ICCJ. Decizia nr. 3065/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3065/2010
Dosar nr. 69479/279/2007
Şedinţa publică din 08 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 299 din 13 mai 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi de familie, în baza art. 38515, pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins recursul formulat de recurentul-petent R.V., împotriva Deciziei penale nr. 103/RP din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamţ, ca inadmisibil.
În baza art. 192, alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurentul la plata a 200 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 739 din 17 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 6947.9/279/2007, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R.V. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 2707/P/2007 din 13 august 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ emisă faţă de intimatul D.l. şi s-a menţinut soluţia din rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamţ, sub nr. 6947/279/2007, petentul R.V. a solicitat infirmarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2706/P/2007 faţă de intimatul D.l.
Dosarul înregistrat sub numărul de mai sus a fost reconstituit conform Sentinţei penale nr. 300 din 09 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 3070.9/279/2008, dosar ce a fost ataşat pentru consultare la prezenta cauză.
În cursul reconstituirii s-a constatat formularea unei plângeri, în cadrul dosarului şi împotriva numitului F.G., agent de poliţie, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
La termenul din 17 decembrie 2009, instanţa a pus în discuţie disjungerea din prezenta cauză a cererii privitoare la plângerea penală formulată împotriva numitului F.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi înaintarea sa spre soluţionare instituţiei abilitate, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Cât priveşte plângerea formulată de petent, în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale împotriva numitului D.l. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute de art. 220 alin. (1) C. pen. dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ la data de 13 august 2007 în cadrul Dosarului nr. 2706/P/2007, prima instanţă a reţinut că prin actul sus menţionat s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D.l. ca urmare a retragerii plângerii formulate de petent în cadrul derulării cercetărilor.
Deşi la dosar nu s-a putut reconstitui declaraţia petentului de retragere a plângerii formulate împotriva intimatului D.l., instanţa a reţinut acest aspect din cuprinsul referatului de neîncepere a urmăririi penale din 25 iulie 2007, în care s-a consemnat acest aspect.
În consecinţă, având în vedere cele expuse, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., instanţa a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2706/P/2007 şi a menţinut soluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., instanţa a obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 100 RON.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul R.V. criticând-o ca nelegală întrucât judecata a avut loc în lipsa intimatului, durata procesului a fost mare, tergiversându-se soluţionarea cauzei, iar hotărârea pronunţată îl nemulţumeşte.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi din oficiu, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen. Tribunalul a constată următoarele:
În mod corect prima instanţă a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului D.l. pentru infracţiunea de tulburare de posesie, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. în cuprinsul acestei rezoluţii s-a reţinut că petentul şi-a retras plângerea împotriva acestui intimat, declaraţie ce are caracter irevocabil. De altfel, pe parcursul procesului şi chiar în faţa instanţei de recurs petentul a susţinut că plângerea sa îl vizează pe intimatul F.G., solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri.
Instanţa a dispus, la termenul de judecată din 03 decembrie 2009 disjungerea cauzei, pronunţându-se doar cu privire la plângerea formulată împotriva intimatului D.l. şi continuând judecarea plângerii formulate de petent împotriva intimatului F.G.
Intimaţii au fost legal citaţi pentru fiecare termen de judecată, prezenţa lor în instanţă nefiind obligatorie.
Durata procesului penal a fost determinată de procedura de reconstituire a Dosarului nr. 6947/279/2007 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Neexistând motive de casare a sentinţei atacate tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins recursul petentului, menţinând hotărârea ca legală şi temeinică.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului cheltuieli judiciare avansate în cursul judecării recursului.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat din nou recurs.
Faptul că petentul a declarat acest recurs a fost apreciat de Tribunalul Neamţ, în raport de susţinerile acestuia din cererea de recurs din 24 martie 2010, prin care acesta a arătat în mod expres că : „Fac plângere împotriva soluţiei date în ziua de 19 martie 2010,în Dosarul nr. 6947.9/279/2007 al Tribunalului Neamţ, secţia penală";.
În conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate";.
Ori, o decizie pronunţată de Tribunal ca instanţă de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, recursul declarat de recurentul -petent fiind, deci, inadmisibil.
Prin cererea din data de 07 mai 2010, petentul a susţinut că: a făcut plângere că este nemulţumit cum l-au judecat la Neamţ şi nu a cerut recurs la Bacău.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent împotriva Deciziei penale nr. 103/RP din data de 19 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ.
Împotriva acestei decizii petentul a declarat din nou recurs.
La termenul de judecată din data de 8 septembrie 2010, recurentul deşi legal citat, nu s-a prezentat la instanţă, însă a depus prin serviciul Registratură o cerere, prin care a arătat că nu a dorit să se judece în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că este nemulţumit cum l-au judecat la Neamţ, solicitând trimiterea dosarului la Tribunalul Neamţ.
Astfel, în lumina dispoziţiilor art. 2781 alin. (9) C. proc. pen.: „Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate";.
Ori, o decizie pronunţată de tribunal ca instanţă de recurs nu mai poate fi atacată cu un nou recurs, deasemenea nici o decizie pronunţată de Curtea de Apel, prin care recursul a fost respins ca inadmisibil, astfel că recursul declarat de recurentul-petent fiind, deci, inadmisibil.
Faţă de cererea depusă de recurentul petiţionar, Înalta Curte, nu a putut aprecia menţiunile petentului ca o retragere a recursului, deoarece retragerea se poate dispune doar în condiţiile în care această manifestare de voinţă se face de recurent direct în faţa instanţei de recurs, ori, petentul nu a fost prezent în faţa Înaltei Curţii, deşi a fost legal citat, sau prin declaraţie dată în formă autentică în faţa notarului, prin care acesta să menţioneze expres această menţiune.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. (1), pct. 1, lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petiţionar împotriva Deciziei penale nr. 299 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 299 din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 328/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
