ICCJ. Decizia nr. 2769/2010. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2769/2010

Dosar nr. 22/89/2011

Şedinţa publică din 27 iulie 2011

Deliberând asupra recursului penal de faţă.

Prin sentinţa penală nr. 66 din 17 martie 2011, Tribunalul Vaslui a fost condamnat inculpatului T.C..

- pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174-176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen.

- pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul T.C. să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci) ani închisoare şi o pedeapsă complementară de 9 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) şi lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice), lit. b) C. pen. şi lit. e) (dreptul de a fi tutore sau curator) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate a perioadei de reţinere şi arest preventiv a inculpatului, de la data de 23 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului T.C.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă G.E. şi în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., a obligat pe inculpatul T.C., să plătească cu titlu de despăgubiri civile suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare şi praznicele ulterioare ale victimei T.M.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul T.C. o bâtă din lemn şi o secure-corpuri delicte, care au fost înregistrate la poziţia 63/2011 în Registrul de corpuri delicte al instanţei.

În baza art. 189 şi art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1200 lei, din care suma de 900 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi suma de 300 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de cercetare judecătorească, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat oficiu (av. B.G.) avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept.

Victima T.M. a locuit în satul Valea Mare - or. Negreşti împreună cu fiul său T.I., vis-a-vis de locuinţa lor este un teren folosit de ciobanii din sat drept păşune.

Inculpatul T.C. locuieşte în com. Ipatele, jud. Iaşi însă, din anul 2009, a venit în com. Oşeşti pentru a lucra ca şi cioban la stâna numitului E.S.. Inculpatul păştea, de obicei, oile pe raza satului Valea Mare iar, pentru a ajunge pe păşunea din faţa locuinţei victimei, trebuia să treacă printr-o pădure.

In dimineaţa zilei de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 09.00, inculpatul a coborât cu oile pe păşunea din satul Valea Mare, împreună cu martorul A.M., care îl ajuta la treabă. Au stat cu oile pe păşunea situată vis-a-vis de locuinţa victimei şi au consumat, în tot cursul zilei, atât vin roşu cât şi vin alb.

In jurul orelor 17.00, pe drum a trecut victima T.M., în vârstă de 81 de ani, ţinând o sacoşă pe umăr atârnată de un băţ.

Inculpatul s-a dus la el şi i-a luat din sacoşă o sticlă de 2 l cu vin alb. Victima i-a cerut să-i dea înapoi vinul, dar inculpatul nu a vrut. Inculpatul s-a întors la oile sale şi a băut vinul împreună cu martorul A.M., în timp ce victima s-a dus acasă.

In jurul orelor 19.00, inculpatul s-a hotărât să-l omoare pe T.M. întrucât, după propriile afirmaţii, acesta îl înjurase atunci când i-a luat sticla cu vin.

A luat o secure de la A.M., secure pe care acesta o găsise în timpul aceleiaşi zile şi care avea doar jumătate din partea metalică (lipsea tăişul), şi a luat şi bâta cu care mâna oile, precum şi o sticlă cu vin, şi a plecat la locuinţa victimei. Aici a găsit uşa neasigurată şi a intrat în casă. Victima stătea în şezut la marginea patului în momentul în care inculpatul a intrat în cameră.

Inculpatul T.C. a turnat vin într-o cană aflată pe masă iar, în acest moment, victima s-a ridicat în picioare vrând să vină înspre inculpat.

Fără a-i spune ceva, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri cu bâta în faţă, T.M. căzând la pământ cu faţa în jos. în această poziţie, inculpatul i-a mai aplicat două lovituri la ceafă cu partea metalică a securii şi şi-a dat seama că l-a omorât. A tras peste victimă plapuma şi nişte haine ce se aflau pe pat, pentru a o acoperi, apoi a luat de după pat o sticlă de 2 l cu vin alb, a băut vinul ce-l pusese chiar el în cană şi a ieşit din casă.

In faţa casei s-a întâlnit cu A.M. care venise să vadă de ce întârzie inculpatul la locuinţa victimei. A.M. a văzut toporul şi bâta din mâinile inculpatului, pline de sânge şi l-a întrebat ce s-a întâmplat. Inculpatul i-a spus că l-a omorât pe T.M., moment în care A.M. s-a speriat şi a spus că va merge la poliţie să anunţe. Atunci, inculpatul s-a enervat şi i-a spus că o să-l omoare şi pe el.

Inculpatul T.C. s-a dus în spatele casei victimei unde a aruncat securea, după care i-a spus lui A.M. să meargă la stână să ducă oile. De frică, A.M. a mers.

Când treceau prin pădure, inculpatul i-a aplicat martorului două lovituri cu bâta, una la ceafă şi una în spate, A.M. căzând la pământ ameţit.

Inculpatul a crezut că l-a omorât şi a plecat, continuându-şi drumul către stână. Când a ajuns aici, E.S. 1-a întrebat unde este A.M., iar inculpatul i-a spus că vine din urmă.

A doua zi dimineaţă, când s-a trezit, inculpatul a observat că bâta folosită la comiterea faptei era murdară de sânge şi a şters-o cu un prosop.

A luat apoi oile şi a coborât pe păşunea din faţa locuinţei victimei.

Când a trecut prin pădure, a constatat că A.M. nu mai era în locul în care-l lăsase şi s-a gândit că „nu l-a lovit bine" (declaraţia lui) şi că e posibil ca acesta să se fi dus la poliţie.

A ajuns cu oile pe păşune iar aici s-a întâlnit cu fiul victimei, martorul T.I. şi au băut împreună un pahar cu ţuică, după care cei doi s-au despărţit.

Inculpatul l-a văzut pe martorul A.M. cum a venit cu căruţa la locuinţa victimei şi a început să strige atât la victimă cât şi la fiul acesteia. Văzând că nu primeşte răspuns, martorul a plecat.

După plecarea acestuia, inculpatul T.C. s-a dus la locuinţa victimei şi a constatat că victima este în aceeaşi poziţie în care o lăsase el, după care a mers în spatele casei şi a şters securea de sânge, folosind haina sa. S-a întors apoi la oi iar, la scurt timp s-a întâlnit cu T.I. şi i-a spus acestuia că a trecut pe la el A.M. şi că tatăl său nu a răspuns când a fost strigat.

T.I. a mers acasă şi a constatat că tatăl său decedase şi avea sânge în zona capului, astfel încât a anunţat organele de poliţie.

După venirea poliţiştilor, inculpatul a observat că aceştia au mers la o stână din apropiere de unde au ridicat o bâtă ce avea urme de sânge şi atunci s-a gândit să-şi arunce bâta, pentru că e posibil să mai fi rămas urme pe ea. A aşezat-o într-un gard aflat în spatele locuinţei victimei şi şi-a confecţionat altă bâtă.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală de autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui, moartea numitului T.M. a fost violentă şi s-a putut instala în seara zilei de 21 septembrie 2010.

Moartea a avut drept cauză hemoragia şi dilacerarea meningo-cerebrală, urmare a unui traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură cominutivă cu înfundare, occipital stânga, cu iradieri la baza craniului (plăgi cranio-cerebrale: plăgi confuze ale epicraniului, fractură multieschiloasă, rupturi ale durei mater, contuzie şi dilacerare cerebrală).

Traumatismul cranio-cerebral s-a produs prin loviri active cu obiect contondent cu suprafaţă relativ mică (în jur de 16 cm pătraţi), cu viteză relativ mare de impact.

Au fost inventariate două lovituri occipital, acestea determinând fractura cominutivă cu înfundare, cu dilacerare meningo-cerebrală şi hemoragie meningo-cerebrală; de la fractura cu înfundare au iradiat linii de fractură la baza craniului, spre gaura occipitală şi jumătatea dreaptă.

A fost inventariată şi o lovitură fronto-orbitar dreapta, cu fractură cu înfundare la nivelul osului frontal şi fractură de plafon orbitar, cu leziune a ochiului drept (ruptură sclerală la nivelul unghiului extern); în acest context s-a produs şi fractura piramidei nazale.

A fost inventariată şi o lovitură la nivelul hemifaciesului drept, cu fractură de os malar şi infiltrat sanguin subiacent.

Cadavrul prezenta şi frontal stânga o plagă confuză.

Victima prezenta şi o fractură costală pe dreapta, produsă prin lovire cu sau de corp dur, precum şi o echimoză deltoidian stânga, posterior, cu excoriaţie adiacentă, precum şi o excoriaţie postero-lateral dreapta la nivelul toracelui.

Intre traumatismul cranio-cerebral şi moarte există o legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.

In ceea ce priveşte poziţia victimă-agresor, s-a apreciat ca fiind cea mai probabilă varianta cu agresorul şi victima faţă în faţă, agresorul aplicând la nivelul feţei două lovituri cu corp contondent alungit, urmată de căderea victimei, poziţie în care victima a recepţionat alte două lovituri în regiunea occipitală stângă, lovituri ce au produs plăgile cranio-cerebrale; nu se poate exclude cu certitudine o altă succesiune a loviturilor; nu s-au identificat leziuni de apărare.

Leziunile de la nivelul hemifaciesului drept (fractura de malar) s-a produs prin lovire activă cu un obiect contondent alungit; leziunile fronto-orbitare (fractura fronto-orbitară dreaptă, fractura de piramidă nazală şi ruptura sclerală) s-au putut produce prin lovitură cu corp contondent alungit, lovitură cu capătul acelui obiect.

Leziunile din regiunea occipitală s-au putut produce prin loviri cu corp dur, posibil muchia unei securi.

Sângele recoltat de la cadavru conţinea 0,80 g %o alcool; urina recoltată de la cadavru conţine 1,00 g %o alcool.

Sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei sanguine A (II).

Inculpatul, în faza de urmărire penală, a recunoscut că a lovit partea vătămată T.M. cu un par şi o secure, după ce anterior pătrunsese fără drept în locuinţa acestuia, fapte pe care acesta le regretă. Justificarea adusă de inculpat faptei sale nu poate să fie primită întrucât în nici moment nu este admisibil ca cineva să se folosească de aceste motive pentru a răpi viaţa unui om şi de a pătrunde fără drept în locuinţa vreunei persoane. Aceste drepturi fundamentale sunt recunoscute de Constituţia României în art. 22 alin. (1), art. 27 alin. (1) precum şi în art. 2 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Omului.

Prin aceste infracţiuni se incriminează orice atingere adusă relaţiilor sociale referitor la dreptul la viaţă, drept recunoscut şi ocrotit de lege. Acest drept este protejat în egală măsură indiferent de titular, vârstă, starea sănătăţii, originea socială.

Totodată se protejează relaţiile sociale referitoare la inviolabilitatea domiciliului, adică la dreptul persoanei de a-şi desfăşura viaţa privată, într-un loc ales în mod liber, fără vreun amestec abuziv şi nedorit din partea altora.

Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile, nimeni nu poate pătrunde în domiciliul ori reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.

În comunitatea rurală din care victima şi inculpatul făceau parte de mai mult timp s-a creat o stare de nelinişte, nemulţumire privind comportamentul pe care 1-a avut inculpatul prin comiterea acestor infracţiuni îndreptate împotriva unei persoane cu posibilităţi reduse de a se apăra de agresiune, având în vedere faptul că inculpatul era înarmat cu o bâtă şi o secure iar victima era fără nici un fel de armă sau obiecte contondente asupra sa.

Toţi martorii audiaţi în cauză au arătat vinovăţia inculpatului.

Faptele şi vinovăţia inculpatului T.C. sunt dovedite prin: proces-verbal de sesizare; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă; raport de expertiză medico-legală de autopsie nr. 288/N/2010 întocmit de SML Jud. Vaslui şi planşa foto anexă; declaraţiile inculpatului; raport de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A 1/11013/2010 întocmit de INML „Mina Minovici" şi declaraţiile martorilor; proces-verbal de reconstituire şi planşa foto anexă;

Având în vedere aceste aspecte, prima instanţă, a dispus conform dispoziţiilor art. 52 C. pen. aplicarea unor pedepse inculpatului, ţinându-se seama şi de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel inculpatul, este cunoscut ca recidivist postcondamnatoriu, fiind condamnat anterior de patru ori pentru comiterea unor infracţiuni deosebit de grave printre care şi infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., viol, tâlhărie furt calificat şi violare de domiciliu, ceea ce atestă faptul că acesta este o persoană deosebit de violentă cu înclinaţii criminale .

Deşi faţă de acesta s-a dat dovadă de clemenţă de instanţele judecătoreşti fiind liberat condiţionat anterior de patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverenţă infracţională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii de acelaşi gen de infracţiuni lucru ce atestă o deosebită periculozitate a acestui inculpat.

Din referatul de evaluare nr. 51 din 15 februarie 2011 întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi, au rezultat faptul că factor pozitiv care susţin conduita socială a inculpatului se evidenţiază interesul manifestat de acesta pentru implicarea în activităţi lucrative licite care să asigure necesarul traiului zilnic.

Pe de altă parte nivelul scăzut de conştientizare a consecinţelor negative ale faptei sale, atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere penal, nivelul scăzut de empatie faţă de capacitatea de autocontrol şi îi accentuează comportamentul agresiv, imprimând puternice accente de sadism, perpetuarea comportamentului infracţional corelat cu răspunsul negativ faţă de autoritate reprezintă aspecte care favorizează reiterarea comportamentului infracţional prin săvârşirea de fapte grave.

De asemenea frustrările afective puternice prezente la inculpat în legătură cu imaginea de sine compensate care pot susţine pe viitor menţinerea comportamentului infracţional diminuând astfel capacitatea de răspuns pozitiv la factorii de mediu şi de reintegrare socială a acestuia.

Analizând cele enumerate s-a apreciat că inculpatul T.C. prezintă dificultăţi de integrare şi adaptare la mediul social, evidenţiate prin comportamentele adoptate până în prezent.

În acest context s-a apreciat ca fiind benefică pentru inculpat asigurarea unei supravegheri stricte de către o instituţie specializată,precum şi includerea sa în programe de psihoterapie în vederea susţinerii sale în rezolvarea conflictelor şi tensiunilor personale, dezvoltarea unei imagini de sine adecvate, dezvoltarea empatiei faţă de semenii săi, precum şi conştientizarea caracterului moral şi penal al faptelor sale.

Totodată s-a apreciat ca fiind esenţială includerea sa în programe de dezintoxicare în vederea eliminării consumului de alcool, precum şi a conştientizării consecinţelor negative ale unei astfel de comportament, atât în sfera personală, cât şi în sfera socială.

Având în vedere aceste aspecte, prima instanţa a apreciat că o pedeapsă de 20 ani închisoare este de natură să asigure realizarea scopului pedepselor prevăzute de art. 52 C. pen.

In cursul urmăririi penale G.E., fiica victimei T.M., s-a constituit partea civilă cu suma de 2500 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea şi praznicele ulterioare, ale tatălui său.

Inculpatul a consimţit la plata acestor despăgubiri civile faţă de partea civilă G.E.

In termen legal hotărârea primei instanţe a fost apelată de inculpatul T.C. ca netemeinică.

Prin Decizia penală nr. 84 din 21 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 17 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a menţinut starea de arest a acestuia şi a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, existând probe certe de vinovăţie a inculpatului T.C. în comiterea faptelor, probe ce au înlăturat prezumţia de nevinovăţie instituită de dispoziţiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen.

În cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. privind aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că inculpatul T.C., la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a pătruns fără drept, în locuinţa victimei T.M. şi i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feţei şi apoi, cu partea metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul victimei, activitate infracţională ce întruneşte atât din punct de vedere obiectiv cât şi subiectiv conţinutul constitutiv al infracţiunii de violare de domiciliu prev. şi ped. de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi omor deosebit de grav prev. şi ped. de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), comise în condiţiile concursului real de infracţiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Verificând hotărârea apelată şi sub aspectul tratamentului sancţionator aplicat inculpatului, criticat de acesta prin apelul promovat, curtea de apel a constatat că prima instanţă a dat eficienţă corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

In operaţiunea de individualizare a pedepsei, instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), analizează complexitatea pericolului social al faptei deduse judecăţii, elementele subiective şi obiective ce au condus la săvârşirea infracţiunii, personalitatea făptuitorului şi necesităţile procesului de reeducare şi resocializare.

S-a reţinut că în conformitate cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în raport de condiţiile concrete în care au fost comise faptele şi de împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanţă a apreciat în mod just că aplicarea unor pedepse privative de libertate în cuantum orientat spre maximul special prevăzut de textul sancţionator înfăptuieşte în concret atribuţiile sancţiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de reinserţie socială.

S-a arătat că la individualizarea pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, prin care s-a adus atingere uneia din cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală - viaţa persoanei - de modalitatea în care au fost comise, de urmarea ireversibilă produsă, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, dar şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatului - atitudinea sinceră procesuală adoptată, caracterizată prin recunoaştere şi regret, dar şi perseverenţa infracţională manifestată de inculpat care deşi a fost condamnat anterior pentru comiterea unor infracţiuni deosebit de grave (omor, viol, tâlhărie) şi liberat condiţionat şi-a continuat conduita ilicită, fiind recidivist.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de instanţa fondului la cuantificarea pedepselor aplicate inculpatului, pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare răspunzând cerinţelor legale, fiind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptelor şi făptuitorului, şi singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate a acesteia în îndreptarea atitudinii inculpatului faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi redozarea pedepsei.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

In cauza de faţă, pedeapsa aplicată inculpatului, orientată către maximul special prevăzut de lege, vine în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere condiţiile concrete în care au fost comise faptele şi datele care caracterizează persoana inculpatului, fiind atins astfel şi scopul sancţiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi de reintegrare socială.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi omor deosebit de grav prevăzută de art. 174-176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 19,00, a pătruns iară drept, în locuinţa victimei T.M. şi i-a aplicat acesteia mai multe lovituri cu o bâtă în zona feţei şi apoi, cu partea metalică a unei securi în zona cefei, cauzându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia.

Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond cu probele administrate în cauză, situaţie care nu a fost contestată de inculpat, acesta recunoscând faptele pentru care a fost cercetat, iar la stabilirea pedepsei s-a avut în vedere nu numai gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite, ci şi modalitatea, împrejurările faptelor, precum şi comportamentul inculpatului.

Astfel din probele existente rezultă că inculpatul a pătruns în locuinţa victimei, un bătrân de 81 ani, ucigând-o fără nici un motiv, după care şi-a văzut mai departe de activităţile sale zilnice, a revenit a doua zi pentru a vedea dacă victima se află în aceeaşi stare în care a lăsat-o, a încercat să ascundă obiectele cu care a lovit victima şi a ameninţat cu moartea pe martorul A.M., dacă merge la organul de poliţie.

In plus, inculpatul poate fi în stare de recidivă, fiind condamnat anterior de patru ori pentru comiterea unor infracţiuni deosebit de grave printre care şi infracţiunea de omor prev. de art. 174 C. pen., viol, tâlhărie furt calificat şi violare de domiciliu, ceea le atestă faptul că acesta este o persoană deosebit de violentă cu înclinaţii criminale.

Deşi faţă de acesta s-a dat dovadă de clemenţă de instanţele judecătoreşti fiind liberat condiţionat anterior de patru ori cu rest de pedeapsă neexecutat, acesta a dat dovadă de perseverenţă infracţională devenind un infractor de obicei prin repetarea comiterii aceluiaşi gen de infracţiuni, lucru ce atestă o periculozitate deosebită a acestui inculpat.

Împrejurarea că în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut şi a regretat faptele săvârşite nu este de natură a convinge instanţa că poate fi reeducat cu o pedeapsă mai mică, această atitudine părând mai degrabă formală în raport cu personalitatea deosebit de violentă a acestuia şi cu împrejurările în care a comis faptele.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată în raport de prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., iar Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, astfel că recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

In temeiul art. 88 alin. (1) C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 septembrie 2010 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 84 din 21 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 23 septembrie 2010 la 27 iulie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 27 iulie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2761/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 2823/2010. Penal. Cerere de liberare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2761/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs