ICCJ. Decizia nr. 2898/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2898/2010
Dosar nr.6759/57/2010
Şedinţa publică din 18 august 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 2 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală - în Dosarul nr. 29414/3/2009 s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului V.G. în temeiul dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 3002 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de apel a reţinut că verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului s-a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., impunându-se menţinerea în continuare a stării de arest.
Instanţa de apel reţine perseverenţa infracţională a inculpatului, acesta fiind recidivist, dar şi gravitatea faptei reţinută în sarcina inculpatului.
Împotriva încheierii pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs inculpatul V.G. solicitând casarea acesteia şi în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu cauza, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 110/ F din 15 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 29414/3/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului V.G. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000.
În fapt, s-a reţinut că la data de 26 mai 2009 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod P.V. şi investigatorului cu nume de cod M.F. 1 kg de heroină pentru suma de 18.000 euro.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul V.G. iar la termenul din 2 august, fixat pentru judecarea apelului, instanţa de control judiciar, verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive, a menţinut starea de arest a inculpatului, pronunţând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.
Cu privire la această dispoziţie a instanţei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 160b alin. (1) C. proc. pen. instanţa de judecată, în exercitarea atribuţiilor de control judiciar, este obligată să verifice, periodic, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al aceluiaşi articol „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată menţinerea măsurii arestării preventive".
În cauză, instanţa de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat că temeiurile de fapt şi de drept - art. 148 lit. f) C. proc. pen. - care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete în care se reţine că a fost comisă fapta, cantitatea mare de heroină vândută, combinat cu natura relaţiilor sociale lezate şi periculozitatea sporită a acestui gen de infracţiuni, apreciază că, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, pericol concret pentru ordinea publică.
Relevant sub aspectul analizat este şi împrejurarea că fapta a fost săvârşită în termenul de încercare al suspendării condiţionate, element ce reflectă periculozitatea sporită a inculpatului şi implicit pericolul pentru ordinea publică.
În fine, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare - chiar nedefinitivă - constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se astfel, atât dispoziţiile cuprinse în legea internă cât şi prevederile C.E.D.O.
În acelaşi sens, se reţine că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii persoanei încadrându-se în limitele legii.
Toate aceste aspecte, justifică dispoziţia instanţei de apel în sensul menţinerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva încheierii din 2 august 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală, pronunţată în Dosarul nr. 29414/3/2009 (562/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2796/2010. Penal. Revocarea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 2984/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
