ICCJ. Decizia nr. 3171/2010. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3171/2010
Dosar nr. 314/36/2009
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 52 din 3 februarie 2009, pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. 1129/118/2008, s-a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., condamnarea inculpatului T.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi a art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22 august 2008.
S-a constatat că faţă de inculpat s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prin Încheierea din data de 19 august 2008 a Tribunalului Constanţa, măsură care subzistă şi în prezent.
S-a constatat că partea civilă L.A. a renunţat la pretenţiile civile.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia în sumă de 3.540,85 RON.
S-a confiscat de la inculpat, în interesul statului, cuţitul folosit de acesta la comiterea infracţiunii, cu lungimea de 23 cm, din care 13 cm reprezintă lama, cu plăsele confecţionate din metal şi fixate prin nituire.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 1.300 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de 18 februarie 2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Inculpatul şi victima se cunoşteau de multă vreme, fiind consăteni, între aceştia nu erau relaţii apropiate, dar nici nu se aflau în stare de conflict.
În ziua de 6 ianuarie 2008, atât inculpatul, cât şi victima, fiind sărbătoarea religioasă de Bobotează, au mers la un restaurant în centrul localităţii, aparţinând SC C.M. SRL.
Inculpatul, după ce a consumat mai multe sticle cu bere, devenind în stare de ebrietate, a intrat împreună cu fratele său, T.M., în discuţii neprincipale şi contradictorii cu numitul L.V., fratele victimei, discuţii ce au degenerat în ceartă şi ulterior în conflict fizic.
Ca urmare a stării conflictuale create, persoanele ce au produs scandalul au fost scoase din interiorul localului de către proprietara acestuia, conflictul continuând după aceea în faţa barului.
Pe motiv că fraţii T.G. şi M. îl violentau pe fratele său L.V., victima L.A. a intervenit, solicitând lui T.G. să nu-l mai lovească pe L.V.
În aceste împrejurări, inculpatul având asupra sa un cuţit de bucătărie despre care afirmă că îl cumpărase din aceeaşi unitate în aceeaşi zi, l-a scos din buzunar şi, în timp ce profera injurii şi ameninţări cu moartea la adresa lui L.A., i-a aplicat acestuia un număr de 3 lovituri cu acel cuţit, creându-i un număr de 3 plăgi, una în zona abdominală - fesă iliacă stângă, o plagă tăiată antebraţ drept şi o plagă tăiată scapulo-femurală-stângă.
În urma loviturilor suferite, victima L.A., de teama acţiunii pe care dorea să o continue inculpatul, a fugit spre domiciliul său, fiind urmărită de inculpat o bucată de drum, cu intenţia de a o lovi din nou.
După comiterea faptei şi după ajungerea sa la domiciliu, inculpatul T.G., auzind că este căutat de lucrătorii de poliţie, a dat cuţitul concubinei sale, D.G.V. care, la rândul ei, pentru a nu fi găsit, l-a aruncat în WC-ul din curtea gospodăriei, loc de unde a fost ridicat de fratele inculpatului şi predat organelor de anchetă.
Victima L.A., în urma agresiunii suferite, a fost transportată la Spitalul Clinic Municipal Medgidia, unde a fost supusă unor intervenţii chirurgicale şi, fiind examinată de către medicul legist dr. B.Ş., s-a concluzionat că L.A. prezintă leziuni traumatice produse cu un corp tăietor-înţepător ce pot data din 6 ianuarie 2008 şi necesită 17 - 18 zile de îngrijiri medicale de la data producerii.
Plaga abdominală anterioară stânga i-a pus în primejdie viaţa prin complicaţiile toxico-septice (ca urmare a plăgilor jejunale).
Situaţia de fapt reţinută s-a stabilit în baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice, procesul-verbal de predare a cuţitului folosit la agresarea victimei, plângerea şi declaraţiile părţii vătămate L.A., declaraţiile martorilor T.M.A., C.G., Z.C., E.A., L.V., N.S., P.L., R.D.V., T.I., T.M.A., T.A., procesele-verbale de confruntare, raportul de constatare medico-legală din 10 ianuarie 2008 al Serviciului de Medicină Legală şi procesul-verbal de concluzii provizorii, precum şi foaia de observaţie din Spitalul Municipal Medgidia, unde a fost internată partea vătămată, toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere a săvârşirii faptei de către inculpat.
În declaraţiile pe care inculpatul le-a dat pe parcursul procesului penal, acesta a recunoscut că i-a aplicat 3 lovituri cu cuţitul părţii vătămate L.A., însă a susţinut că a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit cu o sticlă în cap.
În declaraţia dată în faţa instanţei a susţinut, totodată, că după ce a fost lovit de partea vătămată cu sticla în cap, el a vrut să fugă, dar partea vătămată l-a prins de geacă şi nu i-a dat voie să plece şi după ce s-au îmbrâncit, inculpatul a scos cuţitul şi a lovit-o de 3 ori pe partea vătămată.
A precizat inculpatul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi nu a urmărit să o ucidă pe partea vătămată, ci doar să se apere.
Martorul audiat în apărare la cererea inculpatului, T.A., a susţinut varianta inculpatului.
La rândul său, partea vătămată a susţinut că ea nu l-a lovit pe inculpat, a intervenit pentru ca inculpatul şi fratele său să nu îl mai lovească pe fratele părţii vătămate şi atunci a fost lovită de inculpat cu cuţitul de 3 ori, în spate, în braţul drept şi în abdomen, partea vătămată a fugit, iar inculpatul a urmărit-o, având în mână cuţitul şi ameninţându-o cu moartea.
În declaraţiile sale, martora T.M.A., patroana localului, care nu este rudă şi nici în relaţii de prietenie cu niciuna din părţi şi care a asistat la incident, a precizat cu certitudine că partea vătămată nu a avut asupra sa nicio sticlă de bere, nu l-a lovit pe inculpat, ci doar a intervenit pentru ca fratele său să nu mai fie lovit de inculpat şi în aceste circumstanţe inculpatul a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată.
În acelaşi sens au declarat şi martorii E.A. şi R.D.V. acesta din urmă precizând că, de fapt, cel care a fost lovit cu o sticlă de bere în cap a fost fratele părţii vătămate - L.V. - acesta fiind lovit de fratele inculpatului, numitul T.M.; martorul i-a şi despărţit pe cei doi şi l-a luat pe L.V. şi au fugit, timp în care l-a văzut pe inculpat alergând cu cuţitul după partea vătămată.
S-a concluzionat că nu se poate reţine că inculpatul a fost lovit cu o sticlă în cap de către partea vătămată, aşa cum susţine inculpatul, ci dimpotrivă, că partea vătămată a intervenit pentru a-l salva pe fratele său de loviturile inculpatului şi ale fratelui acestuia, nefiind astfel întrunite dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., astfel că nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de acest text de lege.
S-a considerat că, şi în măsura în care s-ar reţine că inculpatul a fost lovit de partea vătămată, aşa cum susţine acesta, starea de provocare nu a fost creată de partea vătămată, ci de inculpat şi fratele acestuia, care l-au lovit pe fratele părţii vătămate, acesta din urmă intervenind pentru a-şi scăpa fratele.
Partea vătămată L.A. s-a prezentat în instanţă şi a formulat pretenţii civile, ulterior însă, în conformitate cu declaraţia notarială depusă la dosar, a declarat că s-a împăcat cu inculpatul.
În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Municipal Medgidia cu suma de 3.540,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate L.A.
În raport de situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit că fapta inculpatului T.G. care, în seara zilei de 6 ianuarie 2008, pe fondul unei stări conflictuale i-a aplicat părţii vătămate L.A. mai multe lovituri de cuţit, cauzându-i un număr de 3 plăgi, dintre care plaga înjunghiată în zona abdominală fosa iliacă stângă i-a pus viaţa în primejdie prin complicaţii toxico-septice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.
Instanţa a reţinut această încadrare având în vedere obiectul cu care inculpatul a lovit partea vătămată, zona vizată, intensitatea mare cu care a aplicat loviturile, mai ales cea din zona abdomenului, care a şi pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi, deci, chiar dacă inculpatul nu a urmărit să suprime viaţa părţii vătămate, acesta trebuia şi putea să prevadă acest rezultat în raport de toate aceste elemente.
S-a considerat că nu se poate dispune nici schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. întrucât din probele administrate în cauză nu a rezultat că inculpatul a săvârşit fapta cu praeterintenţie, formă de vinovăţie care caracterizează această infracţiune.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a reţinut că inculpatul are studii 8 clase, este zugrav, concubinaj, are un copil minor şi nu posedă antecedente penale.
Prin Sentinţa penală nr. 1813 din 2 noiembrie 2007 a Judecătoriei Medgidia, a fost condamnat la pedeapsa de 700 RON amendă penală pentru lovirea unei persoane, dar şi la pedeapsa de 500 RON pentru port de cuţit.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere fapta săvârşită de inculpat, gradul de pericol social ridicat al acesteia, împrejurările în care a fost săvârşită, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, precum şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale şi a fost parţial sincer, fapt pentru care s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea sub minimul special prevăzut de lege, aceea de 5 închisoare, reţinându-se în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen.
Totodată, s-a luat în considerare că inculpatul a acţionat sub impulsul unei situaţii conflictuale, starea de ebrietate atât a inculpatului, cât şi a părţii vătămate, atitudinea părţii vătămate care s-a împăcat cu inculpatul, prezentarea în faţa organelor judiciare, atitudinea parţial sinceră şi lipsa antecedentelor penale.
De asemenea, s-a ţinut seama şi de pericolul social ridicat al acestei fapte, inculpatul a atentat la viaţa părţii vătămate, i-a pus viaţa în primejdie, iar rezultatul letal nu s-a produs ca urmare a intervenţiei medicale prompte, precum şi de faptul că, în raport de condamnarea anterioară, inculpatul obişnuieşte să poarte cuţit asupra sa şi să comită infracţiuni cu violenţă.
S-a apreciat că se impune executarea efectivă a pedepsei, întrucât numai în această modalitate se va realiza reeducarea acestuia şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept.
S-a făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară privativă de drepturi şi a dispoziţiilor art. 71 în referire la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. privind pedeapsa accesorie.
S-a dedus perioada arestului preventiv din cuantumul pedepsei aplicate, de la data de 7 ianuarie 2008 la data de 22 august 2008, când faţă de inculpat s-a înlocuit măsura arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură care subzistă şi în prezent.
Instanţa a constatat că partea vătămată a renunţat la pretenţiile civile, inculpatul fiind obligat la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Medgidia, în sumă de 3.540,85 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare.
S-a dispus confiscarea în interesul statului a cuţitului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a formulat apel inculpatul T.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.
Se susţine că inculpatul nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, ci doar cu intenţia de a lovi partea vătămată, rezultatul produs, punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate, putând fi atribuit inculpatului numai din culpă.
În sensul acestei concluzii se face trimitere la împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv, pe fondul unui conflict spontan, starea de ebrietate a inculpatului şi urmare a unei lovituri cu o sticlă, aplicată de partea vătămată inculpatului, (sens în care se face trimitere la declaraţia părţii vătămate), precum şi faţă de loviturile aplicate şi zona vizată.
În raport de aceleaşi împrejurări, se învederează că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării.
Instanţa de fond a realizat o individualizare greşită a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, atât ca urmare a nereţinerii circumstanţei atenuante a provocării, cât şi a circumstanţelor personale favorabile inculpatului, respectiv atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului penal, regretul sincer şi activ exprimat de acesta prin încercarea de a o ajuta pe partea vătămată cu o sumă de bani.
Se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 32 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.G. împotriva Sentinţei penale nr. 52 din 3 februarie 2009 a Tribunalului Constanţa, pe care a apreciat-o ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.G. solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea acestuia, astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
În cauză a fost stabilită corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşită de acesta.
Referitor la primul motiv de recurs, care vizează schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte constată că probele administrate în cauză dovedesc că fapta inculpatului se încadrează în dispoziţiile art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi nu în dispoziţiile art. 182 C. pen., aşa cum apreciază apărarea.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea are în vedere împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei, respectiv obiectul vulnerant cu care a fost lovită victima (cuţit), numărul loviturilor aplicate (3), cât şi zonele vizate, care sunt vitale.
Intenţia cu care a acţionat inculpatul, în sensul de a suprima viaţa victimei, este dovedită, alături de aspectele sus-menţionate şi de faptul că acesta nu a aplicat doar o lovitură victimei, ci a lovit cu cuţitul de trei ori, în mod repetat, deci, referitor la solicitarea de reducere a pedepsei în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. b) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.
Astfel, corect instanţa nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, din probele administrate reieşind că, iniţial, s-a declanşat un conflict verbal între fratele părţii vătămate şi fratele inculpatului, nicidecum între partea vătămată şi inculpat.
În acelaşi sens se reţine şi comportamentul inculpatului, care a urmărit victima care încerca să fugă.
Sub aspectul circumstanţelor atenuante ce s-au solicitat a fi reţinute în favoarea inculpatului, Înalta Curte apreciază că circumstanţele personale favorabile acestuia (lipsa antecedentelor penale, vârsta, încercarea de a ajuta partea vătămată cu bani în perioada în care aceasta se afla internată în spital) au fost deja avute în vedere în cauză, pedeapsa stabilită fiind sub minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte, nu este lipsit de relevanţă faptul că inculpatul are tendinţa de a avea un comportament violent şi de a purta cuţit asupra sa, aspecte ce conduc la temerea că acesta este o persoană periculoasă şi predispusă la fapte violente, îndreptate împotriva vieţii persoanelor.
În consecinţă, Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, împrejurările şi modalitatea de comitere a faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului (nu are antecedente penale, a fost parţial sincer), aspecte care au dus la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul T.G. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 C. proc. pen., va fi obligat recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva Deciziei penale nr. 32 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-inculpat la 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3170/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2509/2010. Penal → |
|---|
