ICCJ. Decizia nr. 3017/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3017/2010
Dosar nr.11445/2/2009
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 1 august 2005 petiţionara Societatea Civilă Profesională de avocaţi W.D.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a avocaţilor M.V.M. şi S.A. din cadrul Baroului Bucureşti, pentru sustragerea mai multor documente din sediul societăţii aparţinând unor clienţi ai societăţii la data de 19 iulie 2005.
Urmare acestei sesizări, la 1 august 2005 organele Poliţiei Sectorului 1 Bucureşti au depistat-o pe M.V.M. având asupra sa un înscris original şi mai multe documente în fotocopie redactate în limba română şi limba engleză.
La rândul său avocatul S.A. a formulat la 1 august 2005 plângere penală împotriva numiţilor W.G.P. şi D.F. pentru că i-au interzis accesul în sediul societăţii şi au refuzat restituirea obiectelor personale şi a documentelor pe care le-a elaborat în perioada în care a fost avocat colaborator în cadrul societăţii.
Prin rezoluţia nr. 10056/P/2005 din 2 mai 2006 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocaţii M.V.M. şi S.A. în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracţiunea reclamată prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) C. pen.
Această soluţie a fost infirmată prin rezoluţia nr. 1557/II-1/2006 din 10 iulie 2006 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti cauza fiind restituită la organele de poliţie pentru completarea actelor premergătoare.
Ulterior, soluţionarea cauzei a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, prin rezoluţia nr. 740/P/2007 din 2 octombrie 2009 a dispus în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de S.V.M. (fostă M.) şi S.A. pentru infracţiunea reclamată prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (2) C. pen. şi faţă de D.F. şi W.G.P. pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, parchetul a considerat că pe plan subiectiv numiţii S.V.M. şi S.A. nu au preluat documente de la petiţionară în scopul însuşirii pe nedrept ci în vederea desfăşurării activităţii de consultanţă şi asistenţă juridică, lipsind astfel latura subiectivă a infracţiunii.
Tot astfel, s-a apreciat că lipseşte intenţia de săvârşire de către numiţii D.F. şi W.G.P. a infracţiunii de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., întrucât nu au fost identificate şi individualizate obiectele şi înscrisurile pretins reţinute.
Prin rezoluţia nr. 1707/II/2/2009 din 9 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă plângerea petiţionarei W.O.A. - S.C.P.A. (fosta W.D.A. - S.C.P.A.) împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, cu motivarea că în absenţa intenţiei de însuşire pe nedrept a documentelor, nu se poate dispune trimiterea în judecată pentru furt a celor doi avocaţi şi că astfel soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
În contra rezoluţiei de netrimitere în judecată, petiţionara W.O.A. - S.C.P.A. a formulat în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângere care a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 21/ F din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a considerat că rezoluţia atacată este legală şi temeinică şi că, lipsind scopul însuşirii pe nedrept al unor documente - preluate în vederea formulării unor acţiuni în justiţie ori pentru pregătirea apărării în cauze aflate pe rolul instanţelor, - cei doi avocaţi nu pot fi trimişi în judecată pentru infracţiunea de furt.
S-a mai considerat că neînţelegerile dintre părţi privind încălcarea clauzelor contractului de colaborare pot fi soluţionate într-un eventual litigiu civil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal petiţionara W.O.A. S.C.P.A. care nu a depus la dosar motive scrise de casare şi nici nu şi-a trimis reprezentantul legal în instanţă pentru susţinerea recursului.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele, în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea consideră neîntemeiat recursul declarat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate se constată că înscrisurile reclamate de petiţionară ca fiind sustrase au fost luate de avocaţii S.V.M. şi S.A. în vederea desfăşurării activităţii de consultanţă şi asistenţă juridică stabilită prin contractul de colaborare încheiat între părţi, nerezultând indicii temeinice că respectivele documente au fost luate în scopul însuşirii pe nedrept.
Totodată, se mai constată că neînţelegerile dintre părţi privind încălcarea unor clauze din contractul de colaborare încheiat de acestea, pot fi soluţionate pe cale civilă, neputându-se reţine infracţiunea de furt.
Mai este de menţionat că avocaţii reclamaţi aveau acces la baza de date a societăţii petiţionare, puteau obţine copii ale documentelor pe care urmau să le folosească în cadrul activităţilor de consultanţă, asistenţă ori reprezentare în justiţie.
În consecinţă, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt, lipsind intenţia de însuşire pe nedrept a documentelor, în mod justificat prin sentinţa atacată a fost menţinută rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de avocaţii S.V.M. şi S.A.
Faţă de considerentele ce preced, nerezultând existenţa unor aspecte de fapt şi de drept care să conducă la casarea hotărârii, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionară cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Totodată, potrivit art. 193 alin. (6) C. proc. pen. se va dispune obligarea petiţionarei, care are culpă procesuală în declararea prezentului recurs, la plata către intimata S.V.M. a sumei de 1000 lei reprezentând onorariul de avocat conform contractului de asistenţă juridică şi delegaţiei avocatului aflate în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara W.O.A. S.C.P.A. împotriva sentinţei penale nr. 21/ F din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata S.V.M.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2984/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3056/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
