ICCJ. Decizia nr. 3251/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3251/2010
Dosar nr. 68/44/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 iunie 2009, partea vătămată U.P., în calitate de administrator al SC P.F. SRL Galaţi, a formulat plângere împotriva magistratului procuror S.A.R., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 264 C. pen., şi faţă de numiţii făptuitori N.C. şi R.M., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Petenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de faptul că magistratul S.A.R., în calitate de procuror, a fost de acord cu depunerea Deciziei penale nr. 145/2008 a Tribunalului Galaţi de către numiţii făptuitori N.C. şi R.M. şi a altor documente prin care s-au virat sumele de plată la bugetul statului. La 9 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin Rezoluţia nr. 822/P/2009, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţi, întrucât fapta nu există, în care sens a dispus şi faţă de cei doi făptuitori.
Nemulţumită, petenta a formulat plângere la instanţă, Curtea de Apel Galaţi analizând plângerea în raport de actele dosarului şi motivelor invocate de petentă; prin Sentinţa penală nr. 51/F din 7 aprilie 2010 a dispus respingerea, ca nefondată.
S-a motivat de instanţă că verificarea plângerii s-a efectuat prin investigaţii proprii ale organului de urmărire penală, respectiv acte premergătoare, acte care nu au confirmat susţinerile în sensul că intimatul, în cadrul exercitării atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu a îndeplinit vreun act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, şi ca atare s-ar fi cauzat o vătămare a intereselor petentei.
Şi împotriva acestei sentinţe petenta a formulat recurs, solicitând prin faxul transmis admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât greşit instanţa nu a dispus citarea intimatelor N.C. şi R.M., pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil şi pentru că instanţa nu a consemnat toate aspectele de nelegalitate a rezoluţiei adoptate de procurorul şef de secţie.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2781 al. 7 C. proc. pen., soluţionând plângerea, instanţa verifică rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Astfel, din examinarea dosarului în care s-au luat rezoluţiile menţionate şi a lucrărilor dosarului instanţei de fond se reţine că faptele reclamate nu au putut fi confirmate de nicio probă.
Or, faptul că procurorul de şedinţă, care a participat la judecarea cauzei, a acceptat folosirea unor înscrisuri - hotărâri - care nu-i priveau pe ceilalţi doi intimaţi-făptuitori, nu este de natură a conduce la concluzia săvârşirii unei fapte penale, atâta timp cât potrivit dispoziţiilor art. 316 alin. (1) C. proc. pen. procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate.
Pe de altă parte, nu se poate reţine nici critica potrivit căreia petenta solicită reformarea hotărârii atacate motivat de necitarea intimaţilor R.M. şi N.C., fiind nefondată.
De altfel prin Încheierea de şedinţă din 17 februarie 2010, instanţa a luat act de punctul de vedere al petentei, în sensul că aceasta nu înţelege să se judece cu cei doi intimaţi.
Or, potrivit principiului disponibilităţii, partea reclamantă, prin petitul solicitării, stabileşte limitele judecăţii, iar instanţa nu poate proceda la judecată decât în aceste limite.
Constatând că actele premergătoare efectuate şi, în consecinţă, şi sentinţa pronunţată nu au reţinut că în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii susţinute a fi fost săvârşită, recursul declarat de petentă nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galaţi împotriva Sentinţei penale nr. 51/F din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 319/2010. Penal → |
|---|
