ICCJ. Decizia nr. 3012/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3012/2010
Dosar nr. 2065/2/2010
Şedinţa publică din 6 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele:
La data de 14 iulie 2009, petiţionarii SC I.A. SRL, prin reprezentant legal şi N.I., au formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin rezoluţia din 8 ianuarie 2010, dată în dosarul nr. 1350/P/2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinând că nu există indicii cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale cu ocazia soluţionării dosarului execuţional nr. 171/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc C.A.S.
Plângerea formulată de petenţi la procurorul ierarhic superior a fost respins prin rezoluţia nr. 155/II/2/2010 din 17 februarie 2010, dată de procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei rezoluţii petenţii au formulat plângere în faţa judecătorului cu motivarea că soluţiile pronunţate sunt netemeinice şi nelegale, în speţă, executorul judecătoresc a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) întrucât a dispus executarea silită fără somaţie şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 118 din 29 aprilie 2010, pronunţată în dosarul nr. 2065/2/2010, a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că niciunul din aspectele menţionate de către petenţi nu poate fi încadrat în elementul subiectiv al faptelor pentru care s-au făcut acte premergătoare, respectiv intenţia sau elementul material al laturii obiective ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, petiţionarii au declarat recurs prin care au solicitat casarea acesteia, trimiterea dosarului procurorului anchetator în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc C.A.S.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, după o analiză detaliată a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., a reţinut justificat, că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Într-adevăr, executorul judecătoresc şi-a îndeplinit atribuţiile conferite de Legea nr. 188/2000 şi Ordinul nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, precum şi Codul de procedură civilă, Cartea V – "Despre executarea silită".
Din chiar actele depuse de SC I.A. SRL rezultă că această avea un drept de uzufruct şi a promisiune de vânzare-cumpărare asupra unei cote de 47,14% şi un drept de proprietate sub condiţie suspensivă asupra celeilalte cote din terenul situat în Bucureşti, sector 2, aceste acte nu puteau fi translative de proprietate întrucât exista interdicţia înstrăinării, menţionată în art. 9 din Legea nr. 112/1995, interdicţie încălcată de SC I.A. SRL prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2199 din 9 martie 1999 la notarul public C.A., a contractului de vânzare uzufruct autentificat sub nr. 3881 din 8 august 1997 şi a antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3882 din aceeaşi dată. În consecinţă, aspectele invocate de petenta SC I.A. SRL cu ocazia executării silite nu puteau fi luate în considerare de executorul judecătoresc, acesta având obligaţia legală de a proceda la executare.
În consecinţă, executorul judecătoresc a respectat dispoziţiile legale în materie, iar din actele premergătoare efectuate nu rezultă că acesta a comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), hotărârea pronunţată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii N.I. şi SC I.A. SRL împotriva sentinţei penale nr. 119 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1493/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1563/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
