ICCJ. Decizia nr. 3221/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3221/2010
Dosar nr. 295/107/2008
Şedinţa publică din 20 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 15 februarie 2010 a Tribunalului Alba a fost condamnat inculpatul OG la pedepsele de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat pre văzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în dauna părţii vătămate P.A. şi de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în dauna părţii vătămate B.V., stabilindu-se în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art.71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1449,97 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Blaj; 364,83 lei despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia; 6214,74 lei despăgubiri materiale şi 3000 lei daune morale către partea civilă P.A. şi 2500 lei daune morale către partea civilă B.V.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J. de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt că, partea vătămată B.V. lucrează ca paznic la balastiera aparţinând SC P. SRL Blaj aflată la marginea municipiului Blaj şi că la data de 6 aprilie 2008 în jurul orelor 10,30 se afla la balastieră împreună cu partea vătămată P.A. şi cu martorul B.L.V., toţi trei încărcând nisip amestecat cu pietriş în căruţa martorului.
La un moment dat în incinta balastierei a intrat o căruţă în care se aflau inculpatul OG împreună cu o femeie.
Partea vătămată B.V. le-a cerut acestora să părăsească balastiera, iar inculpatul a început să îi adreseze injurii. Enervată de acest fapt partea vătămată B.V. având în mână lopata a pornit după inculpat. Acesta s-a întors şi s-a îndreptat spre partea vătămată, iar aceasta din urmă apreciind că intenţia inculpatului este de a lovi, i-a aplecat acestuia o lovitură cu pumnul în faţă.
Cei doi au început apoi să se îmbrâncească, iar partea vătămată B.V. primind mai multe lovituri de pumni de la inculpat, a căzut la pământ şi a început să strige după ajutor.
Partea vătămată P.A., alertată de strigăte, s-a apropiat de cei doi, l-a îndepărtat pe inculpat şi apoi a ajutat-o pe partea vătămată B.V. să se ridice de la pământ. În timp ce se afla cu faţa către aceasta şi cu spatele la inculpat, partea vătămată P.A. a fost lovită în cap cu lopata, respectiv cu muchia, victima căzând la pământ şi pierzându-şi cunoştinţa.
Inculpatul nu s-a oprit şi i-a mai aplicat părţii vătămate P.A. o lovitură cu lopata în zona toracică şi una peste picioare apoi s-a întors către partea vătămată B.V. şi i-a aplicat şi acestuia o lovitură cu lopata în zona membrelor inferioare, oprindu-se din agresiune la apariţia şi intervenţia martorului B.L.V.
Partea vătămată P.A. a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. Cluj Napoca partea vătămată P.A. a suferit leziuni grave respectiv: fractură multieschiloasă cu înfundarea parietală dreaptă, fractură costală şi fractură epifiză distală peroneu stâng, care i-ar fi putut pune în pericol viaţa şi care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat că leziunea craniană s-a putut produce cu un corp dur, contondent, posibil cu muchie, în urma aplicării unei singure lovituri.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de serviciul judeţean de Medicină Legală Alba s-a stabilit că partea vătămată B.V. a suferit o fractură de maleola peroniera dreapta, care a necesitat intervenţie chirurgicală pentru osteosinteză. S-a apreciat că leziunile s-au putut produce printr-un mecanism de torsiune a gleznei drept sau prin lovire directă cu corp contondent, fiind necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Situaţia de fapt a fost stabilită în baza declaraţiilor părţilor vătămate P.A. şi B.V., a declaraţiilor martorilor B.L.V., Z.V., N.A. şi T.D., a actelor medicale legale arătate, a proceselor verbale de recunoaştere din grup şi după fotografie a inculpatului de către partea vătămată şi de către martorul B.L.V.
Inculpatul nu a recunoscut faptele, susţinând că în ziua incidentului s-ar fi aflat la soacra sa martora M.A. care nu a confirmat această apărare.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia penală nr. 45 A din 20 mai 2010 a admis apelurile declarate de procuror şi de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi rejudecând a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul OG în vederea introducerii profilului genetic în S.N.A.G.J., potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, a limitat pedeapsa accesorie, prin comparare cu art. 71 alin. (2) C. pen., numai la exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 105 alin. (5) C. proc. pen. a dispus restituirea şepcii ridicate, potrivit procesului verbal de cercetare la faţa locului din 6 aprilie 2008.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar, primind criticile din apelurile declarate de parchet şi inculpat a considerat că momentul recoltării probelor biologice este, potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2008, cel al eliberării din penitenciar, nicidecum al rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
S-a apreciat că prin aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., inculpatului s-au interzis nejustificat drepturile electorale prevăzute de art. 64 a teza I a din acelaşi cod.
De asemenea s-a considerat că se impune restituirea şepcii ridicate de la inculpat, care nu a făcut obiectul confiscării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul OG, care prin motivele scrise de inculpat depuse la dosar a susţinut, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen., în principal că soluţia de condamnare, în absenţa probelor de vinovăţie este urmarea unei erori grave de fapt şi în subsidiar ca faptă de lovire a victimei P.A. trebuia încadrată în dispoziţiile art. 181 C. pen.
S-a mai susţinut că despăgubirile acordate nu se justifică.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului OG , în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi de art. 181 C. pen.
Probele administrate în cauză respectiv declaraţiile părţilor vătămate, actele medico-legale aflate în dosar, procesele verbale de constatare la faţa locului cele de recunoaştere a inculpatului, declaraţiile martorilor B.L.V., Z.V., M.A. şi T.D., au confirmat că în ziua de 6 aprilie 2008 inculpatul OG a aplicat victimei P.A. lovituri cu muchia unei lopeţi în zona capului cauzându-i un traumatism cranio cerebral cu fractura cu înfundare parietală dreaptă, în zona toracelui cauzându-i fractură de arc costal posterior drept şi în zona picioarelor, cauzându-i o fractură maleolană peronieră stângă.
De asemenea, potrivit probelor cauzei acelaşi inculpat i-a aplicat lovituri puternice şi victimei B.V., în zona picioarelor, cauzându-i o fractură de maleolă peronieră dreaptă, necesitând 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere obiectul contondent folosit – muchia din fier a lopeţii, zona vitală vizată, intensitatea deosebit de mare a loviturii şi consecinţele produse, instanţele au tras în mod justificat concluzia că, pe plan subiectiv, inculpatul a acţionat cu intenţia de ucidere a victimei P.A. rezultat care nu s-a produs datorită rezistenţei organismului victimei şi îngrijirilor medicale prompt acordate, şi că astfel fapta întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
Întrucât soluţia de condamnare este conformă cu probele de vinovăţie administrate şi nu subzistă eroarea gravă de fapt iar afresiunea comisă în dauna părţii vătămate P.A. a fost corect încadrată în dispoziţiile art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., criticile formulate de inculpat în baza art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 17 C. proc. pen. nu sunt întemeiate.
Referitor la soluţionarea laturii civile se constată că sumele acordate unităţilor spitaliceşti la care au fost internate pentru îngrijiri medicale cele două persoane vătămate sunt pe deplin justificate cu deconturile aflate în dosar iar daunele materiale şi daunele morale pentru victimele infracţiunilor au fost corect stabilite ele reprezentând potrivit art. 998 C. civ. o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul moral şi material suferit.
Astfel inculpatul a fost obligat la plata sumelor de: 1449,97 lei despăgubiri civile către Spitalul Municipal Blaj, unde a fost internată victima B.V. şi de 364,83 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia unde a fost internată victima P.A.
De asemenea, în baza dovezilor cu acte şi martori administrate inculpatul a fost în mod justificat obligat la plata către partea civilă P.A. a sumelor de 6214,34 despăgubiri pentru daune materiale reprezentând: 3500 lei cu medicamentele şi cu alimentarea în perioada de spitalizare şi convalescenţă; 2411 lei diferenţa dintre salariul net pe care l-ar fi încasat şi îndemnizaţia primită în perioada concediului de boală; 303,74 lei contravaloarea bonurilor de masă de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost în concediu medical precum şi a sumei de 3000 RON despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.
Privitor la partea vătămată B.V. se constată corectă suma de 2500 lei daune morale la care a fost obligat inculpatul, ca echivalent al prejudiciului moral suferit urmare a agresiunii comise de inculpat.
Prin urmare, nici criticile vizând soluţionarea laturii civile nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpatul OG cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul OG împotriva deciziei penale nr. 45/A din 20 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 20 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1563/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1601/2010. Penal → |
|---|
