ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1074/2010
Dosar nr.363/112/2009
Şedinţa publică din 22 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104/ F din 22 septembrie 2009, Tribunalul Bistriţa Năsăud a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de introducere în ţară de droguri de risc pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.Z.M., din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de deţinere pentru consum propriu de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, această din urmă faptă, comisă în luna octombrie 2008, urmând a fi inclusă ca act material al infracţiunii continuate prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
I. A fost condamnat inculpatul B.Z.M., fiul lui Z. şi M., la:
- 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. b) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) C. pen.;
- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 republicată, art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile au fost săvârşite în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit contopeşte pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 2 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
II. A fost condamnat inculpatul U.B.A., fiul lui C. şi S., la:
- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen.;
- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
III. A fost condamnat pe inculpatul S.A.A., fiul lui I. şi A., la:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen.;
- 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar conform art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 decembrie 2008 la zi.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
IV. A fost condamnat inculpatul Ţ.V.C., fiul lui V. şi R., la:
- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. d) C. pen.;
S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv din perioada 30 decembrie 2008 - 30 iunie 2009.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea drogurilor care au făcut obiectul infracţiunilor deduse judecăţii, respectiv cantitatea totală de 696 grame rezină de canabis (aflată în deţinere la I.P.J. B-N) şi distrugerea lor, conform dispoziţiilor art. 18 din aceiaşi lege.
Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 5.300 lei, după cum urmează: 275 lei de la inculpatul S.A.A., 525 lei de la inculpatul Ţ.V.C., 800 lei de la inculpatul B.Z.M. şi 3.700 lei de la inculpatul U.B.A.
S-a constatat că suma de 800 lei a fost ridicată de la inculpatul B.Z.M., în vederea confiscării, cu ocazia percheziţiei domiciliare din 13 ianuarie 2009, efectuată în cursul urmăririi penale şi reprezintă echivalentul în lei a sumei de cca. 200 euro de care acesta a beneficiat în urma comiterii infracţiunilor deduse judecăţii.
S-a constatat că în faza de urmărire penală, cu ocazia percheziţiei din data de 30 decembrie 2008 a fost ridicată de la inculpatul U.B.A., în vederea confiscării, suma de 1.195 lei, urmând ca în executarea dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 de la acest inculpat să confişte doar diferenţa de 2.505 lei (până la concurenţa sumei de 3.700 lei).
S-a dispus restituirea către numita Ţ.R. a sumei de 3.400 lei, ridicată de la aceasta în cursul urmăririi penale.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului câte 3.300 lei (fiecare) cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa Năsăud, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii: B.Z.M., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, introducerea în ţară de droguri de risc (rezină de canabis) prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, deţinere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); U.B.A., pentru săvârşirea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); Ţ.V.C., pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi S.A.A., pentru comiterea în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen. a infracţiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de acuzare se reţine în sarcina inculpaţilor următoarele:
1.a. În luna octombrie 2008, inculpatul B.Z.M. a revenit în ţară, din Spania, având asupra sa o bucăţică din drogul de risc rezină de cannabis (haşiş). În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. i-a întâlnit pe învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., pe care îi cunoştea de mai mult timp, împreună cu care a consumat prin fumare drogul adus din Spania. În acest scop, inculpatul B.Z.M. a confecţionat ţigări în amestec de tutun şi haşiş („joint") din care a oferit celor doi învinuiţi spre consum, în două rânduri, cu menţiunea că în una din împrejurări învinuitul B.C.E. şi-a confecţionat singur ţigara.
2.a. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. l-a întâlnit pe inculpatul U.B.A. şi l-a întrebat dacă nu doreşte să consume „haşiş", acesta răspunzându-i că nu este interesat. Cu aceiaşi ocazie, inculpatul U.B.A., l-a întrebat pe inculpatul B.Z.M. dacă poate face rost de haşiş pentru a-l comercializa, acesta din urmă răspunzându-i afirmativ, în sensul că ar pute procura haşiş de la persoane pe care le-a cunoscut în Spania. Ulterior, inculpatul B.Z.M. a contactat telefonic o persoană din Spania, care, pe la începutul lunii decembrie 2008, i-a trimis un colet conţinând circa 20 bile de haşiş în formă ovală, ambalate într-o folie din plastic.
Inculpatul B.Z.M. şi-a oprit pentru consum propriu o bilă de haşiş, iar celelalte bile le-a înmânat inculpatului U.B.A.
După câteva zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.C., căruia i-a spus că are haşiş şi l-a întrebat dacă ştie vreo persoană interesată să-l cumpere cu preţul de cel puţin 12 euro/gram. Ulterior, inculpatul Ţ.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., căruia i-a spus despre discuţia avută cu inculpatul U.B.A., astfel că acesta din urmă a afirmat că va găsi un cumpărător pentru cele circa 19 bile de haşiş.
În data de 9 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ţ.V.C. şi i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere haşişul. Ulterior, inculpatul Ţ.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A. şi l-a rândul său i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere drogul.
Pentru început, inculpatul U.B.A. a înmânat inculpatului Ţ.V.C. cantitatea de cca. 5 grame rezină cannabis, pe care acesta din urmă a remis-o inculpatului S.A.A. În aceiaşi zi, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod P.I. şi i-a înmânat cantitatea de 5,1 grame rezină de cannabis pentru care a cerut preţul de 300 lei.
În perioada următoare, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuţii telefonice cu investigatorul sub acoperire, care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de drog, aspect adus la cunoştinţă inculpatului Ţ.V.C. De asemenea, inculpatul Ţ.V.C. a comunicat inculpatului U.B.A. că investigatorul intenţiona să cumpere o cantitate mai mare de drog, astfel că acesta din urmă l-a contactat telefonic pe inculpatul B.Z.M.
La data de 12 decembrie 2008, inculpaţii S.A.A. şi Ţ.V.C. s-au deplasat în parcarea supermarket-ului K., unde potrivit unei înţelegeri anterioare, s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire P.I. şi i-au vândut cantitatea de cca. 97 grame rezină de cannabis (aproximativ 19 bucăţi bile rezină de cannabis), primind suma de 5.000 lei. Cele 19 bucăţi bile de cannabis au fost primite de inculpatul Ţ.V.C. în ziua de 11 decembrie 2008, de la inculpatul U.B.A. Din cei 5.000 lei primiţi de inculpatul Ţ.V.C. de la investigatorul sub acoperire, acesta a remis inculpatului U.B.A. suma de 4.500 lei, diferenţa fiind reţinută şi împărţită cu inculpatul S.A.A.
În una din zilele următoare celei de 12 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. a confecţionat o ţigară tip „joint", folosind o cantitate de haşiş primită de la inculpatul Ţ.V.C., pe care acesta nu o dăduse investigatorului sub acoperire.
Totodată, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuţii telefonice cu investigatorul sub acoperire, care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate de cca. 800 grame rezină de cannabis. De asemenea, discuţii pe aceiaşi temă au avut loc între inculpatul B.Z.M. şi U.B.A. acesta din urmă înmânându-i celui dintâi suma de 3.750 euro pentru a o expedia în Spania pentru a plăti drogurile pe care le primiseră anterior şi pentru a cumpăra o nouă cantitate.
Ca urmare, prin serviciul W.U., inculpatul B.Z.M. a expediat în Spania suma de 2.000 euro pe numele lui R.C.M. şi suma de 1.750 euro pe numele lui R.P.G. Se precizează în actul de acuzare că suma de 3.750 euro expediată de inculpatul B.Z.M. în Spania era destinată plăţii drogurilor deja expediate, precum şi o parte din contravaloarea drogurilor ce urmau să fie trimise şi că aceşti bani urmau să ajungă la o persoană cu porecla M.
Inculpatul B.Z.M., la cererea inculpatului U.B.A., l-a contactat telefonic pe numitul V., aflat în Spania şi i-a solicitat să-i trimită disimulat într-un colet, prin aceiaşi firmă de transport internaţional (SC K.T. SRL) o anumită cantitate din drogul de risc rezină de cannabis.
Aşa fiind, la data de 20 decembrie 2008, la un autocar aparţinând SC K.T. SRL Bistriţa, aflat în Spania (localitatea Roquetas del Mar) s-a prezentat un bărbat care a expediat un colet pe numele inculpatului B.Z.M. Autocarul a ajuns în ţară, în Bistriţa, în ziua de 23 decembrie 2008, iar în dimineaţa zilei de 24 decembrie 2008, inculpaţii U.B.A. şi B.Z.M. s-au deplasat cu autoturismul celui dintâi în cartierul Viişoara, unde era parcat autocarul şi au ridicat coletul expediat din Spania. Cei doi s-au deplasat la locuinţa inculpatului B.Z.M., unde au desfăcut coletul şi au găsit circa 80 bucăţi de haşiş în formă ovală, din care acesta a reţinut pentru consum 2 bucăţi bile, iar restul le-a preluat inculpatul U.B.A.
În cursul aceleiaşi zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.C., căruia i-a spus că a primit drogurile. Ulterior, inculpatul Ţ.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., care l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire, stabilind ca tranzacţia să aibă loc între Crăciun şi Revelion, împrejurare comunicată inculpatului U.B.A. Ca urmare, în seara de 28 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului Ţ.V.C. şi i-a dus întreaga cantitate de drog primită de la inculpatul B.Z.M., cerându-i să i-o vândă cu cel puţin 12 euro/gram.
În data de 29 decembrie 2008, inculpaţii S.A.A. şi Ţ.V.C. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă în parcarea supermarketu-ului K., unde potrivit înţelegerii prealabile, trebuia să se întâlnească cu investigatorul sub acoperire.
Cei trei s-au întâlnit, investigatorul sub acoperire înmânând inculpatului Ţ.V.C. suma totală de 8.000 euro pentru cantitatea de droguri adusă, însă înainte de finalizarea tranzacţiei au intervenit organele de poliţie care i-au imobilizat pe inculpaţi şi au preluat întreaga cantitate de drog precum şi cei 8.000 de euro. Cu ocazia percheziţiilor corporale s-a găsit asupra inculpatului S.A.A. cantitate de 2,5 grame rezină de cannabis cu privire la care a declarat că o deţine pentru consum propriu.
2. În seara de 31 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M., împreună cu învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., însoţiţi şi de alte persoane, au petrecut revelionul într-un spaţiu aflat pe str. N.T. din Bistriţa. În cursul nopţii, fără a fi văzuţi de alte persoane, inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., au confecţionat 5-6 ţigări tip „joint" pe care le-au consumat prin fumare.
3. În după-amiaza zilei de 13 ianuarie 2009, organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. - Bistriţa Năsăud s-au deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M. pentru a-l conduce, în baza mandatului de aducere emis de procuror la sediul Biroului Teritorial Bistriţa Năsăud din cadrul D.I.I.C.O.T în vederea audierii. Cu acea ocazie inculpatul a fost depistat conducând autoturismul F. pe strada compozitorilor din Bistriţa, însoţit de învinuitul B.C.E. În urma verificărilor făcute după ce au fost legitimaţi, s-a constatat că B.Z.M. nu deţine permis de conducere auto pentru nici una dintre categoriile prevăzute de lege. În urma probelor administrate, a rezultat că inculpatul B.Z.M. a condus în mai multe rânduri autoturismul menţionat (în perioada octombrie 2008 - 13 ianuarie 2009) fără a avea permis de conducere.
Inculpatul B.Z.M., prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele 148-150, vol. I), a recunoscut faptele pentru care este trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de acuzare. Având în vedere poziţia procesuală adoptată în cauză, de recunoaştere a faptelor, precum şi contribuţia adusă la stabilirea adevărului şi a răspunderii penale a inculpatului U.B.A., trimiterea sa în judecată s-a făcut cu reţinerea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, constând în reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000.
Audiat în faza de cercetare judecătorească (filele 113-115, vol. I), inculpatul B.Z.M. a adoptat aceiaşi poziţie de recunoaştere a faptelor, declarând că „în mare parte au fost săvârşite aşa cum sunt descrise în actul de acuzare al parchetului". În esenţă, acesta a relatat că este consumator de haşiş, însă nu este dependent de acest drog. Ca urmare, cu ocazia revenirii în ţară din Spania, din cursul lunii octombrie 2008, a adus pentru consumul său propriu o bucată de haşiş de cca. 3 grame, pe care a cumpărat-o în străinătate cu 5 euro. A mai relatat că această cantitate de drog a consumat-o ulterior prin fumare, în mai multe rânduri, împreună cu numiţii B.C.E. şi H.A.R.
În ce priveşte cele două acte de introducere în ţară de droguri de risc, expediate din Spania, a relatat că a acceptat să se implice în această operaţiune la propunerea inculpatului U.B.A. Ca urmare, fiind de acord cu propunerea inculpatului U.B.A., în cursul lunii noiembrie 2008, a contactat o cunoştinţă din Spania, care pe un autocar al SC K.T. SRL Bistriţa, i-a expediat un colet cu circa 20 bile de haşiş. Din această cantitate inculpatul B.Z.M. a relatat că a predat inculpatului U.B.A. 19 bile, iar una şi-a reţinut-o pentru consumul său propriu. A mai declarat că inculpatul U.B.A. nu i-a dat în schimb nici o sumă de bani şi că acesta i-a spus că urmează să vândă drogurile prin intermediul altor persoane. Inculpatul a susţinut că la jumătatea lunii decembrie 2008, inculpatul U.B.A. a venit la domiciliul său şi i-a adus circa 43 milioane lei vechi, pe care i-a schimbat în euro, obţinând astfel în jur de 1.000 - 1.100 euro. Această sumă reprezenta preţul celor 19 bile de haşiş din cele 20 bucăţi, expediate iniţial din Spania. Cu aceiaşi ocazie, inculpatul U.B.A. l-a întrebat dacă poate face rost de o cantitate mai mare de bile de haşiş, circa 1 kg., aspect referitor la care s-au înţeles să discute după ce o va contacta din nou pe persoana din Spania. Inculpatul B.Z.M. a relatat că în urma discuţiei telefonice cu „persoana" din Spania i s-a confirmat expedierea unei noi cantităţi de droguri, care însă a fost condiţionată de plata celor deja trimise. Ca urmare, inculpatul B.Z.M. a expediat în Spania suma totală de 3.750 euro, care urma să ajungă la persoana poreclită M. prin intermediul unor cunoscuţi de-ai săi, numiţii R.M. şi R.P.
Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul B.Z.M. a precizat că în ce priveşte cele 20 de bile de haşiş, după ce a primit cei aproximativ 43 milioane lei de la inculpatul U.B.A. (echivalentul a circa 1.000 - 1.100 euro) a avut un „profit de circa 200 euro care i-a rămas lui", din banii primiţi de la inculpatul U.B.A., expediind în Spania aproximativ 750 euro (pentru că restul şi i-a reţinut). În ce priveşte diferenţa de bani expediată în Spania (până la concurenţa sumei de 3.750 euro) inculpatul B.Z.M. a susţinut că viza plata unor datorii mai vechi, referitoare la expedierea de către o persoană din Spania, de scule pentru construcţii şi haine.
Ulterior expedierii acestei sume în Spania, a discutat din nou cu M., care a fost de acord să-i trimită o cantitate mai mare de haşiş, prin intermediul aceleiaşi societăţi de transport. Urmare acestei înţelegeri, cu o zi sau două înainte de Crăciun, M. i-a expediat un colet în care a găsit circa 80 bile de haşiş din care a reţinut pentru consumul propriu 2 bucăţi, iar diferenţa a fost preluată de inculpatul U.B.A. fără să primească bani în schimb. Inculpatul B.Z.M. a precizat că a primit cele 80 de bile de haşiş fără ca în prealabil să trimită (în schimb) preţul lor sau vreo sumă de bani persoanei care i le-a expediat din Spania.
În fine, prin declaraţia dată, inculpatul B.Z.M. a recunoscut că a condus în mod repetat autoturismul, deşi nu avea permis de conducere.
Inculpatul U.B.A., prin declaraţiile date în faza de urmărire penală (filele 96-97 şi filele 99-100 vol. I), nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. În această etapă procesuală, a declarat că inculpatul B.Z.M. i-a fost vecin şi a fost plecat multă vreme în Spania. La întâlnit pe acesta în cursul lunii noiembrie 2008 şi i-a spus că urmează să primească din Spania un pachet cu haine. Întrucât inculpatul T.V.C., verişorul prietenei sale, s-a arătat interesat să cumpere haine aduse din Spania, inculpatul B.Z.M. i-a promis că o să-l anunţe când va primi pachetul. A mai relatat că ulterior nu a mai vorbit cu inculpatul B.Z.M. şi că s-a întâlnit cu acesta doar întâmplător. În data de 24 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M. l-a anunţat că a sosit pachetul din Spania şi l-a rugat să-l însoţească la firma de transport pentru a-l ridica. Inculpatul U.B.A. a declarat că a fost de acord, astfel că în data de 25 decembrie 2008 l-a însoţit cu autoturismul său pe inculpatul B.Z.M. în cartierul Viişoara, unde era parcat autocarul cu care sosise pachetul. După ce au ridicat pachetul, s-au deplasat la locuinţa părinţilor inculpatului B.Z.M., unde acesta din urmă s-a retras la o cameră de la etaj, l-a desfăcut şi în scurt timp a coborât cu o „plasă din rafie cu carouri roşii şi albastre", cerându-i să o ducă inculpatului Ţ.V.C., despre care ştia că este interesat de haine. Inculpatul a relatat că a predat pachetul primit de la inculpatul B.Z.M., inculpatului Ţ.V.C. şi că nu a asistat la desfacerea lui. Ulterior, inculpatul Ţ.V.C. i-a comunicat că nu şi-a ales nimic din hainele aflate în pachet, astfel că a luat din nou pachetul, fără să vadă ce conţine şi i l-a dat inculpatului B.Z.M. În fine, prin declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul U.B.A. a făcut referire la împrumutarea unui cântar mic de bucătărie de la inculpatul Ţ.V.C. pentru a cântări un inel de aproximativ 5 grame aur cumpărat de la numitul F.C.
Audiat în faza de cercetare judecătorească (filele 120-122 vol. I), inculpatul U.B.A. a negat săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar în ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a arătat că o consideră mai mult „o favoare" şi nu trafic de droguri. De asemenea, acesta a revenit asupra relatărilor din cursul urmăririi penale, solicitând ca instanţa să aibă în vedere declaraţia din faza de cercetare judecătorească.
Prin declaraţia dată în instanţă, inculpatul U.B.A. a relatat că, în cursul lunii octombrie 2008, cu ocazia unei deplasări la Cluj, împreună cu inculpatul Ţ.V.C., acesta din urmă a fumat o ţigară în amestec de tutun şi cannabis („joint"). Cu acea ocazie, inculpatul Ţ.V.C. l-a întrebat dacă ştie de unde ar putea procura cannabis, el răspunzându-i că nu ştie. A mai relatat că,în cursul lunii noiembrie 2008, l-a transportat „undeva" cu maşina pe inculpatul B.Z.M., împrejurare în care acesta şi-a confecţionat un „joint" şi a început să-l fumeze. Cu acea ocazie inculpatul B.Z.M. i-a oferit şi lui să fumeze din ţigara confecţionată, însă l-a refuzat. În zilele următoare l-a întâlnit din nou pe inculpatul Ţ.V.C., care i-a spus că are nevoie de cannabis, situaţie în care i-a spus că are un prieten „care are". La cererea inculpatului Ţ.V.C., s-a deplasat la locuinţa inculpatului B.Z.M., care i-a dat o anumită cantitate de bile de haşiş, puse într-o pungă, pentru care acesta din urmă a cerut în jur de 1.100 euro. Inculpatul U.B.A. a susţinut că a preluat punga cu bile de haşiş fără să-i remită inculpatului B.Z.M. vreo sumă de bani şi a remis întreaga cantitate inculpatului Ţ.V.C. la locuinţa acestuia. Inculpatul U.B.A. a susţinut că s-a înţeles cu Ţ.V.C. să-i dea cei 1.100 euro în decurs de 2-3 zile şi că. deşi intermedia această tranzacţie, nu trebuia să primească vreo sumă de bani sau ceva în schimb.
După 2-3 zile, inculpatul Ţ.V.C. i-a adus suma de 45.000.000 lei, sumă pe care U.B.A. a declarat că i-a dat-o inculpatului B.Z.M. Cu aceiaşi ocazie, inculpatul U.B.A. a susţinut că inculpatul Ţ.V.C. s-a arătat interesat de cumpărarea unei cantităţi mai mari de droguri, împrejurare adusă la cunoştinţă inculpatului B.Z.M.
U.B.A. a declarat că, o dată cu remiterea sumei de 45 milioane lei către inculpatul B.Z.M., i-a comunicat acestuia intenţia inculpatului Ţ.V.C. de a cumpăra o cantitate mai mare de droguri. Inculpatul U.B.A. a relatat că înainte de Crăciun, inculpatul B.Z.M. i-a remis o nouă cantitate de droguri, fără să ştie concret cât, declarând doar că inculpatul Ţ.V.C. i-a cerut să-i procure circa 1 kg. Inculpatul U.B.A. a susţinut că aceasta din urmă cantitate de cannabis consta de fapt într-un număr mai mare de bile de haşiş, posibil 80 de bucăţi, pe care B.Z.M. le-a numărat în prezenţa sa, din care şi-a reţinut 2-3 bile. De asemenea, inculpatul U.B.A., a relatat că, anterior, l-a însoţit pe B.Z.M. la o societate de transport, respectiv SC K.T. SRL Bistriţa, împrejurare în care şi-a dat seama că drogurile provin din străinătate, respectiv Spania.
Inculpatul U.B.A. a relatat că punga cu cele aproximativ 80 bile de haşiş le-a predat lui Ţ.V.C. fără să primească ceva în schimb, însă i-a comunicat acestuia că „trebuie să-i dea cam 6.000 euro", sumă care urma să-i fie adusă până la 31 decembrie 2008.
Referitor la suma de 6.000 euro, inculpatul U.B.A. a susţinut că urma să o remită inculpatului B.Z.M., după ce inculpatul Ţ.V.C. vindea drogurile, fără să reţină pentru sine o parte din ea.
În final, inculpatul U.B.A. a arătat că regretă implicarea sa în faptele deduse judecăţii şi că, în momentul în care a primit drogurile de la B.Z.M. şi le-a remis inculpatului Ţ.V.C. nu a realizat că se implică în trafic de droguri. A susţinut că a apelat la inculpatul B.Z.M. pentru a procura drogurile la insistenţele inculpatului Ţ.V.C., însă fără intenţia de a „beneficia de ceva" pentru că „stă foarte bine de acasă" (fila 122).
Inculpatul Ţ.V.C., după ce într-o fază iniţială a urmăririi penale a avut o atitudine „oscilantă" (filele 71-77), ulterior a revenit (filele 312-314, vol. I), prin declaraţiile date participând în mod real la stabilirea adevăratei stări de fapt, recunoscându-şi vinovăţia privitor la fapta pentru care este cercetat şi la stabilirea contribuţiei celorlalţi inculpaţi cercetaţi în cauză la săvârşirea faptelor deduse judecăţii.
În faza de urmărire penală, inculpatul Ţ.V.C. a declarat că (filele 312-314, vol. I), în cursul lunii noiembrie 2008, după ce a revenit din Spania, s-a întâlnit cu inculpatul U.B.A., care între altele i-a spus că are haşiş şi i-a solicitat să-l anunţe dacă va cunoaşte persoane interesate. Fără a-i comunica numele persoanei care deţine drogurile, inculpatul Ţ.V.C. i-a spus inculpatului S.A.A. despre discuţia avută cu inculpatul U.B.A. După un timp, pe la începutul lunii decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic şi i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere haşiş, situaţie în care l-a anunţat pe U.B.A., de la care a primit „o bucăţică de probă". Ţ.V.C. a mai arătat că a înmânat acea bucăţică de haşiş lui S.A.A., care s-a întâlnit cu persoana interesată să cumpere droguri. Persoana respectivă s-a arătat în final interesată să cumpere o cantitate mai mare de haşiş şi că pentru acea „bucăţică" primită de probă de la inculpatul S.A.A. nu a dat sume de bani acestuia.
Ţ.V.C. a declarat că i-a comunicat telefonic inculpatului U.B.A. că persoana interesată de haşiş doreşte o cantitate mai mare. Ca urmare, inculpatul U.B.A. i-a dat o pungă în care se afla cantitatea de circa 160 grame haşiş, despre care l-a înştiinţat pe inculpatul S.A.A. după care, împreună cu acesta, în data de 12 decembrie 2008, s-au întâlnit cu investigatorul sub acoperire, tranzacţia având loc în apropiere de magazinul K. din Bistriţa. Cu acea ocazie, inculpatul S.A.A. a discutat şi tranzacţionat cu investigatorul, primind de la acesta 5.000 lei pentru 100 grame haşiş, diferenţa de drog nevândută rămânând asupra acestuia, spunând că va găsi un alt cumpărător. Inculpatul Ţ.V.C. a mai arătat că din suma de 5.000 lei primită de la investigator, i-a dat inculpatului S.A.A. circa 230 lei şi-a reţinut circa 150 lei, iar diferenţa de 4.500 lei a dat-o inculpatului U.B.A.
A mai relatat că, cu ocazia tranzacţiei, cumpărătorul (investigatorul) s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de haşiş, circa 1-2 kg., aspect care l-a adus la cunoştinţa inculpatului U.B.A., care i-a spus că poate avea o cantitate mai mare abia „între sărbători".
Ţ.V.C. a mai relatat în cursul urmăririi penale că, în data de 28 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. a venit la domiciliul său şi i-a adus „o pungă în care se aflau mai multe ouă de haşiş" şi cerându-i să o vândă cu 12 euro/gram. În aceiaşi seară l-a contactat pe inculpatul S.A.A., căruia i-a comunicat că a primit drogurile, astfel că în urma discuţiei avute cu investigatorul sub acoperire au stabilit ca tranzacţia să aibă loc în data de 29 decembrie 2008. Ca urmare, în jurul orelor 1300, cu autoturismul său, împreună cu inculpatul S.A.A. s-au deplasat la magazinul K., unde s-au întâlnit cu acelaşi cumpărător (investigator sub acoperire), căruia i-au înmânat drogurile primite de la inculpatul U.B.A., fiind surprinşi de organele de poliţie în timp ce numărau bancnotele de euro primite în schimb de la acesta cu titlu de preţ.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul Ţ.V.C. a relatat, în mare, aceiaşi stare de fapt (filele 116-118). Acesta a revenit asupra modului în care a declarat iniţial că a împărţit cei 50 milioane lei primiţi de la investigator respectiv, 45 milioane lei vechi inculpatului U.B.A., 2.000.000-2.500.000 lei inculpatului S.A.A., iar diferenţa şi-a reţinut-o pentru sine. A revenit şi în ce priveşte momentul în care inculpatul U.B.A. i-a adus punga cu bile de haşiş, pentru cea de a doua tranzacţie, relatând că le-a primit de la acesta în jurul orei 1100 în ziua de 29 decembrie 2008. De asemenea, a precizat că a primit aceste droguri de la U.B.A. fără a le cântări sau număra în prealabil, crezându-l „pe cuvânt", că fiecare bilă de haşiş are în jur de 10 grame şi că în total cântăresc 600 grame.
Inculpatul S.A.A. a recunoscut atât în faza de urmărire penală (filele 45-46), cât şi în faţa instanţei (filele 175-177) faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Prin declaraţia dată în instanţă, acesta a relatat că în cursul lunii noiembrie 2008, l-a întâlnit pe inculpatul Ţ.V.C., care l-a întrebat dacă ştie persoane interesate să cumpere droguri, ocazie cu care i-a răspuns că se va interesa. Pe la începutul lunii decembrie 2008, în timp ce se afla în discoteca M. a aflat numărul de telefon al unei persoane interesate să cumpere droguri, pe care a contactat-o telefonic aflând astfel că se numeşte I. A comunicat acest lucru inculpatului Ţ.V.C. de la care a primit pentru început cca. 5 grame haşiş, după care s-a întâlnit cu I., căruia i le-a remis, primind de la acesta 300 lei. A precizat că la această primă tranzacţie inculpatul Ţ.V.C. nu a asistat, dar că din suma primită de la cumpărătorul drogurilor i-au rămas lui 25 lei, iar diferenţa i-a dat-o lui Ţ.
În perioada ulterioară a ţinut legătura telefonic cu I., care s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de droguri, circa 1 kg („ouă marocane") lucru comunicat inculpatului T.V.C. În aceste condiţii, după câteva zile, I. a revenit în Bistriţa şi s-au întâlnit în zona magazinului K., unde a venit şi inculpatul T.V.C., care a adus circa 100 grame „ouă marocane". Pentru această cantitate I., care ulterior s-a dovedit a fi investigator sub acoperire, a plătit 50.000.000 lei, inculpatul S.A.A., declarând că din această sumă lui i-au revenit 2.000.000 lei, iar diferenţa a rămas la inculpatul Ţ.V.C. Cu acea ocazie, I. s-a arătat interesat să cumpere o cantitate mai mare de droguri, convenind ca noua tranzacţie să aibă loc înainte de Crăciun. Inculpatul S.A.A. a arătat că în data de 27 decembrie 2008 a fost contactat telefonic de I., care i-a spus că nu poate veni în Bistriţa înainte de Crăciun ci doar în data de 29 decembrie 2008, aspect comunicat ulterior şi inculpatului Ţ.V.C. În final, această din urmă tranzacţie a avut loc în data de 29 decembrie 2008, în zona K., unde a relatat că s-a deplasat împreună cu inculpatul Ţ.V.C. Cu acea ocazie, a susţinut că inculpatul Ţ.V.C. a adus o cantitate de circa 700 grame „ouă marocane", toate puse într-o pungă, pentru care I. i-a remis o anumită sumă de bani, pe care pe măsură ce o număra, acesta i-o înmâna să o păstreze. A mai menţionat că tranzacţia nu a fost finalizată pentru că au intervenit organele de poliţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În data de 9 decembrie 2008, organele de poliţie din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Bistriţa-Năsăud s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o persoană cu porecla O., identificată ulterior ca fiind inculpatul S.A.A., se ocupă cu traficul de droguri de risc, în principal rezină de cannabis, pe care o comercializează pe raza municipiului Bistriţa. În urma cercetărilor efectuate a rezultat că în traficul de droguri sunt implicate şi alte persoane identificate ca fiind inculpaţii T.V.C., zis C., B.Z.M., zis V. şi inculpatul U.B.A., toţi din municipiul Bistriţa. În faptele deduse judecăţii au fost implicaţi şi învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., faţă de care prin actul de acuzare (rechizitoriul nr. 78D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, de sub învinuirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi sancţionarea lor cu amendă cu caracter administrativ.
Inculpaţii B.Z.M. şi U.B.A. se cunosc de mulţi ani, o perioadă fiind vecini. De asemenea, inculpatul Ţ.V.C. îl cunoaşte pe inculpatul U.B.A. din anul 2006, iar pe inculpatul S.A.A. din cursul anului 2007.
Faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în împrejurările descrise în continuare:
1.a. În cursul anului 2002, la vârsta de 17 ani, inculpatul B.Z.M. a plecat în Spania, la muncă, stabilindu-se în localitatea Roquetas del Mar, unde a lucrat în construcţii şi în agricultură. În ultima perioadă de şedere în Spania acesta a locuit în apartamentul unei mătuşi stabilită în acelaşi oraş.
În luna octombrie 2008, inculpatul a revenit în ţară la părinţii săi, domiciliaţi în Bistriţa, cu intenţia de a se întoarce în Spania imediat după sărbătorile de iarnă. Potrivit declaraţiei sale (fila 115 dosar fond), inculpatul B.Z.M. a început să consume droguri de circa 2 ani, însă doar cannabis şi numai la sfârşit de săptămână fără să devină dependent. În acest context, este de menţionat că deşi din raportul de constatare medico-legală in 11 februarie 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud (fila 168), în probele biologice ridicate de la inculpatul B.Z.M. (sânge/urină) nu s-a evidenţiat prezenţa tetrahidrocannabinolului, afirmaţiile acestuia referitoare la consumul sporadic de cannabis vor fi considerate credibile de instanţă.
Fiind consumator de cannabis, inculpatul B.Z.M. a revenit în ţară având asupra sa o bucăţică din drogul de risc rezină de cannabis, cunoscută sub denumirea „haşiş". Potrivit declaraţiei sale, din acea bucăţică de haşiş care avea „câteva grame, probabil 3 grame" (fila 113 dosar fond) şi pe care o procurase în Spania de la o persoană necunoscută cu suma de 5 euro, se puteau confecţiona „maxim 3 ţigări" (fila 148- dosar urmărire penală, vol.I) de tutun în amestec cu cannabis.
După un timp, în cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit în Bistriţa cu învinuitul B.C.E., cu care se cunoştea de mult timp, căruia i-a spus că are o bucăţică de haşiş şi l-a întrebat dacă doreşte să consume împreună cu el prin fumare. Învinuitul a fost de acord, astfel că inculpatul B.Z.M. a scos o bucăţică de haşiş, a rupt-o în două părţi, din care o parte a dat-o lui B.C.E. Apoi, fiecare şi-a confecţionat câte o ţigară tip „joint" şi le-au consumat prin fumare.
După alte câteva zile, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit cu învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., iar din cantitatea rămasă de cannabis adusă din Spania, inculpatul a confecţionat alte două ţigări, tip „joint" (amestec de tutun cu cannabis), ţigări din care toţi trei au consumat prin fumare.
1.b. În cursul lunii noiembrie 2008, inculpatul B.Z.M. s-a întâlnit în Bistriţa cu inculpatul U.B.A. pe care l-a întrebat dacă nu vrea să consume haşiş. Acesta i-a răspuns că nu este interesat, însă l-a întrebat dacă nu poate face rost de haşiş pentru a-l comercializa.
Inculpatul B.Z.M. i-a răspuns că poate procura haşiş, astfel că a telefonat unei persoane din Spania, pe care o cunoştea sub porecla M., căreia i-a cerut să îi trimită haşiş în ţară, fără să plătească înaintea expedierii. Persoana din Spania a fost de acord cu propunerea inculpatului B.Z.M., astfel că pe un autocar al SC K.T. SRL i-a trimis în ţară un colet în care se afla o anumită cantitate de haşiş fără ca şoferul autocarului, numitul M.F., să ştie că odată cu coletul respectiv a introdus în ţară şi drogul de risc rezină de cannabis.
Inculpatul B.Z.M. s-a deplasat la sediul societăţi de transport şi a ridicat coletul expediat din Spania, care era o plasă din rafie cu dimensiuni de circa 50 centimetri, pe care era lipit un bileţel cu numele de M. şi numărul său de telefon. După ce a ridicat coletul, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părinţilor săi, a intrat în camera lui situată la etajul imobilului şi a desfăcut pachetul, constatând că în interior se aflau circa 20 bile de haşiş, de formă ovală, ambalate fiecare în folie din plastic, o cutie de cafea şi mai multe alimente. Inculpatul B.Z.M. şi-a oprit pentru consumul propriu o bilă cu haşiş, după care l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., căruia i-a solicitat să vină la el acasă. Inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M., care i-a înmânat cantitatea de drog pe care o primise din Spania. Inculpatul U.B.A. a preluat drogul fără să-i dea vreo sumă de bani inculpatului B.Z.M., spunându-i doar că le va vinde prin intermediul altor persoane.
După câteva zile inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.C., căruia i-a spus că are „ciocolată", adică haşiş şi l-a întrebat dacă ştie persoane interesate să cumpere la preţul de cel puţin 12 euro/gram.
Inculpatul Ţ.V.C. i-a răspuns inculpatului U.B.A. că nu cunoaşte astfel de persoane, dar că se va interesa. La scurt timp inculpatul T.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A., căruia i-a spus despre discuţia pe care a avut-o cu inculpatul U.B.A., fără însă să-i spună numele acestuia din urmă, împrejurare în care inculpatul S.A.A. i-a răspuns că, dacă va găsi un cumpărător, îl va anunţa.
Aşa fiind, inculpatul S.A.A. a început să caute un cumpărător pentru cele aproximativ 19 bile de haşiş. În timp ce se afla în Discoteca M., inculpatul S.A.A. a întâlnit o persoană care i-a dat mai multe numere de telefon ale unor persoane care ar putea fi interesate să cumpere droguri. În aceste condiţii, a luat legătura telefonic cu un tânăr pe nume I., care s-a arătat interesat să cumpere droguri, scop în care s-a deplasat la Bistriţa.
În data de 9 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul Ţ.V.C. şi i-a spus că a găsit o persoană interesată să cumpere haşişul. La rândul său, inculpatul Ţ.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., căruia i-a spus despre persoana interesată să cumpere drogul. În aceste condiţii, inculpatul U.B.A. i-a înmânat inculpatului T.V.C. cantitatea de circa 5 grame rezină de canabis pe care acesta a dat-o inculpatului S.A.A.
În aceeaşi zi, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu I. în zona P.I., căruia i-a vândut cantitatea de 5,1 grame rezină de cannabis cu preţul de 300 lei. În realitate, drogul a fost vândut investigatorului sub acoperire cu numele de cod P.I. După efectuarea acestei tranzacţii, inculpatul S.A.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.C. Din suma de 300 lei primită de la investigatorul sub acoperire, inculpatului S.A.A. i-a revenit suma de 25 lei, iar diferenţa inculpatului Ţ.V.C.
Ulterior tranzacţiei, cantitatea de drog cumpărată de investigatorul sub acoperire a fost examinată de specialişti din cadrul Laboratorului de analiză şi profil a drogului din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca, rezultând conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 decembrie 2008 (filele 8-10) că este vorba de rezină de cannabis, în cantitate de 5,1 grame. În urma analizelor de laborator, cantitatea de rezină de cannabis rămasă şi predată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistriţa-Năsăud fiind de 4,5 grame.
În perioada următoare inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuţii telefonice cu investigatorul sub acoperire (fără să îi cunoască calitatea de poliţist), convorbirile referindu-se la cumpărarea unei cantităţi mai mari de haşiş. După fiecare discuţie telefonică avută cu investigatorul sub acoperire, inculpatul S.A.A. îl contacta telefonic sau se întâlnea direct cu inculpatul Ţ.V.C. şi îi comunica intenţia acestuia de a cumpăra o cantitate mai mare de drog. La rândul său, telefonic sau direct, inculpatul Ţ.V.C. îi spunea inculpatului U.B.A. despre faptul că investigatorul sub acoperire doreşte să cumpere o nouă cantitate de droguri. În fine, inculpatul U.B.A. îl contacta pe inculpatul B.Z.M. şi îi spunea că urmează ca investigatorul sub acoperire să cumpere o cantitate mai mare din drogul rezină de cannabis.
În ziua de 11 decembrie 2008, inculpatul S.A.A. i-a comunicat telefonic inculpatului Ţ.V.C. că a vorbit cu investigatorul sub acoperire şi s-a înţeles cu acesta ca, în data de 12 decembrie 2008, să-i vândă cantitatea de 100 grame haşiş cu suma de 5.000 lei. După această discuţie, inculpatul Ţ.V.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul U.B.A., iar apoi s-a întâlnit cu acesta într-un local din Bistriţa. În acest loc, inculpatul U.B.A. a înmânat inculpatului Ţ.V.C. o pungă cu aproximativ 19 bile de haşiş (circa 100 grame) cu lungimea de circa 3 cm şi grosimea de 1 cm. Apoi inculpatul Ţ.V.C. l-a contactat pe inculpatul S.A.A., căruia i-a înmânat întreaga cantitate de drog pe care o primise de la inculpatul U.B.A. în vederea vânzării ei către investigatorul sub acoperire, în aceleaşi condiţii, respectiv cu preţul de 12 euro/gram.
În ziua de 12 decembrie 2008, inculpatul Ţ.V.C. s-a deplasat cu autoturismul său, marca B. pe strada N. din Bistriţa, unde locuieşte inculpatul S.A.A. şi după ce s-a întâlnit cu acesta, s-au deplasat împreună în parcarea supermarket-ului K. În acest loc, inculpatul S.A.A. a coborât din autoturism, luând asupra sa haşişul şi s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod P.I., la cei doi venind şi inculpatul Ţ.V.C. după ce în prealabil şi-a parcat maşina în apropiere. Investigatorul sub acoperire a spus inculpatului S.A.A. că are suma de 5.000 lei, după care a scos un cântar şi a început să cântărească bilele de haşiş. De asemenea, cu un calculator, inculpatul Ţ.V.C. a calculat pe telefonul mobil cantitatea de drog care trebuia vândută pentru suma de 5.000 lei.
După ce a primit întreaga cantitate de drog, investigatorul sub acoperire i-a înmânat inculpatului Ţ.V.C. suma de 5.000 lei pe care acesta din urmă a numărat-o. Cu acea ocazie, înainte de a se despărţi, au rămas înţeleşi cu investigatorul sub acoperire să mai poarte discuţii telefonice cu privire la o cantitate mai mare de haşiş, care să fie adusă de inculpaţi înainte de Crăciun. După ce s-au despărţit de investigatorul sub acoperire, inculpaţii au reţinut suma de 500 lei din cei 5.000 lei primiţi de la acesta, pe care au împărţit-o în mod aproximativ egal (fiecăruia revenindu-i câte 250 lei). Diferenţa de 4.500 lei a rămas la inculpatul Ţ.V.C., care în aceeaşi zi s-a întâlnit cu inculpatul U.B.A. şi i-a predat întreaga sumă. Cu acea ocazie, inculpatul T.V.C. i-a comunicat inculpatului U.B.A. că a vândut drogul unei persoane care s-a arătat interesată să cumpere o cantitate şi mai mare înainte de sărbătorile de Crăciun.
După ce s-a despărţit de inculpaţi, investigatorul sub acoperire a predat întreaga cantitate de cannabis ofiţerului de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Bistriţa-Năsăud delegat de procuror să lucreze în cauză, dispunându-se efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice cu privire la „materialul" cumpărat care prezenta caracteristicile unui drog.
Ca urmare, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 decembrie 2008 întocmit de specialişti din cadrul Laboratorului de analiză şi profil al drogurilor - B.C.C.O. Cluj-Napoca, a rezultat că cei doi inculpaţi au vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 97 grame rezină de cannabis (filele 21-23). După analiza de laborator, cantitatea rămasă de rezină de cannabis şi predată Camerei de corpuri delicte a I.P.J. Bistriţa-Năsăud a fost de 93 grame.
Într-una din zilele ulterioare datei de 12 decembrie 2008, inculpatul S.A.A., din cantitatea de haşiş pe care nu o predase investigatorului sub acoperire, şi-a confecţionat o ţigară tip „joint", pe care a consumat-o prin fumare.
În perioada următoare, între inculpaţii B.Z.M. şi U.B.A. au avut loc mai multe discuţii referitor la procurarea din Spania a unei noi cantităţi de droguri precum şi privitor la expedierea în Spania a unei sume de bani pentru drogurile deja vândute. Sub acest aspect este relevantă convorbirea din data de 16 decembrie 2008, în cadrul căreia inculpatul U.B.A. l-a întrebat pe inculpatul B.Z.M. dacă nu este prea târziu ca banii să fie expediaţi într-o zi de joi ("îi târziu dacă-i punem pe joi dimineaţa?") având în vedere interesul de a procura o nouă cantitate de drog din Spania.
Aşa fiind, în ziua de 18 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.Z.M. şi i-a înmânat suma de aproximativ 43.000.000 lei (care la vremea respectivă reprezenta echivalentul a 1.000 - 1.100 euro), cerându-i să-i trimită în Spania pentru a plăti cantitatea de droguri deja expediată şi pentru a putea avea garanţia procurării unei noi cantităţi în perioada următoare.
Inculpatul B.Z.M. s-a deplasat la B.T. din Bistriţa şi în ziua de 18 decembrie 2008, prin Serviciul W.U., a expediat în Spania suma totală de 3.750 euro, din care 2.000 euro pe numele lui R.C.M. şi suma de 1.750 euro pe numele lui R.P.G. Din aceşti bani, doar o parte reprezentau preţul drogurilor expediate la începutul lunii decembrie 2008 (cele aproximativ 20 bile de haşiş), respectiv suma de 750 euro (din cei 1.000 - 1.100 euro echivalentul celor 43.000.000 lei primiţi de la U.B.A.), iar diferenţa până la 3.750 euro reprezenta plata unor scule şi haine expediate inculpatului B.Z.M. de către nişte cunoscuţi din Spania. Prin declaraţiile date, inculpatul B.Z.M. a precizat, în mod clar, că a reţinut din cei 1.000 - 1.100 euro, „ca un profit", posibil fără ştirea inculpatului U.B.A., suma de aproximativ 200 euro (fila 115 - dosar fond vol. I).
După expedierea banilor în Spania, inculpatul B.Z.M. l-a contactat telefonic pe acelaşi M. şi i-a solicitat (potrivit spuselor sale, codificat) să trimită un colet cu o cantitate mai mare de droguri, care să ajungă în ţară înainte de sărbătorile de iarnă. Cu privire la sumele de bani expediate în Spania, inculpatul B.Z.M. a declarat că persoanele pe numele cărora au fost expediate urmau să le predea mai departe lui M.
În zilele următoare, inculpatul S.A.A. a purtat mai multe discuţii telefonice cu investigatorul sub acoperire, convenind ca acesta din urmă să vină la Bistriţa, pentru o nouă tranzacţie, vizând o cantitate mai mare de droguri, înainte de Crăciun. Inculpatul S.A.A. a comunicat despre înţelegerea avută cu investigatorul inculpatului Ţ.V.C., care la rândul său l-a înştiinţat telefonic pe inculpatul U.B.A., solicitându-i să facă rost de droguri.
Ulterior, inculpatul U.B.A. l-a contactat pe inculpatul B.Z.M., cerându-i să facă demersuri şi să vorbească în Spania cu acea cunoştinţă a lui pentru a-i expedia o nouă cantitate de droguri. Ca urmare, inculpatul B.Z.M. a telefonat în aceeaşi zi persoanei din Spania, solicitându-i, într-un mod codificat, să-i trimită o nouă cantitate de droguri, mai mare decât cea iniţială, disimulată într-un colet de mesagerie, prin intermediul aceleiaşi firme de transport, pachet care să ajungă în ţară înainte de Crăciun.
În ziua de 20 decembrie 2008, la un autocar aparţinând SC K.T. SRL Bistriţa, care se afla în Spania în localitatea Roquetas del Mar s-a prezentat un bărbat care a expediat un colet pe numele inculpatului B.Z.M., predându-l şoferului M.F., care necunoscând conţinutul acestuia, fără vinovăţie l-a preluat şi ulterior l-a introdus în ţară. În data de 21 decembrie 2008, autocarul condus de martorul M.F. a plecat înspre România, ajungând în Bistriţa în data de 23 decembrie 2008. În timp ce acest autocar era încă pe traseu, inculpatul B.Z.M., care era împreună cu inculpatul U.B.A., l-a contactat telefonic, în mai multe rânduri, pe şoferul autocarului, întrebându-l dacă poate aprecia când ajunge în Bistriţa.
După ce autocarul a ajuns la destinaţie, inculpaţii B.Z.M. şi U.B.A. s-au deplasat în locul unde se afla parcat, însă şoferul a refuzat distribuirea pachetelor întrucât nu a reuşit să întocmească lista cu coletele transportate. Aşa fiind, cei doi inculpaţi s-au deplasat din nou în cartierul Viişoara, unde era parcat autocarul în ziua de 24 decembrie 2008, cu autoturismul inculpatului U.B.A., pentru a ridica pachetul primit din Spania.
Pachetul a fost ridicat efectiv de inculpatul B.Z.M., după care cei doi inculpaţi s-au deplasat împreună la locuinţa acestuia. Ajunşi la locuinţa inculpatului B.Z.M., inculpaţii au desfăcut coletul (o geantă din rafie de culoare albastru cu alb), unde pe lângă haine, cafea şi alimente au găsit o pungă cu circa 80 bile (bucăţi de haşiş, de formă ovală, de aproximativ 2-3 cm, ambalate fiecare în folie transparentă.
Inculpatul B.Z.M. a reţinut pentru sine două bile cu haşiş, iar restul le-a preluat inculpatul U.B.A. Audiat în instanţă, inculpatul B.Z.M. a declarat că cele 80 bile de haşiş au fost primite fără ca în prealabil să fi plătit preţul lor.
În cursul aceleiaşi zile, inculpatul U.B.A. s-a întâlnit cu inculpatul Ţ.V.C., căruia i-a spus că a primit drogurile. La rândul său, inculpatul Ţ.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul S.A.A. şi i-a cerut să ia legătura cu cumpărătorul (investigatorul sub acoperire).
Inculpatul S.A.A. l-a sunat pe investigatorul sub acoperire şi împreună au stabilit ca data tranzacţiei să fie amânată pentru 29 decembrie 2008, urmare a faptului că acesta nu putea fi prezent în Bistriţa decât între „Crăciun şi Anul Nou".
Cei doi au stabilit acelaşi loc de întâlnire, respectiv parcarea supermarket-ului K., după care inculpatul S.A.A. l-a contactat pe inculpatul Ţ.V.C. şi i-a spus cele convenite cu investigatorul. Inculpatul Ţ.V.C. s-a întâlnit ulterior cu inculpatul U.B.A., căruia i-a spus că în data de 29 decembrie 2008 urmează să se întâlnească cu cumpărătorul drogurilor.
În dimineaţa zilei de 29 decembrie 2008, inculpatul U.B.A. s-a deplasat până în faţa blocului în care locuieşte inculpatul Ţ.V.C., unde s-a întâlnit cu acesta şi i-a predat punga cu cele aproximativ 80 bile de haşiş, cerându-i „să le vândă tot aşa", prin aceasta înţelegându-se cu 12 euro/gram.
Inculpatul T.V.C. a preluat punga cu drogurile aduse de U.B.A. şi a pus-o în portbagajul autoturismului său, după care l-a sunat pe inculpatul S.A.A. şi i-a comunicat că „marfa" este la el.
Apoi, inculpatul Ţ.V.C. s-a deplasat la locuinţa inculpatului S.A.A. unde a rămas un timp, având în vedere că, anterior, inculpatul S.A.A. s-a înţeles cu investigatorul sub acoperire ca întâlnirea să aibă loc în jurul orei 13, în parcarea supermarket-ului K.
Ca urmare, în jurul orei 13, inculpaţii au plecat cu autoturismul inculpatului Ţ.V.C. spre supermarket-ul K., în maşină urcând şi G.C.C., G.A.O. şi G.A.N. Pe traseu, la Cofetăria M. a coborât din autoturism G.C.C., iar ceilalţi şi-au continuat deplasarea spre supermarket-ul K., unde a coborât şi inculpatul S.A.A. Inculpatul Ţ.V.C. şi-a continuat deplasarea până în „parcarea mică" din stânga blocului construit de C.O., unde au coborât cele două fete, după care a revenit în locul în care, la data de 12 decembrie 2008 s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire. Apoi s-a îndreptat spre locul în care inculpatul S.A.A. discuta deja cu investigatorul sub acoperire, cu numele de cod P.I. Cei trei au început să poarte discuţii cu privire la vânzarea drogurilor, care se aflau în autoturismul inculpatului T.V.C., pe bancheta din spate.
După ce au discutat câteva minute, inculpatul S.A.A. a luat de pe bancheta din spate a maşinii lui T.V.C. o pungă din material plastic transparent în care se aflau bilele de haşiş primite de acesta din urmă de la inculpatul U.B.A. şi i-a înmânat-o investigatorului sub acoperire. Investigatorul sub acoperire a început să-i dea inculpatului T.V.C., cu titlul de preţ, suma de 8.000 euro, compusă din multe bancnote de euro, care pe măsură ce le număra le înmâna inculpatului S.A.A. Înainte de finalizarea tranzacţiei au intervenit organele de poliţie judiciară, care i-au imobilizat pe cei doi inculpaţi şi au ridicat întreaga cantitate de droguri, precum şi suma de bani.
Cu ocazia percheziţiilor corporale efectuate în momentul intervenţiei organelor de poliţie s-a găsit asupra inculpatului S.A.A. cantitatea de 2,5 grame rezină de cannabis, cu privire la care inculpatul a declarat că o deţinea pentru consumul său propriu.
În urma efectuării unor constatări tehnico-ştiinţifice asupra haşişului capturat, pe baza rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 30 decembrie 2008 şi din 30 decembrie 2008 întocmite de Laboratorul de analiză şi profil al drogurilor din cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate - Brigada Cluj-Napoca, s-a constatat că reprezintă rezină de cannabis în cantitate netă de 602,4 grame. După efectuarea analizelor de laborator, cantitatea rămasă, 598,5 grame, a fost predată la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Bistriţa-Năsăud.
Ulterior, inculpaţii au asistat la percheziţiile domiciliare efectuate la locuinţele lor, iar în noaptea de 30 decembrie 2008 au fost reţinuţi şi apoi arestaţi preventiv.
2. În seara zilei de 31 decembrie 2008, inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiţii B.C.E. şi H.A.R., însoţiţi de prietenele lor F. şi L., cu numiţii V.C. şi V.N. precum şi alţi doi tineri angajaţi la firma fraţilor V. şi-au petrecut Revelionul într-un spaţiu situat pe strada N.T. din Bistriţa. În cursul nopţii de 31 decembrie 2008/01 ianuarie 2009 inculpatul B.Z.M. împreună cu învinuiţii B.C.E. şi H.A.R. au confecţionat, folosind câteva bucăţi de haşiş aduse şi puse la dispoziţie de inculpat, câteva ţigări cu drog, de tip „joint", pe care, dându-le de la unul la altul, le-au consumat prin fumare (în toaletă), în aşa fel încât ceilalţi participanţi la Revelion să nu-i poată vedea.
3. În dimineaţa zilei de 13 ianuarie 2009, organele de poliţie din cadrul S.C.C.O. Bistriţa-Năsăud s-au deplasat la domiciliul inculpatul B.Z.M. pentru a-l conduce, în baza mandatului de aducere emis de procuror, la sediul Biroului Teritorial Bistriţa-Năsăud din cadrul D.I.I.C.O.T., în vederea audierii. Cu această ocazie, inculpatul a fost depistat conducând autoturismul marca F.E. de culoare roşie pe strada C. din Bistriţa, însoţit de învinuitul B.C.E.
După ce au ajuns în faţa casei părinţilor inculpatului B.Z.M., cei doi au coborât din autoturism, împrejurare în care au fost legitimaţi şi conduşi la sediul I.P.J. Bistriţa-Năsăud, pentru efectuarea de verificări cu privire la dreptul inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
În urma verificărilor efectuate, s-a confirmat faptul că inculpatul B.Z.M. nu a deţinut permis de conducere auto pentru niciuna din categoriile prevăzute de lege.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, anterior verificărilor efectuate de poliţie, în data de 13 ianuarie 2009, începând din luna octombrie 2008, inculpatul a condus în mai multe rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, deşi nu avea permis de conducere.
Ulterior, inculpatul B.Z.M. a asistat la percheziţia efectuată de organele de poliţie în camera sa din casa aparţinând părinţilor lui, ocazie cu care a fost găsită şi ridicată suma de 800 lei.
Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută mai sus, precum şi vinovăţia inculpaţilor, rezultă din următoarele probe: declaraţiile inculpatului B.Z.M. din cursul urmăririi penale (filele 48-152 vol. I) şi faza de cercetare judecătorească (filele 113-115), declaraţiile inculpatului Ţ.V.C. din faza de urmărire penală (filele 312-314 vol. I) şi cele din instanţă (filele 116-119), declaraţiile inculpatului S.A.A. din faza de urmărire penală (filele 44-52 vol. I) şi cea de cercetare judecătorească (filele 175-177), în parte, din declaraţia inculpatului U.B.A. dată în faţa instanţei (filele 120-122), rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate, Brigada Cluj-Napoca (din 10 decembrie 2008 filele 8-11, din 16 decembrie 2008 (filele 21-23, din 30 decembrie 2008 filele 123-126, din 30 decembrie 2008 filele 128-131 - aflate în dosarul de urmărire penală vol. I), dovezile de predare către Serviciul de Combatere a Criminalităţii Organizate Bistriţa-Năsăud a cantităţilor de droguri rămase în urma analizelor de laborator (filele 133-135 şi filele 11, 24), planşele fotografice (filele 18-20 şi filele 299-310 vol. I), procesele-verbale de percheziţie domiciliară (filele 55-56 la locuinţa inculpatului S.A.A., fila 88 la locuinţa inculpatului T.V.C., fila 167 la locuinţa inculpatului B.Z.M.), dovezi înaintate de SC B.K.T. SRL Bistriţa referitoare la coletele transportate cu autocarul societăţii de transport pe ruta Spania-România-Bistriţa (filele 234- 244 vol. I), dovezi emise de B.T. SA - Sucursala Bistriţa referitoare la operaţiuni bancare utilizând sistemul de transfer W.U., efectuate de B.Z.M. în perioada noiembrie-decembrie 2008, prin unităţile acestei bănci (filele 203-213 vol. I dosar urmărire penală), procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire cu numele de cod P.I. (filele 37-43 vol. I), procesul-verbal încheiat de procuror la data de 29 decembrie 2008 (filele 115-118), procesul-verbal întocmit urmare a percheziţiei corporale asupra inculpatului U.B.A. (fila 140), procesul-verbal întocmit de S.C.C.O. Bistriţa referitor la depistarea inculpatului B.Z.M. conducând fără permis autoturismul, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, aflate în vol. II, declaraţiile învinuiţilor audiaţi în cursul urmăririi penale, B.C.E. (filele 169-175 vol. I) şi H.A.R. (filele 197-198 vol. I), declaraţiile martorilor M.F. (filele 229-232 dosar urmărire penală), declaraţiile date de martorii M.F. (filele 209-210), T.M. (fila 298), C.S.S. (fila 299), date în instanţă, martorul H.A.R. (fila 300 dosar de fond).
Faptele săvârşite de inculpatul B.Z.M., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, infracţiunea de deţinere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele săvârşite de inculpatul U.B.A., astfel cum au fost reţinute în considerentele hotărârii întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ale complicităţii la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faptele comise de inculpatul S.A.A., aşa cum au fost reţinute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi deţinere de droguri de risc pentru consumul propriu prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În fine, fapta săvârşită de inculpatul T.V.C., astfel cum a fost reţinută în considerentele hotărârii, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Reţinând această încadrare juridică în sarcina inculpatului B.Z.M. instanţa a avut în vedere următoarele:
În cauza dedusă judecăţii, urmărirea penală faţă de inculpatul B.Z.M. a început sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi complicitate la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fila 249 dosar urmărire penală vol. I). Sub aceleaşi acuzaţii, inculpatul a fost ulterior reţinut şi arestat preventiv (fila 156, fila 164 vol. I dosar urmărire penală) în sarcina acestuia, în esenţă, reţinându-se iniţial că „în cursul lunii decembrie 2008 a înlesnit în mai multe rânduri introducerea în ţară a drogului de risc rezină de cannabis şi a oferit spre vânzare acest drog" (fila 249).
Pe parcursul cercetărilor penale, intenţionând să beneficieze de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul B.Z.M. a recunoscut săvârşirea faptelor de care era acuzat şi a declarat că, fiind consumator de droguri, când a revenit în ţară din Spania, în cursul lunii octombrie 2008, a adus cu el, pentru consumul său propriu, o bucăţică de circa 3 grame cannabis, pe care a cumpărat-o în străinătate de la o persoană necunoscută cu suma de 5 euro. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a mai declarat că în cursul lunii noiembrie 2008, a consumat prin fumare acest drog, confecţionând ţigări tip „joint", din care a oferit în două rânduri spre consum numiţilor B.C.E. şi H.A.R. Faţă de aceste din urmă persoane s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală în urma cercetării lor sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ. În acest context mai trebuie amintit că potrivit Raportului de constatare medico-legală din 11 februarie 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, aflat la dosarul de urmărire penală fila 166 vol. I, s-a stabilit că în probele biologice (sânge/urină) ridicate de la inculpatul B.Z.M. nu s-a evidenţiat prezenţa tetrahidrocannabinolului.
În urma acestei declaraţii date de inculpatul B.Z.M., care cu bună-credinţă a colaborat cu organele de urmărire penală şi a intenţionat să-şi îmbunătăţească situaţia, procurorul a extins cercetările faţă de acesta (fila 218 dosar de urmărire penală) în sensul reţinerii în sarcina lui şi a infracţiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc (în formă consumată) prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (compusă din 3 acte materiale, unul comis în octombrie 2008 şi celelalte două în cursul lunii decembrie 2008) şi infracţiunea de conducere de drumurile publice a unui autoturism fără permis, prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Aşadar, procurorul a apreciat că acest act de introducere în ţară a cantităţii de 3 grame rezină de cannabis, pentru consum propriu, din cursul lunii octombrie 2008, conferă inculpatului calitatea de autor al infracţiunii continuate prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă care include şi cele două acte de complicitate din cursul lunii decembrie 2008.
Această opinie susţinută prin actul de acuzare nu va fi însuşită de instanţă întrucât în Codul nostru penal, actele de complicitate nu constituie infracţiuni autonome, ci ele sunt indisolubil legate de cele de autorat, cărora le sunt subordonate şi cu care formează un întreg. Actele de complicitate nu pot fi sustrase legăturii care le uneşte cu actele de executare, întrucât prin natura şi caracterul ei, complicitatea este condiţionată şi strâns legată de actele de autorat corespunzătoare.
În raport de cele relevate este de observat că în cauza dedusă judecăţii, prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii U.B.A. şi B.Z.M. şi numitul M. din Spania, aceştia au reuşit introducerea în ţară, în două rânduri, în cursul lunii decembrie 2008, a drogului de risc rezină de cannabis, prin intermediul martorului M.F., şofer pe un autocar al societăţii de transport SC K.T. SRL Bistriţa, persoană faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale privitor la infracţiunea prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, întrucât a comis fapta fără vinovăţie. Cu privire la aceste două acte materiale comise de inculpaţii B.Z.M. şi U.B.A., instanţa a reţinut că au fost săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întrucât se raportează la acelaşi autor, au fost săvârşite prin metode şi mijloace similare, inculpaţii având încă de la început reprezentarea activităţii infracţionale, pe care au înţeles să o comită repetat, cu ajutorul aşa-numitului M.
În ce priveşte introducerea în ţară, în cursul lunii octombrie 2008, de către inculpatul B.Z.M. a celor 3 grame de cannabis pentru consum propriu, instanţa apreciază că aceasta constituie o faptă cu totul distinctă de cele comise ulterior, în luna decembrie 2008 şi fără nicio legătură cu acestea. Această cantitate mică de cannabis, de doar 3 grame, despre care organele de urmărire penală au aflat din relatările inculpatului, nu putea fi destinată decât consumului propriu. Practic nu există nici o probă din care să se poată concluziona că inculpatul a introdus în ţară acea cantitate mică de cannabis în alt scop decât pentru consumul său propriu. Împrejurarea că după un timp a oferit spre consum şi altor două persoane, nu schimbă retroactiv natura rezoluţiei infracţionale cu care inculpatul a introdus drogul în ţară, rezoluţie specifică dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Aşadar, este evident că această acţiune distinctă a inculpatului, de a-şi aduce în ţară, pentru consum propriu, o cantitate mică de cannabis nu poate fi înglobată ca act material al infracţiunii continuate de introducere în ţară de droguri de risc şi nici nu îi poate conferi calitatea de autor al infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
De altfel, soluţiile adoptate în practica judiciară în speţe similare sunt în sensul că atunci când drogul tranzitat peste graniţă este destinat consumului propriu, nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de introducere în ţară de droguri, ci în prezenţa infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 (fila 348 - Decizia nr. 391/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Pentru motivele expuse, instanţa apreciază că încadrarea juridică stabilită de procuror în cazul inculpatului B.Z.M., pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, nu este corectă, întrucât nu ţine seama de cerinţele cumulative de existenţă ale infracţiunii continuate, astfel cum sunt prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), considerent pentru care, în temeiul art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, în infracţiunea de complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale, comise în luna decembrie 2008), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea de deţinere pentru consum propriu de droguri de risc, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, această din urmă faptă comisă în luna octombrie 2008 (vizând introducerea în ţară pentru consum a celor 3 grame cannabis) urmând a fi inclusă ca act material al infracţiunii continuate prevăzută de art. 4 alin. (1) din legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din legea nr. 143/2000, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Referitor la apărările formulate în cauză de inculpatul U.B.A., instanţa a menţionat următoarele:
Cererea inculpatului U.B.A., formulată prin apărătorul său ales, ca faptele comise de inculpatul B.Z.M. în cursul lunii decembrie 2008 să fie considerate instigare la introducerea în ţară de droguri de risc, încadrate în dispoziţiile art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi nu complicitate la această infracţiune, nu este însuşită de instanţă, întrucât întreaga activitate infracţională a fost desfăşurată de inculpaţi în mod repetat şi în baza unei înţelegeri prealabile. În cauza dedusă judecăţii nu s-a demonstrat că inculpatul B.Z.M. ar fi recurs la o activitate concretă de determinare şi convingere a numitului M. pentru expedierea de droguri în ţară. Dimpotrivă, probatoriul relevă că, inculpaţii B.Z.M. şi U.B.A. împreună cu numitul M. au cooperat la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc şi că între aceştia a existat o înţelegere prealabilă în sensul ca drogurile expediate din Spania să fie vândute în România. Sub acest aspect este relevant că numitul M. a condiţionat expedierea celui de-al doilea colet (cu cele aproximativ 80 bile haşiş) de primirea unei sume de bani, împrejurare în care inculpatul B.Z.M. i-a trimis o parte din suma primită de la inculpatul U.B.A. (aprox. 750 euro). Aşadar, s-a dovedit fără echivoc, că în baza unei rezoluţii infracţionale unice, inculpaţii au comis acte materiale concrete, care au avut ca finalitate introducerea în ţară a drogurilor, comercializarea lor şi împărţirea banilor astfel obţinuţi, activitatea infracţională fiind întreruptă prin intervenţia organelor de poliţie.
Susţinerea inculpatului U.B.A. că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu motivarea că infracţiunea de introducere în ţară a drogurilor de risc s-a consumat în momentul trecerii frontierei şi nu la momentul ridicării coletului (în Bistriţa) de la societatea de transport, va fi de asemenea înlăturată. În sistemul C. pen., complicitatea nu poate exista autonom, ca atare, independent de executarea faptei prevăzute de legea penală, ci condiţionată şi strâns legată de ea. Apărarea inculpatului nu va fi însuşită, întrucât faptele deduse judecăţii s-au comis în baza unei înţelegeri prealabile, prin activităţi concordante între participanţii la săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară a drogurilor, ceea ce s-a şi realizat prin intermediul martorului M.F. (şoferul autocarului), care a acţionat fără vinovăţie.
Privitor la inculpatul U.B.A. este relevant sub aspect subiectiv, că prin activitatea sa a urmărit introducerea în ţară a drogurilor, a ajutat şi a contribuit ulterior la vânzarea lor. Contribuţia inculpatului U.B.A. s-a înscris în raportul de cauzalitate al infracţiunii executate efectiv de o altă persoană, astfel că nu se poate aprecia că activitatea sa ar fi fost ulterioară consumării infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cererea formulată de inculpatul U.B.A., prin apărătorul său ales, de a se înlătura dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, reţinute inculpatului T.V.C. este nejustificată, având în vedere că înainte de finalizarea urmăririi penale (de întocmire a rechizitoriului), prin declaraţia dată, a contribuit la tragerea la răspundere penală a persoanelor cercetate în cauză.
Sub acest aspect, instanţa va avea în vedere şi poziţia procurorului exprimată în instanţă, în sensul că prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, inculpatul T.Z.M. a contribuit la probarea mai riguroasă a activităţii infracţionale şi tragerea la răspundere penală a persoanelor implicate, îndeosebi a inculpatului S.A.A.
Întrucât inculpatul B.Z.M., prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală şi a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri (învinuiţii B.C.E., H.A.R. şi inculpatul U.B.A.) se vor reţine în favoarea sa dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi referitor la infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (deţinere de droguri de risc pentru consum propriu).
Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, urmările produse şi persoana inculpaţilor.
Din perspectiva criteriilor de individualizare a pedepselor, la care s-a făcut referire mai sus, este relevant că activitatea infracţională care face obiectul cauzei deduse judecăţii nu a fost una elaborată, aspect care rezultă din modul în care inculpaţii au săvârşit faptele. De asemenea, datele care caracterizează persoana inculpaţilor evidenţiază că aceştia nu au tendinţe infracţionale.
În fine, la dozarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, instanţa va avea în vedere că faptele săvârşite, deşi grave (aspect reflectat în limitele legale ale pedepselor), în realitate nu au produs urmări de aceeaşi natură, întrucât întreaga cantitate de droguri a fost recuperată de investigatorul sub acoperire. De altfel, este de observat că practic nici nu a existat riscul ca drogurile să fie distribuite altor persoane, având în vedere că întreaga activitate infracţională a fost supravegheată de D.I.I.C.O.T.
Nu în ultimul rând, pedepsele care vor fi aplicate, vor reflecta conduita corespunzătoare adoptată de inculpaţi, pe durata derulării procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească, ceea ce a dus la soluţionarea cu celeritate a cauzei.
Întrucât inculpaţii B.Z.M., T.V.C., S.A.A. nu au antecedente penale, au recunoscut faptele săvârşite, au colaborat cu organele de urmărire penală şi au avut o atitudine sinceră şi în faţa instanţei, în favoarea acestora se vor reţine circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a), c) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Aceleaşi circumstanţe atenuante vor fi reţinute şi în favoarea inculpatului U.B.A., care de asemenea nu are antecedente penale şi care în final a recunoscut în parte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de cerinţele art. 52 C. pen., referitoare la finalitatea educativă şi preventivă a pedepselor, ţinând seama şi de jurisprudenţa în materie, instanţa nu va însuşi cererea inculpaţilor de a li se aplica pedepse neprivative de libertate. Însă, la dozarea pedepselor, instanţa va da o mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante reţinute, având în vedere îndeosebi conduita corespunzătoare adoptată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, faptul că nu au mai fost implicaţi în săvârşirea de fapte penale precum şi datele furnizate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Astfel, potrivit referatului de evaluare (filele 265-268), inculpatul U.B.A. este bine integrat în societate, are loc de muncă, beneficiază de stabilitate locativă, materială şi financiară, este student şi beneficiază de suport afectiv şi material din partea familiei. Inculpatul S.A.A., potrivit referatului de evaluare, este un tânăr cu conduită generală dezirabilă în familie şi comunitate, realizează venituri stabile din prestarea unor munci în domeniul construcţiilor, beneficiază de suport moral şi afectiv în cadrul familiei, dispune de stabilitate locativă şi materială, iar pe perioada detenţiei (potrivit datelor comunicate de cadrele locului de deţinere) a dat dovadă de respect şi conformare la regulamentul de ordine interioară. Date similare se desprind şi din referatul de evaluare (filele 288-292) întocmit privitor la inculpatul B.Z.M., în cuprinsul căruia se evidenţiază că acesta are o conduită dezirabilă în familie şi în comunitate, dispune de stabilitate locativă şi materială, beneficiază de suport material şi afectiv în cadrul familiei, iar anterior arestării a realizat venituri prin muncă.
Referitor la inculpatul Ţ.V.C., datele existente la dosar şi referatul de evaluare (filele 292-295) relevă că este un tânăr cu o conduită generală dezirabilă în familie şi în comunitate, beneficiază de suport moral şi afectiv în cadrul familiei, dispune de stabilitate locativă şi materială, se află în continuarea studiilor (student) şi îşi asumă responsabilitatea faptelor comise.
Pentru considerentele arătate, instanţa va dispune condamnarea inculpatului B.Z.M. la: pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen.; 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de complicitate la introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. b) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen. şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, republicată, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen.
Reţinând că infracţiunile au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., instanţa va contopi pedepsele aplicate conform art. 34 lit. b) C. pen. şi va dispune ca inculpatul B.Z.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, făcând aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009, la zi, iar potrivit art. 350 alin. (1) C. pen. se va menţine starea de arest.
În baza criteriilor de individualizare a pedepselor la care s-a făcut referire mai sus, se va dispune condamnarea inculpatului U.B.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. şi la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducere în ţară de droguri de risc, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. a) C. pen.
Constatând concursul real de infracţiuni prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., în temeiul art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., instanţa va contopi pedepsele aplicate şi va dispune ca inculpatul U.B.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenţie. Se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menţine starea de arest.
Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor anterior menţionate, instanţa va dispune condamnarea inculpatului S.A.A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. c) C. pen. şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri pentru consum propriu, prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) şi c), art. 76 lit. e) C. pen.
Pedepsele aplicate fiind dispuse pentru infracţiuni concurente, se vor contopi conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul S.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, în regim de detenţie, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 30 decembrie 2008 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. se va menţine starea de arest a inculpatului.
În fine, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi circumstanţele reţinute mai sus, inculpatul Ţ.V.C. va fi condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., cu executare în regim de detenţie, făcându-se aplicarea pedepselor accesorii în conţinutul prevăzut de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Din pedeapsa aplicată acestui din urmă inculpat se va deduce reţinerea şi arestul preventiv din perioada 30 decembrie 2008 - 30 iunie 2009.
Deşi, în fapt, inculpaţii S.A.A. şi T.V.C. au desfăşurat aceleaşi activităţi infracţionale, instanţa apreciază că se impune o dozare diferenţiată a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Sub acest aspect se reţine că inculpatul T.V.C. beneficiază de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 (care atrag reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă), iar inculpatul S.A.A. a comis un concurs de infracţiuni. Dacă din acest punct de vedere se justifică aplicarea unor pedepse diferenţiate, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse sub 10 luni închisoare (respectiv egală cu durata arestării preventive) nu este corectă în raport cu sancţiunile aplicate celorlalţi coinculpaţi şi îndeosebi prin comparaţie cu inculpatul S.A.A., împreună cu care a tranzacţionat efectiv cu investigatorul sub acoperire. Pe de altă parte, faptul că a fost singurul inculpat pus în libertate pe durata cercetării judecătoreşti nu poate constitui un temei pentru aplicarea unei pedepse mai mici şi disproporţionate, în raport de cerinţele art. 52 C. pen.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se va dispune confiscarea drogurilor care au făcut obiectul infracţiunilor deduse judecăţii, respectiv cantitatea totală de 696 grame rezină de cannabis (aflată în deţinere la I.P.J. Bistriţa-Năsăud) şi distrugerea lor, conform dispoziţiilor art. 18 din aceeaşi lege. Cantitatea de droguri confiscată rezultă din însumarea cantităţilor de droguri rămase în urma analizelor de laborator, conform dovezilor existente în dosarul de urmărire penală vol.I (fila 133, fila 135, fila 126, fila 131).
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 se va dispune confiscarea de la inculpaţi a sumei totale de 5.300 lei după cum urmează: 275 lei de la inculpatul S.A.A., 525 lei de la inculpatul Ţ.V.C., 800 lei de la inculpatul B.Z.M. şi 3.700 lei de la inculpatul U.B.A.
Suma totală de 5.300 lei reprezintă suma cu care investigatorul sub acoperire a achiziţionat drogurile oferite spre vânzare de inculpaţii T.V.C. şi S.A.A. la data de 9 decembrie 2008 (300 lei) şi la data de 12 decembrie 2008 (5.000 lei), având în vedere că în cazul tranzacţiei din data de 29 decembrie 2008, fiind organizat un flagrant, au fost recuperate cu acea ocazie atât drogurile cât şi suma oferită de investigator. Referitor la confiscarea sumei totale de 5.300 lei, în modalitatea arătată, instanţa a avut în vedere declaraţiile date de inculpaţi în măsura în care s-a reuşit coroborarea lor, dat fiind că sub acest aspect (al împărţirii banilor proveniţi din vânzarea drogurilor) au existat neconcordanţe între relatările de la urmărirea penală şi declaraţiile din faţa instanţei. Ca urmare, în ce priveşte suma de 275 lei confiscată de la inculpatul S.A.A. s-a avut în vedere că din cei 300 lei primiţi de la investigator în data de 9 decembrie 2008 (cu ocazia vânzării celor 5,1 grame rezină de cannabis) acesta şi-a reţinut aproximativ 25 lei, iar restul i-a remis inculpatului T.V.C. (declaraţia de la fila 175 dosar instanţă). De asemenea, potrivit declaraţiilor date în instanţă de către inculpaţii T.V.C. şi S.A.A., din cei 5.000 lei primiţi de la investigator în urma tranzacţiei din 12 decembrie 2008 şi-au reţinut 500 lei, sumă pe care cei doi inculpaţi şi-au împărţit-o aproximativ egal (conform declaraţiilor date în instanţă filele 117, 176 vol. I). În acest fel s-a apreciat că se impune confiscarea de la inculpatul S.A.A. a sumei de 275 lei (25 lei + 250 lei), iar de la inculpatul T.V.C. a sumei de 525 lei (275 lei + 250 lei).
Din suma de 4.500 lei dată de inculpatul T.V.C. inculpatului U.B.A. (provenită în urma tranzacţiei din 12 decembrie 2008), acesta din urmă a remis inculpatului B.Z.M. circa 4.300.000 lei, echivalentul la data respectivă a 1.000 - 1.100 euro. Faptul că inculpatul U.B.A. a primit această sumă de la inculpatul T. rezultă cu certitudine din declaraţiile date de aceştia în instanţă (fila 121 - inculpatul U.B.A. şi fila 118 - inculpatul T.V.C.).
Deşi inculpatul U.B.A. recunoaşte remiterea sumei de bani primite de la T.V.C. către inculpatul B.Z.M. prin coroborarea probelor existente în dosar, instanţa apreciază că în fapt, acesta din urmă a primit doar circa 43.000.000 lei. Sub acest aspect, instanţa va reţine declaraţia inculpatului B.Z.M. (fila 114 dosar instanţă).
Suma primită de la inculpatul U.B.A. a fost transformată în euro de către inculpatul B.Z.M. în vederea expedierii ei în străinătate (Spania). Ulterior însă, inculpatul B.Z.M. şi-a reţinut pentru sine aproximativ 200 euro, declarând expres în faţa instanţei (fila 115) că a avut un profit de circa 200 euro din cei aproximativ 43 milioane lei primiţi de la inculpatul U.B.A. Din aceste considerente, instanţa a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 800 lei (echivalentul celor aproximativ 200 euro), cu menţiunea că la stabilirea sumei supuse confiscării s-a avut în vedere că în acest scop, cu ocazia percheziţiei domiciliare din 13 ianuarie 2009, efectuată la locuinţa inculpatului B.Z.M., a fost ridicată suma de 800 lei.
În consecinţă, s-a apreciat că de diferenţa de 3.700 lei obţinută de inculpaţi în urma tranzacţiei din 12 decembrie 2008 a beneficiat inculpatul U.B.A. care, aşa cum rezultă din probele dosarului, o parte a înţeles să o „reinvestească" în procurarea de droguri.
Se va constata însă, că din această sumă de 3.700 lei ce urmează a fi confiscată de la inculpatul U.B.A., cu ocazia percheziţiei corporale din 30 decembrie 2008 (fila 140 dosar urmărire penală) a fost ridicată în vederea confiscării suma de 1.195 lei. Ca urmare, în executarea dispoziţiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la acest inculpat rămâne de confiscat doar diferenţa de 2.505 lei, până la concurenţa sumei de 3.700 lei.
De asemenea, se va constata că suma de 800 lei (în privinţa căreia s-a dispus confiscarea de la inculpatul B.Z.M.) a fost ridicată de la acesta, în vederea confiscării, cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 13 ianuarie 2008 (fila 167 dosar urmărire penală) efectuată în cursul urmăririi penale şi aceasta reprezintă echivalentul în lei al sumei de circa 200 euro de care acesta a beneficiat în urma comiterii infracţiunilor deduse judecăţii.
Instanţa va dispune restituirea către numita T.R. a sumei de 3.400 lei ridicată de la aceasta în cursul urmăririi penale, pe baza înscrisului aflat la dosar (fila 311 vol. I dosar urmărire penală). Adoptând această soluţie instanţa a avut în vedere că T.R. nu este cercetată în cauză, iar confiscarea fiind o măsură de siguranţă personală, ridicarea acestei sume nu are nici un temei legal. De altfel, este de observat că T.R. nu a fost audiată în cauză, iar din conţinutul înscrisului nu rezultă că banii ridicaţi de la aceasta ar fi aparţinut inculpatului T.V.C. şi că au provenit din tranzacţionarea drogurilor.
În ce priveşte autoturismul aparţinând inculpatului U.B.A. este de observat că acesta a fost restituit (fila 226) încă din faza de urmărire penală. În ce priveşte autoturismul inculpatului T.V.C., organele de urmărire penală (fila 220), ulterior întocmirii procesului-verbal din 20 februarie 2009, nu au mai procedat la reţinerea lui, acesta fiind la data pronunţării hotărârii în posesia inculpatului.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., fiecare dintre inculpaţi va fi obligat să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 3.300 lei.
Împotriva sentinţei au declarat apel M.P., precum şi inculpaţii U.B.A., B.Z.M. şi T.V.C.
Prin Decizia penală nr. 121/ A din 2 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins ca nefondate toate apelurile.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, solicitând desfiinţarea acesteia şi rejudecând în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.Z.M. să se menţină încadrarea juridică a faptei, respectiv infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, arătând că în mod greşit instanţa de fond a procedat la schimbarea încadrării juridice a acestei fapte în complicitate la aceeaşi infracţiune, cu menţiunea că actul material care a fost reţinut în forma autoratului se absoarbe în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece aceste infracţiuni au un conţinut constitutiv diferit, limite de pedeapsă diferite, iar introducerea de droguri de risc în ţară, care constituie infracţiune conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se consumă în momentul în care autorul faptei reuşeşte să introducă droguri, indiferent de scopul pentru care face acest lucru.
Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, s-a arătat că instanţa a reţinut în mod greşit circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului U.B.A., care nu a recunoscut săvârşirea faptelor, iar infracţiunile pentru care a fost condamnat au un pericol social ridicat, iar pentru inculpaţii B.Z.M., T.V.C. şi S.A.A. s-au aplicat pedepse prea mici, în raport cu perseverenţa infracţională şi cantitatea mare de droguri pe care aceştia au vândut-o în scopul obţinerii unor avantaje materiale.
Inculpatul U.B.A. a formulat apel în termen legal, împotriva aceleiaşi hotărâri, solicitând desfiinţarea acesteia şi în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi condamnarea doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prin reţinerea unor circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 81 sau art. 861 C. pen.
În motivarea apelului, s-a susţinut că instanţa de fond a încălcat principiul dreptului la apărare, la un proces echitabil, principiul nemijlocirii, contradictorialităţii şi al aflării adevărului, în sensul că deşi a procedat la audierea separată a inculpaţilor, după ascultarea lor nu a dispus citirea declaraţiilor luate separat celorlalţi inculpaţi, ceea ce atrage nulitatea absolută, întrucât reprezintă o încălcare gravă a dreptului la apărare al inculpatului.
De asemenea, la termenul din 23 iulie 2009, deşi inculpatul B.M. a fost lipsit de apărare, instanţa a trecut la audierea martorilor prezenţi, împrejurare care atrage nulitatea absolută a încheierii respective şi a declaraţiilor celor trei martori, pe motivul încălcării flagrante a dreptului la apărare.
Referitor la solicitarea de a se dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a arătat că inculpatul nu a săvârşit această infracţiune în forma complicităţii, aşa cum s-a reţinut, întrucât activităţile de înlesnire sau de ajutorare trebuiau să se situeze înainte de trecerea peste frontieră a drogurilor, iar inculpatul U. a achiziţionat drogurile după ce acestea se aflau în ţară, deci după ce infracţiunea de introducere în ţară a drogurilor era epuizată, ambele cantităţi de drog fiind comandate de inculpatul B.M.Z. pe datorie.
Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise, este student, provine dintr-o familie organizată, are un copil minor în întreţinere, iar perioada de 10 luni de arest preventiv a fost suficientă pentru a înţelege consecinţele faptei săvârşite.
Inculpatul B.Z. a declarat apel, solicitând desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, întrucât la termenul de judecată din 23 iulie 2009 s-a procedat la audierea martorilor prezenţi, fără ca inculpatul arestat să fie asistat de apărător.
În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi să se dispună suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut săvârşirea faptelor şi există condiţii pentru a se reintegra în societate.
Inculpatul T.V. a formulat apel, solicitând desfiinţarea sentinţei şi judecând să se reducă pedeapsa aplicată până la perioada cât a stat în arest preventiv sau menţinerea condamnării de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, dar şi din prisma celor care pot fi luate în discuţie din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii absolute a hotărârii instanţei de fond, întrucât la termenul de judecată din 23 iulie 2009 s-au administrat probe în lipsa unui apărător pentru inculpatul B.Z., aflat în stare de arest preventiv, se constată că într-adevăr, la acel termen de judecată, apărătorul ales al inculpatului nu a fost prezent şi au fost audiaţi 3 martori şi anume T.M. şi C.S.S., care au participat la efectuarea percheziţiei corporale şi asupra unei maşini aflate în parcarea magazinului K. din Bistriţa, precum şi martorul H.A., care a declarat că inculpatul B.Z. i-a pus la dispoziţie o cantitate mică de drog pe care a consumat-o.
Consecinţele lipsei de apărare a inculpatului, în condiţiile în care asistenţa juridică pentru acesta este obligatorie sunt cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., dar numai în ceea ce priveşte actul întocmit în aceste condiţii, respectiv declaraţiile martorilor menţionaţi şi nu întreaga cercetare judecătorească pentru a se proceda conform dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în sensul desfiinţării hotărârii şi trimiterii cauzei spre rejudecare.
Dintre declaraţiile menţionate doar cea a martorului H.A. îl priveşte pe inculpatul B.Z., iar celelalte două se referă la inculpatul S.A., ce nu a declarat apel şi care sunt suplinite de procesul-verbal de efectuare a percheziţiei corporale întocmit în cursul urmăririi penale.
De altfel, apărătorul ales al inculpatului B.Z. a declarat în mod expres că nu solicită reaudierea martorilor care au fost ascultaţi în lipsa sa.
Referitor la audierea separată a inculpaţilor, fără ca declaraţiile luate separat să fie citite celorlalţi inculpaţi, se reţine că această împrejurare nu atrage nulitatea absolută a hotărârii şi nici a probei în sine, în condiţiile în care apărarea a fost asigurată prin prezenţa avocaţilor, iar inculpaţii nu au contestat acest aspect nici la termenul respectiv, nici ulterior.
În consecinţă, nu există motive pentru trimiterea cauzei spre rejudecare aşa cum s-a solicitat de către inculpaţii U.B.A. şi B.M.Z.
Din analiza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de cercetare judecătorească, cu rezervele mai sus menţionate, rezultă că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică a faptelor, pe care aceştia nu le-au contestat în conţinutul lor, reţinând aceeaşi stare ca şi instanţa de fond, aşa cum a fost descrisă mai sus.
În legătură cu motivul de apel invocat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului B.Z.M., se constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat că unul din actele materiale, şi anume cel în forma autoratului, ale infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în introducerea în ţară a unei cantităţi de drog de risc în vederea consumului propriu, face parte din conţinutul constitutiv al infracţiunii de deţinere de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la cantitatea mică de drog şi la probele administrate din care rezultă că introducerea s-a realizat în scopul consumului propriu.
Apărarea inculpatului U.B.A. şi solicitarea de a se dispune achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 va fi respinsă, întrucât din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că inculpatul U.B. l-a sprijinit pe inculpatul B.Z. în aducerea drogurilor în ţară prin aceea că i-a pus la dispoziţie o sumă de bani ce a fost trimisă numitului M. în scopul achiziţionării şi trimiterii unui colet cu haşiş în ţară, împrejurări care se circumscriu complicităţii la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Atât D.I.I.C.O.T., cât şi inculpaţii apelanţi au criticat modul de individualizare a pedepselor, însă şi aceste aspecte sunt nefondate, întrucât inculpaţii B.Z.M. şi T.V.C. au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, nu au antecedente penale, au avut o conduită corespunzătoare în cursul procesului, iar raportat la gradul de pericol social concret al faptelor prin prisma cantităţilor de droguri traficate sau introduse în ţară şi deţinute în vederea consumului propriu, pedepsele aplicate sunt proporţionale şi în raport cu toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi cele prevăzute de art. 74 C. pen., nejustificându-se majorarea sau, respectiv, reducerea acestora.
De asemenea, inculpatul U.B.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, reţinându-se în favoarea sa în cazul fiecăreia din infracţiuni, circumstanţe personale şi reale, care se justifică prin prisma lipsei antecedenţelor penale, a situaţiei personale, vârstei şi a împrejurărilor concrete în care faptele s-au săvârşit, iar raportat la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) se va aprecia că şi aceste pedepse sunt juste, neimpunându-se modificarea lor.
Inculpatul S.A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în privinţa sa declarând apel doar D.I.I.C.O.T., care a solicitat aplicarea unei pedepse cu închisoarea între 1, 5 şi 2 ani, însă, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, contribuţia sa şi persoana făptuitorului, această majorare nu se justifică, inculpatul având calitatea mai mult de intermediar, în activitatea de trafic pe care ceilalţi o desfăşurau.
În consecinţă, apelurile declarate în cauză sunt nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menţine starea de arest a inculpaţilor U.B.A., B.Z.M. şi S.A.A., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor U.B.A. şi B.Z.M., reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 13 ianuarie 2009 până la zi, iar în privinţa inculpatului S.A.A. de la 30 decembrie 2008 până la zi.
Împotriva deciziei, au declarat prezentele recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi inculpaţii U.B.A. şi Ţ.V.C., în cauză fiind intimaţi în recursul M.P. şi inculpaţii B.Z.M. şi S.A.A.
La dosar au fost depuse motive scrise de recurs, astfel cum prevede art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., M. P. (filele 3-17) şi inculpatul U.B.A. (filele 52-69).
Motivele de recurs, expuse cu ocazia dezbaterilor de către reprezentatul M.P. şi de apărătorii recurenţilor inculpaţi, au fost menţionate în încheierea de şedinţă din data de 16 martie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
I) Asupra cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 6 şi pct. 17 invocate de inculpatul U.B.A. şi de M.P.
Recurentul-inculpat U.B.A., prin apărători, a susţinut că se impune casarea deciziei şi sentinţei cu motivarea încălcării dreptului la apărare (în sens restrâns, prin lipsa apărătorului şi, în sens larg, prin nerespectarea dispoziţiilor referitoare la procedura ascultării separate a inculpaţilor). Cazul de casare invocat nu este incident deoarece:
- la termenul din 10 aprilie 2009, când a avut loc audierea separată a inculpaţilor (filele 130-132 vol. I, d.p.i.), inculpatul U.B.A. a fost prezent personal şi a fost asistat de cei 2 apărători aleşi;
- de asemenea, la termenul din 23 iulie 2009, când a avut loc audierea a 3 martori (filele 301, vol. I d.p.i.), inculpatul U.B.A. a fost prezent personal şi a fost asistat de cei doi apărători aleşi.
În consecinţă, pe de o parte, se constată că asistenţa juridica a inculpatului U.B.A. a fost asigurată de cei doi apărători aleşi, care au asistat la audierea martorilor şi inculpaţilor şi care au avut posibilitatea de a pune întrebări acestora. Din examinarea încheierilor de şedinţă nu rezultă că inculpatul U.B.A. şi apărătorii acestuia s-ar fi opus aplicării procedurii de ascultare a martorilor şi, respectiv, a inculpaţilor (în mod separat), că ar fi adresat întrebări ce au fost respinse de către instanţă, ori că - în cursul procedurilor respective - şi-ar fi exprimat nemulţumiri prin invocarea încălcării unor dispoziţii legale.
Pe de altă parte, dreptul la apărare are un caracter personal, în raport cu propria situaţie juridică a inculpatului, nefiind posibilă invocarea unor pretinse vătămări procesuale ale dreptului de apărare cu privire la alţi inculpaţi care, ei însuşi, nu au invocat astfel de vătămări.
Înalta Curte apreciază că încălcarea dispoziţiilor legale în procedura administrării probelor nu este sancţionată cu nulitatea judecăţii în primă instanţă, ci printr-o sancţiune specifică: excluderea mijlocului de probă nelegal (art. 64 alin. (2) C. proc. pen.).
Inculpatul B.Z.M. nu a declarat recurs, nu a invocat pretinsa nelegalitate a procedurii de administrare a probei cu martori la termenul din 23 iulie 2009 şi nici nu a solicitat reaudierea ulterioară a celor trei martori. Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că inculpatul B.Z.M. a fost prezent la audierea martorilor, a avut posibilitatea de a pune întrebări acestora (neexistând menţiuni cu privire la respingerea de către instanţă a unor întrebări), a avut posibilitatea de a solicita reaudierea ulterioară a martorilor (cerere care însă nu a fost formulată), că acesta, prin neexercitarea recursului, nu a invocat vătămarea unui drept procesual, ceea ce sugerează - încă o dată - că invocarea existenţei unei pretinse vătămări procesuale a acestui inculpat, de către un alt coinculpat (U.B.A.), este neîntemeiată.
Este întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., invocat de către M.P. cu privire la inculpatul B.Z.M.
Acuzarea a invocat, în favoarea încadrării juridice propusă prin rechizitoriu, soluţii din jurisprudenţa Înaltei Curţi (Deciziile penale nr. 3358/2009, nr. 5927/2004 şi nr. 3547/2008), iar apărarea a invocat, ca argument de jurisprudenţa, Decizia penală nr. 391/2004.
Înalta Curte, cu privire la Decizia penală nr. 391/2004, având în vedere principiul respectării autorităţii de lucru judecat, constată că, sub aspect temporal, aceasta este prima decizie pronunţată, din cele patru decizii menţionate, ulterior jurisprudenţa în această chestiune de drept fiind constantă. De asemenea, Înalta Curte apreciază că o decizie de speţă, izolată, nu caracterizează conceptul de jurisprudenţa constantă, jurisprudenţa care să se impună cu autoritatea precedentului judiciar.
În prezenta cauză, Înalta Curte apreciază ca fiind justificată opinia M.P. cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârşite de către inculpatul B.Z.M. prin sentinţa apelată şi, apoi, recurată de procuror, opinie în sensul existenţei concursului de infracţiuni.
Infracţiunea prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi absorbită de cea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege, chiar dacă se susţine că drogurile ar fi pentru consumul propriu, cel puţin din următoarele 2 motive:
- un motiv de logică juridică: în timp ce infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 este pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani. Este greu de acceptat, ca logică juridică, că o infracţiune pedepsită cu maxim 2 ani închisoare absoarbe o infracţiune pedepsită cu minimul de 10 ani închisoare;
- un motiv de tehnică legislativă: incriminarea distinctă a unor fapte în art. 2, art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 este consecinţa necesitării protejării unor valori sociale concrete diferite, prin mijloace de drept penal specifice. Pedepsele foarte mari prevăzute de art. 3 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, chiar în comparaţie cu cele prevăzute de aliniatele corespunzătoare din art. 2 şi art. 4 din aceeaşi lege, relevă intenţia legiuitorului de a preveni şi pedepsi activităţile de trafic transfrontalier de droguri, inclusiv de aducere a drogurilor în România.
De asemenea, Înalta Curte reţine că în art. 4 din actul normativ menţionat, legiuitorul nu a condiţionat incriminarea faptei de împrejurarea că drogurile sunt pentru consum propriu ori de împrejurarea că nu se urmăreşte comercializarea acestora pe teritoriul României.
Singura cerinţă impusă de legiuitor este ca introducerea drogurilor în România să se facă „fără drept".
Sub acest ultim aspect, Înalta Curte apreciază ca fiind necesară observarea prevederilor Deciziei-cadru nr. 2004/757/JAI a Consiliului Uniunii Europene, din 25 octombrie 2004, de stabilire a dispoziţiilor minime privind elementele constitutive ale infracţiunilor şi sancţiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri.
În consecinţă, Înalta Curte va casa, în parte, Decizia şi sentinţa atacate, urmând a proceda la aplicarea unor pedepse în raport cu încadrarea juridică corectă dată faptelor, în sensul arătat, cu observarea criteriilor de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
II) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., caz invocat de recurentul-inculpat U.B.A. şi pentru care s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).
Cazul de casare invocat nu este incident pentru următoarele motive:
Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute cu probele administrate.
Apărarea inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel. În esenţă, s-a susţinut că „inculpatul U.B. a achiziţionat drogurile după ce acestea se aflau deja în ţară, deci după ce infracţiunea de introducere în ţară era consumată şi epuizată.".
Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă (pag ... sentinţă), precum şi cea de apel (pag ... decizie), au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.
Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.).
Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la simpla negare verbală a vinovăţiei, la simpla negare a conţinutului informativ al unei probe ori la simpla negare a evaluării corecte a probelor de către instanţă.
În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.
În condiţiile neinvocării de către apărare a unor aspecte concrete de contrarietate între situaţia de fapt reţinută de instanţe, pe de o parte, şi una sau mai multe probe care au condus la stabilirea situaţiei de fapt şi vinovăţiei inculpatului, pe de altă parte, aspecte ce pot fi supuse unor examinări, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Astfel, Înalta Curte reţine că prima instanţă a constatat că inculpatul U.B.A. a manifestat o atitudine oscilantă în cursul procesului, că a negat săvârşirea faptei încadrată juridic în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)). După ce a menţionat apărările acestuia (pag. 6-7, sentinţă), prima instanţă a procedat la examinarea lor şi, motivat, a înlăturat aceste apărări în urma coroborării probatoriului administrat (pag. 20-21, sentinţă).
De asemenea, instanţa de apel a examinat şi a respins motivat (pag. 23-24 decizie) aceeaşi cerere a inculpatului cu privire la fapta încadrată juridic în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)).
În concluzie, pe de o parte, în raport cu motivarea riguroasă a sentinţei şi deciziei, în care - prin argumente de natură probatorie şi argumente juridice (pag. 6-7 şi 20-21, sentinţă; pag. 23-24, decizie) s-au respins cererile formulate de inculpatul U.B.A.: de achitare pentru săvârşirea faptei încadrată juridic în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), precum şi de schimbare a încadrării juridice a faptei în instigare la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)), iar pe de altă parte, în raport cu neinvocarea de către apărare a unor contradicţii concrete între situaţia de fapt reţinută de instanţe şi probele administrate ori de invocare a unor aspecte noi în recurs (diferite de cele susţinute la instanţele ierarhic inferioare), Înalta Curte apreciază ca nefiind necesară reluarea respectivelor argumente.
III) Asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., caz invocat de inculpaţi şi de M.P., evident în sens contrar (reducerea pedepselor, respectiv, majorarea pedepselor).
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte apreciază ca acest caz de casare nu este incident pentru motivele ce se vor arăta:
- cantitatea relativ redusă şi natura drogului traficat - rezină de canabis;
- reţinerea în favoarea inculpaţilor T.V.C. şi B.Z.M. a unei cauze legale de reducere a pedepsei - art. 16 din Legea nr. 143/2000 referitoare la denunţarea, facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri;
- reţinerea în favoarea tuturor inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante (art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.).
Nu în ultimul rând, chiar dacă situaţia inculpaţilor este una individuală sub aspectul răspunderii penale, nu poate fi ignorată necesitatea unui tratament sancţionator echilibrat între cei patru coinculpaţi.
Astfel, se constată că prima instanţă a aplicat inculpatului U.B.A. o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dând un efect juridic relativ redus circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestuia (pentru motivele arătate în sentinţă), la care s-a adăugat şi menţinerea stării de arest pe parcursul procesului. Pedeapsa rezultantă ce va fi executată, în final, de către inculpat, la care se adaugă efectul educativ ca urmare a menţinerii stării de arest, justifică concluzia existenţei proporţionalităţii între gravitatea concretă a infracţiunilor săvârşite şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte, şi sancţiunea aplicată acestuia, pe de altă parte.
Înalta Curte constată că aceeaşi preocupare a instanţei de fond - asigurarea unei sancţionări echilibrate a coinculpaţilor - este relevată şi de pedepsele aplicate celorlalţi trei inculpaţi, prin observarea gradului concret de implicare în activitatea infracţională a fiecăruia, a numărului de infracţiuni săvârşite, a sincerităţii în faţa organelor judiciare şi, evident, a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de art. 16 din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, Înalta Curte reţine că aceşti trei inculpaţi s-au prezentat în faţa organelor judiciare, dar şi că inculpaţii B.Z.M. şi S.A.A. nu au declarat recurs, împrejurări care relevă înţelegerea necesităţii asumării răspunderii pentru faptele săvârşite.
În final, Înalta Curte apreciază, pentru motivele arătate, că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt corect individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de natură a răspunde cerinţelor art. 52 C. pen. privitoare la scopul pedepsei.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) şi, respectiv, art. 38515 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor U.B.A. şi T.V.C. şi, respectiv, va admite - în limitele arătate - recursul declarat de M.P.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpaţilor U.B.A. şi B.Z.M. se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi U.B.A. şi Ţ.V.C. vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare; cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului M.P. vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj împotriva Deciziei penale nr. 121/ A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe inculpaţii U.B.A., Ţ.V.C., B.Z.M. şi S.A.A.
Casează în parte Decizia penală sus-menţionată şi, sentinţa penală nr. 104/ F din 22 septembrie 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor şi la pedepsele aplicate inculpatului B.Z.M. şi rejudecând:
Condamnă pe inculpatul B.Z.M. după cum urmează:
- 1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;
- 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
Menţine pedepsele aplicate aceluiaşi inculpat după cum urmează:
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere pentru consum propriu de droguri de risc prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;
- 10 luni închisoare pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite inculpatului şi aplică pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B.Z.M. să execute în final 1 an şi 2 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.Z.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate a acestuia, astfel cum s-a dispus prin încheierea din 16 februarie 2010.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii U.B.A. şi T.V.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.B.A., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 ianuarie 2009 la zi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi U.B.A. şi T.V.C. să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Onorariile în sumă de câte 300 lei pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi B.Z.M. şi S.A.A. se vor plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3256/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 2810/2010. Penal → |
|---|
