ICCJ. Decizia nr. 135/2010. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.135/2010
Dosar nr.616/113/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 26 noiembrie 2007 Tribunalul Brăila a dispus condamnarea inculpaţilor:
- A.M. (fiica lui G. şi M.) la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- C.V. (fiul lui G. şi N.) la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
S-a făcut şi aplicarea art. 64 lit. a), b), d) şi e) - art. 71 C. pen. faţă de ambii inculpaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că, în lunile septembrie şi octombrie 2003 inculpata A.M. le-a promis numitelor A.C. şi M.I. locuri de muncă la un restaurant din Spania, ca femei de serviciu. Cele două femei au acceptat promisiunea inculpatei având în vedere că aveau o situaţie materială precară, iar inculpata le-a plătit cheltuielile legate de eliberarea paşapoartelor şi de transportul în Spania, urmând ca datoria să fie returnată din sumele câştigate ulterior.
S-a stabilit că inculpata împreună cu A.C. şi M.I. au ieşit din ţară prin punctul de frontieră Cenad cu un autocar, ajungând în loc. Girona din Spania. Ajunse la destinaţie, cele 2 părţi vătămate au fost anunţate de inculpată că aducerea lor în Spania s-a făcut în scopul de a le face să se prostitueze şi că sunt datoare a-i restitui suma de 50 milioane lei ce a fost cheltuită pentru aducerea lor în Spania. Întrucât au refuzat să se prostitueze părţile vătămate au fost încuiate de inculpată în casă, bătute în mod repetat, înfometate, ameninţate că vor fi vândute în vederea prostituării.
S-a mai reţinut că, în vara anului 2004, în aceeaşi manieră a fost ademenită partea vătămată R.I., care a fost transportată pe cheltuiala inculpatei A.M. în Spania.
Partea vătămată a fost cazată într-un apartament în oraşul Palma de Mallorca unde a fost obligată prin ameninţări de către inculpaţii A.M. şi C.V. să practice prostituţia.
În acest scop partea vătămată a fost obligată să accepte, fiind dusă într-un club de noapte şi obligată să se prostitueze.
S-a stabilit că inculpaţii au câştigat de pe urma exploatării sexuale a părţii vătămate R.I. 500 euro/zi.
Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Instanţa fondului a reţinut starea de fapt mai sus expusă în baza declaraţiilor părţilor vătămate A.C., M.I., R.I., a martorilor N.I., N.F., R.A.N.
S-au avut în vedere ca mijloace de probă şi copiile formularelor de tranzacţii bancare prin care inculpaţii au trimis bani în România şi procesele verbale de verificare în baza de date referitoare la intrări şi ieşiri a I.G.P.F. - pentru victime şi inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 132/ A din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi s-au respins ca nefondate apelurile inculpaţilor A.M. şi C.V.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, care nu şi-au motivat recursurile în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În şedinţa publică din 9 aprilie 2010, prin apărători, inculpaţii au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte observă că acest caz de casare poate fi examinat din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., chiar în lipsa motivelor de recurs.
Acest caz de casare nu se regăseşte însă în cauză, iar recursul inculpaţilor nu este fondat.
Instanţele de fond şi apel au făcut o corectă individualizare a pedepsei conform criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reţinând o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, dând o calificare legală faptelor comise de inculpaţi, instanţa fondului a aplicat o pedeapsă care se află în limitele prevederilor legale.
Pedepsele aplicate sunt mai apropiate de limita minimă prevăzută de lege. În ce priveşte pericolul concret al faptelor şi făptuitorilor acesta este relevat de modalitatea în care au fost comise infracţiunile. Inculpaţii au înşelat buna credinţă a părţilor vătămate, folosindu-se de împrejurarea că aveau o situaţie materială precară. Le-au transportat în străinătate şi le-au exploatat sexual, supunându-le la violenţe şi privaţiuni.
Aşa fiind, pedepsele aplicate inculpaţilor nu sunt severe în raport de pericolul social al faptelor şi făptuitorilor.
Curtea observă că în cauză nu există niciun alt caz de casare care examinat din oficiu ar putea crea inculpaţilor o situaţie mai favorabilă.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile şi-i va obliga pe recurenţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M. şi C.V. împotriva Deciziei penale nr. 132/ A din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1349/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2818/2010. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
