Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Birou Sector 6, care au procedat din nou la efectuarea unei percheziţii corporale, nefiind găsite bunuri interzise de lege la deţinere.
Prima instanţă a mai reţinut că din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 524153 din 31 august 2009 a rezultat că proba cu masa totală de 0,21 grame înaintată în cauză, privind pe numita M.M., conţinea heroină, cafeină şi paracetamol, heroina făcând parte din tabelul - anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, inculpata a manifestat o poziţie sinceră şi cooperantă, recunoscând că la data de 24 august 2009 a vândut o doză de heroină unui consumator pentru suma de 50 RON, iar la data de 26 august 2009 a vândut două doze de heroină unui consumator de droguri pentru suma de 100 RON, iar cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii arestării preventive, la termenul din data de 30 octombrie 2009, inculpata şi-a menţinut poziţia de recunoaştere, arătând că a vândut cele două doze de heroină (care rămăseseră de la defunctul său soţ), având nevoie de bani pentru a pleca din ţară.
În faţa instanţei de judecată, inculpata a susţinut că persoana, care a cumpărat cele două doze de heroină, era un cunoscut al fostului său soţ şi că respectivul - colaboratorul ";N.R."; - a fost cel care a insistat să cumpere dozele de heroină, iar cele două cantităţi vândute au fost găsite în buzunarele hainelor purtate de defunctul său soţ, haine pe care se pregătea să le împartă cu ocazia pomenirii de 6 luni.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpata a mai arătat că la data faptelor deduse judecăţii era angajată ca menajeră în Italia, iar remuneraţia de care beneficia în urma acestui serviciu era suficientă pentru asigurarea unui trai decent în România.
Instanţa de fond, în raport cu situaţia de fapt reţinută, a apreciat că fapta inculpatei M.M., constând în aceea că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi folosind acelaşi mod de operare, la data de 24 august 2009 a vândut colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame heroină, cu amestec de cafeină şi paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la data de 26 august 2009 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,21 grame heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 100 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, faptă prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că vinovăţia inculpatei, îmbrăcând forma intenţiei directe, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. a fost pe deplin dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de verificare, investigaţii, procese-verbale de redare declaraţii şi anexă, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile date de inculpată, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, toate coroborându-se cu declaraţiile colaboratorului cu nume de cod - N.R.
La individualizarea tratamentului sancţionator aplicabil inculpatei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al infracţiunii deduse judecaţii, dar şi persoana şi atitudinea inculpatei, cunoscută cu antecedente penale, care a înţeles să coopereze cu organele judiciare, aspect faţă de care, a apreciat că se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare, în condiţiile art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.
Prima instanţă a mai reţinut că, din fişa de cazier judiciar ataşată la dosarul de urmărire penală a rezultat că inculpata a mai fost condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare, în regim de executare, tot pentru comiterea unei infracţiuni prevăzută de art. 2 al Legii nr. 143/2000, fiind liberată condiţionat la data de 23 aprilie 2002, cu un rest rămas neexecutat de 239 de zile.
Prima instanţă a mai considerat că împrejurarea că s-a împlinit termenul de reabilitare, faţă de această condamnare, a determinat ca, în speţă, să nu fie incidente dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. relative la starea de recidivă mare postexecutorie, dar a apreciat, contrar celor susţinute de apărător, că acest aspect nu echivalează cu reabilitarea judecătorească, împlinirea termenului de reabilitare fiind doar una dintre condiţiile reabilitării judecătoreşti, instituţie care are caracter indivizibil.
S-a mai apreciat că antecedentele penale la care s-a făcut referire în fişa de cazier judiciar demonstrează clar implicarea inculpatei în activităţi infracţionale specifice infracţiunilor incriminate prin dispoziţiile Legii nr. 143/2000, precum şi existenţa unei specializări a acesteia în comiterea acestui gen de fapte.
Prima instanţă a mai reţinut că modul de operare folosit, constând în vânzarea de heroină doar unor persoane cunoscute şi verificate atent pentru evitarea riscului de a fi depistată, mod de operare care a impus folosirea unui investigator şi a unui colaborator sub acoperire - demonstrează existenţa unui grad de potenţial criminogen relativ ridicat, derivat, atât de modalitatea în care a acţionat, cât şi de lipsa de rol activ a pedepsei de 2 ani aplicată anterior şi executată în regim de detenţie.
Instanţa de fond a înlăturat ca neavând suport real apărările formulate de inculpată, conform cărora ar fi găsit heroina în buzunarele hainelor purtate de defunctul ei soţ, acest aspect nefiind susţinut de niciun mijloc de probă administrat în cauză şi fiind chiar infirmat de existenţa celor două acte materiale care formează elementul material al laturii obiective specific infracţiunii continuate.
Acest caracter continuat al infracţiunii s-a apreciat că demonstrează că inculpata a manifestat perseverenţă în comiterea actelor cu caracter infracţional, în cursul lunii august 2009, în condiţiile în care anterior, în cursul anului 2002, fusese liberată condiţionat, fiind condamnată tocmai urmare unor activităţi infracţionale de acelaşi gen.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, se impunea aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă prevăzută de lege, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare, dar în regim de executare în penitenciar, această modalitate de executare considerând-o unica în măsură a contribui la realizarea scopului preventiv, educativ şi coercitiv al procesului penal.
Natura şi gravitatea infracţiunii deduse judecăţii, modul efectiv de comitere al acesteia, raportat la faptul că din împrejurările în care inculpata a fost depistată se poate reţine că aceasta se îndeletnicea de mai multă vreme cu vânzarea de heroină în zona respectivă, s-a apreciat că demonstrează existenţa unui potenţial criminogen relativ ridicat al inculpatei în cauză, impunându-se o reacţie promptă faţă de persoanele care au comis astfel de fapte.
Împotriva hotărârii primei instanţe a formulat apel inculpata M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, pe cale de consecinţă, redozarea pedepsei prin reanalizarea probatoriului şi aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel aplicat de către instanţa de fond, acordându-se o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., reţinute şi de către instanţa de fond, întrucât inculpata a formulat un denunţ, care în scurt timp, urma a se materializa.
De asemenea, inculpata a solicitat să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., având în vedere că inculpata a adus o atingere minimă valorii sociale ocrotite de legea penală.
Analizând apelul inculpatei în raport cu motivul invocat şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) din C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a constatat că acesta este neîntemeiat şi prin Decizia penală nr. 64/A din 15 martie 2010, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 1071 din 07 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.
Prin aceeaşi decizie instanţa de prim control judiciar a dedus prevenţia aceleiaşi inculpate de la 29 octombrie 2009 la zi şi a menţinut măsura arestării preventive, obligând-o, totodată, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel pentru a decide astfel a constatat că, urmare exercitării rolului activ şi cu respectarea principiilor ce guvernează desfăşurarea procesului penal în faza judecăţii, prima instanţă a administrat toate probele necesare stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatei.
De asemenea, a mai apreciat că prima instanţă, printr-o riguroasă şi obiectivă evaluare a probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în timpul judecăţii cauzei, a stabilit situaţia de fapt, care a fost în deplină concordanţă cu conţinutul probelor existente (procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesele-verbale de verificare, investigaţii, procese-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile date de inculpată atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească şi declaraţiile colaboratorului cu nume de cod - N.R.), respectiv, că inculpata a săvârşit, cu certitudine, cele două acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care a fost cercetată şi trimisă în judecată şi a reţinut, în mod corect, vinovăţia acesteia în comiterea faptei.
Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut aceeaşi situaţie de fapt descrisă de către prima instanţă, constând în aceea că inculpata M.M., acţionând în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut la data de 24 august 2009 colaboratorului cu nume de cod N.R., cantitatea de 0,09 grame heroină, în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 50 RON, iar la data de 26 august 2009 a vândut aceluiaşi colaborator cantitatea de 0,21 grame heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 100 RON.
S-a mai relevat că, întrucât inculpata a recunoscut, în mod constant, săvârşirea faptei şi prin motivele de apel nu criticat nici situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond şi nici încadrarea juridică dată faptei, în procesul de individualizare a pedepsei instanţa de fond, în mod corect, a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi, reţinând justificat, circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a aplicând dispoziţiile art. 76 din acelaşi cod, a apreciat că prin cuantumul de 4 ani închisoare, stabilit sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, pentru fapta comisă şi prin executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa de fond a apreciat, în mod just, că se poate asigura realizarea scopului pedepsei, astfel cum reiese din dispoziţiile art. 52 C. pen.
S-a mai constatat că prima instanţă a procedat corect atunci când a apreciat că în cauză, pe de o parte, se impune aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante judiciare, dar în regim de executare în penitenciar, această modalitate de executare fiind unica în măsură a contribui la realizarea scopului preventiv, educativ şi coercitiv al procesului penal, iar pe de altă parte, nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. în raport cu împrejurarea că inculpata, deşi condamnată anterior la pedeapsa închisorii pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen cu cea care formează obiectul prezentului dosar, a continuat să comită fapte penale, ceea ce demonstrează că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins.
Faţă de considerentele expuse, instanţa de prim control judiciar a constatat că hotărârea instanţei de fond a fost temeinică şi legală, iar apelul formulat de inculpată l-a respins, ca nefondat.
Împotriva deciziei penale mai sus menţionată, în termen legal, inculpata M.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.
Astfel, recurenta inculpată, prin apărătorul ales, a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, în esenţă, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, pe fond, în rejudecare, urmare reaprecierii materialului probator administrat, funcţie de circumstanţele personale şi faţă de poziţia procesuală a inculpatei, de recunoaştere şi regret a faptei dedusă judecăţii, să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei sub limita anterior stabilită, spre minimul special prevăzut de lege cu aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pe un termen de încercare orientat spre maximul prevăzut de lege.
Recursul formulat de inculpata M.M. este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare şi procedând la o justă individualizare a pedepsei aplicate, funcţie de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de prim control judiciar au procedat corect atunci când au aplicat şi, respectiv au menţinut, pedeapsa de 4 ani închisoare, apreciind-o ca fiind suficientă şi corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), întrucât aceasta, deopotrivă, sub aspectul cuantumului, dar şi al modalităţii de executare, este aptă să atingă scopul preventiv şi de reeducare al pedepsei, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., chiar şi în condiţiile în care nu s-a aplicat vreun spor, deşi inculpata nu se afla la primul conflict cu legea penală.
Totodată, gravitatea şi caracterul continuat al actelor materiale comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, modul de operare, dar şi împrejurările în care inculpata a fost depistată, reţinându-se justificat, că aceasta se îndeletnicea de mai multă vreme cu vânzarea de heroină în zona respectivă, sunt tot atâtea aspecte de care instanţa de fond, în mod corect, a ţinut seama la individualizarea pedepsei aplicate inculpatei.
Prin urmare, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, orientată sub minimul special prevăzut de textul incriminator, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare este proporţională cu gravitatea faptei comise, particularizată prin circumstanţele reale menţionate, dar şi cele personale ale acesteia, reţinându-se şi valorificându-se, justificat, atitudinea constant sinceră şi cooperantă pe tot parcursul procesului penal, neimpunându-se, aşadar, nici reducerea pedepsei şi nici aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Astfel în cauza supusă analizei, se constată că din analiza materialului probator, a rezultat, fără niciun dubiu, că fapta inculpatei M.M. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, a vândut colaboratorului cu nume de cod N.R., 0,09 grame heroină, în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 50 RON şi 0,21 grame heroină în amestec cu cafeină şi paracetamol, pentru suma de 100 RON, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, se constată că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar, chiar dacă au constatat că inculpata a dat dovadă de perseverenţă infracţională, nefiind la primul conflict cu legea penală, iar fapta pentru care a fost dedusă judecăţii afectează grav valori sociale ocrotite de legea penală, precum viaţa şi sănătatea persoanei, au ţinut cont şi de toate celelalte împrejurări ce constituie circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, de faptul că aceasta a avut o conduită corespunzătoare anterior săvârşirii faptei, dar şi de atitudinea procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatei pe parcursul procesului penal, care a recunoscut constant săvârşirea faptelor, astfel cum au rezultat din întregul probatoriu administrat, apreciind justificat că pedeapsa de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor, este îndestulătoare pentru a se atinge scopul prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că în raport cu natura şi gravitatea faptelor reţinute în sarcina acesteia, cu ansamblul tuturor împrejurărilor cauzei şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatei, pedeapsa aplicată de instanţa de fond, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, a fost just individualizată şi este conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ori modificării modalităţii de executare a acesteia prin aplicare art. 861 C. pen., nu se impune, cu atât mai mult cu cât pedeapsa a fost deja redusă sub minimul special prevăzut de lege, urmare reţinerii de circumstanţe atenuante judiciare.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei nu ar fi temeinică, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen. şi creând o vădită disproporţie între scopul şi rezultatul acesteia.
Fată de cele menţionate mai sus, Înalta Curte, urmează a constata că recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 64 A din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, este nefondat, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2009 la 28 iunie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva Deciziei penale nr. 64 A din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 octombrie 2009 la 28 iunie 2010.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 550 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 386/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3885/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
