ICCJ. Decizia nr. 324/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 324/2010
Dosar nr. 44876/3/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 412/F din 14 aprilie 2009 Tribunalul Bucureşti, în baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b), art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul Ţ.T. (fiul lui M. şi I.) la pedeapsa de 5 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., conform art. 65 C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.192,52 RON, plus dobânda legală până la completa achitare a debitului, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. Pantelimon.
A luat act că partea vătămată Ţ.N. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 113 alin. (3) C. pen., a obligat pe inculpat la tratament medical psihiatric, până la însănătoşire.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.250 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că în seara de 27 august 2005 inculpatul Ţ.T. a fost găsit de tatăl său, victima Ţ.N., la domiciliu, împreună cu martorul I.P.
Părţile erau sub influenţa băuturilor alcoolice, ceea ce a favorizat izbucnirea unui conflict între acestea.
În cursul conflictului părţile s-au îmbrâncit reciproc, la un moment dat inculpatul, folosind cuţitul cu care anterior pregătise carne pe un grătar, i-a aplicat părţii vătămate o lovitură de cuţit în zona abdominală.
Instanţa a reţinut că potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30 de zile îngrijiri medicale, leziunile fiind produse prin lovire cu corpul tăietor-înţepător la 28 august 2005.
S-a mai motivat că la urmărirea penală inculpatul a recunoscut în parte faptele, în sensul că a avut o altercaţie cu fiul său, dar nu-şi aminteşte să-l fi înjunghiat iar în cursul cercetării judecătoreşti a susţinut că victima s-a înjunghiat singură.
Instanţa fondului a înlăturat această apărare, apreciind-o ca nesinceră, contrazisă de restul probatoriului, respectiv de declaraţiile părţii vătămate şi a martorului I.P., din care rezultă că inculpatul a lovit cu cuţitul partea vătămată.
Mai reţine instanţa că potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică inculpatul prezintă tulburări de personalitate de tip impulsiv-exploziv, etilism cronic, având păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, discernământul fiind păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Prin Decizia penală nr. 209/ A din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, sentinţa penală fiind desfiinţată în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, iar prin înlăturarea aplicării art. 74 – art. 76 C. pen., în baza art. 20 rap. la art. 174 – art. 175 lit. c), art. 176 lit. c) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) inculpatul Ţ.T. a fost condamnat la 9 ani închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care nu l-a motivat în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Prin urmare, instanţa în examinarea recursului va avea în vedere dispoziţiile art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. combinate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
În concluziile orale inculpatul a cerut aplicarea cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prin aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. proc. pen.
Examinând cauza, Înalta Curte observă că, motivul de casare invocat de inculpat se află printre acelea care se examinează din oficiu de către instanţă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Recursul nu este întemeiat.
Referitor la motivul de casare invocat de inculpat, respectiv reducerea pedepsei prin aplicarea circumstanţei legale a provocării, Curtea constată că potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Din examinarea textului rezultă că, pentru a reţine această circumstanţă legală, este necesar ca partea vătămată să fi acţionat împotriva inculpatului în prealabil comiterii faptei de către acesta din urmă, printr-o activitate provocatoare, de natură să-i producă o puternică tulburare sau emoţie.
Or, din actele dosarului nu rezultă că victima mai înainte de a fi lovită cu cuţitul de către inculpat ar fi comis acte provocatoare faţă de acesta.
Îmbrâncirea reciprocă care a premers loviturii de cuţit aplicată de inculpat victimei nu poate primi semnificaţia unui act provocator.
Aşa fiind, recursul inculpatului referitor la individualizarea pedepsei este nefondat, sancţiunea aplicată de instanţa de apel fiind legală şi temeinică în raport de criteriile de individualizare stabilite în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În mod temeinic au fost înlăturate circumstanţele atenuante aplicate de instanţa fondului.
S-a dat o corectă apreciere împrejurării că inculpatul este recidivist şi a mai săvârşit o tentativă la infracţiunea de omor.
Constatând că nu există alte motive de casare favorabile inculpatului, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.T. împotriva Deciziei penale nr. 209/ A din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3063/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3065/2010. Penal → |
|---|
