ICCJ. Decizia nr. 3060/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3060/2010
Dosar nr.3457/111/2007
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 27/ P din 5 februarie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului P.A.Z., fiul lui A. şi E., din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 42 C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.
În baza art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.A.Z. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevederilor de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare urmând să se execute în final o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de mai sus, precum şi a pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. l-a obligat pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:
a) să se prezinte, la datele fixate,la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele lor de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului N.G.C., fiul lui C. şi S., din infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen. cu aplic. art. 74 C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul N.G.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen şi interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 864 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. proc. pen., a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinta penala nr. 292 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Oradea, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 743 din 08 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, pedeapsă pe care inculpatul N.G.C. o va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză, prin privare de libertate.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. i-a obligat pe inculpaţii P.A.Z. şi N.G., în solidar, ambii în solidar cu SC F.I. SRL Oradea, prin lichidator cabinet individual de insolvenţă B.M., la despăgubiri civile în sumă de 213.022,68 lei în favoarea părţii civile SC D. SRL Cluj-Napoca, respectiv în sumă de 100.912 lei în favoarea părţii civile SC A.D. SRL Bucureşti şi a respins restul pretenţiilor formulate de această din urmă parte civilă.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea filelor CEC (fila 58 dosar urmărire penală); (fila 62 dosar urmărire penală); (fila 192 dosar urmărire penală); (fila 194 dosar urmărire penală), (fila 237 dosar urmărire penală).
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată, corelat cu art. 21 lit. g) din aceeaşi lege a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Oficiul Registrului Comerţului Bihor, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 1000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la instanţă la data de 08 august 2007, au fost trimişi în judecată inculpaţii P.A.Z. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 şi 42 C. pen. şi a infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 şi N.G.C. pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. cu aplic. art. 41 şi 42 C. pen.
În sarcina acestora s-a reţinut că, în perioada iunie-iulie 2005, au achiziţionat marfă de la reprezentanţii SC D. SRL Cluj-Napoca şi SC A.D. SRL Bucureşti, pe care au achitat-o cu file CEC care nu au fost onorate la plată datorită lipsei totale de disponibil în cont, marfa astfel obţinută fiind vândută imediat de către inculpaţi sub preţul de achiziţie, fără ca banii astfel obţinuţi să-i folosească pentru alimentarea contului.
În sarcina inculpatului P.A.Z. s-a mai reţinut că, în data de 28 iunie 2005, a emis fila CEC pentru garantarea unui împrumut, fără a o completa cu elementele esenţiale prevăzute de lege.
Audiat fiind (fila 47 din dosar), inculpatul N.G.C. nu a recunoscut comiterea faptei, precizând că nu avea control asupra banilor prin prisma funcţiei pe care o deţinea şi nu cunoştea dacă există sau nu disponibil în contul societăţii SC F. SRL Oradea. Inculpatul nu a contestat că s-a prezentat la SC D. Cluj pentru a ridica marfa, cunoştea însă că această marfă trebuie predată mai apoi la SC E. SRL Bucureşti pentru a compensa o datorie pe care SC F. o avea faţă de această societate. Inculpatul le-a predat fila CEC care face obiectul cauzei reprezentanţilor SC D. SRL Cluj, însă că această filă CEC avea deja inserate toate datele de către administratorul societăţii, respectiv inculpatul P.A.Z., purtând semnătura lui, mai puţin suma pe care recunoaşte că a completat-o el. Cu privire la cea de-a doua faptă comisă în dauna SC A.D. SRL Bucureşti, inculpatul a recunoscut că a ridicat marfa luând legătura cu un agent de la firma din Bucureşti, pe nume A., iar ulterior ridicării mărfii coinculpatul P.A. a discutat cu reprezentantul firmei bucureştene cerând păsuire pentru a plăti. De altfel, între societăţi se obişnuia ca înainte de depunerea filei CEC să se discute cu reprezentanţii societăţilor comerciale şi să li se explice că fila CEC este doar o garanţie, plata urmând a se face ulterior la 30 de zile.
Audiat fiind (fila 63,64 din dosar), inculpatul P.A.Z. a recunoscut faptele astfel cum sunt descrise în actul de sesizare, cu precizarea însă că acestea nu îmbracă caracterul unei infracţiuni, în condiţiile în care, la rândul său, firma pe care o reprezenta a livrat carne diverşilor furnizori care însă nu au efectuat plăţile la termen. În ce priveşte fapta reţinută la pct. 2 din rechizitoriu, inculpatul a recunoscut că a împrumut bani de la numita T.A., pe care a garantat-o cu acea filă CEC semnată şi ştampilată, fără a fi inserate alte date în conţinutul acestei file, în special suma de bani. Profitând de situaţia în care a ajuns firma inculpatului, numita T.A. a înţeles să-şi valorifice creanţa, depunând acea filă la bancă.
Din coroborarea întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul P.A.Z. este asociat unic şi administrator al SC F. SRL Oradea, începând cu data de 20 decembrie 2001, iar în cadrul acestei societăţi inculpatul N.G.C. a fost angajat în calitate de director cu contract individual de muncă, începând cu data de 1 ianuarie 2002.
La data de 28 noiembrie 2002 cei doi inculpaţi s-au asociat, constituind o nouă societate, respectiv SC F.I. SRL Oradea, în cadrul căreia inculpatul P.A.Z. deţinea şi calitatea de administrator (filele 23-26 dosar). Inculpatul P.A.Z., în calitatea sa de administrator al celor două societăţi, era singurul care avea dreptul de semnătură depus la bancă, fiind de altfel şi singurul care putea emite file CEC în reprezentarea celor două societăţi comerciale.
La data de 29 iunie 2005, cei doi inculpaţi au achiziţionat marfă, respectiv produse din carne, de la SC D. SRL Cluj-Napoca, în valoare de 19.670,11 lei, conform facturii fiscale din 29 iunie 2005, iar în data de 22 iulie 2005 inculpatul N.G.C. s-a prezentat personal la SC D. SRL Cluj Napoca, de unde a achiziţionat marfă în valoare de 193.352,57 lei, conform facturii fiscale din 26 iulie 2005 - f. 46-56.
Pentru plata celor două facturi, inculpatul P.A.Z. a emis filele CEC scadentă la data de 30 iulie 2005 (SC F. SRL Oradea) şi seria scadentă la data de 22 august 2005 (SC F.I. SRL Oradea) - f. 58 şi 62. De remarcat este faptul că, deşi între cele două societăţi comerciale se desfăşurau activităţi comerciale de mai bine de 1 an, în data de 22 iulie 2005, inculpatul N.G.C. s-a deplasat personal la SC D. SRL Cluj-Napoca, achiziţionând marfă, respectiv produse din carne, în calitate de 18.000 kg, în condiţiile în care până la acea dată transportul produselor cumpărate se făcea de către şoferul societăţii de la SC F. Oradea, iar cantitatea de marfă nu depăşea 3.000 kg la o tranzacţie.
În aceeaşi zi, marfa achiziţionată de către cei doi inculpaţi a fost transportată cu un camion închiriat, la SC E. SRL Bucureşti, societate care a vândut întreaga cantitate de marfă cumpărată de la SC D. SRL Cluj-Napoca, la un preţ cu aproximativ 10% mai mic decât cel de achiziţie, conform facturii fiscale din 22 iulie 2005 - f. 66-68. În realitate, această operaţiune de vânzare a fost o compensare cu societatea din Bucureşti, întrucât cei doi inculpaţi au achiziţionat marfă de la SC E. SRL Bucureşti în valoare de 371.718,82 lei, pentru plata căreia au fost emise 5 file CEC care au fost refuzate la dată, datorită lipsei totale de disponibil în cont - f. 94-99. În urma acestor tranzacţii, SC F. SRL Oradea a intrat în incidenţă bancară, nemaiputând emite file CEC în perioada 14 iulie 2005 - 30 august 2006, f. 120-131.
La data scadenţei, reprezentanţii SC D. SRL Cluj-Napoca au introdus la plată cele 2 file CEC, acestea fiind refuzate datorită faptului că SC F. SRL Oradea era în interdicţie bancară de la o dată ulterioară emiterii filei, iar SC Frigalex Impex SRL Oradea nu avea disponibil necesar în cont - f. 59 şi 63. La data emiterii filei CEC având ca trăgător pe SC F. SRL Oradea, inculpatul N.G.C. l-a asigurat pe reprezentantul SC D. SRL Cluj-Napoca că nu vor exista probleme în momentul introducerii acesteia la plată.
Partea vătămată SC D. SRL Cluj-Napoca s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 213.022,68 lei.
La data de 16 iunie 2005, SC A.D. SRL Bucureşti a livrat cantitatea de 24 tone carne de pui către SC F. SRL Oradea, în valoare totală de 151.368 lei, conform facturii fiscale din 16 iunie 2006 - f. 186-190.
Pentru plata acestei facturi, inculpatul P.A.Z., singurul care avea drept de semnătură depus în bancă, a emis 3 file CEC în valoare de 50.456 lei fiecare - f. 192 şi 194.
Marfa achiziţionată a fost vândută de către SC F. SRL Oradea către SC R.C. SRL Craiova şi SC C. SRL Bucureşti, constatându-se că preţul de vânzare a fost cu 1,3 lei mai mic decât cel de achiziţie, respectiv marfa a fost achiziţionată cu 5,3 lei/kg şi apoi vândută cu 4 lei/kg, conform facturilor fiscale emise către cele 2 societăţi - f. 200-202. Cele două societăţi comerciale au achitat contravaloarea produselor cumpărate prin ordine de plată, conform extraselor de cont.
La scadenţă, respectiv 16 iunie 2005; 11.0.2005 lei şi 14 iulie 2005 cele 3 file CEC au fost introduse la plată, dar a fost decontată doar prima, deoarece celelalte două file au fost refuzate pe motivul că SC F. SRL Oradea nu avea disponibil în cont - f. 193 şi 195.
La data de 11 iulie 2005, data la care cea de-a doua filă CEC a fost depusă la bancă pentru decontare, dar încă nu se comunicase refuzul, inculpatul N.G.C. a luat legătura cu reprezentantul părţii vătămate SC A.D. SRL Bucureşti şi a mai achiziţionat 3 tone de carne, fără însă a-i comunica faptul că pentru plata filei CEC nu există disponibilul necesar în cont.
Fiind verificat registrul de casă al SC F. SRL Oradea pe luna iunie 2005, a rezultat faptul că inculpatul P.A.Z. a ridicat din casieria societăţii suma de 149.900 lei, reprezentând restituire creditare societate, iar în luna iulie 2005 a ridicat suma de 23.800 lei, fără însă a-şi lua măsuri pentru provizionarea contului în vederea onorării la plată a filelor CEC emis. Tot din registrele de casă s-a constatat că societatea avea încasări însemnate de la SC R.C. Craiova şi SC C. SRL Bucureşti, societăţi la care cei doi inculpaţi au vândut marfa achiziţionată cu file CEC de la SC A.D. SRL Bucureşti - f. 168-176.
Partea vătămată SC A.D. SRL Bucureşti s-a constituit iniţial parte civilă în cauză cu suma de 100.912 lei. Ulterior, în faţa instanţei de judecată, şi-a precizat constituirea de parte civilă la suma de 121.796,50 lei, diferenţa faţă de suma iniţială reprezentând acea cantitate de 3 tone marfă furnizată societăţii inculpaţilor, ulterior remiterii celor 3 file CEC şi în timp ce cea de a doua filă CEC era depusă la bancă spre decontare.
Numita T.A., la data de 28 iunie 2005, a acordat cu titlu de împrumut inculpatului P.A.Z. suma de 11.800 euro, fiind încheiat între părţi un contract de împrumut autentificat de notar, cu obligaţia debitorului de restituirea sumei în termen de 3 luni de la încheierea acestuia. Împrumutul a fost garantat de către numitul P.A.Z. cu fila CEC, filă doar semnată şi ştampilată, fără să fie menţionată data şi locul emiterii acesteia, respectiv suma - f. 223 şi 237.
Datorită faptului că inculpatul nu şi-a achitat împrumutul, la data de 04 ianuarie 2007, martora T.A. a completat fila CEC şi a introdus-o la plată, operaţiunea fiind refuzată de către banca trasă datorită disponibilului în cont, iar fila CEC a fost anulată - f. 236.
Pe parcursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti, inculpaţii nu au contestat starea de fapt, dar au arătat că vinovăţia aparţine celuilalt, însă din confruntarea acestora a rezultat că între ei a existat colaborare în desfăşurarea relaţiilor comerciale cu părţile vătămate, fapt confirmat şi de către martorii angajaţi la SC F. SRL Oradea, respectiv D.F.A. şi Z.F. - fila 177-181.
Martorul D.F.A. (filele 177-178, 180, respectiv la instanţă fila 143), conducător auto la SC F. SRL confirmă împrejurarea că, încă din cursul lunii mai 2005, au început să apară dificultăţi financiare, în sensul că nu s-au mai putut efectua plăţi. Din cele cunoscute de martor, aceste dificultăţi financiare au pornit de la refuzul unei bănci de a acorda firmei inculpaţilor continuarea unei linii de credit început anterior. Această bancă deschisese iniţial o linie de credit, inculpatul N.G. instituind deja o ipotecă asupra imobilului său. Banca a cerut o nouă garanţei coasociatului P.A., care însă nu mai avea nici un imobil disponibil. Martorul precizează că ambii asociaţi, atât P.A. cât şi N.G., cunoscând dificultăţile financiare din acel moment au hotărât să contacteze reprezentanţii SC D. SRL Cluj pentru a se aproviziona cu o cantitate apreciabilă de marfă, respectiv 20 tone carne. Prin această operaţiune comercială, în opinia martorului, inculpaţii încercau să salveze firma de la un colaps financiar. Potrivit depoziţiei aceluiaşi martor, acesta s-a deplasat împreună cu inculpatul N.G. pentru ridicarea mărfii, inculpatul P.A. fiind cel care a completat fila CEC şi a predat-o coinculpatului N.G., pentru ca acesta la rândul său să o remită reprezentanţilor SC D.C. SRL. Martorul mai face precizarea că atât el personal cât şi cei doi inculpaţi avea cunoştinţă că în luna iunie 2005 SC F. SRL a intrat în incidenţă bancară. Marfa s-a vândut sub preţ, în opinia martorului, în condiţiile în care inculpaţii aveau nevoie de bani lichizi, fiind introdus la bancă un CEC de la o firmă din Bucureşti, iar în cont nu existau bani suficienţi.
Martorul Z.F. (filele 179 u.p., respectiv 109 instanţă) a declarat că a fost trimis de circa 3 ori de către inculpaţi la SC D. SRL Cluj pentru a aduce marfă la SC F. SRL Oradea, însă în calitatea sa de şofer nu cunoaşte amănunte privind înţelegerile dintre inculpaţi şi reprezentanţii firmei furnizoare. Declară doar că a predat reprezentanţilor firmei furnizoare filele CEC completate şi ştampilate de către inculpatul P.A.
Martorul A.I. (filele 230 u.p., respectiv fila 144 instanţă) a precizat că, în calitatea sa de agent comercial la SC A. SRL Bucureşti, obişnuia să fie contactat de către persoane reprezentante ale firmei inculpaţilor, pentru a le livra sferturi de pui. Atunci când s-a pus însă problema operaţiunii comerciale din prezenta cauză, având ca obiect o cantitate foarte mare de marfă, aproximativ 3 TIR-uri, şeful său, în concret G.R.M. este cel care a discutat aspectele legate de modalitatea de plată. În această situaţie, martorul a fost contactat de către şeful său, care după ce i-a confirmat că marfa este la încărcat, l-a trimis să ridice cele 3 file CEC. Martorul a ridicat filele în cauză după ce le-a verificat, predându-le ulterior şefului său G.R.M.
Depoziţia martorului G.R.M. (filele 185-186 u.p.) a fost citită de instanţă în conformitate cu dispoziţiile art. 327alin. (3) C. proc. pen., fiind imposibilă audierea acestuia, întrucât este plecat în străinătate. Din depoziţia acestui martor reiese că toate înţelegerile privind livrarea mărfii către SC F. SRL Oradea, modul de plată, s-au efectuat prin inculpatul N.G. care avea calitatea de director comercial. Probleme cu această societate comercială nu a existat până la data de 16 mai 2005. Cu acea ocazie însă s-a livrat o cantitate apreciabilă de marfă, respectiv 24 tone, această factură fiind acoperită cu trei file CEC cu valori egale, respectiv 50.456 lei fiecare. Prima filă CEC a fost introdusă la plată la data scadenţei, fiind decontată pe data de 12 iulie 2005. Înainte de a fi introdusă a doua filă CEC la plată, aşadar fără a se primi încă refuzul la plată, inculpatul N.G. l-a contactat telefonic pe martor solicitându-i să-i livreze încă 3 tone pulpe pui deoarece avea de livrat la un client o cantitate totală de 20 tone şi îi lipseau doar aceste trei tone. Martorul a fost de acord şi a trimis o maşină care era deja încărcată cu marfă. După livrarea acestei mici cantităţi, s-a emis o factură fiscală în valoare de 20.884,50 lei, iar pentru încasarea filei CEC a fost trimis agentul de vânzări A.I. Acesta din urmă nu a reuşit să ia legătura cu N.G., care era plecat din localitate. În continuare a fost introdusă în bancă cea de-a doua filă CEC în sumă de 50.456 lei, refuzată la plată pe lipsă de disponibil. În acest context, martorul G.R.M. l-a contactat telefonic pe N.G. care a recunoscut că a avut o problemă financiară, făcându-l însă răspunzător pe administratorul societăţii coinculpatul P.A. Deşi i s-a promis martorului că marfa va fi achitată în cel mai scurt timp, acest lucru nu s-a realizat.
Martora T.A. (filele 234-235 u.p., respectiv 108 instanţă) a declarat că i-a acordat cu titlu de împrumut inculpatului P.A. suma de 11.800 euro în condiţiile în care erau cunoştinţe vechi, iar în cursul anului 1987 inculpatul a ajutat-o să-şi găsească un loc de muncă. Împrumutul a fost autentificat la data de 28 iunie 2005, inculpatul garantând acest împrumut cu o filă CEC pe care nu s-a trecut locul şi data emiterii şi nici suma, pentru că pe de o parte martora avea încredere în inculpat, iar pe de altă parte la scadenţă, după 3 luni, urma să fie restituit împrumutul potrivit cursului de schimb între euro şi forint. După aproximativ 3 luni, inculpatul i-a cerut să mai aştepte întrucât are nişte probleme financiare, însă în final martora, la 04 ianuarie 2007, a introdus fila CEC în bancă, fiind refuzată din lipsa disponibilului.
Deşi inculpaţii au invocat în apărarea lor faptul că nu au urmărit prejudicierea firmelor de la care s-au aprovizionat, esenţial de reţinut în cauză este faptul că, de fiecare dată, cantităţile de marfă au fost vândute la un preţ cu aproximativ 10% mai mic decât cel de achiziţie, societăţile cumpărătoare efectuând plăţile de îndată, fără ca inculpaţii să alimenteze contul cu sumele astfel obţinute.
Fapta inculpatului P.A.Z., astfel cum a fost descrisă şi dovedită mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prin emitere de CEC-uri, cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată şi întrucât constituie o formă specială de înşelăciune, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei prin înlăturarea alin. (1), reţinut în actul de sesizare al instanţei.
Fapta aceluiaşi inculpat, astfel cum a fost descrisă mai sus întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de emitere a unei file CEC fără completarea datelor esenţiale, prevăzută şi pedepsită de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţa a avut în vedere faptele şi pericolul social al faptelor, valoarea prejudiciul cauzat, nerecuperat până în prezent, atitudinea sinceră a inculpatului şi lipsa antecedentelor sale penale, sens în care a reţinut incidenţa circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. Apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, prima instanţa, în baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Fapta inculpatului N.G.C., astfel cum a fost descrisă şi dovedită mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prin emitere de CEC-uri cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată şi întrucât constituie o formă specială de înşelăciune, prima instanţă a schimbat încadrarea juridică a faptei prin înlăturarea alin. (1) reţinut în actul de sesizare al instanţei, faptă pentru care l-a condamnat pe inculpat.
Întrucât prezenta faptă a fost comisă în cadrul unui termen de încercare stabilit anterior, prima instanţă în baza art. 864 C. proc. pen. cu referire la art. 83 C. proc. pen. a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinta penala nr. 292 din 28 februarie 2002 a Judecătoriei Oradea, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penala nr. 743 din 08 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, pedeapsă pe care inculpatul urmează a o executa alături de pedeapsa aplicată în cauză prin privare de libertate.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanţă a avut în vedere faptele şi pericolul social al faptelor, valoarea prejudiciul cauzat, nerecuperat până în prezent, iar ca circumstanţe atenuante a reţinut atât conduita procesuală a inculpatului cât şi împrejurările în care fapta din prezenta cauză a fost comisă, respectiv demersurile făcute de inculpat pentru a salva firma de la colaps financiar în vederea obţinerii unui credit, fapt care însă nu s-a mai putut realiza (a se vedea declaraţia martorului D.F.).
Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a apreciat că se justifică acordarea în totalitate a despăgubirilor solicitate de partea civilă SC D. Cluj Napoca în sumă totală de 213022,68 lei. În ceea ce priveşte însă pretenţiile părţii civile SC A.D. SRL prima instanţă a apreciat că se justifică doar acordarea parţială a prejudiciului solicitat în sumă de 100.912 lei. Partea civilă a adăugat acestui prejudiciu iniţial şi suma de 20.884,50 lei, reprezentând preţul neîncasat pentru o cantitate de 20 tone remisă firmei inculpaţilor, ulterior predării celor 3 file CEC. Pentru plata acestei din urmă cantităţi, inculpaţii nu au remis vreo filă CEC care să facă obiectul prezentei cauze şi, ca atare, această sumă nu se constituie într-un prejudiciu cauzat firmei distribuitoare prin emiterea celor 3 file CEC care fac obiectul cauzei.
B. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel penal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul N.G.C.
Parchetul a susţinut, în esenţă, că instanţa a aplicat inculpatului P.A.Z. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, cu ocazia reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsa de 3 ani închisoare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen. Or, în speţă, inculpatul P.A. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, faptă pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani; în această situaţie, prima instanţă nu putea să aplice o pedeapsa cu închisoarea mai mica de o treime din minimul special de 10 ani, adică o pedeapsa mai mica de 3 ani şi 4 luni închisoare. În raport de dispoziţiile legale susmenţionate, aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare este nelegală, motiv pentru care s-a solicitat aplicarea unei pedepse între limitele legale prevăzute de lege, precum şi aplicarea unui spor de pedeapsă, ţinând seama de stările de agravare existente, respectiv concursul de infracţiuni reţinut în sarcina inculpatului şi forma continuată. Totodată, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se justifică, întrucât în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise şi de persoana acestuia, scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen., poate sa fie atins numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea în regim privativ de libertate. S-a considerat că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere următoarele aspecte: atitudinea inculpatului în comiterea faptelor, valoarea prejudiciului cauzat de peste 2 miliarde lei, declaraţiile acestuia care relevă că inculpatul nici măcar nu a considerat că prin acţiunea sa ilicita ar comite vreo infracţiune, pe parcursul cercetărilor a încercat sa convingă organele de cercetare că singurul vinovat de comiterea faptelor ar fi coinculpatul N.G., că nu a depus diligente pentru a încerca să repare prejudiciul cauzat, iar în faza de urmărire penală a declarat că mai este cercetat pentru fapte similare în alte dosare penale (fila 271-dosar up), deşi a fost citat de mai multe ori, acesta s-a prezentat în fata instanţei o singura dată. Astfel, instanţa de fond a dat o eficienta exagerată circumstanţelor atenuante reţinute în sarcina inculpatului, fără a mai tine seama de concursul de infracţiuni, de forma continuată a infracţiunilor, care constituie cauze legale de agravare.
În privinţa pedepsei de 3 ani închisoare aplicate şi inculpatul N.G., aceasta este nelegală din aceleaşi motive cu cele arătate mai sus, respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., instanţa dispunând aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Inculpatul apelant N.G.C. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat într-un nici un mod la comiterea faptei şi că nu a ştiut că nu erau bani disponibili în cont, aflând despre această împrejurare mult mai târziu, cu ocazia întrunirii cu conducerea societăţii şi societăţile furnizoare şi cu care s-au înţeles cu privire la amânarea plăţii mărfii.
Prin Decizia penală nr. 10/ A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, împotriva sentinţei penale susmenţionate care a fost desfiinţată în sensul că s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului P.A.Z., în pedepsele componente; s-a majorat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară.
S-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), C. pen., pe o durată de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, înlăturându-se dispoziţiile art. 861, 71 alin. (5) C. pen.; 863 C. pen., 864 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a reţinut în favoarea inculpatului N.G.C., prevederile dispoziţiilor art. 74 lit. a), c) C. pen., majorându-se pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceluiaşi inculpat la 3 ani 6 luni închisoare.
S-a respins apelul inculpatului P.A.Z., menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică pentru că i-a fost aplicată inculpatului P.A.Z. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Astfel, cu ocazia reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art 74 lit. a) şi c) C. pen., prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu încălcarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) C. pen., neputând aplica o pedeapsa cu închisoarea mai mica de o treime din minimul special de 10 ani, adică o pedeapsa mai mică de 3 ani şi 4 luni închisoare. Totodată, instanţa de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se justifică, întrucât în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise şi de persoana inculpatului, scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen., poate să fie atins numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea în regim privativ de libertate.
De asemenea, instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului N.G.C. este nelegală, din aceleaşi motive cu cele arătate mai sus, respectiv greşita aplicare a prevederilor art. 76 alin. (2) C. pen., precum şi neindicarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului N.G.C. (indicând numai prevederile art. 74 C. pen.).
Apelul inculpatului N.G.C. a fost respins ca neîntemeiat, întrucât în mod corect a fost condamnat, fapta sa aşa cum a fost descrisă şi dovedită întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prin emiterea de CEC-uri cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată. S-a demonstrat prin probatoriul administrat vinovăţia inculpatului iar cererea sa de achitare nu a putut fi primită, întrucât toate probele administrate administrate şi în faţa primei instanţe - confruntarea efectuată între inculpaţi, precum şi martorii audiaţi în faţa instanţei şi în cursul urmăririi penale - conduc la concluzia participaţiei penale a acestuia în forma reţinută de prima instanţă.
C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul P.A.Z., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, în raport de lipsa antecedentelor penale, vârsta de 58 de ani şi împrejurarea că nu a intenţionat nici un moment să prejudicieze partenerii de afaceri ci doar să depăşească deficitul financiar, solicitând menţinerea soluţii instanţei de fond.
Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs şi inculpatul N.G.C., criticând-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la inducerea în eroare a părţilor vătămate, neştiind că nu există disponibil în cont deoarece doar coinculpatul P. avea drept de semnătură în bancă. În subsidiar, a considerat că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată de instanţa de apel este excesivă, solicitând reducerea acesteia.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele.
1. Critica vizând greşita apreciere a probelor, cu consecinţa nelegalei condamnări a inculpatului N.G.C., este nefondată, din modul de săvârşire a faptelor rezultând rezoluţia infracţională a inculpatului. Astfel, din probele administrate în cauză, în special declaraţia martorului D.F.A., conducător auto la SC F. SRL, reiese că încă din cursul lunii mai 2005 au început să apară dificultăţi financiare, în sensul că nu s-au mai putut efectua plăţi, împrejurare în care ambii asociaţi, atât P.A. cât şi N.G., cunoscând dificultăţile financiare din acel moment, au hotărât să contacteze reprezentanţii SC D.C. SRL pentru a se aproviziona cu o cantitate apreciabilă de marfă, respectiv 20 tone carne. Potrivit depoziţiei acestui martor, s-a deplasat împreună cu inculpatul N.G. pentru ridicarea mărfii, inculpatul P.A. fiind cel care a completat fila CEC şi a predat-o coinculpatului N.G., pentru ca acesta la rândul său să o remită reprezentanţilor SC D.C. SRL. Martorul a mai arătat că atât el personal cât şi cei doi inculpaţi aveau cunoştinţă despre faptul că în luna iunie 2005 SC F. SRL a intrat în incidenţă bancară iar marfa s-a vândut sub preţ, în condiţiile în care inculpaţii aveau nevoie de bani lichizi, fiind introdus la bancă un CEC de la o firmă din Bucureşti, iar în cont nu existau bani suficienţi.
Relevant pentru a evidenţia participaţia inculpatului N.G.C. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune este şi faptul că, în data de 22 iulie 2005, acesta s-a prezentat personal la SC D. SRL Cluj Napoca, de unde a achiziţionat marfă în valoare de 193.352,57 lei, conform facturii fiscale din 26 iulie 2005, în condiţiile în care, până la acea dată, transportul produselor cumpărate pe perioada de cca. 1 an cât s-au derulat activităţile între cele două societăţi comerciale, se făcea de către şoferul societăţii de la SC F. Oradea care şi remitea fila CEC.
Eventualele dificultăţi cu care s-ar fi confruntat societatea inculpaţilor nu pot constitui un motiv de a înşela alte societăţi, prin achiziţionarea unor mărfuri de la acestea, fără intenţia de a le plăti, pentru a-şi compensa datoriile către alţi parteneri de afaceri.
Rezultă, aşadar, că apărările inculpatului potrivit cărora a acţionat fără intenţia de a induce în eroare, specifică infracţiunii de înşelăciune sau că nu a ştiut că nu există disponibil în cont, nu este susţinută de mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei.
2. În ceea ce priveşte solicitarea subsidiară a recurentului - inculpat N.G.C., de a se reduce pedeapsa aplicată de instanţa de fond, majorată în apel la 3 ani şi 6 luni închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este nejustificată, în raport de împrejurarea că limita minimă până la care se poate coborî pedeapsa ca efect al circumstanţelor atenuante este de 3 ani şi 4 luni închisoare, iar inculpatul a comis fapta în formă continuată şi în stare de recidivă postcondamnatorie.
3. Examinând din oficiu Decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursului inculpatului P.A.Z. este întemeiat întrucât, în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (de la 6 luni la 1 ani) şi data comiterii faptei - 28 iunie 2005 - la data de 28 decembrie 2009 s-a împlinit termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale, de 4 ani şi 6 luni, calculat în conformitate cu dispoziţiile art. 122 alin. (1) lit. e) şi art. 124 C. pen.
Ca urmare, pentru această infracţiune, Înalta Curte, va dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., combinat cu art. 122 lit. e) şi 124 C. pen., constatând intervenită prescripţia specială a răspunderii penale.
4. În ceea ce priveşte recursul recurentului-inculpat P.A.Z., solicitarea acestuia de a se menţine soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, este nefondată.
Astfel, chiar dacă pedeapsa aplicată inculpatului este mai mică de 4 ani, Înalta Curte apreciază că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu se justifică, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor comise - determinat de forma continuată în care a comis faptele şi de valoarea prejudiciului - precum şi de persoana inculpatului - a cărui atitudine procesuală a fost în sensul de a induce organelor de cercetare că singurul vinovat de comiterea faptelor ar fi coinculpatul N.G.; nu a depus diligente pentru repararea prejudiciului cauzat; mai este cercetat pentru fapte similare în alte dosare penale.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că aprecierea instanţei de apel, în sensul că scopul pedepsei, astfel cum este reglementat în art. 52 C. pen., poate să fie atins numai prin aplicarea unei pedepse cu executarea în regim privativ de libertate, este corectă, nefiind justificată schimbarea acestei modalităţi într-una neprivativă de libertate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există şi alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.A.Z. împotriva Deciziei penale nr. 10/ A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pe care o va casa în parte, împreună cu sentinţa penală nr. 27/ P din 5 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, numai cu privire la inculpatul P.A.Z. şi numai în ceea ce priveşte omisiunea constatării intervenirii termenului de prescripţie specială pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, conform dispozitivului prezentei decizii.
Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva aceleiaşi decizii, iar în baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acest recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.A.Z. împotriva Deciziei penale nr. 10/ A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 27/ P din 5 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, numai cu privire la inculpatul P.A.Z., şi numai în ceea ce priveşte omisiunea constatării intervenirii termenului de prescripţie specială pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interziceii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în pedepsele componente:
- 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. cu referire la art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interziceii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.;
- 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934;
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. pen. comb. cu art. 122 lit. e) şi art. 124 C. pen., dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale în cauză.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate, inculpatul P.A.Z. urmând a executa în regim de detenţie pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., cu referire la art. 74 lit. a), c) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului P.A.Z. în sumă de 150 lei se va suporta din fondul M.J.
Obligă recurentul N.G.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2810/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 135/2010. Penal → |
|---|
