ICCJ. Decizia nr. 2938/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2938/2010
Dosar nr. 6775/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 5 august 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 1290/121/2009, în baza art. 3002 în referire la art. 160b C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.A., constatând legalitatea şi temeinicia acestei măsuri.
Instanţa a avut în vedere gravitatea faptelor săvârşite de inculpat care încalcă valorile apărate de lege precum şi libertatea persoanei, drepturile şi libertăţile minorilor. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că în cauză a fost pronunţată o hotărâre judecătorească care, chiar nedefinitivă a statuat asupra existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.A. solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai menţin în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul B.A. este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, inculpatul B.A. împreună cu ceilalţi coinculpaţi, trăind în condiţii modeste, încă din anul 2000 au luat hotărârea infracţională de a obţine sumele de bani necesare asigurării unui nivel de viaţă peste limitele normalităţii prin racolarea de tinere pe care apoi să le exploateze în străinătate prin determinarea acestora de a practica prostituţia.
Întrucât au observat că din această activitate se pot obţine sume importante de bani, începând din anul 2002, activitatea desfăşurată de inculpaţi pe linia racolării, transportului, cazării şi exploatării tinerelor a devenit din ce în ce mai intensă, astfel că pentru maximizarea profiturilor aceştia, începând cu prima parte a anului 2003, au constituit un grup infracţional organizat în care fiecărui membru îi reveneau roluri şi atribuţii bine stabilite în vederea realizării scopului infracţional.
Scopul grupului infracţional organizat era acela al obţinerii unor profituri băneşti cât mai mari prin racolarea unor tinere pe care le cazau în România până la obţinerea documentelor de călătorie după care le transportau în Spania, unde le cazau în locuri comune stabilite şi pregătite după care le exploatau prin determinarea acestora la practicarea prostituţiei. Cvasitotalitatea sumelor de bani obţinute de tinere ca urmare a practicării prostituţiei erau însuşite de membrii grupului infracţional, după care erau transferate prin diferite metode în România, unde erau ";investite"; în imobile, autoturisme de lux, bijuterii şi bunuri de larg consum, fie erau constituite în depozite bancare, ori erau păstrate în numerar.
În cadrul grupului infracţional, inculpatul B.A. avea rolul de lider, revenindu-i atât sarcina de a racola tinere, cât şi de a le transporta în Spania, unde le caza în imobile închiriate. Totodată acesta avea rolul de a determina tinerele să se prostitueze şi de a centraliza sumele obţinute de tinere prin practicarea prostituţiei, de a dispune împărţirea acestora, având totodată şi atribuţia de a ";investi"; şi ";plasa"; aceste sume.
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment, întrucât pe de o parte în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat a faptelor ce i se impută (fiind de altfel şi condamnat în primă instanţă), iar pe de altă parte natura acestora (fiind vorba despre infracţiuni ce încalcă valorile apărate de lege precum libertatea persoanei şi drepturile şi libertăţile minorilor), împrejurările în care au fost comise ca şi urmările produse, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva Încheierii din 5 august 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 1290/121/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 2340/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2941/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
