ICCJ. Decizia nr. 2810/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2810/2010
Dosar nr. 692/117/2009
Şedinţa publică din 4 august 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 95/D/2010 Tribunalul Cluj i-a condamnat pe inculpaţii, după cum urmează:
1. A.l.C. (fiul lui l. şi R.F.) în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
De asemenea, l-a condamnat pe acelaşi inculpat, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen., în condiţiile şi pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul detenţiei preventive începând cu data de 06 ianuarie 2009 şi până la zi.
2. B.M. (fiica lui G. şi R.) a fost condamnată prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
De asemenea, Tribunalul Cluj a condamnat-o pe aceeaşi inculpată, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), şi b) C. pen., iar în baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen. a contopit pedepsele stabilite pentru acestea şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (şapte) ani închisoare si 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), şi b) C. pen.
De asemenea, prima instanţă a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe perioada prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., prima instanţă a menţinut starea de arest a inculpatei, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată acesteia timpul detenţiei preventive începând cu data de 31 martie 2009 şi până lăzi.
Tribunalul Cluj, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi art. 1003 C. civ., i-a obligat pe inculpaţii A.l.C. şi B.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.A.R., respectiv la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.M.
De asemenea, prima instanţă, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 23.250 lei dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane deduse judecăţii, iar în temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a unui furtun din material plastic, de culoare neagră şi aproximativ 50 cm lungime, folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori faţă de partea vătămată L.l.F. (f. 92 d.u.p.).
În baza art. 329 alin. (4) C. pen., a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism dedusă judecăţii.
Conform art. 189 C. proc. pen., prima instanţă a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 900 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, iar potrivit art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii A.l.C. şi B.M. la plata sumelor de câte 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj, înregistrat sub nr. 101/D/P/2008, au fost trimişi in judecată inculpaţii A.l.C. şi B.M., pentru săvârşirea, de către fiecare dintre inculpaţi, a infracţiunilor de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi că, în anul 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au recrutat şi găzduit pe părţile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani şi L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, iar prin ameninţare şi violenţă, le-au obligat să practice prostituţia (partea vătămată K.) în zona clubului S. şi, respectiv, cerşetoria (partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în anul 2008, inculpaţii au recrutat şi cazat pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuinţa mai sus menţionată, iar prin ameninţare şi prin crearea unei stări de dependenţă emoţională şi materială, l-au obligat să practice cerşetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârşit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeaşi locuinţă pe numita O.R.R., care practica prostituţia de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obţinuţi de către sus-numita fiind luaţi de cei doi inculpaţi.
Fiind audiaţi de către organele de urmărire penală, precum şi în faţa instanţei de judecată, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Din probele administrate în cauză, prima instanţă a reţinut că inculpatul A.l.C. este concubinul inculpatei B.M., împreună cu care locuieşte fără forme legale într-un imobil situat în Cluj-Napoca, imobil care este proprietatea unei alte persoane şi unde cei doi au calitatea de toleraţi, în acelaşi imobil cu cei doi mai locuind sora inculpatei B.M., numita B.R. împreună cu concubinul său şi cei patru copii minori, însă aceştia din urma ocupă o încăpere cu intrare separată faţă de cea pe care o ocupă inculpaţii.
Începând cu anul 2008, în locuinţa celor doi inculpaţi au fost găzduite şi primite mai multe persoane, care aveau o situaţie materială precară sau personală dificilă, fiind, în special, persoane fără adăpost.
Mai mult, persoanele respective erau fie minori, care din diverse motive nu locuiau cu părinţii, fie persoane majore, dar a căror stare de sănătate mintală prezenta carenţe, în perioada respectivă constatându-se că, cei doi inculpaţi nu aveau un loc de muncă şi nici alte venituri stabile.
S-a mai reţinut că, sub pretextul oferirii unui cămin si a unei protecţii personale, cei doi inculpaţi au primit şi găzduit mai multe persoane, printre care şi părţile vătămate K.A.R., L.l.F., B.C. şi O.R.R., cărora le-au creat o stare de dependenţă materială si emoţională faţă de persoana lor, astfel încât i-au determinat, fie prin violenţă, fie prin alte forme de constrângere, să practice prostituţia sau cerşetoria, sumele de bani astfel obţinute de către cei patru asigurându-le un venit constant.
Prima instanţă a mai reţinut în considerente că, în cazul fiecărei părţi vătămate, inculpaţii au profitat de împrejurarea ca acestea erau persoane fără adăpost, minore sau cu probleme psihice, obligându-le într-o forma sau alta (în funcţie de sex şi vârstă) să obţină venituri pe care şi le însuşeau şi din care practic trăiau, exploatându-le în beneficiul lor.
1. Cu privire la faptele inculpaţilor faţă de partea vătămată K.A.R. - în vârsta de 16 ani, exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei, s-a reţinut, în esenţă, că partea vătămată provenea dintr-o familie dezorganizată de etnie rromă, cu mai mulţi copii, astfel că, atât ea, cât şi fraţii săi au fost crescuţi în diverse centre de specialitate. începând cu vârsta de 14 ani, partea vătămată a locuit în comuna Cojocna jud. Cluj împreună cu mama sa şi concubinul acesteia, însă pe fondul unor neînţelegeri, partea vătămată a fost alungată de acasă, fiind nevoită să vină în municipiul Cluj-Napoca, unde începând cu primăvara anului 2008 a locuit într-un cămin de muncitori din cartierul G., împreună cu doi dintre fraţii săi.
La scurt timp, fraţii săi - (martorii M.O. si M.V.) au părăsit căminul respectiv, dar ulterior, şi partea vătămată, nemaiavând posibilitatea să plătească chiria lunară, a fost obligată să-şi caute o nouă locuinţă.
Pe fondul acestei situaţii speciale, partea vătămată s-a mutat la locuinţa bunicii martorei S.A.l., dar după câteva zile, în urma unor neînţelegeri, atât partea vătămată, cât şi martora au hotărât să plece, martora apelând pentru a le găzdui la ajutorul inculpatei B.M., la care mai locuise anterior.
S-a reţinut că inculpata a fost de acord să le primească pe cele două, cu toate că în imobil era doar o cameră şi o bucătărie, nu era apă curentă, iar împreună cu aceasta şi inculpatul A.l.C. mai locuiau şi numiţii B.M.C., în vârstă de 18 ani şi L.l.F., în vârsta de 13 ani, precum şi mama inculpatei şi una dintre surorile acesteia, B.M.
Prima instanţă a mai reţinut că, în prima zi inculpaţii s-au purtat normal cu partea vătămată, cerându-i ca, în schimbul găzduirii, să asigure menajul în casă, însă a doua zi, inculpaţii i-au spus că, în schimbul găzduirii, aceasta urmează să se prostitueze în beneficiul lor în zona Podului N. din cartierul M. Deoarece partea vătămată a refuzat, inculpatul A.l.C. i-a aplicat o lovitură cu palma peste faţă şi a ameninţat-o că o va viola împreună cu mai mulţi prieteni ai săi, astfel încât, aceasta a fost nevoită să iasă şi să se prostitueze în zona respectivă.
S-a mai menţionat de către prima instanţă că, încă de la început, cei doi inculpaţi i-au explicat părţii vătămate care sunt tarifele pe care trebuie să le practice, în funcţie de locaţia în care întreţine relaţii sexuale cu clienţii, numele sub care să se prezinte clienţilor, respectiv A., numerele de telefon pe care să le dea clienţilor în cazul în care aceştia vor dori să o mai contacteze. De asemenea, cei doi i-au spus părţii vătămate că permanent va fi însoţită de către martora S., care va încasa banii de la clienţi şi care îi va cumpăra prezervative.
Astfel, începând cu luna octombrie 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data la care partea vătămată K.A.R. a ieşit pentru prima data în zona Podului N. şi a clubului S., aceasta fiind însoţită de martora S.A.l. şi, rareori şi de alte persoane, printre care părţile vătămate B.M.C., L.l.F. şi inculpatul A.l.C., se deplasa în special în zona clubului S. unde era obligată să acosteze clienţi, în timp ce persoanele care o însoţeau aşteptau în apropierea locului unde se afla partea vătămată, de fiecare dată când in dreptul părţii vătămate se oprea câte un client, martora S.A.l. negocia tariful pentru serviciile sexuale pe care partea vătămată urma să le presteze, încasa suma de bani respectivă, după care partea vătămată se urca în autoturismul clientului şi întreţinea relaţii sexuale cu acesta, potrivit înţelegerii.
S-a mai relevat că partea vătămată K.A.R. nu era niciodată singură şi o prezenta pe martora S.A.l. clienţilor, drept sora ei. Uneori, împreună cu partea vătămată şi cu martora mai era trimis de către inculpaţi minorul L.l.F., care trebuia să le supravegheze şi să-i înştiinţeze pe cei doi inculpaţi în cazul în care fetele nu acostau clienţi în zona amintită, practic, inculpaţii se foloseau de fiecare dintre părţile vătămate pentru a se supraveghea reciproc şi pentru a avea controlul asupra acestora.
În perioada amintită, partea vătămată a încercat să se opună de mai multe ori practicării prostituţiei, spunându-le celor doi că nu mai doreşte să întreţină relaţii sexuale contracost, deoarece este periculos, însă de fiecare dată când partea vătămată încerca să se opună, era agresată fizic, fie de către inculpatul A.l.C., fie de către inculpata B.M., care îi aplicau lovituri cu palmele şi pumnii peste tot corpul.
Mai mult, cei doi obişnuiau să o agreseze pe partea vătămată şi în situaţia in care aceasta nu reuşea să obţină bani din întreţinerea relaţiilor sexuale cu diverşi clienţi, precum şi în situaţia în care sumele de bani obţinute de către aceasta erau considerate prea mici.
Aceste aspecte, s-a constatat de către prima instanţă că, s-au desprins, pe de o parte, din plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, care a arătat că cei doi erau mulţumiţi în situaţia in care reuşea să obţină pe noapte sume cuprinse între 400 şi 600 RON, însă o băteau când reuşea să obţină doar 150 RON, suma ce li se părea prea mică. De asemenea, aceleaşi aspecte au reieşit şi din depoziţia martorei S.A.l. coroborată cu declaraţiile părţilor vătămate B.M.C. şi O.R.R., persoane care locuiau în acelaşi imobil cu partea vătămată şi inculpaţii.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că partea vătămată a locuit în imobilul din Cluj Napoca aproximativ o lună, de la sfârşitul lunii octombrie 2008 până la sfârşitul lunii noiembrie 2008, perioadă de timp în care a încercat să fugă în mai multe ori, căutând adăpost în căminul de nefamilişti unde locuise împreună cu prietenul şi fraţii săi.
Cu toate că partea vătămată a reuşit să ajungă acolo cu ajutorul unor clienţi, inculpatul A.l.C. a reuşit să afle unde s-a ascuns aceasta şi, împreună cu martora S.A.l., precum şi cu martorul L.C.V. zis B., s-a deplasat de fiecare dată la locaţia amintită, de unde, cu forţa, a reuşit să o ia pe partea vătămată şi să o ducă din nou in imobilul pe care îl ocupau, unde au obligat-o din nou la practicarea prostituţiei.
Aşa cum a rezultat din declaraţiile părţii vătămate, coroborate cu declaraţiile martorilor S.A.l. şi C.A., precum şi cu declaraţiile părţii vătămate B.M.C., partea vătămată a fugit prima dată, la scurt timp după ce inculpaţii au obligat-o să practice prostituţia, s-a ascuns la prietenul ei, martorul C.A., după care, împreună cu martora S., au încercat să se ascundă la locuinţa bunicii acesteia.
Cu toate acestea, inculpatul A.l.C. s-a deplasat, împreună cu fratele său la locul unde se aflau cele două şi Ie-a cerut să se întoarcă acasă, însă acestea au refuzat, motiv pentru care a chemat-o pe inculpata B.M., care a venit la scurt timp şi a intrat în locuinţa bunicii martorei S., apoi a trântit-o pe partea vătămată K.A.R. pe jos, a lovit-o cu picioarele peste tot corpul şi a scos-o afară în curte, unde a fost lovită cu pumnul în spate şi de către inculpatul A.l.C. Partea vătămată a fost obligată apoi să îi însoţească acasă pe inculpaţi, ulterior, fiind constrânsă să practice în continuare prostituţia în beneficiul lor.
La scurt timp, partea vătămată a încercat din nou să fugă, însă fără a-i spune de această dată martorei S.A.l., dar la câteva zile inculpatul A.l.C., împreună cu martora S., cu partea vătămată B.M.C. şi martorul L.C.V., s-au deplasat cu autoturismul condus de martorul L.C.V. din nou la căminul unde locuia martorul C.A.; iar inculpatul a intrat în încăperea respectivă, a prins-o pe partea vătămată de păr şi, desculţă, a târât-o pe scări în jos, lovind-o, până la autoturismul cu care se deplasase acolo.
Ajunşi din nou în imobil, inculpaţii i-au aplicat părţii vătămate mai multe lovituri peste faţă, au tras-o de păr, au obligat-o să îl sune pe martorul C.A. şi să-l ameninţe că îl va reclama la organele de politie, sub pretextul că, atât el, cât şi colegii lui de cameră au întreţinut relaţii sexuale cu ea.
Ulterior episodului respectiv, inculpaţii au obligat-o din nou pe partea vătămată K.A.R. să practice prostituţia în aceeaşi zonă şi în aceeaşi modalitate fiind supravegheată permanent. Cu toate acestea, la sfârşitul lunii noiembrie 2008, partea vătămată a cerut ajutorul unui client - F.A., însă de data aceasta nu s-a mai deplasat la prietenul ei C.A., întrucât ştia că aici poate fi oricând găsită de inculpat, astfel că i-a cerut martorului F.A. să o ducă la locuinţa unei cunoştinţe, respectiv martora C.M., de la care a doua zi a plecat şi a anunţat organele de poliţie, formulând prezenta plângere penală.
În cursul cercetărilor efectuate în cauză au fost audiate mai multe persoane care au avut legătură cu partea vătămată în perioada în care aceasta era obligată să practice prostituţia în beneficiul celor doi (martorul G.L., F.S., B.L.D., S.A.l., K.I. (mama părţii vătămate), L.A.L. şi S.M.Ş., D.M.L. şi S.A., ultimele două relatând faptul că inculpata Ie-a întrebat dacă nu cunosc fete sărace care nu au pe nimeni (pe care intenţiona să le ducă în străinătate), precum şi faptul că au văzut-o pe partea vătămată la locuinţa celor doi inculpaţi, unde au aflat că aceasta se prostituează pentru ei.
Cu ocazia verificărilor efectuate, s-a stabilit că partea vătămată a fost depistată, în mod repetat, în zona Podului N. şi a clubului S. din Cluj-Napoca, de către unul dintre lucrătorii de poliţie din cadrul Secţiei IV - Poliţia municipiul Cluj-Napoca, iar din procesul-verbal întocmit de către acesta şi din raportul de activitate depus la dosarul cauzei a rezultat faptul că partea vătămată era în mod evident speriată, însă refuza să comunice cu organele de poliţie.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul A.C.l. a solicitat să-i fie luat un supliment de declaraţie, ocazie cu care şi-a modificat, în parte, declaraţiile anterioare, arătând că, la scurt timp după ce partea vătămată s-a mutat la el în locuinţă, a avut o relaţie amoroasă cu aceasta, după care partea vătămată i-a spus că doreşte să practice prostituţia pentru a face rost de bani, lucru cu care el nu a fost de acord la început, dar până la urmă a acceptat. A mai arătat inculpatul că, din acel moment, partea vătămată a început să practice prostituţia în zona restaurantului S., şi toţi banii pe care-i obţinea în acest mod îi lua el (partea vătămată câştigând aproximativ 1.500.000 lei pe zi), bani din care îi cumpăra haine părţii vătămate, o hrănea şi o găzduia.
Totodată, inculpatul a mai precizat că, deşi îi dădea toţi banii pe care îi câştiga, nu a agresat-o niciodată, fizic sau verbal, pe partea vătămată pentru a o determina să practice prostituţia sau să câştige mai mult din practicarea prostituţiei, iar inculpata B.M. nu avea cunoştinţă despre faptul că partea vătămată se prostitua şi îi dădea lui banii câştigaţi în acest mod.
S-a apreciat de către prima instanţă că susţinerile celor doi inculpaţi, dincolo de faptul că erau contradictorii sub mai multe aspecte relevante pentru existenţa faptei în discuţie, au fost infirmate fără dubiu de întreg materialul probator existent în cauză, în sensul că, din declaraţiile părţii vătămate K.A.R., ale părţilor vătămate B.M. şi O.R.R., coroborate cu toate depoziţiile testimoniale a rezultat faptul că partea vătămată a fost găzduită de către inculpaţi pe o perioadă de aproximativ o lună de zile, că a fost agresată fizic şi verbal, că a fost ameninţată, fiind astfel constrânsă să practice prostituţia în beneficiul lor.
S-a mai relevat că, din aceleaşi probatorii a mai rezultat şi faptul că partea vătămată era permanent supravegheată de alte persoane, că era agresată ori de câte ori suma de bani obţinută în urma practicării prostituţiei nu era considerată satisfăcătoare, din punctul de vedere al inculpaţilor şi că era permanent ameninţată că va fi găsită la locuinţa martorului C.A. (prietenul părţii vătămate), persoană care va avea de suferit dacă ea nu se va supune cerinţelor inculpaţilor.
Apărarea inculpaţilor în sensul că au agresat-o o singură dată pe partea vătămată, întrucât aceasta le sustrăsese un colier din aur şi suma de 200 euro din locuinţă (sau că ar fi încercat să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul), s-a apreciat că nu a fost susţinută de nici o altă probă administrată în cauză (nefiind dovedit nici măcar faptul că inculpaţii deţineau o astfel de bijuterie in locuinţa lor), iar pe de altă parte, s-a constatat existenţa unor contradicţii importante, atât între declaraţiile celor doi inculpaţi, cât şi între susţinerile fiecărui inculpat în parte, făcute pe parcursul procesului penal, împrejurări care au confirmat nesinceritatea acestora.
În ceea ce o priveşte pe partea vătămată minoră K.A.R., în vârstă de 16 ani, s-a apreciat că faptele inculpaţilor au fost corect încadrate juridic în dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, îmbrăcând forma găzduirii în scopul exploatării sexuale a minorei, prin ameninţare şi violenţă. Cei doi inculpaţi, profitând de situaţia personală în care se afla partea vătămată, rămasă fără adăpost, de vulnerabilitatea economică şi socială a acesteia, au determinat-o, prin ameninţare şi violenţă, să practice prostituţia în beneficiul lor, asigurându-şi astfel o sursă de venit constant.
Partea vătămată K.A.R. s-a constituit parte civilă în cauză faţă de cei doi inculpaţi cu suma de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, reprezentând daune morale (f. 108 dosar instanţă).
2. Referitor la faptele inculpaţilor faţă de părţile vătămate L.I.F. - în vârstă de 13 ani şi B.M.C. - în vârstă de 18 ani, exploataţi prin determinarea la practicarea cerşetoriei, prima instanţă a reţinut că, în cursul anului 2008, de la sfârşitul lunii mai şi până la sfârşitul lunii decembrie, inculpaţii i-au găzduit pe părţile vătămate L.l.F. şi B.M.C., minorul L.l.F. fiind nepotul surorii inculpatei - martora S.R., având domiciliul în oraşul Cavnic, jud. Maramureş, acesta provenind dintr-o familie destrămată.
Pe fondul neînţelegerilor avute cu mama sa - martora D.M.L., minorul a fugit de la locuinţa tatălui său, iar ulterior a venit în municipiul Cluj-Napoca unde i-a cerut mătuşii sale să-l găzduiască şi astfel, minorul a ajuns să locuiască în imobilul in Cluj-Napoca, însă nu în încăperea ocupată de mătuşa sa, ci în cea ocupată de către inculpaţi.
La scurt timp de la momentul în care minorul a început să locuiască la cei doi, acesta a practicat cerşetoria în zona semafoarelor din municipiul Cluj-Napoca, unde obţinea sume de aproximativ 100-150 lei, iar sub pretextul faptului că îl găzduiau, inculpaţii i-au cerut să le dea toţi banii obţinuţi in această modalitate.
S-a mai reţinut că, ori de câte ori minorul refuza să practice cerşetoria, inculpatul A.l.C. îl agresa, lovindu-l, fie cu palmele peste tot corpul, fie cu un furtun de culoare neagră.
În aceeaşi perioadă, s-a mai reţinut că a fost găzduit la locuinţa celor doi şi partea vătămată B.M.C. zis M., al cărui domiciliu era în loc. Belceşti, jud. laşi, care însă, a fugit de acasă de la părinţii săi în urmă cu mai mulţi ani, iar pe acest fond partea vătămată B.M.C. a început să practice cerşetoria pe raza municipiului Cluj-Napoca şi să doarmă pe străzi. La un moment dat, partea vătămată s-a adăpostit într-un local dezafectat situat sub pasajul de pe strada C.F., locaţie unde şi-a şi lăsat o parte din lucrurile personale. De menţionat că partea vătămată obişnuia să apeleze la mila publicului, folosind mai multe bilete pe care era scris că este surdo-mut şi orfan, bilete pe care obişnuia să le folosească în special pe mijloacele de transport în comun.
În cursul lunii mai a anului 2008, fără a se putea stabili cu exactitate data, partea vătămată a fost văzută de către inculpată în zona P.F. din Cluj Napoca şi a fost abordat de către aceasta, inculpata oferindu-se să-l găzduiască, iar acesta a fost de acord cu propunerea făcută şi astfel a ajuns să locuiască în imobilul inculpaţilor.
După ce a fost găzduit de către cei doi, la aproximativ o săptămână, numitul B.M.C. era trimis zilnic de către aceştia să practice cerşetoria în aceeaşi modalitate, iar sumele de bani astfel obţinute erau predate, fie inculpatei, fie inculpatului. Partea vătămată a arătat că zilnic, obţinea din practicarea cerşetoriei sume cuprinse între 50 şi 200 lei, pe care le dădea celor doi inculpaţi, care îi lăsau părţii vătămate suma de 10 lei, bani de buzunar.
Din declaraţiile părţii vătămate B.M.C. a rezultat faptul că, atât el cât şi minorul L.l.F. erau trimişi de către cei doi inculpaţi la cerşit zilnic, însă, ori de câte ori minorul refuza să iasă pe stradă, era agresat de către cei doi, iar partea vătămată B.C.M. a precizat că, personal, a fost agresat o singură dată, când a refuzat să iasă la cerşit. A mai arătat că permanent inculpata B.M. îi cerea să obţină cât mai mulţi bani, cerându-i iniţial să-i dea toţi banii pentru că este nevoită să plătească chiria şi să facă de mâncare, motiv pentru care acesta a fost nevoit să se folosească de biletele în conţinutul cărora se menţiona că este surdo-mut, deoarece astfel obţinea mai mulţi bani.
În cursul cercetărilor efectuate în cauză, au fost audiate mai multe persoane printre care şi martorele D.M.L. (mama minorului L.l.F.), L.A.L.R. (sora acestuia) şi S.M.Ş., din depoziţiile acestora rezultând, cu certitudine, faptul că la locuinţa inculpaţilor au fost găzduiţi, în cursul anului 2008, partea vătămată minoră L.l.F. - zis l. şi partea vătămată B.M.C. - zis M., ambii fiind fugiţi de acasă şi practicând cerşetoria şi anterior momentului în care i-au cunoscut pe cei doi inculpaţi.
Cu toate acestea, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor, prima instanţă a constatat că inculpaţii le-au impus celor doi să cerşească şi astfel să obţină sume cât mai mari de bani, punându-le in vedere că acesta este preţul pe care trebuie să-l plătească pentru faptul că le asigură adăpost şi hrană.
Din declaraţiile martorului minor S.M.Ş. s-a desprins faptul că atât minorul L.l.F., cât şi B.M.C. erau trimişi de inculpată să cerşească în zona semafoarelor de pe str. C., de dimineaţa de la ora 07,00 şi până după-amiaza la ora 17,00 (cu o oră pauză la prânz), banii pe care îi obţineau fiind predaţi inculpatei, martorul precizând totodată, că partea vătămată minoră era bătută de inculpaţi cu un furtun, atunci când aceştia nu erau mulţumiţi de banii câştigaţi din cerşit.
Martora L.A.L.R. a arătat că l-a auzit pe inculpat cum îl trezea pe minorul L.l.F. şi îl trimitea să cerşească şi a văzut cum acesta l-a certat, deoarece nu obţinuse destui bani, confirmând, în plus, faptul că banii obţinuţi de către partea vătămată B.M.C. erau daţi fie inculpatului, fie inculpatei şi că acestuia i se impunea să obţină o anumită sumă pe zi.
Din declaraţiile martorei D.M.L. a rezultat împrejurarea că, deşi este mama minorului L., nu avea un control asupra acestuia, întrucât în prezent are o altă familie, iar minorul a locuit o perioadă împreună cu tatăl său şi, între timp, s-a obişnuit să cerşească. Martora a precizat şi faptul că a încercat să îşi exercite autoritatea asupra fiului său, însă acesta a fugit de acasă, întrucât la locuinţa inculpaţilor avea posibilitatea să consume alcool, să fumeze, lucruri pe care nu putea să le facă acasă. A mai menţionat că, din relatările fiului său, a aflat că acesta cerşeşte zilnic, obţinând aproximativ 150 de lei pe zi, o parte din banii astfel obţinuţi fiind daţi inculpaţilor.
În cauză a fost audiată şi martora S.A., care a arătat că în imobilul, inculpaţii obişnuiau să găzduiască persoane fără adăpost, printre care şi pe cele două părţi vătămate L.l.F. şi B.C.M., pe care le trimiteau la cerşit în schimbul ajutorului oferit, de asemenea, martora a precizat că a fost întrebată de către inculpată dacă nu cunoaşte fete sărace care nu au pe nimeni, pe care intenţiona să le ducă în străinătate.
Referitor la martorele S.A. şi D.M.L., s-a mai reţinut că, după începerea cercetărilor în prezentul dosar şi arestarea inculpatului A.l.C., acestea au fost contactate de inculpata B.M., care Ie-a ameninţat, cerându-le să nu se prezinte în instanţă pentru a-şi susţine declaraţiile din faza de urmărire penală, şi spunându-le că, în caz contrar, „se vor întoarce pachet acasă", martorei D.M.L. atrăgându-i chiar atenţia „să aibă grijă că fiul ei este la ea".
De asemenea, prima instanţă a mai reţinut că şi din declaraţiile părţii vătămate K.A.R. ale martorei S.A.l. şi ale martorei C.G.C. a reieşit împrejurarea că părţile vătămate L. şi B. erau trimişi la cerşit de către cei doi inculpaţi (inculpatul folosind uneori expresia „du-te şi fă-ţi sectorul"), care le luau şi banii obţinuţi în acest mod, partea vătămată L. fiind agresată în repetate rânduri de către inculpaţi, uneori prin folosirea unui furtun din cauciuc.
Din procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare a rezultat faptul că în locuinţa celor doi inculpaţi au fost găsite bileţelele folosite de partea vătămată B.M.C. la cerşit, mai multe procese-verbale de sancţionare contravenţională a acestuia, acte medicale ale acestuia (din care rezultă că a avut o tentativa de suicid), mai multe agende conţinând diferite însemnări, precum şi două telefoane mobile şi mai multe cartele „sim".
De asemenea, prin încheierea penală nr. 17 din data de 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, secţia penală s-a dispus efectuarea unei percheziţii în mediul informatic, din conţinutul procesului-verbal de efectuare a acestei percheziţii rezultând faptul că o parte dintre cartele telefonice ridicate conţineau sms-uri relevante pentru soluţionarea cauzei.
La dosarul cauzei au fost depuse mai multe documente ridicate de la Primăria Oraşului Cavnic, respectiv copiile unor anchete sociale privind pe minorul L.l.F. şi dovada sancţionării contravenţionale a acestuia pentru practicarea cerşetoriei.
De asemenea, s-a mai constatat că deşi a fost sesizată în repetate rânduri Protecţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Maramureş şi din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, nu au putut fi luate măsuri de protecţie în sensul prevederilor Legii nr. 272/2004, deoarece, neexistând un centru cu regim închis în cadrul instituţiei respective, minorul a fugit în repetate rânduri, neputând fi instituţionalizat.
Astfel, din conţinutul anchetei sociale depusă la dosarul cauzei a rezultat faptul că, provenind dintr-o familie destrămată, minorul a preferat să locuiască împreună cu tatăl său, iar ulterior să plece de acasă, având astfel posibilitatea de a nu se supune nici unei reguli de disciplină. Din conţinutul aceluiaşi script, a rezultat faptul că minorul nu a reuşit să se integreze total şi să respecte programul stabilit de către D.G.A.S.P.C. având tulburări de comportament.
În cursul urmăririi penale, chiar după arestarea inculpatului A.l.C., s-a reţinut că minorul a fost ridicat de două ori, de către organele poliţiei judiciare, care au sesizat D.G.A.S.P.C. Cluj, fiind internat în cadrul Adăpostului de zi şi de noapte pentru copiii străzii A., de unde a fugit de fiecare dată, iar din adresa D.G.A.S.P.C. Cluj a rezultat faptul că minorul a mai fost anterior adus, în repetate rânduri, în cadrul aceluiaşi adăpost, în cursul anului 2007 şi în cursul anului 2008, însă, de fiecare dată, minorul a refuzat să se integreze şi să accepte serviciile adăpostului.
În declaraţiile date parcursul procesului penal, minorul, parte vătămată L.l.F. a arătat că nu a fost obligat de către cei doi inculpaţi să practice cerşetoria în folosul lor, nu a fost bătut niciodată, ci dimpotrivă, s-au purtat frumos cu el, iar dacă a mai cerşit din când în când, a făcut-o doar pentru a-şi procura bani distracţii.
De altfel, s-a constatat că pe tot parcursul procesului penal, partea vătămată minoră a continuat să locuiască în imobilul din Cluj Napoca, la familia inculpatei B.M.
La rândul lor, inculpaţii A.l.C. şi B.M., fiind audiaţi cu privire la aceste acuzaţii, au arătat că nu au făcut decât să le ofere ajutor celor două părţi vătămate L.l.F. şi B.M.C., fără a avea cunoştinţa ce fac aceştia în timpul zilei, fără a le solicita bani pentru găzduirea oferită şi fără a-i obliga să practice cerşetoria în folosul lor.
Prima instanţă a constatat că, atât declaraţiile părţii vătămate L.l.F., cât şi susţinerile inculpaţilor în apărare au fost însă infirmate categoric de celelalte probe administrate în cauză (respectiv declaraţiile părţilor vătămate B.M., K.A.R. şi depoziţiile martorilor sus-menţionaţi), probe din care a rezultat, în mod neîndoielnic, că faptele comise de către cei doi inculpaţi se circumscriu prevederilor Legii nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.
Astfel, în ceea ce-o priveşte pe partea vătămată minoră L.l.F., în vârstă de 13 ani, s-a apreciat că faptele inculpaţilor au fost corect încadrate juridic în dispoziţiile art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din actul normativ amintit, îmbrăcând forma găzduirii în scopul exploatării acestuia prin practicarea cerşetoriei.
Sub pretextul oferirii unui adăpost şi hranei, inculpaţii îl exploatau practic pe minor, impunându-i prin violenţă şi ameninţare să apeleze la mila publicului, iar sumele de bani astfel obţinute să le fie predate integral, în plus, conduita lor antisocială rezidă şi din aceea că minorului i se impunea de către cei doi să practice cerşetoria, chiar dacă acesta se opunea, să realizeze o anumită sumă de bani şi să le dea integral suma respectivă.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că şi în condiţiile în care partea vătămată a refuzat să colaboreze cu organele judiciare (probabil sub influenţa rudelor inculpatei B.M., cu care a continuat să locuiască şi după arestarea acesteia), starea de fapt, în ceea ce-l priveşte, s-a constatat că a fost dovedită prin intermediul altor mijloace de probă, iar atitudinea sa nu a făcut decât să sublinieze dependenţa materială şi emoţională pe care cei doi i-au creat-o, folosindu-se tocmai de situaţia în care minorul se afla (fiind fugit de acasă) şi acordându-i o aşa zisă libertate, pe care un copil în vârstă de 13 ani a apreciat-o ca atare.
S-a mai relevat că în condiţiile în care minorului i s-a permis să consume băuturi alcoolice, să fumeze, să frecventeze medii sociale cu prostituate, era firesc că acesta să nu fi putut să se adapteze unor reguli de disciplină impuse, apreciind tot ceea ce „îi ofereau" inculpaţii, pe care i-a perceput diferit faţă de mama sa, şi deşi a fost agresat fizic de către aceştia, violenţa nu a făcut decât să-l determine să perceapă mediul respectiv ca fiind unul firesc.
În plus, prima instanţă a constatat că toate aceste elemente coroborate cu împrejurarea că a încercat să-i protejeze pe inculpaţi, nu au făcut decât să dovedească dependenţa materială şi emoţională a părţii vătămate minore faţă de inculpaţi.
Aşa cum s-a arătat deja, faţă de minorul L.l.F. nu s-au putut lua măsurile de protecţie prevăzute de Legea nr. 272/2004 modificată şi republicată, întrucât acesta, în mod repetat, a fugit de la adăpostul de zi şi de noapte pentru copiii străzii A., iar D.G.A.S.P.C. Cluj nu deţine centre cu regim închis, pentru a preveni astfel de situaţii.
Prima instanţă, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.M.C., a apreciat că faptele inculpaţilor urmează a fi încadrate în dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, îmbrăcând aceeaşi formă a găzduirii în scopul exploatării acestuia prin practicarea cerşetoriei.
Astfel, oferindu-i unei persoanei labilă psihic şi fără adăpost, o locuinţă şi hrană şi determinând-o ca, în schimbul acestor servicii, să practice cerşetoria în beneficiul lor, inculpaţii nu au urmărit decât să-i creeze acestuia o stare de dependenţă materială. În literatura de specialitate s-a apreciat drept altă formă de constrângere în sensul cerut de textul de lege amintit, tocmai această stare de dependenţă materială, întrucât prin aceasta se încalcă dreptul persoanei la libertate de voinţă şi acţiune.
S-a mai menţionat de către prima instanţă în considerente, că faptul că, atât partea vătămată B.M.C., cât şi partea vătămată minoră L.l.F. obişnuiau să cerşească şi înainte de a locui împreună cu inculpaţii, nu are relevanţă sub aspectul răspunderii penale a acestora, întrucât cei doi inculpaţi au profitat tocmai de această împrejurare şi s-au folosit de slăbiciunile părţilor vătămate pentru a le exploata în folosul lor.
Referitor la partea vătămată B.M.C. s-a mai relevat că acesta a împlinit vârsta de 18 ani la data de 19 mai 2008, însă, întrucât nu s-a putut stabili cu exactitate data începerii activităţii infracţionale în ceea ce-l priveşte (din probele administrate în cauză rezultând că activitatea infracţională a inculpaţilor faţă de această parte vătămată a început în cursul lunii mai 2008), potrivit principiului „in dubio pro reo", s-a reţinut că partea vătămată a fost exploatată după împlinirea vârstei de 18 ani.
Deşi faţă de partea vătămată B.M.C. s-a luat o măsură de protecţie în sensul Legii nr. 678/2001, acesta a fugit din centrul care oferea servicii de consiliere, dar s-a constituit parte civilă în cauză faţă de cei doi inculpaţi cu suma de 30.000 lei reprezentând daune morale (f. 108 dosar instanţă).
S-a luat act că partea vătămată L.l.F. a declarat că nu formulează pretenţii civile în cauză (f. 108 dosar instanţă).
3. Privitor la faptele inculpaţilor faţă de partea vătămată O.R.R. prima instanţă a reţinut că în cursul lunii octombrie 2008, fără a se putea stabili cu precizie data, în imobilul din Cluj-Napoca, a fost găzduită, pentru o perioadă scurtă de timp, aproximativ o săptămână, partea vătămată O.R.R., mătuşa martorei S.A.l., care era diagnosticată ca suferindă de „întârziere uşoară în dezvoltarea mintală".
S-a reţinut că partea vătămată O.R.R. practica prostituţia de mai mulţi ani de zile, în diverse zone din municipiul Cluj-Napoca, împrejurare cunoscută de către inculpaţi, care au fost întrebaţi, la un moment dat, de către martora S.A.l. dacă nu pot să o găzduiască pe mătuşa sa, întrucât nu are unde să stea.
S-a reţinut că, în perioada de aproximativ o săptămână în care numita O.R.R. a locuit la reşedinţa inculpaţilor, a continuat să practice prostituţia, iar sumele de bani obţinute în acest mod le dădea celor doi inculpaţi.
Prima instanţă a mai constatat că, în aceeaşi perioadă, în locuinţa inculpaţilor s-au aflat şi părţile vătămate K.A.R., L.l.F. şi B.M.C., care au confirmat declaraţiile părţii vătămate O.R.R., în sensul că s-a prostituat în beneficiul celor doi inculpaţi.
Tribunalul Cluj a constatat că aceste aspecte se coroborează cu verificările efectuate la Poliţia municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul Proceduri, verificări din care rezultă că numitei O.R.R. i-au fost aplicate 14 sancţiuni contravenţionale pentru practicarea prostituţiei în perioada septembrie - decembrie 2008, precum şi cu declaraţiile martorelor S.A.l. şi L.A.L.R.
Prima instanţă a reţinut că, deşi inculpaţii nu au recunoscut nici faptul că au tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată O.R.R., susţinerile acestora au fost infirmate de declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorelor mai sus menţionate.
Aşa fiind, în sarcina celor doi inculpaţi s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., elementul material al laturii obiective îmbrăcând forma tragerii de foloase de pe urma practicării prostituţiei.
Partea vătămată O.R.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 600 lei (sumă care i-a fost luată de inculpaţi) şi pe care a obţinut-o urmare practicării prostituţiei în perioada cât a fost găzduită de către aceştia din urmă (f. 267 d.u.p.).
Faptele descrise mai sus s-a constatat că s-au probat prin: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate K.A.R. (f. 3-8, 17-23 d.u.p.şi f. 127-128 dosar instanţă), procesul-verbal privind audierea părţii vătămate L.l.F. (f. 229-230 d.u.p.), declaraţia părţii vătămate L.l.F. (f. 126 dosar instanţă), scrisoare medicală privind pe partea vătămată L.l.F. (f. 231 d.u.p.), copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C. Maramureş privind pe partea vătămată L.l.F. (f. 235-245, 247-250 d.u.p.), procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigaţii (f. 9-11, 74 şi 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea şi declaraţiile părţii vătămate. Burlacii M.C. (f. 251-260 d.u.p. şi f. 74-76, 129-130 dosar instanţă), referatul de situaţie întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistentă şi a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declaraţiile părţii vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliţia municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), procesul-verbal şi raport de activitate întocmit de lucrătorul de poliţie din cadrul municipiul Cluj-Napoca - Secţia IV (f. 75-79 d.u.p.), cerere de autorizare a unei percheziţii domiciliare (f. 84-85 d.u.p.), încheierea penală nr. 1/C/P din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secţia penală şi autorizaţia de percheziţie nr. 1 din 05 ianuarie 2009 a TribunalulCluj, secţia penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziţii domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), cererea de autorizare a efectuării unei percheziţii în mediu informatic (f. 220-221 d.u.p.), încheierea penală nr. 17/C/P/2009 a Tribunalul Cluj, secţia penală, şi autorizaţia de percheziţie în mediu informatic nr. 7 din 21 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul Cluj, secţia penală (f. 222-226 d.u.p.), proces - verbal de percheziţie informatică (f. 227-230 d.u.p.), declaraţiile martorilor C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. şi f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. şi f.312 dosar instanţă), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. şi f. 286 dosar instanţă), G.L.F. (f. 44 -48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. şi f. 313 dosar instanţă), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. şi f. 310-311 dosar instanţă), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187-188 d.u.p.), S.M.Ş. (f. 191-194 d.u.p. şi f. 242 dosar instanţă), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. şi f. 199 dosar instanţă), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216-219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. şi f. 80-81, f. 200 dosar instanţă) şi S.A. (f. 206 d.u.p. şi f. 77-79, 201 dosar instanţă), declaraţiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. şi f. 66-67, f. 198 dosar instanţă) şi declaraţiile inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. şi f. 68-69 dosar instanţă).
Prima instanţă a constatat că, în drept, faptele inculpaţilor A.l.C. şi B.M. care, în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au găzduit pe părţile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani şi L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, iar prin ameninţare şi violenţă le-au obligat să practice prostituţia (pe partea vătămată K.) şi, respectiv, cerşetoria (pe partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la această infracţiune de trafic de minori, reţinută în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, instanţa a admis, în conformitate cu dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., cererea de schimbarea a încadrării juridice, formulată de reprezentanta parchetului, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 678/2001, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, în infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, întrucât, în mod evident, faptele săvârşite de inculpaţi nu au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimelor, în sensul cerut de dispoziţiile alin. (4) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 (în forma modificată prin Legea nr. 287/2005).
Faptele inculpaţilor A.l.C. şi B.M. care, în cursul anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj şi, prin crearea unei stări de dependenţă emoţională şi materială faţă de ei, au obligat-o să practice cerşetoria, exploatând-o în beneficiul lor, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
De asemenea, prima instanţă a constatat că faptele inculpaţilor A.l.C. şi B.M. care, în toamna anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată O.R.R. la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, care practica prostituţia de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, respectiv banii obţinuţi de partea vătămată fiindu-i luaţi de către cei doi inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.
În cauză s-au aplicat dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. faţă de ambii inculpaţi, întrucât cele trei infracţiuni săvârşite de fiecare dintre ei (trafic de minori, trafic de persoane şi proxenetism) se aflau în concurs real.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, prima instanţă a luat în considerare gradul de pericol social concret, foarte ridicat al infracţiunilor săvârşite, atitudinea nesinceră şi necooperantă avută de inculpaţi pe parcursul procesului penal (în cursul judecăţii, inculpata B.M. încercând chiar să influenţeze depoziţiile martorilor şi declaraţiile părţilor vătămate, atât direct, cât şi indirect, prin intermediul rudelor sale - (f. 74-84 şi 155 dosar instanţă), precum şi faptul că inculpaţii se află la prima confruntare cu legea penală, această ultimă împrejurare fiind reţinută drept circumstanţă atenuantă în favoarea inculpaţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen.
În consecinţă, făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a), b) şi d) C. pen., prima instanţă a considerat că o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi d) C. pen. aplicată inculpatului A.l.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, de trafic de persoane şi proxenetism, va fi în măsură să contribuie la reeducarea lui.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.M., făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. a), b) şi d) C. pen., prima instanţă a considerat că o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de minori, trafic de persoane şi proxenetism, va fi în măsură să contribuie la reeducarea ei.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a fiecăruia dintre inculpaţi, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul detenţiei preventive începând cu data de 06 ianuarie 2009 şi până la zi, iar din pedeapsa aplicată inculpatei perioada detenţiei preventive începând cu data de 31 martie 2009 şi până la zi.
Referitor la latura civilă a cauzei, constatând întrunite în speţă condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi art. 1003 C. civ., prima instanţă i-a obligat inculpaţii A.l.C. şi B.M., în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 euro sau contravaloarea în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.A.R., respectiv la plata despăgubirilor civile în sumă de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă B.M., apreciind că aceste sume sunt în măsură să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a suferinţelor de ordin psihic suportate de părţile vătămate, urmare infracţiunilor comise de inculpaţi.
Referitor la partea vătămată minoră L.l.F. s-a mai menţionat faptul că acesta nu s-a constituit parte civilă în cauză şi, având în vedere conduita minorului pe întreg parcursul procesului penal (conduită la care s-a făcut referire în starea de fapt), instanţa a apreciat că nu se impune nici acordarea vreunei sume de bani cu titlu de daune morale în favoarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 C. proc. pen.
Referitor la partea vătămată O.R.R., deşi aceasta a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 600 lei, care i-a fost luată de inculpaţi şi pe care a obţinut-o urmare practicării prostituţiei în perioada cât a fost găzduită de către aceştia din urmă (f. 267 d.u.p.), Tribunalul Cluj a constatat că această sumă de bani a fost dobândită de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii de proxenetism, impunându-se confiscarea ei de la aceştia, în favoarea statului.
Aşa fiind, în baza art. 329 alin. (4) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 300 lei dobândită în urma săvârşirii infracţiunii de proxenetism dedusă judecăţii.
De asemenea, în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat, în favoarea statului, a sumei de 23.250 lei, dobândită în urma săvârşirii infracţiunilor de trafic de minori şi trafic de persoane deduse judecăţii, pentru a ajunge la respectiva sumă, instanţa a luat în considerare, mai întâi, sumele de bani obţinute de partea vătămată K.A.R. pe parcursul unei perioade de aproximativ o lună de zile, ţinând cont de faptul că aceasta obţinea suma minimă de 150 lei pe zi (30 de zile x 150 lei pe zi = 4.500 lei).
În al doilea rând, în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate L.l.F. şi B.M.C., a luat în considerare o perioadă de aproximativ 7 luni, de la sfârşitul lunii mai 2008 şi până la sfârşitul lunii decembrie 2008, respectiv a ţinut cont de faptul că aceste două părţi vătămate obţineau, fiecare, suma minimă de 100 lei pe zi (210 zile x 100 lei = 21.000 lei). Aşadar, suma totală obţinută de inculpaţi de la părţile vătămate K.A.R., L.l.F. şi B.M.C. este următoarea: 4.500 lei + 21.000 lei + 21.000 lei = 46.500 lei.
În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 lit. b) C. pen., prima instanţă a dispus confiscarea specială de la inculpaţi a unui furtun din material plastic, de culoare neagră şi aproximativ 50 cm lungime, folosit la săvârşirea infracţiunii de trafic de minori faţă de partea vătămată L.l.F. (f. 92 d.u.p.).
Conform art. 189 C. proc. pen., a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 900 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu ce urmau a se avansa din fondurile M.J.
Potrivit art. 191 C. proc. pen., inculpaţii A.l.C. şi B.M. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1500 lei fiecare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel cei doi inculpaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie .
Apelanţii inculpaţi au învederat faptul că nu se fac vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor, astfel că se impune în cauză o soluţie de achitare, iar în sprijinul acestei solicitări, cei doi inculpaţi au arătat că nu există probe în cauză, că prima instanţă a ţinut cont doar de declaraţiile părţilor vătămate, pe care, de altfel, aceştia nu le-au obligat, în nici un fel, să practice cerşetoria, astfel că orice dubiu trebuie să le profite inculpaţilor.
Pe de altă parte, au învederat faptul că pedepsele aplicate sunt în cuantum mult prea mare, raportat la faptele ce se presupune că au fost comise, iar daunele morale sunt exagerat de mari.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a constatat că apelurile declarate de inculpaţi sunt neîntemeiate.
Astfel, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 81/ A din 15 iunie 2010, instanţa de prim control judiciar a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii A.l.C. şi B.M., ambii deţinuţi în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinţei penale nr. 95/ D din 26 februarie 2010 a Tribunalului Cluj, menţinându-le, totodată, starea de arest a inculpaţilor.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel, potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada arestului preventiv pentru inculpatul A.l.C. de la 06 ianuarie 2009 la zi şi pentru inculpata B.M. de la 31 martie 2009 la zi.
Totodată, instanţa de prim control judiciar a stabilit în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 1200 lei, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnaţi din oficiu ai inculpaţilor şi ai părţilor vătămate, din care sumele de câte 300 lei pentru apărătorii inculpaţilor şi sumele de câte 150 lei pentru apărătorii părţilor vătămate, sume ce urmau a se avansa din fondurile M.J.
De asemenea, i-a obligat pe inculpaţi să plătească în favoarea statului sumele de câte 900 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, inclusiv sumele de câte 600 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că, în urma administrării unui vast probatoriu şi a analizării atente a acestuia, prima instanţă a reţinut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.
Astfel, a constatat că a fost pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor care, în cursul anului 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-au găzduit pe părţile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani şi L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, iar prin ameninţare şi violenţă le-au obligat să practice prostituţia (pe partea vătămată K.) şi, respectiv, cerşetoria (pe partea vătămată L.), exploatându-le în beneficiul lor.
Totodată, s-a mai reţinut că inculpaţii A.l.C. şi B.M., în cursul anului 2008, au găzduit-o pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj şi, prin crearea unei stări de dependenţă emoţională şi materială faţă de ei, l-au obligat să practice cerşetoria, exploatându-l în beneficiul lor şi, de asemenea, în toamna anului 2008, aceştia au găzduit-o pe partea vătămată O.R.R. la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, care practica prostituţia de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, întrucât banii obţinuţi de partea vătămată au fost luaţi de către cei doi inculpaţi.
Instanţa de apel a apreciat ca nefiind întemeiate apărările inculpaţilor referitoare la faptul că nu există probe de vinovăţie împotriva lor, că întreaga probaţiune se reduce la declaraţiile părţilor vătămate audiate în cauză în condiţii cel puţin circumspecte, constatând că aceste susţineri au fost infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, a constatat că prima instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, în baza principiului nemijlocirii, a dispus şi audiat martorii propuşi în cauză: C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. şi f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. şi f. 312 dosar instanţă), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. şi f. 286 dosar instanţă), G.L.F. (f. 44-48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. şi f. 313 dosar instanţă), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. şi f. 310-311 dosar instanţă), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187-188 d.u.p.), S.M.Ş. (f. 191-194 d.u.p. şi f. 242 dosar instanţă), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. şi f. 199 dosar instanţă), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216- 219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. şi f. 80-81, 200 dosar instanţă), S.A. (f. 206-211 d.u.p. şi f. 77-79, 201 dosar instanţă), probe testimoniale care au fost coroborate cu plângerile şi cu declaraţiile părţilor vătămate, copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C. Maramureş, procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigaţii (f. 9-11, 74 şi 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.M.C. (f. 251-260 d.u.p. şi f. 74-76,129-130 dosar instanţă), referatul de situaţie întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistenţă şi a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declaraţiile părţii vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliţia municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), procesul-verbal şi raport de activitate întocmit de lucrătorul de poliţie din cadrul municipiul Cluj-Napoca -Secţia IV (f. 75-79 d.u.p.), cerere de autorizare a unei percheziţii domiciliare (f. 84-85 d.u.p.), încheierea penală nr. 1/C/P din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secţia penală, şi autorizaţia de percheziţie nr. 1 din 05 ianuarie 2009 a Tribunalul Cluj, secţia penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziţii domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), cererea de autorizare a efectuării unei percheziţii în mediu informatic (f. 220-221 d.u.p.), încheierea penală nr. 17/C/P/2009 a Tribunalul Cluj, secţia penală, şi autorizaţia de percheziţie în mediu informatic nr. 7 din 21 ianuarie 2009 emisă de Tribunalul Cluj, secţia penală (f. 222-226 d.u.p.), proces-verbal de percheziţie informatică (f. 227-230 d.u.p.), declaraţiile martorilor declaraţiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. şi f. 66-67,198 dosar instanţă) şi declaraţiile inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. şi 168-69 dosar instanţă).
Analizând vastul probatoriu mai sus menţionat, instanţa de prim control judiciar a apreciat că soluţia pronunţată este temeinică şi legală, fiind dovedită vinovăţia inculpaţilor, care au ameninţat şi agresat părţile vătămate, obligându-le să practice prostituţia - în cazul părţii vătămate K.A.R. şi cerşetoria în cazul părţii vătămate L.l.F. şi le-au găzduit pe părţile vătămate B.M.C. şi O.R.R., care practicau cerşetoria şi, respectiv prostituţia, trăgând foloase materiale de pe urma acestora.
De asemenea, s-a mai apreciat ca fiind important de reţinut, în vederea stabilirii în concret a modului în care cei doi inculpaţi au acţionat, că prin manevrele lor au reuşit să-i creeze părţii vătămate B.M.C. o stare de dependenţă emoţională şi materială faţă de aceştia, putând astfel să profite de pe urma practicării cerşetoriei de către partea vătămată.
Raportat la pedepsele aplicate acestora, instanţa de apel a constatat că, în mod corect, s-a făcut aplicarea art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama la individualizarea judiciară a pedepsei de criteriile generale prevăzute de acest text de lege, apreciind că prima instanţă a dat dovadă de suficientă clemenţă prin stabilirea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator, prin reţinerea unor circumstanţe atenuante faţă de ambii inculpaţi, astfel că nici critica referitoare la acest aspect nu poate fi admisă.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a constatat că şi aceasta a fost soluţionată în mod echitabil de către prima instanţă, raportat la acţiunile inculpaţilor faţă de părţile vătămate, la modul în care aceştia au profitat de situaţiile în care se aflau părţile vătămate, creându-le o stare de dependenţă emoţională şi materială sau agresându-le psihic şi fizic, astfel încât a conchis că, în mod justificat, s-au acordat daune morale, iar cuantumurile stabilite au fost în măsură să contribuie la repararea prejudiciului moral creat părţilor vătămate.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a respins ca nefondate apelurile declarate de ambii inculpaţi, menţinându-le totodată starea de arest şi deducându-le din pedepsele aplicate fiecăruia, perioadele de arest preventiv la zi.
Împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au declarat, în termen legal, recurs inculpaţii A.C.l. şi B.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.
Recurenţii inculpaţi A.C.l. şi B.M. au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. şi respectiv, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (cea de-a doua inculpată) şi au solicitat admiterea recursurilor, astfel cum au fost formulate şi motivate.
Recursurile formulate de inculpaţi sunt nefondate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanţe au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpaţilor, pe baza unei judicioase evaluări a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceştia încadrarea juridică corespunzătoare şi aplicându-le pedepse just individualizate, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Înalta Curte constată că nu poate fi primită solicitarea recurentului inculpat A.C.l. de achitare, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât deşi ambii inculpaţii, în faţa instanţelor anterioare, au negat constant săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane (majore şi minore) şi de proxenetism, încercând, fie să-şi atenueze răspunderea penală, fie să inducă ideea unei participaţii minore la săvârşirea faptelor, din ansamblul probator administrat, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că faptele, astfel cum au fost reţinute în actul de inculpare, au existat în materialitatea lor, fiind săvârşite cu vinovăţie de către aceştia şi întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 329 alin. (1) C. pen., fapte comise în condiţiile art. 33 C. pen., reţinându-se corect şi incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, s-a reţinut, că inculpaţii A.l.C. şi B.M. sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, urmare justei evaluări a amplului material probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, întrucât declaraţiile martorilor: C.A. (f. 32-35, 163-164 d.u.p. şi f. 149-150 d.u.p.), M.M.C. (f. 36-38 d.u.p. şi f. 312 dosar instanţă), P.V.C. (f. 39-40 d.u.p.), B.G.A. (f. 41 d.u.p.), C.G.C. (f. 42-44 d.u.p. şi f. 286 dosar instanţă), G.L.F. (f. 44-48 d.u.p.), C.M. (f. 45 d.u.p. şi f. 313 dosar instanţă), F.A. (f. 51-54 d.u.p.), F.S. (f. 55-58 d.u.p.), B.L.D. (f. 63-67 d.u.p.), D.M. (f. 70-71 d.u.p.), S.A.l. (f. 148-160 d.u.p. şi f. 310-311 dosar instanţă), L.C.V. (f. 165-168 d.u.p.), K.I. (f. 187 188 d.u.p.), S.M.Ş. (f. 191-194 d.u.p. şi f. 242 dosar instanţă), L.A.L.R. (f. 195-197 d.u.p. şi f. 199 dosar instanţă), M.A. (f. 212-215 d.u.p.), M.O. (f. 216-219 d.u.p.), D.M.L. (f. 198-205 d.u.p. şi f. 80-81, 200 dosar instanţă), S.A. (f. 206-211 d.u.p. şi f. 77-79, 201 dosar instanţă) s-au coroborat cu plângerile şi cu declaraţiile părţilor vătămate, copiile actelor întocmite de D.G.A.S.P.C. Maramureş, procesele-verbale privind verificările efectuate în legătură cu partea vătămată L.l.F. (f. 233-234 d.u.p.), procesele-verbale de efectuare de investigaţii (f. 9-11, 74 şi 83 d.u.p.), raportul de evaluare psihologică a părţii vătămate K.A.R. (f. 25-27 d.u.p.), plângerea şi declaraţiile părţii vătămate B.M.C. (f. 251-260 d.u.p. şi f. 74-76, 129-130 dosar instanţă), referatul de situaţie întocmit de D.G.A.S.P.C. Satu Mare - Centrul de Asistentă şi a Victimelor Traficului de Persoane (f. 263-264 d.u.p.), declaraţiile părţii vătămate O.R.R. (f. 265-267, 270-273 d.u.p.), actele medicale privind pe partea vătămată O.R.R. (f. 269 d.u.p.), adresele comunicare de Poliţia municipiul Cluj-Napoca - Compartimentul juridic (f. 73, 290 d.u.p.), proces-verbal de efectuare a unei percheziţii domiciliare (f. 90-93 d.u.p.), proces-verbal de percheziţie informatică (f. 227-230 d.u.p.), dar şi cu declaraţiile inculpatului A.l.C. (f. 105-114 d.u.p. şi f. 66-67, 198 dosar instanţă) şi ale inculpatei B.M. (f. 119-120, 126-132 d.u.p. şi f. 68-69 dosar instanţă).
Astfel, în mod justificat s-a reţinut de către ambele instanţe, în sarcina inculpaţilor A.l.C. şi B.M. că, în cursul anul 2008, aceştia au acţionat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, recrutând şi găzduind pe părţile vătămate K.A.R., în vârstă de 16 ani şi L.l.F., în vârstă de 13 ani, la locuinţa lor situată în Cluj-Napoca, jud. Cluj şi prin ameninţare şi violenţă, le-au obligat să practice prostituţia (partea vătămată K.A.R.) în zona clubului S. şi, respectiv, cerşetoria (partea vătămată L.l.F.), exploatându-le în beneficiul lor; de asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpaţii au recrutat şi cazat pe partea vătămată B.M.C., în vârstă de 18 ani, la locuinţa mai sus menţionată, iar prin ameninţare şi prin crearea unei stări de dependenţă emoţională şi materială, l-au obligat să practice cerşetoria, exploatându-l în interesul lor; în sfârşit, în toamna anului 2008, au găzduit-o la aceeaşi locuinţă pe numita O.R.R., care practica prostituţia de bună voie, trăgând foloase în urma acestui fapt, întrucât şi-au însuşit în scop propriu sumele de bani obţinute de către aceasta.
Prin urmare nu poate fi primită solicitarea de achitare a recurentului inculpat A.l.C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât contrar celor susţinute de apărătorul acestuia probele administrate sunt lipsite de orice echivoc, iar declaraţiile părţilor vătămate K.A.R., L.l.F., O.R.R. şi B.M.C. se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi mai sus menţionaţi, dar şi cu toate celelalte probatorii administrate, toate conducând la concluzia certă a vinovăţiei inculpaţilor la săvârşirea faptelor, astfel cum au fost descrise şi reţinute în actul de inculpare, atât de prima instanţă, cât şi instanţa de apel reţinând corect şi amplu motivat situaţia de fapt anterior relevată.
În subsidiar, s-a invocat de către ambii inculpaţi drept motiv de recurs cel circumscris cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate acestora prin acordarea unei mai largi eficiente circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora si reducerea cuantumului pedepselor rezultante sub limita anterior stabilită.
Nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Înalta Curte constată că, raportat la gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat infracţiunile de trafic de persoane (majori, dar şi minori) şi de proxenetism, într-un interval de relativ scurt de timp, profitând de nivelul redus de instruire al părţilor vătămate, unele dintre ele minore (K.A.R. şi L.l.F.), ce proveneau din familii dezorganizate din mediul rural, cu posibilităţi materiale precare, dar cu diferite probleme sociale (B.M.C.) ori medicale, chiar cu uşor retard mintal (O.R.R.), organizând minuţios, atât activitatea de racolare-recrutare, cât şi cea de găzduire şi determinându-le prin înşelăciune, dar şi prin mijloace de constrângere fizică şi psihică, să se prostitueze şi respectiv să cerşească pe străzile din Cluj-Napoca, supraveghindu-le, unora inducându-le chiar sentimente de dependenţă emoţională şi materială şi controlându-le permanent în zonele dinainte stabilite pentru desfăşurarea activităţilor de prostituţie ori de cerşit, obligându-le să le remită sumele de banii obţinute din aceste activităţi ilicite.
Prin urmare, raportat la traumele emoţionale şi fizice la care au fost supuse victimele acestor infracţiuni, instanţa de apel a procedat corect menţinând dispoziţiile sentinţei penale atacate, în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate fiecărui inculpat în parte.
Aşadar, se constată că instanţa de prim control judiciar a acordat suficientă eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a apreciat corect atunci când a considerat că, în speţă, nu se justifică modificarea pedepselor rezultante de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, aplicate inculpaţilor A.l.C. şi B.M., nici sub aspectul cuantumului, dar nici sub aspectul modalităţii de executare a acestora.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Aşadar, în cauza supusă analizei Înalta Curte apreciază că instanţa de prim control judiciar a procedat în mod corect şi justificat atunci când a menţinut sentinţa primei instanţe în ceea ce priveşte cuantumul şi modalitatea de executare a pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor la nivelul celor anterior stabilite de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, întrucât corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind astfel apte să atingă scopul preventiv şi de reeducare consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a reţinut, în mod justificat, că atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de dispoziţiile art. 52 C. pen., se poate realiza şi fără aplicarea vreunui spor, constatând că pedepsele rezultante au fost corespunzător dozate, în raport cu contribuţia fiecărui inculpat la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor şi reflectă nivelul ridicat de pericol social al acestora, dar şi gravitatea deosebită a faptelor deduse judecăţii, astfel încât o nouă individualizare a pedepselor nu poate fi luată în discuţie.
În consecinţă, manifestările nejustificate de clemenţă ale instanţei nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial şi să afecteze nivelul încrederii societăţii în instituţiile statului, chemate să vegheze la respectarea şi aplicarea legii şi să dea celor ce acţionează în dispreţul legii o ripostă fermă şi proporţională cu gravitatea faptelor comise .
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A.l.C. şi B.M. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.l.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2009 la 4 august 2010, iar din pedeapsa aplicată inculpatei B.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2009 la 4 august 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi, la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care: sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat, iar sumele de câte 100 lei, (câte 25 lei x 4), reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile K.A.R., B.M., O.R.R. şi L.l.F., urmează a se avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.l.C. şi B.M. împotriva Deciziei penale nr. 81/ A din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A.l.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 6 ianuarie 2009 la 4 august 2010.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei B.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 martie 2009 la 4 august 2010.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care:
- sumele de câte 200 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru fiecare inculpat,
- sumele de câte 100 lei, (câte 25 lei x 4), reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile K.A.R., B.M., O.R.R. şi L.l.F., se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3060/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
