ICCJ. Decizia nr. 3056/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3056/2010
Dosar nr. 7143/1/2010
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 17 august 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului I.L.A. (fiul lui I. şi E.), măsură pe care a menţinut-o.
Pentru a pronunţa astfel, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi se impune menţinerea ei, întrucât subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani şi sunt indicii că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs solicitând revocarea acestei măsuri şi judecarea sa în libertate.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Inculpatul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, art. 17 lit. c) din aceeaşi lege raportat la art. 290 C. pen. în legătură directă cu art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, inculpatul, fiind angajat ca avocat de denunţător, s-a prevalat de o influenţă reală pe care o avea asupra magistraţilor Tribunalului Comercial Argeş, dându-le de înţeles că numai prin „remiterea unei sume de bani judecătorului care soluţiona litigiul" ar putea obţine o soluţie favorabilă, în care sens inculpatul i-a contactat de mai multe ori în acest scop.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legală sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160b, iar conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea măsurii arestării preventive.
În speţă, temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Condiţiile cumulative prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. se regăsesc în prezent, respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracţiune este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura şi gravitatea faptelor dar şi de împrejurările concrete ale săvârşirii acesteia.
Or, faptele săvârşite reprezintă un potenţial pericol cu privire la buna desfăşurare a actului de justiţie, cu atât mai mult cu cât inculpatul, prin calitatea sa, era desemnat să vegheze la aplicarea legii în litera şi spiritul acesteia şi nu la crearea unui sentiment de insecuritate în mijlocul opiniei publice.
În consecinţă, în raport de cele expuse, recursul inculpatului este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.L.A. împotriva încheierii de şedinţă din 17 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 739/46/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3017/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3036/2010. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
