ICCJ. Decizia nr. 2339/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2339/2010

Dosar nr. 2236/3/2003

Şedinţa publică din 15 iunie 2010

Deliberând asupra recursurilor de fata pe baza lucrărilor si materialului aflate in dosarul cauzei a constatat următoarele:

1.1. Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, prin sentinţa penală nr. 1589 din 13 decembrie 2005 data în Dosar nr. 2236/3/2003 hotărând asupra învinuirilor deduse judecaţii din rechizitoriul nr. 53/P/2002 din 04 iunie 2003 al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justiţie, Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate si Antidrog cu privire la inculpaţii in cauza a pronunţat în baza art. 345 alin. (2), (3) si art. 346 C. proc. pen. pe latura penala si civila, următoarele rezolvări juridice:

1. Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat parţial încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul B.M.C. din infracţiunea de inselaciune in convenţii continuata / cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar ulterior;

- în baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul B.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale descrise la pct. 2 şi 12 din rechizitoriu) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa principala de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. (fapta descrisa la punctul 4 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta descrisa la pct. 18 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare, graţiata integral si condiţionat in baza art. 1 si 7 din Legea nr. 543/2002;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiunii prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen.;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., acelaşi inculpat a fost achitat si cu privire la învinuirile de a fi savarsit doua infracţiunii concurente de tăinuire prev. de art.221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (fapte ilicite descrise la pct. 6 şi 11 din rechizitoriu), dispunându-se in final in baza art. 33 lit. a) art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. contopirea pedepselor principale / complementare executorii sus-menţionate astfel incat in final a fost aplicata inculpatului B.M.C., pedeapsa principala mai grea de 5 ani închisoare sporita la 5 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen., pe durata executării pedepsei principale a fost interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

2. Conform art. 334 C. proc. pen.,a fost schimbata încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul M.M. din infracţiunea de inselaciune in convenţii continuata/ cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) iar ulterior;

- în baza art. prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul M.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu) a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 şi 16 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 1 an închisoare;

- în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat (pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 1 an închisoare, graţiata integral si condiţionat in baza art. 1 si art. 7 din Legea 543/2002;

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea săvârşirii de infracţiunii prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele executorii principale/ complementare sus-menţionate aplicându-se inculpatului M.M., pedeapsa principala mai grea de 5 ani închisoare sporita la 6 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 3 ani (pedeapsa complementara);

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) si e) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

3. Conform art. 334 C. proc. pen., a fost schimbata parţial încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul C.G. din autorat la infracţiunea continuata de uz de fals prevăzuta de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), in complicitate la infracţiunea amintita prevăzuta de art. 26 rap. la art. 291 cu aplicarea art. 41alin. (2) C. pen., iar ulterior;

- în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale descrise la pct. 2 si 4 din rechizitoriu) a fost condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la punctul 2 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 279 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracţiunii de inselaciune in convenţii prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracţiunii de inselaciune prevăzuta de art. 215 alin. (1) C. pen., (pct. 11 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit învinuirea savarsirii infracţiunii de tăinuire prevăzuta de art. 221 C. pen. (pct. 13 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 C. pen., astfel incat in final, in baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen. a fost aplicata inculpatului C.G. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare sporita la 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

4. În baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.N. la pedeapsa de 10 luni şi 14 zile închisoare / iar in conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost constatata executata integral aceasta pedeapsa urmare reţinerii si arestării preventive in cauza a inculpatului amintit in perioada 22 august 2002 - 05 iulie 2003;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea savarsirii infracţiunii de complicitate la inselaciune în convenţii prevăzuta de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 C. pen.;

5. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul P.O. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la pct. 9 din Rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara);

- în baza art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale descrise la pct. 5, 7 şi 9 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 9 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitata inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen., a fost aplicata inculpatului P.O. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare sporita la 3 ani si 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

6. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul Z.G.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

- în baza art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa principala de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani;

- în baza art. 291 C. pen. (fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu). a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa 3 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) si art. 35 C. pen., a fost aplicata inculpatului Z.G.D. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 august 2002 la 6 noiembrie 2002.

7. În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997 (fapta descrisa la punctul 15 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul C.I. la pedeapsa principala de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani;

- în baza art. 291 C. pen. (fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu) a fost condamnat inculpatul amintit la pedeapsa de 3 luni închisoare;

- în baza art. 345 alin. (3) rap la art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 C. pen., astfel incat in final prin contopire in baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) si art. 35 C. pen. a fost aplicata inculpatului C.I. pedeapsa principala mai grea de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare si interzicerea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) si b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementara).

În baza art. 71 alin. (1) si (2) C. pen. pe durata executării pedepsei principale a fost interzisa inculpatului amintit exercitarea drepturilor prevăzuta de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsa accesorie.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 22 august 2002 la 05 iulie 2003.

8. În baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.D.A. pentru învinuirea savarsirii infracţiunii continuate de uz de fals prevăzuta de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale descrise la pct. 17 din rechizitoriu);

- în baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) si art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul amintit si pentru învinuirea de asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen.;

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 22 august 2002 la 06 noiembrie 2002.

1.2.1. Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.M.C. suma de 500 dolar SUA şi de la inculpatul M.M. suma de 800 dolar SUA, în echivalent în lei la data plăţii (pct. 4 din rechizitoriu).

Conform art. 118 lit. c) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul B.M.C. suma de 100 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii (pct. 12 din rechizitoriu).

2. Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat de la inculpatul C.G. 20 de cartuşe P. de 6,35 mm. de provenienţă iugoslavă, depuse la I.G.P.R. - Direcţia de cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă (Camera de corpuri delicte) conform dovezii din 24 septembrie 2002.

3. Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.N. pistolul metalic cu două ţevi de 3,2 mm. depus la I.G.P.R. - Direcţia de Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă (Camera de corpuri delicte) conform dovezii din 24 septembrie 2002.

1.3.1. S-a respins ca neîntemeiată cererea de despăgubiri civile formulată de partea civila P.C. (pct. 1 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului marca M. către SC P. SRL (pct. 1 din rechizitoriu).

A fost obligat inculpatul M.M. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 40.742.775 lei plus dobânzi le şi penalităţile de întârziere aferente sumei, calculate conform art. 108 - 109 şi art. 114 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal (pct. 1 din rechizitoriu).

2. S-a luat act că partea vătămată M.M.M. nu mai are pretenţii civile faţă de inculpatul C.G. (pct. 2 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului marca M. către inculpatul C.G. (pct. 2 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului M., respectiv a înscrisului intitulat K. (fil.129 vol. III d.u.p.) şi a certificatului (fil.131 vol. III d.u.p.), precum şi a tuturor menţiunilor efectuate şi a documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în procedura de indigenizarea şi înmatriculare a acestui autoturism (pct. 2 din rechizitoriu).

3. Au fost obligaţi în solidar inculpaţii M.M. şi B.M.C. la plata sumei de 14.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri către partea civilă S.S. (pct. 3 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului B., a menţiunilor efectuate şi a documentelor eliberate de R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum şi a actelor subsecvente (pct. 3 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de asigurare I.B. şi s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 3 din rechizitoriu).

4. S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului M., a menţiunilor efectuate şi a documentelor eliberate de R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum şi a actelor subsecvente (pct. 4 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către numitul V.G.P. şi constată că autoturismul a fost predat sus-numitului (pct. 4 din rechizitoriu).

5. A fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 19.932 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri către partea civilă SC B.A. SRL (pct. 5 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 5 din rechizitoriu).

6. S-a dispus anularea documentelor utilizate pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului V., a menţiunilor efectuate şi a documentelor eliberate de R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în cadrul acestor proceduri, precum şi a actelor subsecvente (pct. 6 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către societatea de asigurare L.S. şi s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului D.S., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 6 din rechizitoriu).

7. A fost obligat inculpatul P.O. la plata sumei de 22.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri către partea civilă D.E. (pct. 7 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 7 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de Asigurare I. din Viena-Austria şi s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului T.O., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 7 din rechizitoriu).

8. A fost obligat inculpatul B.M.C. la plata sumei de 20.000 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii, cu titlu de despăgubiri către partea civilă G.D. (pct. 8 din rechizitoriu).

S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul M. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 8 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Societatea de Asigurare Z.I.I. şi s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului K.A., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 8 din rechizitoriu).

9. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 9 din rechizitoriu).

10. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturism ului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 10 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către Grupul de Asigurări G. din Austria şi constată că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 10 din rechizitoriu).

11. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul A. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor sub secvenţe (pct. 11 din rechizitoriu).

S-a dispus restituirea autoturismului către numitul B.L. din Italia şi constată că autoturismul a fost predat reprezentantului acestuia, respectiv numitul G.I. (pct. 11 din rechizitoriu).

12. S-a admis cererea formulată de partea civilă C.H.M. şi s-a dispus restituirea către acesta autoturismului marca V.G. (pct. 12 din rechizitoriu).

A fost obligat inculpatul Z.G.D. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 46.080.979 lei plus dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente sumei, calculate conform art. 108 - 109 şi 114 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal (pct. 12 din rechizitoriu).

13. S-a dispus restituirea autoturismului T.L.C. către societatea A.S. din Italia şi s-a constatat că autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societăţii de asigurare (pct. 13 din rechizitoriu).

14. S-a dispus restituirea autoturismului H., precum şi a cărţii de identitate a autoturismului şi a certificatului de înmatriculare către numitul G.A.Ş. şi s-a constatat că autoturismul a fost predat acestuia de către organele de urmărire penală (pct. 14 din rechizitoriu).

15. S-a dispus anularea înscrisurilor falsificate întocmite referitor la autoturismul M. şi folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, a tuturor menţiunilor efectuate şi documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei în procedura de indigenizarea şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente (pct. 15 din rechizitoriu).

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul C.I. privind restituirea autoturismului M. (pct. 15 din rechizitoriu).

Conform art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea autoturismului M. (pct. 15 din rechizitoriu).

16. A fost obligat inculpatul M.M. la plata despăgubirilor civile către Statul Român - A.N.V., în cuantum de 65.220.440 lei plus dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente sumei calculate conform art. 108 - 109 şi art. 114 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal (pct. 16 din rechizitoriu).

17. S-a dispus restituirea autoturismului M.B. către numitul C.D.M. şi s-a constatat că autoturismul a fost predat acestuia de către organele de urmărire penală (pct. 17 din rechizitoriu).

18. A fost respinsa ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.M.C. privind restituirea autoturismului M. (pct. 18 din rechizitoriu).

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul C.N. privind restituirea autoturismelor M. şi B.

Au fost obligaţi inculpaţii B.M.C. şi M.M. la câte 1000 RON, inculpaţii C.G., P.O., Z.G.D. şi C.I. la câte 500 RON, iar inculpatul C.N. la 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 1 şi alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de cercetarea şi judecarea inculpatului B.D.A. au rămas în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba arabă, în sumă de 20 RON avansat din fondul M.J. şi nu se include în cheltuielile judiciare stabilite în sarcina inculpaţilor.

Hotărând rezolvarea acţiunilor penale prin condamnare sau achitare - in conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) sau (3) după caz - prima instanţă a examinat si apreciat probele strânse la urmărirea penala / administrate ulterior la cercetarea judecătoreasca in condiţiile art. 288-291 C. proc. pen. / cu respectarea garanţiilor procesuale si procedurale privind asigurarea dreptului la apărare prevăzute de art. 6, 70 si 171 C. proc. pen. iar pe aceasta baza faptuala a constatat in fapt si concluzionat in drept următoarele:

Prin rechizitoriul din 4 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie - Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, emis în Dosarul penal nr. 53/P/2002, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

A. B.M.C., in stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001-2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind in special acela de a procura autoturismele si uneori documentele false necesare indigenizarii acestora;

b) inselaciune in convenţii in forma continuata/ cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada 2000-2001 împreuna cu co-inculpatul M.M. sau singur in realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vândut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parţi vătămate, ascunzându-le provenienţa ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vătămata P.C., B., parte vătămata S.S., M., parte vătămata G.D.;

c) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) doua acte materiale descrise la pct. 2 si 12 din rechizitoriu constând in aceea ca subordonat aceluiaşi scop infracţional in anul 2001 la rugămintea inculpatului Z.G. a procurat de la numitul „R. un certificat in alb pe care i l-a trimis inculpatului Z.G. si pe care acesta l-a folosit pentru întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul V.G. iar in anul 2002 a obţinut certificatul de la numitul N.M. pe care i l-a dat inculpatului M.M. in vederea întocmirii formalităţilor vamale pentru autoturismul M. conform înţelegerii cu numitul C.G.;

d) complicitate la infracţiunea de uz de fals prevăzuta de art. 26 rap. la art. 291 C. pen., constând in aceea ca in anul 2001 in vederea înmatriculării autoturismului M. i-a dat inculpatului M.M. acte false de provenienţa ale autoturismului amintit;

e) doua infracţiuni de tăinuire prevăzuta de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. descrise la pct. 6 si 11 din rechizitoriu, constând in aceea ca in luna iunie 2002 a primit in vederea înlesnirii valorificării autoturismul marca A. despre care cunoştea ca provine din savarsirea infracţiunii de furt / iar in anul 2001 luna decembrie a dobândit autoturismul V.G. despre care ştia de asemenea ca provine din savarsirea infracţiunii de furt;

f) conducere pe drumurile publice a unui autoturism având expirate numerele de circulaţie provizorie, infracţiune prevăzuta de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constând in aceea ca a condus autoturismul marca M. in perioada iunie - 22 august 2002 deşi acestui autoturism ii expiraseră numerele de circulaţie provizorie la data de 15 iunie 2002;

B. M.M., in stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind in special acela de a vinde autoturismele după ce in prealabil le indigenizase folosindu-se de acte false;

b) inselaciune in convenţii in forma continuata/ cu consecinţe deosebit de grave prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada 2000 - 2001 împreuna cu inculpatul B.M.C. sau singur in realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vândut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parţi vătămate, ascunzându-le provenienţa ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vătămata P.C., B., parte vătămata S.S., A. neînmatriculat, parte vătămata E.A.;

c) folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu constând in aceea ca in realizarea aceluiaşi scop infracţional folosindu-se de documente false in vara anului 2002 a întocmit formalităţile vamale pentru autoturism in anul 2001 i-a dat numitului M. suma de 68.841.633 lei pentru a plăti taxe vamale in numele sau, cunoscând ca va folosi un certificat fals pentru autoturism in aceeaşi perioada a întocmit formalităţile vamale folosind documente false pentru autoturism in luna mai 2001 i-a dat aceluiaşi M. suma de bani necesara pentru plata taxelor vamale, primita de la C.N. cunoscând totodată ca se va folosi un certificat fals si implicit vor fi eludate taxele vamale pentru autoturism in anul 2001 a întocmit formalităţile vamale folosind un certificat fals si pentru autoturismul A.;

d) fals in înscrisuri sub semnătura privata prevăzuta de art. 290 C. pen. a cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu constând in aceea ca in vederea indigenizarii autoturismului M. a întocmit in fals 3 contracte de vânzare-cumpărare in noiembrie 2000, 13 octombrie 2000 si 15 noiembrie 2000 si / in vederea înmatriculării autoturismului A. l-a determinat pe numitul O.C. sa semneze un contract de vânzare-cumpărare ascunzându-i provenienţa ilicita a autoturismului amintit;

e) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) sase acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 si 16 din rechizitoriu constând in aceea ca a depus la autoritati (S.E.I.P. si R.A.R.) acte false pentru indigenizarea autoturismelor M.; M.C.; A.; V.G.; H.C.; A.;

f) punere in circulaţie a unui autoturism cu numere false de înmatriculare prevăzuta de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, constând in aceea ca a pus in circulaţie autoturismul V.G. căruia iniţial i-a aplicat numărul ce aparţinuse autoturismului M. pe care anterior îl vânduse altei persoane cu acelaşi număr;

C. C.G., in stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind in special acela de a finanţa procurarea autoturismelor sustrase;

b) inselaciune in convenţii prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constând in aceea ca l-a indus in eroare pe numitul M.M. căruia i-a promis ca ii va achita integral preţul avansat de acesta in suma de 60.000 euro/ promisiune mincinoasa in baza căreia partea vătămata a achiziţionat in luna iunie 2002 din Germania pentru inculpat un autoturism marca M. pe care l-a predat inculpatului in România, fara a-i mai achita ulterior diferenţa de preţ de 50.000 euro;

c) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constând in aceea ca a înlesnit întocmirea formalităţilor vamale de către inculpatul M.M. pentru care a procurat in acest scop certificatul fals cat si K. fals modificat in sensul ca atesta nereal ca este proprietarul autoturismului;

d) uz de fals in forma continuata prevăzuta de art. 291 C. pen. aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) doua acte materiale prevăzute la pct. 2 si 4 din rechizitoriu constând in aceea ca in vederea înmatriculării autoturismului M. a depus la S.E.I.P. documente de provenienţa false / iar pentru înmatricularea autoturismului i-a dat inculpatului M.M. acte de provenienţa false;

e) doua infracţiuni de tăinuire prevăzute de art. 221 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. constând in aceea ca in vara anului 2002 a primit in vederea înlesnirii valorificării autoturismul A. cunoscând ca acest bun provine din savarsirea unei infracţiuni de furt/ in luna mai a aceluiaşi an a dobândit autoturismul T.L.C. cunoscând ca provine din furt;

f) nerespectarea regimului armelor si muniţiilor prevăzuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. constând in aceea ca la percheziţia efectuata in domiciliul acestuia au fost descoperite un număr de 22 cartuşe care conform expertizei traseologice efectuate in cauza reprezintă muniţie;

D. C.N., in stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, sprijinind activitatea grupării infracţionale amintite;

b) complicitate la inselaciune in convenţii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. constând in aceea ca a sprijinit activitatea infracţionala a fiului sau C.G. ajutându-l sa-l menţină in eroare pe M.M. promiţându-i ca isi va primi banii si garantându-i mincinos ca amânarea plăţii se datorează unor neînţelegeri familiale, aceasta modalitate mincinoasa de inducere in eroare fiind stabilita anterior in înţelegere cu fiul sau C.G.;

c) nerespectarea regimului armelor si muniţiilor prevăzuta de art. 279 alin. (1) din C. pen., constând in aceea ca la percheziţia efectuata in seiful SC C.I. SRL de la care doar acesta avea cheie a fost găsit un pistol care conform expertizei traseologice este asimilat armelor;

E. P.O., in stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind in special acela de a procura documentele false in vederea indigenizarii;

b) înselaciune in convenţii prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen., fapta descrisa la pct. 7 din rechizitoriu constând in aceea ca in perioada anului 2001 a vândut un autoturism A.. parţii vătămate D.E., ascunzându-i acestuia provenienţa ilicita a bunului amintit;

c) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 9 din rechizitoriu, constând in aceea ca pentru întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul A. a prezentat autoritarilor vamale documente de provenienţa false si certificat fals, plătind taxe vamale in cuantum de 6% in loc de 30% cum era legal;

d) uz de fals in forma continuata prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale descrise la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu, constând in aceea ca in anul 2001 in realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale, pentru indigenizarea autoturismelor A., a depus la autorităţile statului (R.A.R., S.E.I.P.) documente false;

F. C.I., in stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind acela de a se ocupa de indigenizarea autoturismelor sustrase;

b) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la punctul 15 din rechizitoriu, constând in aceea ca a solicitat inculpatului B.M.C. sa se ocupe de indigenizarea autoturismului M., procurat de acesta din Italia, cunoscând ca aceasta operaţiune se face pe baza unor acte false;

c) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa punctul 15 la din rechizitoriu in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând in aceea ca pentru înmatricularea in circulaţie a autoturismului amintit a depus la autorităţile statului (R.A.R.) documente false;

G. Z.G.D., in stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen., constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind acela de a procura documente false in vederea indigenizarii autoturismelor sustrase;

b) inselaciune in convenţii prevăzuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu constând in aceea ca i-a vândut parţii vătămate C.H. autoturismul V.G. ascunzându-i provenienţa ilicita din furt a acestuia, situaţie pe care o cunoştea anterior;

c) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevăzuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) constând in aceea ca pentru întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul sus-menţionat a folosit documente de provenienţa false inclusiv certificatul fals pe baza căruia a achitat taxe vamale de 6% in loc de 30% cat era legal;

d) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 12 la din rechizitoriu, constând in aceea ca pentru înmatricularea autoturismului amintit a prezentat autoritatilor statului (R.A.R. si S.E.I.P.) documente de provenienţa false;

H. B.D.A., in stare de libertate cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de:

a) asociere in vederea savarsirii de infracţiuni prevăzuta de art. 323 alin. (1) C. pen. constând in aceea ca in perioada 2001 - 2002 împreuna cu ceilalţi inculpaţi a făcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat cu traficul ilicit internaţional de autoturisme furate, rolul sau in gruparea infracţionala amintita fiind acela ca se ocupa de procurarea documentelor false pentru înmatricularea autoturismelor sustrase;

b) uz de fals prevăzuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) fapta descrisa pct. 17 la din rechizitoriu constând in aceea ca s-a folosit de documente false la indigenizarea si înmatricularea autoturismului M.B. achiziţionat din Germania de acesta la data de 22 iulie 2002.

Prin actul de sesizare amintit s-a reţinut in esenţă că inculpaţii fac parte dintr-o grupare organizată având ca obiect traficul cu autoturisme furate din străinătate, pentru a căror înmatriculare în România au folosit documente falsificate, iar în anumite situaţii au vândut autoturismele inducându-i în eroare pe cumpărători, cărora nu le-au comunicat faptul că acestea provin din furt sau că au fost indigenizate pe baza unor acte false.

S-a stabilit că traficul s-a realizat în două modalităţi:

A). Autoturismul era vândut în ţară de către proprietar sau împuternicitul acestuia, apoi era declarat ca fiind furat în ţara de origine, proprietarul încasându-şi prima de asigurare, indigenizarea realizându-se cu acte false sau chiar cu actele reale.

În această situaţie, autoturismul a fost lăsat cumpărătorului de bună-credinţă. având în vedere că infracţiunea de înşelăciune s-a săvârşit după ce s-a perfectat vânzarea-cumpărarea autoturismului, autoturismul nefiind obiect material al infracţiunii de înşelăciune, neexistând legătura de cauzalitate directă, necesară pentru existenţa infracţiunii, între acţiunea de vânzare a autoturismului şi paguba produsă în dauna societăţii de asigurare.

B). Autoturismul era sustras din străinătate, introdus în mod ilicit în ţară şi vândut de către inculpaţi prin folosirea de acte false, pentru a ascunde provenienţa ilicită a acestuia.

În această situaţie, autoturismul a fost ridicat de la cumpărător şi restituit părţii vătămate, urmărindu-se respectarea principiului reparării în natură a prejudiciului, care impune ridicarea bunului de la orice terţ, chiar de bună credinţă, întrucât nu i se poate rezerva părţii civile calea unei acţiuni civile separate in revendicare mobiliară împotriva terţului, deoarece acest procedeu ar echivala cu ne soluţionarea acţiunii civile în procesul penal.

S-a reţinut că pentru indigenizarea autoturismelor, care cel mai adesea a constituit condiţia necesară inducerii în eroare, s-au folosit documente de provenienţă străine false, astfel: pentru autoturismele sustrase din Germania, s-au folosit K. (actul de vânzare-cumpărare) şi F. (cartea de identitate a autoturismului); pentru autoturismele furate din Italia, s-au folosit Dicharazione di Vendita (actul de vânzare-cumpărare), Carta di Circolazione (carte de identitate a autoturismului), care face referire şi la numărul de înmatriculare (targa); pentru autoturismele furate din Franţa, s-au folosit Certificat de Cession dun Vehicule (actul de înstrăinare) şi Certificat D Immatriculation;

Conform art. 19 din Decretul nr. 328/1966 (aplicabil în prezenta cauză) orice autovehicul care circulă pe drumurile publice trebuie să fie înmatriculat şi să poarte număr de înmatriculare, eliberându-se un certificat de înmatriculare în care este prevăzut şi numărul de înmatriculare.

Pentru înmatricularea unui autovehicul importat, se parcurg mai multe etape:

I. Se eliberează de către R.A.R. „nota de constatare vamală", care conţine datele tehnice ale autovehiculului, în funcţie de anumite criterii tehnice şi de valoarea autovehiculului, calculându-se taxele vamale:

II. Pentru îndeplinirea formalităţilor vamale este necesar ca titularul mijloacelor de transport sau împuterniciţii legali ai acestuia să prezinte următoarele documente: cerere scrisă către biroul vamal privind îndeplinirea formalităţilor vamale conform regimului vamal solicitat de titular; documente care atestă proprietatea bunului (în original), traduceri legalizate şi fotocopii de pe acestea. Pot exista şi unele cazuri în care proprietatea este menţionată în documentele care atestă caracteristicile tehnice; documente care atestă caracteristicile tehnice ale autovehiculului, originale, traduceri legalizate, fotocopii ale acestora; fotocopii de pe documentele de călătorie; nota de constatare emisă de R.A.R. privind caracteristicile tehnice ale bunului sau cartea de identitate (în fotocopie); documentul în baza căruia se acordă scutirea (de regulă, adeverinţă emisă de M.I. şi M.A.E.); certificatul E.

După verificarea documentului şi confruntarea acestuia cu bunul, se emite chitanţa vamală în baza căruia se reţin documentele în fotocopie, cu excepţia documentului în baza căruia a fost acordat regimul preferenţial, care se reţine în original.

III. Prezentarea autovehiculului la R.A.R. pentru întocmirea .raportului de verificare tehnică în vederea omologării" şi eliberarea CV-ului (cartea de identitate a vehiculului), unde se vor depune următoarele documente: actele de provenienţă ale autoturismului (original şi fotocopii care se vor reţine); copie de pe buletinul de identitate al persoanelor care prezintă autoturismul şi procura în cazul în care nu proprietarul prezintă autovehiculul.

IV. Autovehiculele se înmatriculează permanent la Inspectoratele de Poliţie Judeţene sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în raza cărora proprietarii îşi au domiciliul (sediul) ori reşedinţa, în cazul cetăţenilor români.

Sunt supuse înmatriculării permanente numai autovehiculele omologate pentru circulaţie de către R.A.R., instituindu-se interdicţia omologării pentru circulaţie, de către R.A.R., a autovehiculelor care nu au numere de identificare poansonate de constructor ori când acestea sunt alterate, cu excepţia cazurilor în care poliţia poate stabili provenienţa lor legală.

Proprietarul autovehiculului trebuie să prezinte următoarele documente: fişa de înmatriculare a autovehiculului, semnată de actualul şi fostul proprietar, având completate casetele A, B şi C în cazul primei înmatriculări în România, ori casetele A, B, C, D şi E în cazul în care vehiculul a mai fost înmatriculat în ţară: cartea de identitate a vehiculului prevăzută cu elementele de secretizare aplicate de R.A.R.; anexa la certificatul de înmatriculare, din care să rezulte că autovehiculul are inspecţia tehnică efectuată la staţia R.A.R., documentul nefiind necesar dacă vehiculul nu a mai fost înmatriculat şi este nou; chitanţa de plată a taxei de înmatriculare; dovada de plată a asigurării obligatorii de răspundere civilă; chitanţa de plată a taxei vamale de import sau declaraţia vamală de import; autorizaţia de circulaţie provizorie şi tăbliţele cu numerele provizorii aferente: cartea de identitate a proprietarului.

În vederea trimiterii in judecata a inculpaţilor in cursul urmăririi penale au fost strânse următoarele mijloace de proba: plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, actele de provenienţă ale autoturismelor, relaţiile şi documentele eliberate de Direcţia Generală a Vămilor, R.A.R. şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în legătură cu indigenizarea şi înmatricularea autoturismelor, înscrisurile notariale şi sub semnătură privată referitoare la vânzarea-cumpărarea autoturismelor, relaţiile şi documentele furnizate de Interpol şi Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, constatările tehnico-ştiinţifice, expertizele grafice şi metalo-grafice şi declaraţiile inculpaţilor.

După sesizarea instanţei, s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parti civile a Statului Român - reprezentat de A.N.V. (fila 138, vol. I) şi a SC B.A. SRL (fila 104, vol. I), fiind respinsă ca neîntemeiată cererea in acelaşi sens formulată de numitul C.C.G.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi cei opt inculpaţi, părţile vătămate M.M.M. şi C.H.M., precum şi martorii M.L., M.N., P.M., V.I., B.V., B.G., Z.M., M.I., B.G., M.B.L., P.D., A.G., P.A.N., T.D., B.D., M.D.T. şi K.M. cu privire la ceilalţi martori din acte, instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen., constatând imposibilitatea audierii acestora. Astfel, în urma citării, s-a constatat că aceşti martori nu mai locuiesc la adresele indicate, aşa încât s-au solicitat relaţii de la Inspectoratul Naţional de Evidenţă a Persoanelor şi martorii au fost citaţi la noile adrese, inclusiv cu mandat de aducere, constatându-se fie că nu mai locuiesc nici la aceste adrese şi domiciliul actual nu poate fi indicat, fie că sunt plecaţi în străinătate pe o perioadă nedeterminată, sau că nu se pot prezenta în faţa instanţei din motive medicale].

La solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Secţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog a comunicat relaţii şi documente privind autoturismele ridicate în cursul urmăririi penale, precum şi cu privire la soluţionarea cauzei disjunse (fila 99,120-125, 188-243 vol. I şi fila 48 vol. ll).

În apărarea inculpaţilor, au fost administrate in cauza probe cu înscrisuri pentru inculpaţii B., M., C.G. şi P.O. / respectiv înscrisuri si martori pentru inculpaţii B., Z. şi C.I.

Instanţa, in baza probelor amintite, a reţinut in fapt următoarele:

I. Referitor la autoturismul M.B. (vol. III d.u.p.)

În luna noiembrie 2000, inculpatul B.M.C. a intrat în posesia unui autoturism marca M., care nu era înmatriculat în România, ci avea numere de înmatriculare franceze. Totodată, inculpatul a intrat în posesia celor două chei originale şi a documentelor maşinii, mai puţin certificatul, fiindu-i înmânat şi un contract de cesiune în limba franceză care nu avea rubricile completate şi nu era ştampilat. Inculpatul B. i-a comunicat aceste împrejurări tatălui său - inculpatul M.M. şi i-a predat toate documentele, pentru a se ocupa de indigenizarea şi înmatricularea în România a autoturismului, urmând ca acesta să fie vândut.

In luna ianuarie 2001, partea vătămată P.C. s-a deplasat în Târgul Vitan - Bârzeşti, intenţionând să cumpere un autoturism în numele SC P. SRL. A fost abordat de inculpatul M.M., care i-a oferit spre vânzare autoturismul M. (pe care între timp, îl înmatriculase în România). Partea vătămată a văzut autoturismul şi documentele de înmatriculare prezentate de către inculpat, care nu i-a comunicat că înmatricularea s-a făcut în baza unor acte falsificate, aşa încât a fost de acord să cumpere autoturismul cu suma de 15.000 dolar SUA. De asemenea, P.C. s-a înţeles cu inculpatul M. ca acesta din urmă să se ocupe şi de înmatricularea autoturismului pe numele SC P. SRL, ceea ce s-a şi întâmplat, autoturismul fiind înmatriculat pe numele societăţii comerciale, iar la sfârşitul lunii ianuarie partea vătămată s-a întâlnit în zona G.N. cu inculpatul B.M.C., care i-a dat actele maşinii şi a primit de la partea vătămată vechile numere de înmatriculare.

Ulterior, autoturismul a fost ridicat din posesia părţii vătămate pentru cercetări, astfel încât P.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 dolar SUA.

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

- la data de 17 noiembrie 2000 autoturismul marca M.B. culoare indigo metalizat, a fost prezentat la R.A.R. de către M.M. în vederea omologării, întocmindu-se raportul de verificare tehnică nr. 5932, eliberându-se cartea de identitate a vehiculului;

- la data de 28 noiembrie 2000, inculpatul M.M. a solicitat întocmirea formalităţilor vamale pentru introducerea în ţară a autoturismului M., precizând că a intrat în ţară la data de 16 noiembrie 2000 prin Vama Turnu şi a achitat taxele vamale, eliberându-se chitanţa din 28 noiembrie 2000;

- la data de 24 decembrie 2000, autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui M.M. (fila.25 vol. III, dosar de urmărire penala V).

Pentru indigenizarea autoturismului, M., a depus la autorităţile statului (R.A.R., Vamă, S.E.I.P.): un contract de cesiune conform căruia autoturismul M.B., a fost vândut în data de 15 noiembrie 2000 în Bucureşti de către cetăţeanul francez P.P. şi cetăţeanul român M.M.N. numitului M.M.; certificatul eliberat pe numele numitului M.M. la 15 noiembrie 2000 la „Strasburg - France" (fil. 32, 34 vol. III d.u.p.).

Tot pentru indigenizarea autoturismului, a fost folosită o traducere a unui contract de vânzare-cumpărare auto, conform căruia autoturismul M.B. a fost vândut la preţul de 7000 FRF, în Bissevil Franţa, în data de 13 octombrie 1999, de către P.P. lui M.M. (traducerea fiind legalizată in 11 octombrie 2000 la Biroul Notarului Public V.R.G.) şi o traducere a scrisorii maşinii, legalizată la acelaşi birou notarial, in 11 octombrie 2000 (fil.33, 36 vol. III d.u.p.).

Prin adresa din 24 ianuarie 2003, Biroul Notarial Public - V.R.G., a arătat că aceste legalizări nu figurează în evidenţele biroului, la nr. 3612 din 7 februarie 2000 figurând înregistrată o declaraţie a numitului P.V.M. prin mandatar C.N., autentificat sub nr. 936 din 7 februarie 2000, prin care solicită redobândirea cetăţeniei române, iar la nr. 3613 din 7 februarie 2002 figurează înregistrată o declaraţie a numitului M.V.H., prin mandatar M.A.V., autentificată sub nr. 937 din 7 februarie 2000, prin care solicită redobândirea cetăţeniei române (fil. 67 vol.III d.u.p.).

Verificându-se la Evidenţa Populaţiei, s-a stabilit că nu există nici o persoană cu numele de M.M.N. şi datele de stare civilă din contractul întocmit în Franţa (fii. 113 vol. III d.u.p.).

Prin adresa, transmisă prin Biroul Ofiţerului de Legătură al Poliţiei Naţionale, Ministrul de Interne din Franţa a comunicat că autovehiculul M. a fost reclamat la 30 noiembrie 2000 ca fiind furat din Franţa, împreună cu cartea gri a vehiculului şi permisul de conducere al proprietarului, că certificatului de cesiune a fost întocmit în fals, certificatul de circulaţie a mărfurilor întocmit de către vamă este un fals şi menţiunile sunt fanteziste, iar numele oraşului Strasbourg dactilografiat la baza paginii, prezintă o eroare ortografică, fiind scris „Strasburg" (fil. 11 vol. III d.u.p.).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că autovehiculul a intrat în România la data de 14 noiembrie 2000, iar persoanele cu numele P.P. şi M.M. nu figurează cu intrări sau ieşiri în/din România (fii. 3 vol. III d.u.p.).

La dosar a fost depusă o copie a plângerii formulată de către cetăţeanul francez P.P., actele aferente şi traducerea legalizată conform cărora în data de 18 noiembrie 2000, între 17-19.00, autoturismul împreună cu cartea gri şi permisul de conducere a fost sustras din Remis-Franţa (fii. 13-21 vol. III d.u.p.).

La data de 23 august 2002, în temeiul art. 96 şi urm. C. proc. pen., autoturismul a fost ridicat de către Inspectoratul General al Poliţiei - Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Antidrog, în vederea cercetărilor (fii.51 vol.III d.u.p.).

Prin raportul de expertiză metalografică din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că „seria de identitate, poansonată pe autoturismul marca M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fii. 107-112 vol. III d.u.p.).

Reprezentanţa M.B. a comunicat că autoturismul a fost produs în anul 1999 pentru piaţa franceză şi a fost dotat din fabricaţie cu motorul şi cutia de viteze, având culoare violet metalizat (novoviolet metalizat), tapiţerie din stofă gri şi cutie de viteze mecanică (fil. 28 vol. III d.u.p.).

Prin raportul de expertiză grafică din 22 februarie 2002, s-a concluzionat că semnătura depusă pe raportul de verificare tehnică în vederea omologării, întocmit de R.A.R. la data de 17 noiembrie 2000, la rubrica „persoana care a primit HIV-ul", a fost executată de numitul M.M.; semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare pentru acelaşi vehicul, încheiat la data de 23 ianuarie 2001, la rubrica „semnătura vânzătorului", a fost executată de către numitul M.M.; semnătura depusă pe contractul de vânzare-cumpărare pentru acelaşi autoturism, încheiat la 23 ianuarie 2001 la rubrica „semnătura cumpărătorului", nu a fost executată de numitul P.C., fiind o imitaţie după model, iar semnătura depusă pe chitanţa din 28 noiembrie 2000 emisă de vama Târguri şi Expoziţii privind acelaşi autoturism, nu a fost executată de către numitul M.M. (fil. 96-104 vol. III d.u.p.).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna noiembrie 2000 a venit în România un prieten al său, care locuieşte în Franţa, N.F., acesta oferindu-i spre vânzare un autoturism marca M.B., contra sumei de 8.000 dolar SUA, înmânându-i două chei ale autoturismului şi documentele de provenienţă în limba franceză, mai puţin certificatul, precum şi contractul de cesiune a vehiculului în limba franceză, neavând rubricile completate şi nefiind ştampilat, documente pe care le-a înmânat inculpatului M.M. pentru a se ocupa de întocmirea formalităţilor necesare în vederea înmatriculării autoturismului. În luna ianuarie 2001, după ce inculpatul M.M. a vândut autoturismul, s-a întâlnit cu cumpărătorul în G.N. şi i-a înmânat actele autoturismului, pe care le avea de la inculpatul M.M., (fil. 118 vol. III d.u.p.).

Inculpatul M.M. a recunoscut săvârşirea faptei, arătând iniţial că el a cumpărat autoturismul de la un cetăţean francez cu care a întocmit actul de vânzare-cumpărare (fiind vorba despre tipizatul redactat în limba franceză), precizând că nu este sigur dacă cetăţeanul francez era una şi aceeaşi persoană cu cel menţionat în actele maşinii şi că a primit de la acesta, mai târziu, certificatul. De asemenea, a declarat că el a fost cel care a prezentat maşina la R.A.R. Griviţa în vederea omologării şi că apoi s-a deplasat la Brigada de Poliţie Rutieră pentru înmatriculare, însă nu ştie cine a prezentat actele la vamă pentru indigenizare (fila 120, vol. III dosar de urmărire penală).

Ulterior, inculpatul M. a revenit asupra acestor declaraţii şi a precizat că, în realitate, fiul său B.M.C., a fost cel care a adus autoturismul fără să aibă acte, în afara unui certificat de cesiune necompletat. Pentru a vinde maşina, a dar acest certificat unui anume M. care i-a adus toate actele necesare, fără ca el să ştie că aceste acte sunt false şi i-a plătit lui M. suma de 800 dolar SUA. Acest M. i-a adus inclusiv certificatul, pe baza căruia s-a plătit o taxă vamală de 6% în loc de 30%. Inculpatul M. a recunoscut că el a mers la traducător şi la notar în vederea întocmirii traducerilor legalizate necesare înmatriculării, recunoscând de asemenea că a mers la R.A.R. Griviţa pentru omologare şi a semnat raportul întocmit de R.A.R. Cât priveşte plata taxelor vamale, a precizat că nu s-a prezentat la vamă, iar chitanţa privind achitarea taxelor în sumă de 68.841.633 lei, a primit-o de la numitul M. Inculpatul M. a mai precizat că a vândut autoturismul în data de 23 ianuarie 2001 şi s-a ocupat de înmatricularea pe numele noului proprietar.

În cursul cercetării judecătoreşti, cei doi inculpaţi au revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere, precizând că nu au avut cunoştinţă de împrejurarea că autoturismul are o provenienţă ilicită şi că actele erau false, aşa încât nu se poate susţine că P.C. a fost indus în eroare.

Apărările inculpaţilor au fost înlăturate pe baza declaraţiilor date în cursul urmăririi penale - din care rezultă fără putinţă de tăgadă că au fost pe deplin conştienţi că autoturismul nu are o provenienţă ilicită - in coroborare cu celelalte probe administrate în cauză.

În acest sens cercetările au stabilit ca autoturismul a fost introdus în România la data de 14 noiembrie 2000, fără a se menţiona de către ce persoană, ceea ce duce la concluzia că autoturismul a fost introdus de un cetăţean român şi toate documentele folosite pentru indigenizare sunt false (uneori chiar contradictorii, cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare între un cetăţean francez P.P., un cetăţean român care nu există, respectiv M. şi inculpatul M.M., purtând data de 15 noiembrie 2000 în Bucureşti, şi contractul de vânzare-cumpărare între cetăţeanul francez P.P. şi inculpatul M.M., datat 13 octombrie 1999, Bissevil-Franţa, rezultând că M. a cumpărat autoturismul de două ori).

Aşa cum rezultă din ansamblul probator, atât M.M. cât şi B.M.C. erau buni cunoscători ai procedurilor de indigenizare şi înmatriculare în România a autoturismelor, aspect recunoscut chiar de către inculpaţi, care au declarat că se ocupau de asemenea operaţiuni şi de vânzarea autoturismelor. Rezultă astfel, că în momentul în care au intrat în posesia autoturismului rară să primească şi documentele de provenienţă ci doar cheile originale şi un contract de cesiune redactat în limba franceză dar necompletat şi neştampilat, cei doi inculpaţi au avut nu doar suspiciunea, ci chiar certitudinea că înstrăinarea autoturismului nu se face de către adevăratul proprietar iar completarea contractului de cesiune constituie un fals.

De asemenea, cei doi inculpaţi au avut cunoştinţă despre împrejurarea că indigenizarea şi înmatricularea s-a făcut în baza unor documente falsificate, căci persoana de la care inculpatul B. a cumpărat maşina nu a predat documentelor originale ale autoturismului. Nu s-a dovedit că vreunul dintre cei doi inculpaţi au falsificat aceste documente, însă B. i-a cerut lui M. să se ocupe de înmatriculare, iar acesta din urmă a obţinut documentele falsificate şi ulterior, a fost cel care s-a ocupat de indigenizare şi înmatriculare.

Rezultă astfel, că a fost dovedită atât participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunilor cât şi faptul că aceştia au acţionat cu intenţie directă, deoarece au prevăzut şi au urmărit producerea rezultatului socialmente periculos, acţionând în mod conştient pentru realizarea acestuia.

Participarea inculpaţilor este dovedită atât prin declaraţiile părţii vătămate, care a precizat că a încheiat tranzacţia cu M.M. iar ulterior documentele i-au fost predate de către B.M.C., dar şi prin probele obiective, constând în înscrisurile şi raportul de expertiză grafică, din care rezultă că inculpatul M. s-a ocupat de indigenizare şi înmatriculare. La acestea se adaugă şi declaraţiile inculpaţilor, care conţin anumite elemente contradictorii, ce pun în evidenţă lipsa de sinceritate a acestora, deoarece iniţial M.M. a prezentat o altă variantă, însă ulterior a dat declaraţii în consens cu cele relatate de fiul său B.M.C. Chiar şi în aceste condiţii, declaraţiile inculpaţilor se coroborează cu celelalte mijloace de probă, căci fiecare dintre cei doi inculpaţi relatează aspecte din care rezultă implicarea celuilalt în activitatea infracţională.

În drept, fapta inculpatului M.M., constând în aceea că 1-a indus în eroare pe numitul P.C. cu ocazia vânzării autoturismului, ascunzându-i provenienţa ilicită a acestuia şi faptul că pentru indigenizare au fost utilizate acte false, în scopul obţinerii unui folos material injust constând în preţul autoturismului, aşa încât partea vătămată a fost păgubită cu suma de 15.000 dolar SUA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că, după ce a intrat în posesia autoturismului fără acte de provenienţă complete, a stabilit împreună cu M.M. ca acesta să se ocupe de înmatriculare, cunoscând că indigenizarea se va face în baza unor documente falsificate, în scopul vânzării ulterioare, iar după ce M. a vândut autoturismul s-a întâlnit cu cumpărătorul şi i-a predat documentele de înmatriculare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.M., de a utiliza la R.A.R. şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei documente false în vederea înmatriculării autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, deşi nu era adevăratul proprietar al autoturismului, a semnat în fals contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC P. SRL, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În legătură cu această infracţiune, s-a constatat că în actul de sesizare s-a reţinut că inculpatul ar fi săvârşit trei acte materiale, fiind vorba şi despre falsificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate în Franţa (unul dintre ele cu numitul P.P. şi M.M. în data de 15 noiembrie 2000, altul numai cu P.P. în data de 13 octombrie 1999) / Tribunalul nu a reţinut în sarcina inculpatului aceste două fapte, ce ar constitui acte materiale ale infracţiunii continuate prev. de art. 290 C. pen., deoarece inculpatul a negat săvârşirea acestora, iar din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a fost cel care a falsificat cele două documente.

Fapta inculpatului M.M., constând în aceea că i-a dat numitului M. suma necesară pentru plata taxelor vamale, cunoscând că pentru plata acestor taxe se va folosi un certificat, care va determina plata unei taxe de numai 6%, în locul celei de 30% ce ar fi trebuit plătită, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la utilizarea în faţa organelor vamale de documente falsificate, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat că, aşa cum reiese din înscrisurile ataşate la dosar (contract de vânzare-cumpărare şi documentele de înmatriculare a autoturismului), autoturismul a fost cumpărat de numitul P.C. în calitate de reprezentant legal al SC P. SRL, aşa încât paguba s-a localizat în patrimoniul societăţii şi nu în patrimoniul persoanei fizice, care avea calitatea de asociat al societăţii comerciale deoarece, cele două patrimonii fiind distincte/ ca atare cererea numitului P.C., care s-a constituit parte civilă în nume propriu, a fost respinsa ca neîntemeiata cu motivarea ca are calitate de persoana vătămata in cauza doar societatea comercială/ faţă de cele reţinute, având în vedere împrejurarea că dobândirea autoturismului de către SC P. SRL s-a făcut în condiţiile inducerii în eroare, deoarece reprezentantul societăţii a fost de bună credinţă, Tribunalul nu a dispus anularea menţiunilor referitoare la indigenizarea şi înmatricularea în România a autoturismului, tocmai pentru a proteja buna-credinţă a dobânditorului, dând în acest fel eficienţă unuia dintre principiile privind anularea actelor juridice/ pentru a proceda în această manieră, instanţa a avut in vedere şi împrejurarea că existenţa unei plângeri formulată de către cetăţeanul francez în legătură cu sustragerea autoturismului nu este suficientă pentru a considera că se impune restituirea autoturismului către această persoană/ potrivit relaţiilor furnizate de Interpol, dar şi a celor oferite de Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, a rezultat că autoturismul a intrat în România în data de 14 noiembrie 2000, însă cetăţeanul francez a reclamat că furtul autoturismului a avut loc la o dată ulterioară, respectiv 18 noiembrie 2000, fapt care, unit cu împrejurarea că maşina a fost predată în România împreună cu cele două chei originale şi că cetăţeanul francez a fost despăgubit imediat de către societatea de asigurare, creează suspiciuni că plângerea a fost formulată în mod fraudulos, în scopul obţinerii primei de asigurare/ faţă de cele reţinute, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanţa a dispus restituirea autoturismului către SC P. SRL.

Urmare a menţinerii operaţiunilor de indigenizare, constatând că au fost folosite documente false în baza cărora s-a achitat o taxă vamală de numai 6 %, a fost obligat inculpatul M.M. la plata diferenţei dintre suma achitată şi suma datorată cu titlu de taxe vamale, care, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse de A.N.V., se ridică la 40.742.775 lei (fila 138, vol. II din dosarul instanţei).

Pentru a proceda astfel, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 - 999 C. civ. Este adevărat că infracţiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 este o infracţiune de pericol, care se consumă în momentul în care subiectul activ prezintă documente false în faţa autorităţii vamale. Această împrejurare are relevanţă pentru soluţionarea laturii penale şi pentru stabilirea formei în care a fost săvârşită infracţiunea şi nu exclude posibilitatea producerii unui prejudiciu. Din acest punct de vedere, instanţa apreciază ca neîntemeiată apărarea formulată de inculpaţi, în sensul că A.N.V., ca reprezentant al statului, nu are calitate de parte civilă, aşa încât acţiunea civilă nu poate fi admisă. Aşa cum s-a dovedit, inculpatul M. a utilizat documente false, pe baza cărora s-a calculat o taxă vamală mai redusă decât cea datorată, aşa încât prin acţiunea sa inculpatul a creat un prejudiciu Statului Român, prejudiciu ce constă în diferenţa dintre taxele achitate şi cele datorate.

Având în vedere dispoziţiile art. 108-109 şi art. 114 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, îl va obliga pe inculpat şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente sumei.

II. Referitor la autoturismul M.B., (vol. II d.u.p.):

Numitul M.M.M. a formulat plângere arătând că a fost indus în eroare de către inculpatul C.G., care în luna iunie 2002 l-a rugat să-i faciliteze achiziţionarea unui autoturism marca M. După ce a intrat în posesia autoturismului, inculpatul C.G., sub diverse pretexte, a refuzat să-i dea banii şi în urma insistenţelor sale, inculpatul C.N. i-a spus că-i va da autoturismul, partea vătămată urmând a-i restitui suma de 29.000 euro şi alţi 6.000 euro, ceea ce nu s-a întâmplat.

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

- prin adresa Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că autoturismul a intrat în ţară la data de 20 iunie 2001 (fil. 27 vol. II dosar de urmărire penală);

- prin adresa din 14 octombrie 2002, ofiţerul de legătură al B.N.K. la Ambasada Republicii Federale Germania (numitul U.M.) a comunicat respectivul contract de vânzare-cumpărare (Kaufvertrag) încheiat între C.G. şi firma W., care-l atesta drept proprietar pe C.G. este un fals, că autoturismul D.B. a fost vândut de către patronul firmei W. (numitul R.A.) fără contract scris patronului A.B.H.U.B.B. la preţul de 65.000 euro, preţ care nu a fost achitat integral (fii. 37 vol. II dosar de urmărire penală);

- firma A.B.H.U.B. a vândut autoturismul firmei Ş.E.G., iar aceasta la data de 11 iunie 2002 a vândut autoturismul firmei germane B.A.G., al cărei asociat este M.M.M. (fii. 62 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 16 ianuarie 2003, ofiţerul de legătură german a predat la Inspectoratul General al Poliţiei - Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, documentaţia privind stingerea litigiului civil între firmele germane W.M.W. şi A.B.H.U.B.G. având ca obiect achiziţionarea autoturismului marca M.B., prin achitarea prejudiciului (fii. 43-60 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 13 iunie 2002, B.A.G. a trimis prin fax o factură pro formă I. cu datele tehnice ale autoturismului şi preţul de 77.129 euro, pe care inculpatul C.G. a semnat-o şi retransmis-o firmei germane;

- la data de 15 iulie 2002, s-a emis de către R.A.R. nota de constatare vamală pentru vehicule nr. 14247 (fil. 77 vol. II dosar de urmărire penală);

- la data de 16 iulie 2002, s-a întocmit raport de verificare tehnică în vederea omologării, eliberându-se C.I.V.-ul, deşi nu se plătiseră taxele vamale (fil. 81 vol. II dosar de urmărire penală).

La R.A.R. s-au depus copii de pe I.Z., eliberat de autorităţile germane la 24 iunie 2002, Kaufvertrag-ul falsificat conform căruia C.G. a achiziţionat autoturismul la 29 iunie 2002 în Frankfurt de la firma W.M.W.G. la preţul de 35.000 euro, copie de pe buletinul lui C.G. (fii. 78 - 79, 82 vol. II dosar de urmărire penală).

În data de 26 iulie 2002, s-a eliberat chitanţa vamală din 26 iulie 2002, conform căreia C.G. plătit suma de 127.350.267 lei reprezentând taxe vamale pentru autoturismul M.B. (fil. 5, vol. II dosar de urmărire penală).

De la Direcţia Generală a Vămilor - Vama Antrepozite Bucureşti s-au ridicat: o procură prin care C.G. îl împuternicea pe M.M. să-i reprezinte la autorităţile vamale pentru plata taxelor vamale, la S.E.P.I. în vederea înmatriculării la Primăria Sector 3 în vederea înscrierii autovehiculului în evidenţele fiscale; cererea pentru aprobarea întocmirii formalităţilor vamale de import definitiv pentru un autovehicul; proces-verbal de contravenţie din 26 iulie 2002; traduceri ale contractului de vânzare-cumpărare din limba germană; copie de pe buletinul de identitate al numitului M.M.; certificatul care atestă că exportul s-a realizat la data de 29 iunie 2002 (fil. 1-15, 89,97 şi 99 vol. II, dosar de urmărire penală).

La data de 29 iulie 2002, autoturismul a fost înmatriculat pe numele inculpatului C.G., eliberându-se certificatul înmatriculare şi anexa la certificatul de înmatriculare, precum şi fişa de înmatriculare în baza actelor false depuse.

Prin raportul de expertiză din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că, poansonată pe autoturismului M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei.

Prin adresa din 11 aprilie 2003, Direcţia Generală a Vămilor a comunicat că certificatul este fals şi că înţelege să recalculeze drepturile de import care se ridică la 166.798 416 lei.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată a declarat că, potrivit înţelegerii, C.G. i-a trimis din Germania o ofertă în data de 13 iunie 2002 ora 17.56, prin fax, în care-i descria autoturismul şi preciza valoarea acestuia, respectiv 77.129 euro. La data de 14 iunie 2002 ora 11.00, inculpatul C.G. a restituit oferta şi consimţământul său de a achiziţiona autoturismul M., an de fabricaţie 2002, ulterior trimiţându-i copii după paşaport şi împuternicire pentru numitul K.M. pentru a aduce autoturismul în România. În vederea achiziţionării autoturismului, inculpatul C.G. i-a dat părţii vătămate M.M. suma de 29.000 dolar SUA, autoturismul fiind adus în ţară de partea vătămată şi predat, cartea de identitate a autoturismului rămânând la partea vătămată drept garanţie că îi va remite diferenţa de 50.000 euro. Partea vătămată a menţionat că în timp ce se afla la el în vizită cu R., inculpatul C.G. i-a cerut actul original al autoturismului, motivând că este necesar pentru a-l prezenta în cazul unui control al poliţiei întrucât face dovada că autoturismul nu este sustras, partea vătămată dându-i acest document.

Partea vătămată a precizat că a achiziţionat autoturismul de la firma E., cu suma de 60.000 euro, autoturismul fiind fabricat în S.U.A. sub licenţa M., neavând certificat, iar în legătură cu Kaufertrag-ul care atesta faptul că C.G. este proprietarul autoturismului a declarat că este un fals, la rubrica care arăta cine este cumpărătorul a fost trecut numele firmei pe care a fost înmatriculat autoturismul, iar suma de 35.000 euro nu este reală, un astfel de autoturism neputând fi vândut cu o astfel de sumă, având în vedere şi îmbunătăţirile aduse (fil. 151 şi 157 vol. II dosar de urmărire penală).

Numitul K.M. a declarat că în vara anului 2002 numitul M.M. l-a rugat să aducă de la firma sa din Germania un autoturism marca M., dându-i o procură notarială prin care inculpatul C.G. îl împuternicea să-l reprezinte în faţa tuturor organelor competente în vederea efectuării formalităţilor necesare pentru aducerea autovehiculului în ţară. Acesta a precizat că a adus autoturismul în ţară şi i l-a dat lui C.G. în Piaţa A.I., în prezenţa lui M., care a reţinut documentele de însoţire ale autoturismului (fil. 168 vol. II dosar de urmărire penală).

Numitul S.A. a declarat că, în luna iunie 2002, era împreună cu M.M.M., când acesta s-a întâlnit cu numitul C.G., care i-a dat suma de 29.000 dolar SUA, rugându-l să urgenteze achiziţionarea autoturismului, iar peste o lună, în parcarea de la complexul C. a văzut autoturismul M., culoare argintie, cu numere de export de Germania (fil.169 vol. II dosar de urmărire penală).

Numita S.E.R. a declarat că a fost prezentă când i-a fost dat autoturismul lui C.G. în Piaţa A.I., iar ulterior în timp ce se afla în vizită la M., a venit şi numitul C.G. care i-a cerut să-i dea actele autoturismului întrucât fusese oprit în trafic de către lucrătorii de poliţie, M. înmânându-i actele solicitate (fii. 171 vol. II dosar de urmărire penală).

Fiind audiat, inculpatul C.G. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor, arătând că nu s-a stabilit o dată fixă de plată, însă după ce a fost adusă maşina, a discutat cu M. să-i schimbe bordul şi să-i aducă o serie de îmbunătăţiri, urmând să-i dea diferenţa de bani ulterior (fii. 178 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că inculpatul C.G. l-a rugat să se ocupe de indigenizarea autoturismului dându-i următoarele acte: I.Z. pentru autoturismul marca D.C.; „Kaufvertrag"-ul încheiat la 29 iunie 2002; „Fahrzeugbrief", cartea de identitate, pe care i le-a dat tatălui său M.M., acesta spunându-i că pentru indigenizare are nevoie de un certificat. Inculpatul C.G. i-a cerut să-i facă rost de un astfel de certificat, fiind dispus să plătească orice sumă de bani. Conform înţelegerii cu inculpatul C.G., inculpatul B.M.C. a „cumpărat" un certificatul de la un anume N., contra sumei de 2.000.000 lei şi apoi i l-a dat inculpatului M.M., căruia i-a spus de unde îl avea, acesta precizând că-l va folosi la autoritatea vamală.

Inculpatul B. a menţionat că inculpatul C.G. i-a spus că a achiziţionat autoturismul de la un cetăţean arab căruia i-a dat în avans suma de 35.000 euro şi nu vrea să-i mai achite diferenţa până la 86.000 euro, dându-i actele autoturismului, mai puţin Brief-ul/Fahrzeugbrif, act pe care, ulterior, după ce i-a spus că nu poate indigeniza autoturismul fără acesta, i l-a adus în original, menţionându-i că i l-a dat E. (cetăţeanul arab) căruia i-a spus că l-a oprit poliţia şi că există suspiciunea că autoturismul este furat, cu această ocazie dându-i şi un contract de vânzare-cumpărare redactat în limba germană în care se specifică că a achiziţionat autoturismul contra sumei de 35.000 euro (fii. 172 şi 199 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că s-a ocupat de întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul M., folosind pentru diminuarea taxelor vamale un certificat, fals, plătind 6% din valoarea autoturismului în loc de 30% cât ar fi plătit dacă nu ar fi folosit acel certificat (fii. 176 vol. II dosar de urmărire penală).

Audiată în faţa instanţei, partea vătămată a precizat că era prieten cu inculpatul C.G. şi acesta l-a rugat să-i facă rost de un autoturism M., inculpatul a fost de acord cu oferta pe care i-a trimis-o prin fax şi a stabilit cu acesta să-i vândă autoturismul, iar inculpatul i-a dat un avans de 40.000 dolar SUA înainte de a intra în posesia maşinii, fără să întocmească un contract de vânzare-cumpărare sau documente justificative referitor la plata avansului. Maşina a fost adusă în România de un cunoscut de-al său, mandatat de inculpatul C.G. şi personal i-a predat inculpatului cartea de identitate, asigurarea internaţională şi p cheie, iar el a păstrat o cheie şi cartea de identitate germană, tară să stabilească cu inculpatul că urmează să i le predea în momentul achitării integrale a preţului. De altfel, cea de-a doua cheie şi cartea de identitate i le-a predat inculpatului a doua zi după ce i-a dat autoturismul.

Referitor la discuţiile pe care le-a purtat cu inculpatul C.N., partea vătămată a susţinut că a vorbit cu acesta numai despre restituirea avansului pe care l-a primit de la C.G. şi că tatăl lui G. nu ştia că acesta îi dăduse şi o a doua tranşă de 11.000 dolar SUA cu titlu de avans. Partea vătămată a mai declarat că a aflat de la rudele sale din România că inculpatul C.G. a fost arestat şi neştiind ce să facă in această situaţie, pentru că inculpatul nu-i achitase diferenţa de preţ, a mers la poliţie, unde a formulat o plângere solicitând să i se restituie autoturismul sau să i se plătească diferenţa de bani. înainte de a merge la poliţie, a contactat familia inculpatului şi a discutat cu mama acestuia, care a confirmat că fiul său este arestat şi şi-a manifestat disponibilitatea de a plăti suma datorată de C.G. (fila 183 vol. I dosar instanţă).

De asemenea, partea vătămată a depus la dosar un înscris autentificat din 19 august 2003 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi B.E. şi B.S.C., din care rezultă că între M.M.M. şi C.G. s-a încheiat un contract de tranzacţie, în sensul ca M.M.M. a vândut numitului C.G. autoturismul M. în data de 13 iunie 2002, iar în data de 20 august 2003 a primit diferenţa de preţ de 20.000 dolar SUA, aşa încât s-au stins toate drepturile litigioase cu privire la acest autoturism (fila 89 vol. I dosar instanţă).

În drept, faţă de cele reţinute, Tribunalul constată că fapta inculpatului C.G. nu constituie infracţiunea de înşelăciune, fiind vorba despre un litigiu civil, care a fost stins prin tranzacţie, conform voinţei părţilor.

Astfel, din probele administrate a rezultat că inculpatul C.G. nu a plătit părţii vătămate diferenţa de preţ pentru autoturism (convenit la suma de 76.000 euro), ci a achitat numai 40.000 euro, rămânând de plată 37.000 euro.

Contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în momentul în care inculpatul a acceptat oferta de vânzare şi acceptarea ofertei a ajuns la cunoştinţa părţii vătămate, atât oferta de vânzare cât şi acceptarea fiind comunicate prin e-mail.

Nici anterior acestui moment, nici ulterior, inculpatul nu a făcut alte afirmaţii, în afară de a promite părţii vătămate că-i va plăti diferenţa de preţ. Această promisiune nu are prin ea însăşi un caracter fraudulos şi nu intră sub incidenţa legii penale, constituind în fapt esenţa contractului de vânzare-cumpărare, mai precis obiectul unui asemenea contract, fiind vorba despre obligaţia cumpărătorului de plată a preţului. Nerespectarea acestei obligaţii de către cumpărător atrage o sancţiune civilă, în sensul că vânzătorul are posibilitatea de a solicita printr-o acţiune civilă achitarea restului de preţ, sau, în cazul în care consideră oportun, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare. Pe cale de consecinţă, nu se poate susţine că această promisiune constituie ceea ce art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), incriminează ca „prezentarea ca adevărată a unui fapte mincinoase sau ca mincinoase a unei fapte adevărate", sau că promisiunea a fost determinantă pentru partea vătămată la încheierea contractului, după cum nu se poate susţine că inculpatul a indus în eroare partea vătămată cu ocazia executării contractului.

Rezultă astfel, că fapta inculpatului constă numai în nerespectarea unei convenţii civile, fără a avea un caracter fraudulos, aşa încât nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului.

Prin actul de sesizare a fost trimis în judecată şi inculpatul C.N. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, în sensul că l-a ajutat pe inculpatul C.G. să inducă în eroare pe numitul M.M.M. Potrivit declaraţiilor date de partea vătămată, coroborate cu declaraţiile celor doi inculpaţi, numitul C.N. nu avea cunoştinţă de preţul convenit de fiul său C.G. cu partea vătămată M.M.M., mai mult fiul său nu i-a comunicat acest preţ şi a achitat părţii vătămate suma de 11.000 euro, fără ştiinţa tatălui său, iar C.N. a discutat de două ori cu partea vătămată, după plata avansului şi predarea autoturismului. Prima dată, l-a asigurat pe M.M.M. că fiul său îi va plăti restul de preţ, în caz contrar urmând să-l plătească chiar el şi a doua oară, când a refuzat să mai stea de vorbă cu partea vătămată şi l-a dat afară din birou pe fiul său, spunând că s-a certat cu acesta.

Fapta inculpatului C.N., astfel cum a fost dovedită, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la infracţiunea de înşelăciune. În primul rând, nu s-a demonstrat că numitul C.G. l-a indus în eroare pe numitul M.M.M., iar în al doilea rând, nu s-a dovedit că inculpatul C.N. a acţionat cu intenţia de a-l sprijinii în vreun fel pe fiul său în acţiunile sale de inducere în eroare a părţii vătămate.

Drept urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului C.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Cât priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de 29 iunie 2002 în Frankfurt, potrivit căruia C.G. a cumpărat autoturismul de la firma W., instanţa constată că acest contract este fals. în primul rând, partea vătămată M.M.M. a declarat că la momentul la care l-a vândut lui C.G., autoturismul era deţinut de firma sa, aspect confirmat şi prin documentele ataşate la dosar prin intermediul Interpol. În al doilea rând, M.M.M. a negat că i-a predat numitului C.G. un asemenea contract, iar declaraţiile acestuia se coroborează cu declaraţiile inculpatului B., care a afirmat că C.G. dorea să înmatriculeze autoturismul însă nu avea un contract de vânzare-cumpărare, iar ulterior, când i-a predat actele pentru înmatriculare, i-a înmânat şi un asemenea contract încheiat în Germania. În al treilea rând, aşa cum reiese din conţinutul procurii autentificate, dar şi din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului K.M., C.G. l-a împuternicit pe acesta din urmă numai să îi aducă autoturismul în România, fără să-i dea mandat pentru a-l reprezenta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. În plus, contractul de vânzare falsificat este datat 29 iunie 2002, pe când procura dată de C.G. numitului K.M. este ulterioară, fiind autentificată în data de 5 iulie 2002.

Pe de altă parte, din toate probele administrate, inclusiv declaraţiile date de inculpat, reiese că acesta a cumpărat autoturismul de la partea vătămată M.M.M. şi nu de la o altă societate comercială.

Faţă de cele reţinute, se constată că acest contract a fost obţinut de numitul C.G. după ce autoturismul i-a fost predat în România de către partea vătămată împreună cu o cheie şi o parte din documente.

De asemenea, pentru înmatricularea autoturismului în scopul de a plăti o taxă vamală mai redusă, C.G. avea nevoie de un certificat în baza căruia putea beneficia de reducerea taxelor vamale de la 30% la 6%. Deşi autoturismul era fabricat în S.U.A., aşa încât un asemenea certificat nu putea fi utilizat (scopul său fiind acela de a atesta că autoturismul este fabricat în Comunitatea Europeană), C.G. i-a cerut inculpatului B. să-i procure un asemenea certificat fals. B. l-a procurat şi l-a predat (împreună cu celelalte documente primite de la C.G.), inculpatului M.M., pe care C.G. l-a împuternicit să se ocupe de înmatriculare.

Aceste împrejurări sunt dovedite chiar prin declaraţiile inculpaţilor. Astfel, B.M.C. a susţinut că C.G. dorea să înmatriculeze autoturismul, dar nu avea un contract de vânzare-cumpărare şi avea nevoie de un certificat, deoarece a spus că nu este de acord să plătească taxele vamale de 16.000 dolar SUA. Iniţial, G. a sunat pe cineva şi a obişnuit promisiunea procurării unui asemenea certificat în termen de 2 zile. Ulterior, G. i-a comunicat că nu a rezolvat şi l-a rugat pe B. să-i facă rost de un asemenea certificat. B. l-a obţinut de la numitul N. şi a observat că certificatul purta ştampila vămii şi era datat 29 iunie 2002, deşi îl primise în data de 18 sau 19 iulie 2002, aspecte pe care i le-a comunicat inculpatului C.G., care a fost de acord ca acest certificat să fie utilizat pentru plata taxelor vamale. Toate aceste lucruri le-a comunicat şi numitului M., căruia i-a predat toate documentele autoturismului pe care le primise de la G., iar M. a spus că nu e nici o problemă şi s-a ocupat de înmatriculare fiind împuternicit în acest sens de către G. Inculpatul B. a recunoscut că el a fost cel care a prezentat maşina la R.A.R., iar inculpatul C.G. a fost cel care a ridicat cartea de identitate (fila 172 şi 199 vol. II d.u.p. şi fila 71 vol. II dosar instanţă).

Inculpatul M.M. a recunoscut că în baza procurii dată de C.G. s-a ocupat de indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, că el a fost cel care s-a prezentat la vamă şi a plătit taxele, utilizând certificatul, astfel încât a achitat o taxă de numai 6% in loc de 30% cât ar fi trebuit, precizând că ulterior a dat toate actele fiului său B.M.C. (fila 176 vol. II dos.urm.pen.).

Inculpatul C.G. a declarat că B. s-a oferit să-i procure un certificat, lucru cu care a fost de acord, că l-a împuternicit pe M. să efectueze formalităţile de indigenizare şi că M. este cel care i-a înmânat contractul fals, ce a fost completat de către acesta şi apoi semnat atât de către el cât şi de către M. (fila 178 vol. II dup). Ulterior, inculpatul C.G. a revenit asupra acestei declaraţii, a precizat că nu ştie nimic despre certificatul şi că acel contract l-a primit de la M. fiind deja completat (fila 195 vol. II dup). Această ultimă declaraţie vine în contradicţie nu numai cu primele declaraţii date de către inculpatul C.G., ci şi cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi, aşa încât rezultă, fără dubiu, că inculpatul C.G. a avut cunoştinţă şi chiar a solicitat obţinerea certificatului falsificat, cunoscând de asemenea că acesta va fi utilizat pentru plata taxelor vamale.

Faţă de cele reţinute, se constată că nu se poate aprecia că inculpatul C.G. a fost în eroare de fapt cu privire la valabilitatea documentelor, aşa încât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.M., care în vederea indigenizării autoturismului M., a prezentat autorităţilor vamale un document de provenienţă fals (contractul de vânzare cumpărare datat 29 iunie 2002) şi certificatul falsificat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului C.G., constând în aceea că, după obţinerea celor două documente false (contract de vânzare-cumpărare întocmit la 29 iunie 2002 în Frankfurt şi certificat) le-a înmânat inculpatului B., pentru ca acesta să le predea inculpatului M.M., care urma să le utilizeze la organele vamale în vederea indigenizării autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că a obţinut certificatul pe care, conform înţelegerii cu inculpatul C.G., l-a înmânat inculpatului M.M. care a întocmit formalităţile vamale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., pe motiv că în vederea înmatriculării autoturismului a depus la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei documente false.

Din actele şi lucrările dosarului, reiese că inculpatul C.G. s-a prezentat numai la R.A.R., de unde a ridicat cartea de identitate a maşinii, fără să existe probe în sensul că s-ar fi prezentat în faţa altor autorităţi pentru îndeplinirea formalităţilor de indigenizare şi înmatriculare, formalităţi care au fost îndeplinite de inculpatul M.M.

Astfel, inculpatul C.G. a negat în mod constant această împrejurare, declaraţia sa fiind susţinută de celelalte probe. Astfel, din documentele eliberate de R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, nu rezultă că inculpatul s-ar fi prezentat în faţa acestor autorităţi, potrivit procurii autentificate inculpatul l-a împuternicit în acest sens pe M.M., iar acesta din urmă a recunoscut că s-a ocupat de indigenizare şi înmatriculare.

Drept urmare, se constată că fapta inculpatului C.G., care a predat documentele false pentru ca acestea să fie folosite în faţa autorităţilor statului, (altele decât Direcţia Generală a Vămilor, faptă pentru care s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997), nu corespunde elementului material al infracţiunii de uz de fals, aşa cum s-a precizat în rechizitoriu, ci constituie acte corespunzătoare formei de participaţie a complicităţii, fiind vorba despre infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 291 C. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă, se va lua act că partea vătămată M.M.M. nu mai are pretenţii civile faţă de inculpat.

Având în vedere tranzacţia încheiată între partea vătămată şi inculpat, constatând că acesta din urmă este proprietarul autoturismului pe care l-a dobândit în baza unui contract de vânzare-cumpărare cu titlu oneros, operaţiunea de vânzare-cumpărare fiind valabilă din punct de vedere al legii civile, în conformitate cu disp. art. 169 C. proc. pen., va admite cererea inculpatului şi va dispune restituirea autoturismului către acesta.

Se constată astfel că obţinerea şi utilizarea contractului de vânzare-cumpărare şi a certificatului, care erau falsificate, sunt ulterioare convenţiei civile încheiată între M.M.M. şi C.G. şi nu afectează valabilitatea acesteia, însă aceste înscrisuri falsificate au afectat formalităţile de indigenizare şi înmatriculare a autoturismului în România, pe numele inculpatului C.G. Altfel spus, inculpatul este şi va rămâne proprietarul autoturismului, dar înmatricularea maşinii pe numele său nu este valabilă. Drept urmare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanţa va dispune anularea înscrisurilor falsificate dar şi a tuturor menţiunilor efectuate şi a documentelor emise de către R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a persoanei în procedura de indigenizare şi înmatriculare a autoturismului marca M.

Pe cale de consecinţă, instanţa reţine că diferenţa de taxe vamale solicitată de A.N.V., nu se mai datorează, aşa încât nu poate fi admisă cererea de despăgubiri, căci instanţa a dispus anularea tuturor operaţiunilor de indigenizare şi înmatriculare efectuate pe baza actelor falsificate.

Inculpatul are posibilitatea să solicite înmatricularea acestui autoturism în mod legal şi să plătească taxele vamale aferente, urmând ca la calcularea acestor taxe să se aibă în vedere taxa de 6% deja achitată.

III. Referitor la autoturismul B. (vol. III d.u.p.)

Fără să se poate stabili cu exactitate în ce mod, în luna ianuarie 2001 inculpaţii B.M.C. şi M.M. au intrat în posesia autoturismului, precum şi în posesia uneia dintre cheile autoturismului, fără să primească documentele de provenienţă originale, în afara unui permis de circulaţie emis pe numele B.E., permis anulat în data de 9 ianuarie 2001.

Cei doi inculpaţi au stabilit ca M.M. să se ocupe de obţinerea documentele necesare indigenizării şi înmatriculării, iar ulterior să-l vândă.

Autoturismul a rămas tot timpul în posesia celor doi inculpaţi, iar inculpatul M.M. a obţinut mai multe documente falsificate, respectiv un contract de vânzare-cumpăr are încheiat la Zurich în data de 7 ianuarie 2001 conform căruia autoturismul a fost cumpărat de către numitul C.S., un alt contract încheiat în aceleaşi condiţii cu deosebirea că figura ca şi cumpărător numita M.L. (fiica inculpatului M.M.), precum şi un certificat. Folosind aceste documente falsificate şi folosindu-se de mai multe persoane (C.S., V.I. şi M.L.), inculpatul M.M. a obţinut mai întâi înmatricularea provizorie a autoturismului pe numele fiicei sale şi apoi pe numele lui V.I., iar în final pe numele său.

În luna martie 2001, partea vătămată S.S. a văzut autoturismul condus de inculpatul B.M.C. şi convenit cu B. şi cu M. să-l cumpere cu suma de 14.500 dolar SUA, inculpaţii ascunzându-i provenienţa incertă a maşinii, precum şi faptul că a fost înmatriculată pe baza unor documente false.

Pentru că autoturismul figura ca fiind furat din Belgia, organele de poliţie l-au ridicat din posesia părţii vătămate, care a formulat plângere penală şi s-a constituit parte civilă cu suma de 14.500 dolar SUA, reprezentând preţul pe care l-a plătit.

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că autoturismul a ieşit din ţară la data de 14 ianuarie 1998, iar B.E. nu figurează cu intrare/ieşire în/din România (fii. 132, vol. III, dosar de urmărire penală).

- a fost depusă copia plângerii cetăţeanului american K.R., conform căruia în noaptea de 3 ianuarie 2001 autori necunoscuţi i-au sustras autoturismul marca B., proprietatea societăţii I., din documentele anexate plângerii rezultând că autoturismul, culoare gri (fii. 5, 8, 36 vol. III dosar de urmărire penală).

- Primăria Sectorului 3 Bucureşti - Direcţia de Venituri Impozite şi Taxe Locale a comunicat prin adresa din 10 iulie 2001 că autoturismul B. şi capacitate cilindrică, figurează ca dobândit la data de 27 martie 2001 şi radiat la data de 2 mai 2001, pe numele M.M., din Bucureşti, sector 3 (fil. 142 vol. III dosar de urmărire penală).

- M.I. - Direcţia Generală de Evidentă Informatizată a Persoanei a comunicat prin adresa din 22 februarie 2002 că autoturismul marca B. a fost înmatriculat la 9 martie 2001, pe numele lui V.I. din Costeşti Argeş, şi radiat pentru vânzare la 6 aprilie 2001 (fii. 146 vol. III dosar de urmărire penală).

- de la R.A.R. s-au efectuat copii xerox de pe chitanţa vamală din 12 noiembrie 2001, conform căreia C.S. a plătit suma de 73.497.202 lei cu titlu de taxe vamale pentru autoturismul B., culoare gri metalizat; nota de constatare nr. 2212 din 16 februarie 2001 pentru acelaşi autoturism; permisul de circulaţie pe numele B.E. pentru acelaşi autoturism, (fii. 150 vol. III dosar de urmărire penală);

- de la Direcţia Generală a Vămilor au fost ridicate copii de pe următoarele acte: permis de circulaţie vehicul, pentru autoturismul menţionat pe numele B.E., cetăţean elveţian, anulat la 09 ianuarie 2001 (fii. 154 vol. III dosar de urmărire penală);

- contract de vânzare-cumpărare pentru acelaşi vehicul care-l atesta ca fiind cumpărător pe numitul C.S., cetăţean moldovean (fii. 156 şi 158, vol. III dosar de urmărire penală);

- certificatul pe numele C.S., care poartă o ştampilă a autorităţilor elveţiene cu data de 11 ianuarie 2001 (fil.166 vol. III, dosar de urmărire penală);

- delegaţie prin care C.S. îl împuternicea pe M.M. să se ocupe de formalităţile vamale (fii. 172, vol. III dosar de urmărire penală);

- prin adresa din 05 septembrie 2001 Direcţia Generală a Vămilor a comunicat că certificatul din 11 ianuarie 2001, aferent chitanţei vamale din 21 februarie 2001, a fost vizat cu o ştampilă falsificată (fii. 179 vol. III dosar de urmărire penală).;

- de la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a fost ridicat un contract de vânzare-cumpărare prin care C.S. vindea autoturismul la data de 21 ianuarie 2001 numitei M.L., aceasta la data de 22 ianuarie 2001 solicitând eliberarea unei autorizaţii de circulaţie provizorie pe 30 de zile, pentru autoturismul B., de la Serviciul de Evidentă Informatizată a Persoanei (fii. 218 vol. III dosar de urmărire penală);

- a fost ridicat un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia la data de 08 martie 2001 C.S. a vândut autoturismul lui V.I. la preţul de 200.000.000 lei, eliberându-se la 19 februarie 2001, autoturismul înmatriculându-se la data de 8 martie 2001 pe numele lui V.I.; la data de 9 aprilie 2002 a fost înmatriculat pe numele lui M.M., iar la data de 3 mai 2001 pe numele părţii vătămate S.S., cu acelaşi număr (fii. 223, vol. III dosar de urmărire penală).

Tot la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a fost ridicată o procură prin care C.S. îl împuternicea pe S.M. să înmatriculeze (radieze) autoturismul B; procura fiind autentificată în 28 februarie 2001 la Biroul Notarial - A.D., de către notarul public R.D.

Prin adresa din 14 august 2002 notarul a comunicat că în evidentele biroului, la numărul de autentic solicitat figurează un alt act (fii.227, 229 - 231, vol. III dosar de urmărire penală).

Partea vătămată a predat un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturismul B., încheiat între aceasta şi B.M.C., care atestă că autoturismul a fost vândut la preţul de 14.000 dolar SUA, achitaţi în două tranşe: 11.500 avans şi 2.500 după înmatriculare (fil. 249, vol. III dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 14 martie 2003 s-a concluzionat că:

1. Chitanţa vamală din 21 februarie 2001 emisă de Vama Olteniţa privind autoturismul marca B., nu a fost semnată la rubrica „călător oficiant PTT" de către M.M.;

2. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 16 februarie 2001, privind autoturismul marca B., este semnat la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul de către M. (M.) L.;

3. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 8 martie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către C.S., ale cărei semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

4. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 8 martie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de către V.I., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

5. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 21 februarie 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către C.S.;

6.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 21 februarie 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de către M. (M.L.), ale cărei semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

7.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 23 aprilie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către M.M., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

8.Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca B. încheiat la data de 23 aprilie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de către S.S., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

9. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculat la data de 6 aprilie 2001, nu este semnată la rubrica „vânzător" de V.I.;

10. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculat la data de 6 aprilie 2001, nu este semnată la rubrica „cumpărător" de M.M.;

11. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca B. înmatriculat la data de 2 mai 2001, este semnată la rubrica „vânzător" de M.M.;

12. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca B., înmatriculată la data 02 mai 2001, este semnată la rubrica „cumpărător" de S.S., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie (fii. 263-277 vol. III, dosar de urmărire penală).

Prin actul constatator din 05 septembrie 2001 Direcţia Generală a Vămilor a comunicat că certificatul a fost vizat cu o ştampilă falsificată (fii. 128, vol. III, dosar de urmărire penală).

Conform declaraţiei părţii vătămate, în luna martie 2001, l-a văzut pe inculpatul B.M.C. cu un autoturism B., pe care i l-a oferit spre vânzare cu suma de 16.500 dolar SUA, dar după ce au discutat despre performanţele tehnice ale autoturismului, s-a înţeles şi cu inculpatul M.M., tatăl lui B.M.C., la preţul de 15.000 dolar SUA, urmând ca acesta să se ocupe de înmatricularea autoturismului. Partea vătămată a precizat că ştia că M. se ocupă de vânzarea autoturismelor. În data de 16 iunie 2002, fiind pe P.G., a fost oprit de un echipaj de poliţie care, după verificarea autoturismului, i-a comunicat că figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat din Belgia în ianuarie 2001, situaţie în care l-a sunat pe M.M., care l-a asigurat că poate circula pe teritoriul României, iar la sfârşitul lunii aprilie i-a oferit un J. a o sumă de bani în schimbul B., dar nu l-a mai despăgubit (fii. 306-329, vol. III dosar de urmărire penală).

Inculpatul B. a declarat că a cumpărat maşina împreună cu M.M. din târgul V.B., cu o cheie şi un certificat de înmatriculare, că s-a ocupat de obţinerea cărţii de identitate şi a fost la R.A.R., însă potrivit documentelor, proprietarul era M.M. (fila 331, vol. III, dosar de urmărire penală).

Ulterior, a negat că s-a deplasat la R.A.R. susţinând că inculpatul M. s-a ocupat de înmatriculare şi apoi de radiere (fila 334, vol. III, dosar de urmărire penală). Cât priveşte provenienţa autoturismului a arătat că a cumpărat B. de la numitul D., de la Arad, cu ambele chei şi toate actele mai puţin contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul, iar de înmatriculare s-a ocupat exclusiv inculpatul M. (fila 337, vol. III dosar de urmărire penală).

Inculpatul M. a declarat că a cumpărat autoturismul în luna februarie 2001, împreună cu B.M., de la un cetăţean străin pe care nu-l cunoştea, dar care i-a înmânat şi contractul de vânzare-cumpărare încheiat între vânzătorul străin şi numitul C.S., că a luat autoturismul cu cartea de identitate în limba română, cu două chei de contact şi o cheie de garanţie, iar după o săptămână, cetăţeanul străin i-a înmânat şi certificatul, pe numele lui C.S. Vânzătorul a adus contractul de vânzare-cumpărare tipizat, redactat în limba germană şi a completat două exemplare, unul cu C.S. şi altul cu M.L., explicând că, probabil din eroare, s-a menţionat ca aceste contracte au fost întocmite la Zurich în data de 7 ianuarie 2001. Inculpatul a recunoscut că a mers personal la R.A.R., de unde a ridicat ulterior autoturismul şi cartea de identitate, că a mers personal şi la vamă unde a depus actele şi a plătit taxa de 73.500.000 lei.

Inculpatul M. a recunoscut că el a întocmit contractul de vânzare-cumpărare între C. şi M.L., falsificând semnăturile şi a depus actul la Brigada de Poliţie Rutieră, pentru înmatricularea provizorie. De asemenea, a declarat că a completat şi un contract de vânzare-cumpărare între C.S. şi V.I., pe care l-a semnat, iar ultima înmatriculare s-a făcut în numele lui V.I., cu care a încheiat un contract de vânzare-cumpărare şi în data de 23 aprilie 2001 a vândut autoturismul părţii vătămate S.S. (fila 338, vol. II, dosar de urmărire penală).

Într-o altă declaraţie, a recunoscut că a mers la Biroul Notarial pentru a obţine traducerile legalizate ale actelor redactate într-o limbă străină, dar a precizat că nu ştie că există două contracte de vânzare-cumpărare încheiate la aceeaşi dată, unul cu C.S. şi altul cu M.L., că fiica sa a solicitat şi a obţinut o autorizaţie provizorie pentru a circula cu autoturismul, că nu ştie cine a mers la vamă şi că autoturismul a rămas tot timpul în posesia sa (fila 344 vol. III dosar de urmărire penală).

Declaraţiile celor doi inculpaţi prezintă contradicţii şi sunt infirmate de celelalte mijloace de probă.

Referitor la modalitatea în care aceştia au intrat în posesia autoturismului, se constată că nu se poate stabili cu certitudine împrejurarea în care l-au dobândit (cu titlu gratuit sau oneros), persoana de la care l-au primit şi documentele ce au fost predate, însă din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că dobândirea a avut loc în luna ianuarie 2001 şi nu în februarie 2001, aşa cum a susţinut la un moment dat inculpatul M.

Cât priveşte documentele, se constată că în ciuda unora dintre declaraţiile inculpatului M.M., s-a dovedit că la momentul la care au dobândit autoturismul, acesta nu era înmatriculat în România. Aceasta rezultă din declaraţia martorului V.I., care a precizat în mod constant că inculpatul M.M. a adus autoturismul B. spunând că este de vânzare, dar nu este înmatriculat în România, martorul constatând personal că autoturismul avea numere de înmatriculare străine (fila 324-328, vol. III, dosar de urmărire penală).

De asemenea, s-a dovedit că cei doi inculpaţi nu au intrat în posesia documentelor originale de provenienţă, căci pentru înmatriculare au utilizat documente false, fiind întocmite în acest sens probabil din eroare două contracte de vânzare-cumpărare din care rezultă că autoturismul a fost dobândit în Zurich, la aceeaşi dată, atât de către C.S., cât şi de către M.L.

În faţa instanţei, cei doi inculpaţi au precizat că nu au avut cunoştinţă de faptul că autoturismul a fost furat din Belgia şi că înmatricularea a fost făcută de către instituţiile statului, care au verificat atât autoturismul cât şi documentele, aşa încât nu au avut de unde să ştie că acestea sunt falsificate.

Apărarea inculpaţilor nu poate fi luată în considerare. împrejurarea că inculpaţii au avut cunoştinţă de provenienţa dubioasă a autoturismului, rezultă chiar din propriile declaraţii, contradictorii pe acest aspect, cei doi neputând justifica şi dovedi modul în care au intrat în posesia maşinii. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate şi a martorului V.I., dar şi din declaraţiile de recunoaştere ale celor doi inculpaţi, aceştia din urmă se ocupau în mod frecvent de vânzarea-cumpărarea autovehiculelor, astfel încât ştiau foarte bine ce documente sunt necesare pentru cumpărarea unei maşini şi pentru a justifica provenienţa acesteia, însă cu toate acestea, au acceptat să cumpere autoturismul B., tară ambele chei originale şi documentele maşinii (care nu era înmatriculată în România), de la o persoană care nu a dovedit că era adevăratul proprietar sau mandatarul proprietarului. Cât priveşte permisul de circulaţie emis de autorităţile elveţiene, se constată că acesta nu era suficient pentru a justifica provenienţa, cu atât mai mult cu cât nu mai era valabil, pentru că avea menţiunea anulării în data de 9 ianuarie 2001.

Pe de altă parte, rezultă în mod evident că tocmai datorită lipsei documentelor originale, inculpatul M.M. s-a ocupat de obţinerea unor documente falsificate, a conceput şi a pus în aplicare indigenizarea pe numele altei persoane, înainte ca autoturismul să fie trecut pe numele său.

În acest sens, s-a folosit de numitul C.S. care, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, dar şi din declaraţia martorului I.D. (fila 234, 279-291, 314,317 şi 348, vol. III dosar de urmărire penală), era un cetăţean moldovean care a obţinut repatrierea în România în baza unor declaraţii false, persoană a cărei urmă s-a pierdut, aceasta nemaiputând fi găsită în cursul cercetării. Astfel, martorul a declarat că a întocmit cu C.S. acte de luare în spaţiu şi s-a prezentat la administraţia financiară, dar numai pentru întocmirea documentelor necesare în procedura de repatriere, fără ca în fapt, numitul C. să locuiască în casa martorului, acesta precizând că nici nu l-a mai văzut din data în care au întocmit aceste formalităţi. Că indigenizarea s-a făcut în mod fictiv pe numele lui C.S., reiese şi din faptul că sus-numitul nu s-a ocupat de formalităţile de înmatriculare, ci l-a împuternicit în acest sens pe inculpatul M.M., aşa cum rezultă din delegaţia ataşată la dosar (fila 172, vol. III dosar de urmărire penală).

De asemenea, aşa cum rezultă din relaţiile obţinute de la R.A.R. - Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi din documentele notariale, inculpatul M. a fost cel care s-a ocupat de înmatricularea provizorie pe numele fiicei sale, de întocmirea contractului de vânzare-cumpărare între C.S. şi V.I., de înmatricularea autoturismului pe numele lui V.I., pentru ca în final să cumpere autoturismul în mod fictiv fără plata vreunui preţ de la numitul V.I.

În acest sens, numita M.L. a declarat că tatăl său (inculpatul M.M.), i-a cerut să semneze un contract de vânzare-cumpărare încheiat în 21 ianuarie 2001 cu numitul C.S. şi să întocmească o cerere de înmatriculare provizorie (fila 330 şi 353, vol. III dosar de urmărire penală).

De asemenea, martorul V.I. a declarat că inculpatul M., care venea deseori în târg ocupându-se de vânzarea autoturismelor, a adus un B. fiind însoţit de trei tineri, dintre care unul vorbea stricat româneşte (presupunând că este cetăţean din Republica Moldova). M. a zis că B. este de vânzare dar nu este înmatriculat şi au stabilit să se întâlnească ulterior în Piteşti pentru înmatricularea autoturismului, însă a venit numai cetăţeanul moldovean împreună cu alţi indivizi şi a întocmit actele cu acesta, pe baza înscrisurilor pe care le-a adus cetăţeanul moldovean. Martorul a mai declarat că, deşi figura ca şi cumpărător, maşina nu a rămas la el. Ulterior, pentru că maşina nu i-a fost predată şi cetăţeanul moldovean nu a adus o copie de pe paşaport, a făcut un contract de vânzare cu M., însă în mod fictiv, fără să se plătească vreo sumă de bani (fila 324-328, vol. III dosar de urmărire penală şi fila 258 vol. II dosar instanţă).

Cât priveşte participarea inculpatului B.M.C., se constată că este dovedită prin declaraţiile de recunoaştere date în cursul urmăririi penale, dar şi prin declaraţiile inculpatului M.M., precum şi prin declaraţiile părţii vătămate, care a relatat că a văzut autoturismul în posesia inculpatului B., care a participat şi la discuţiile referitoare la vânzare. In plus, din ansamblul probator reiese că, la fel ca şi inculpatul M., B. a participat la dobândirea autoturismului în condiţii suspecte, fără să primească documentele de provenienţă şi a avut cunoştinţă de împrejurarea că înmatricularea se va face pe baza unor documente falsificate, aspecte pe care le-a ascuns părţii vătămate cu ocazia vânzării autoturismului.

În plus, în una din declaraţii, inculpatul B. a precizat că a dobândit autoturismul cu numerele de înmatriculare străine, număr de înmatriculare ce corespunde celui menţionat în permisul de circulaţie eliberat de autorităţile elveţiene pe numele B.E., dar anulat în data de 09 ianuarie 2001. Acest permis a fost utilizat la înmatriculare, însă menţiunile pe care le cuprinde intră în contradicţie cu documentele de provenienţă prezentate de cetăţeanul american K.R., care a reclamat furtul acestui autoturism din Belgia, în data de 30 ianuarie 2001. Potrivit permisului de circulaţie, autoturismul era înmatriculat în Elveţia, pe când potrivit documentelor prezentate de reclamantul furtului, autoturismul era înregistrat în Belgia, fiind proprietatea societăţii I.L.B. În toate documentele, autoturismul figurează ca fiind înmatriculat pentru prima dată în luna octombrie 1998 (fila 139 şi 154, vol. III dosar de urmărire penală).

Având în vedere că permisul de circulaţie poartă menţiunea anulării, există suspiciunea că şi acest document este fals şi a fost utilizat în scopul indigenizării maşinii în România. Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit relaţiilor furnizate de Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, numitul B.E. figurează că a ieşit din România cu autoturismul înmatriculat în data de 14 ianuarie 1998, după care nu s-a mai întors, ori potrivit menţiunilor din permisul de circulaţie eliberat pe numele acestuia, autoturismul a fost înmatriculat de-abia ulterior, în luna octombrie 1998, ceea ce duce la concluzia că B.E. a deţinut autoturismul anterior firmei I.L.B., care l-a dobândit în octombrie 1998. Or, conform permisului de circulaţie anulat, în aceeaşi lună autoturismul ar fi fost înmatriculat şi pe numele lui B.E. în Elveţia, ceea ce nu este posibil.

Faţă de cele reţinute, instanţa apreciază că s-a dovedit că inculpaţii au ştiut de la că autoturismul are o provenienţă ilicită şi că înmatricularea se face pe baza unor documente false.

În drept, fapta inculpaţilor B.M.C. şi M.M. care, în scopul obţinerii unui folos material injust, respectiv preţul vânzării, l-au indus în eroare pe numitul S.S. cu ocazia vânzării-cumpărării autoturismului B., ascunzându-i acestuia provenienţa ilicită şi faptul că înmatricularea s-a făcut pe baza unor documente falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Fapta inculpatului M.M., constând în aceea că pentru indigenizarea autoturismului a utilizat documente false în faţa autorităţilor vamale (contract de vânzare-cumpărare şi certificat), obţinând o reducere a taxelor vamale de la 30% la 6%, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta este dovedită prin declaraţiile de recunoaştere date de inculpat, care se coroborează cu declaraţiile martorului M.L. (angajat al vămii Olteniţa) care a susţinut că inculpatul M. a fost cel care a solicitat indigenizarea autoturismului B., a prezentat documentele maşinii din care rezulta că proprietar era numitul C.S. şi a plătit taxele vamale (fila 173, vol. III dosar de urmărire penală şi fila 255 vol. II dosar instanţă).

Fapta aceluiaşi inculpat care, în vederea înmatriculării autoturismului, a prezentat documente false la R.A.R. şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., fapta fiind dovedită prin declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului, care se coroborează cu documentele ataşate la dosar şi cu concluziile raportului de expertiză grafică.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine că partea vătămată S.S. s-a constituit parte civilă cu suma de 14.500 dolar SUA, sumă pe care a plătit-o pentru cumpărarea autoturismului. Inculpaţii au recunoscut că au primit această sumă de la partea vătămată cu titlu de preţ şi, aşa cum rezultă din probele administrate, partea vătămată nu a fost despăgubită, M.M. făcându-i doar o promisiune în sensul că în schimbul autoturismului B., care a fost ridicat de organele de poliţie din posesia părţii vătămate, îi va da un autoturism de teren şi o diferenţă de bani, ceea ce nu s-a întâmplat.

Aşa cum s-a reţinut conform înscrisurilor depuse la dosar, autoturismul a fost reclamat ca fiind furat în data de 3 ianuarie 2001 din Belgia, din posesia cetăţeanului american K.R., fiind proprietatea firmei I.L.B. Conform ordonanţei de restituire şi a procesului-verbal întocmit de organul de urmărire penală, autoturismul B. a fost restituit la data de 24 aprilie 2002 numitului G.I., reprezentantul societăţii sus-menţionate, cu obligaţia de a nu-l înstrăina până la soluţionarea cauzei (fila 135, vol. III dosar de urmărire penală).

Faţă de cele reţinute, constatând că autoturismul este proprietatea firmei belgiene şi că partea vătămată S.S. nu a solicitat restituirea în natură a acestui autoturism, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 şi 1003 C. civ., îi va obliga pe inculpaţi în solidar la plata despăgubirilor civile, respectiv echivalentul în lei a sumei de 14.500 dolar SUA, iar conform art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către adevăratul proprietar.

Tot în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea tuturor formalităţilor de indigenizare şi înmatriculare a autoturismului, constatând că aceste operaţiuni s-au făcut pe baza unor documente falsificate.

În această situaţie, instanţa constată că nu se mai impune admiterea acţiunii civile exercitată de Statul Român prin A.N.V., care a solicitat obligarea inculpatului M.M. la plata sumei de 82.544.787 lei, reprezentând diferenţa dintre taxa vamală de 6% ce a fost achitată şi taxa de 30% datorată în mod legal.

IV. Referitor Ia autoturismul M. (vol. VII d.u.p.).

În data de 23 august 2002, autoturismul M. a fost ridicat în vederea cercetărilor din posesia inculpatului C.I., întrucât figura ca fiind furat din Italia.

Prin raportul de expertiză nr. 143475/16 din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fil.74, 80 vol. VII dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 29 octombrie 2002, Ministerul de Interne - Inspectoratul General al Poliţiei - Biroul Naţional Interpol şi Relaţii Internaţionale a comunicat că autoturismul M., figurează sustras din Italia, din oraşul Parma (fii. 2, 9-14 vol. VII dosar de urmărire penală).

Conform declaraţiei de furt dată de către V.G.P. la Regione Carabinieri E.R. Stazione din Parma O., autoturismul M., a fost sustras în data de 27 aprilie 2001, împreună cu cartea de circulaţie şi telefonul celular al părţii vătămate (fii. 6 vol. VII, dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că autoturismul nu figurează cu intrări/ieşiri în/din România (fii. 7 vol. VII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că indigenizarea autoturismului a parcurs următoarele etape:

- la data de 8 mai 2001 s-a eliberat de către R.A.R. Bucureşti Griviţa „nota de constatare vamală pentru vehicule" (fii. 3, vol. VII dosar de urmărire penală).

- la data de 8 mai 2002 s-a eliberat de către R.A.R. „raportul de verificare tehnică în vederea omologării", în baza căruia s-a emis CV-ul, autoturismul M. fiind prezentat de către C.N. (acesta fiind menţionat la rubrica „numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a deţinătorului), depunându-se o copie de pe cartea de circulaţie (targa), copie de pe buletinul de identitate al numitului C.N., o copie de pe traducerea legalizată in 10 mai 2991 la Biroul Notarului Public D.A. a unei declaraţii de vânzare-cumpărare, conform căreia societatea V.T. SRL cu sediul în Parma i-a vândut lui C.N. autoturismul M., cu preţul de 30.000.000 lire italiene (fii. 19 vol. VII dosar de urmărire penală).

- la data de 7 iunie 2001 sub nr. 20772, la Vama Târguri şi Expoziţii Bucureşti - Biroul Auto a fost înregistrată cererea numitului P.D. din Olteniţa-Călăraşi, care solicita întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul M. culoare gri, cu menţiunea că autoturismul a fost introdus în ţară prin punctul de frontieră Nădlac la 8 mai 2001. Întrucât nu s-a prezentat declaraţia vamală de tranzit, numitul P.D. a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal din 8 iunie 2001.

Pentru întocmirea formalităţilor vamale s-au depus următoarele documente: copia de pe traducerea declaraţiei de vânzare-cumpărare din 10 mai 2001 la Biroul Notarial Public D.A., conform căreia societatea V.T., cu sediul în Parma Italia, a vândut autoturismul M., la preţul de 80.000.000 lire italiene numitului P.D.; copie legalizată a traducerii certificatului de înmatriculare al aceluiaşi autoturism; copie de pe buletinul de identitate al numitului P.D.; certificatul conform căruia P.D. a prezentat autoturismul autorităţilor vamale italiene la 3 mai 2001 (fila 17, 24, 42 vol. VII dosar de urmărire penală).

- autoturismul a fost înmatriculat la data de 23 iulie 2001 la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Călăraşi, pe numele B.V., eliberându-se certificatul de înmatriculare, şi anexa aferentă. În vederea înmatriculării, s-a depus o copie de pe buletinul de identitate al numitului B.V., un contract de vânzare-cumpărare conform căruia la data de 15 iulie 2001 P.D. a vândut autoturismul M., la preţul de 260 milioane lei, numitului B.V.; chitanţa vamală emisă pe numele P.D.; traducerea legalizată a declaraţiei de vânzare-cumpărare conform căreia societatea V.T. a vândut autoturismul numitului P.D.; traducerea legalizată a certificatului de înmatriculare italian (targa) (fil.47-49 vol. VII dosar de urmărire penală).

La 06 august 2001, autoturismul a fost radiat de pe numele lui B.V., conform certificatului de radiere din 06 august 2001, deoarece autovehiculul a fost înstrăinat lui C.N., acesta solicitând radierea (fii. 60 vol. VII dosar de urmărire penală).

La 08 august 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui C.N., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa aferentă şi fişa de înmatriculare, depunându-se un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia B.V. i-a vândut autoturismul M. numitului C.N., la preţul de 300.000.000 lei (data 02 august 2001) şi copie de pe buletinul de identitate ale celor doi.

Martorul B.V. a declarat că nu a deţinut niciodată un autoturism marca M. şi nici nu s-a ocupat de înmatricularea unui astfel de autoturism, precizând că nu îi cunoaşte pe P.D. sau pe C.N. (fii. 81, vol. VII dosar de urmărire penală).

Martorul P.D. a declarat că în vara anului 2001, la domiciliul său a venit M.T. însoţit de un individ pe care l-a prezentat ca fiind M.M., care i-a cerut buletinul de identitate pentru a înmatricula un autoturism de provenienţă străină pe numele său, promiţându-i în schimb, că-i va aduce un malaxor din Germania, aceştia restituindu-i buletinul de identitate după o săptămână (fii. 97 vol. VII, dosar de urmărire penală şi fila 47 vol. III dosar instanţă).

Numitul C.N. a declarat că a cumpărat autoturismul de la o persoană necunoscută, în urma unui anunţ din ziar (fii. 89 vol. VII, dosar de urmărire penală). După ce a dat această declaraţie, sus-numitul a dispărut, aşa încât s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce îl priveşte.

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna mai 2001, inculpatul C.G. i-a cerut să vină pe ştrandul T., unde i-a arătat un autoturism M., ce avea numere de înmatriculare italiene şi cartea de circulaţie a autoturismului, cerându-i să îl înmatriculeze în România, spunându-i că nu are alte acte, situaţia în care i-a dat cartea de circulaţie (targa) inculpatului M.M., acesta ocupându-se de înmatricularea autoturismului. Inculpatul a menţionat că numitul C.N. a fost prezentat la discuţia sa cu inculpatul C.G., dar nu a spus de unde a cumpărat autoturismul, iar după înmatricularea autoturismului pe numele lui C.N., i-a dat documentele inculpatului C.G., care îi dăduse şi banii pentru taxele vamale şi R.A.R. şi comisionul său de 500 dolar SUA (fii. 95 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că în luna mai 2001, fiul său B.M.C., i-a cerut să se ocupe de înmatricularea în România, pe numele lui C.N., a unui autoturism marca M., culoare gri, dându-i cartea de circulaţie a acestui autoturism, precizând că numitul C.N. i-a transmis că doreşte ca autoturismul să fie înmatriculat pe numele altei persoane, apoi pe numele său. Acesta a precizat că l-a sunat pe un anume M. pentru a-i „întocmi" actele pentru autoturism, acesta aducându-i, în schimbul sumei de 800 dolar SUA, o declaraţie de vânzare a autoturismul încheiată între V.T. Italia şi P.D., în acest sens fiind întocmit şi certificatul necesar pentru a plăti doar 6% taxe vamale. Inculpatul M.M. a menţionat că a primit buletinul de identitate al lui P.D. şi acceptul acestuia de a-i înmatricula autoturismul pe numele său, în schimbul promisiunii că-i va aduce nişte utilaje din Germania. Cu actele astfel întocmite, M.M. a prezentat autoturismul la R.A.R., C.N. semnând pe „raportul de verificare tehnică în vederea omologării". De formalităţile vamale s-a ocupat numitul M., iar de înmatricularea autoturismului de la Călăraşi s-a ocupat numitul M.T. (fii. 102 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.G. a declarat că nu ştie nimic despre acest autoturism, în afară de faptul că a fost cumpărat de C.N. din Târgul Vitan-Bârzeşti (fii. 94 vol. VII, dosar de urmărire penală).

Autoturismul împreună cu certificatul de înmatriculare a fost restituit proprietarului italian, V.G.P., în temeiul art. 109 alin. ultim C. proc. pen. cu obligaţia de a-l păstra până la soluţionarea cauzei.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit faptul că autoturismul a fost indigenizat şi înmatriculat cu acte false, cei trei inculpaţi, la fel ca şi numitul C.N. (pentru care s-a dispus disjungerea cauzei), având cunoştinţă de acest lucru.

De altfel, inculpaţii B. şi M. au recunoscut comiterea faptelor, iar declaraţia inculpatului C.G., care a negat orice implicare în operaţiunea de înmatriculare a acestui autoturism, este infirmată de declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, din care rezultă că C.G. a fost cel care a prezentat maşina şi a solicitat înmatricularea în România, deşi autoturismul nu avea toate actele necesare.

De remarcat, că şi în acest caz au fost întocmite şi utilizate două acte de vânzare-cumpărare false: unul conform căruia autoturismul a fost cumpărat de C.N. (act ce a fost utilizat la R.A.R.), altul potrivit căruia autoturismul a fost cumpărat de P.D. (contract utilizat la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei), în ambele contracte figurând acelaşi vânzător, care era şi proprietarul real al autoturismului, ceea ce duce la concluzia că cei care au falsificat contractele au avut la dispoziţie datele reale privind proprietarul maşinii.

În drept, fapta inculpatului C.G., care a predat inculpatului B. autoturismul împreună cu certificatul de circulaţie, solicitându-i să o înmatriculeze în România prin utilizarea de acte false, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului B.M.C., care a primit de la inculpatul C.G. autoturismul şi certificatul de circulaţie în limba italiană şi, cunoscând că acest document nu este suficient pentru înmatricularea maşinii, l-a predat inculpatului M.M., pentru ca acesta să se ocupe de indigenizare şi înmatriculare prin utilizarea de acte false, întruneşte elementele constitutive a infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului M.M. care a utilizat la R.A.R. şi la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei cele două contracte de vânzare-cumpărare falsificate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta inculpatului M.M. care, cunoscând că indigenizarea autoturismului în România se face prin utilizarea unor documente false de provenienţă (contract de vânzare-cumpărare şi certificat), i-a dat numitului M. suma de bani necesară pentru plata taxelor vamale diminuate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la uz de fals, prev. de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Aşa cum rezultă din probele administrate, inclusiv din declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor B. şi M., pentru serviciile efectuate numitului C.G., aceştia au primit suma de 500, respectiv 800 dolar SUA, aşa încât, conform art. 118 lit. c) C. pen., instanţa va dispune confiscarea echivalentului în lei a acestor sume de bani.

Potrivit înscrisurilor ataşate la dosar, autoturismul a fost furat din Italia, fiind proprietatea numitului V.G.P., iar indigenizarea şi înmatricularea în România s-a făcut pe baza unor documente falsificate, autoturismul fiind introdus în mod fraudulos în ţară căci, aşa cum reiese din relaţiile furnizate de Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, nu figurează cu intrări sau ieşiri în şi din România.

Drept urmare, în temeiul art. 348 C. proc. pen., se va dispune anularea tuturor înscrisurilor falsificate, a menţiunilor şi a documentelor emise de autorităţile statului în procedura de indigenizare şi înmatriculare a acestui autoturism, precum şi restituirea acestuia către adevăratul proprietar, luându-se act că a fost deja predat numitul V.G.P. (fila 197-198, vol. I, dosar instanţă).

În raport de faptul că instanţa dispune anularea formelor de indigenizare, se constată că nu mai poate fi admisă cererea formulată de A.N.V. în legătură cu acordarea despăgubirilor civile, constând în diferenţa dintre taxa vamală achitată (6%) şi cea datorată (30%).

V. Referitor la autoturismul A. (vol. IV d.u.p.)

Prin rezoluţia din 17 septembrie 2002, în temeiul art. 96 şi urm. C. proc. pen., s-a dispus ridicarea autoturismul marca A., aflat în posesia reprezentantului SC I.L. SRL Bucureşti, întrucât din adresa oficialităţilor italiene reieşea că autoturismul a fost sustras la 16 noiembrie 2000 din Brescia-Italia, (fii. 8, 55, 90, 138 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 07 ianuarie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare, poansonată pe autoturismul marca A., prezintă modificări în partea finală, fiind realizată prin polizare şi repoansonare, (fii. 198-203 vol. IV dosar de urmărire penală).

Verificându-se autoturismul prin intermediul Interpol, s-a stabilit că autoturismul marca A., a fost furat la data de 21 ianuarie 2000 din localitatea Arese, provincia Milano din posesia numitului G.F., culoare gri metalizat (fii. 3 şi 7 vol. IV dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că autoturismul a fost înmatriculat la 06 decembrie 2000, pe numele A.G.; apoi, succesiv, la 12 iulie 2000 pe SC C.C.G.I., cu acelaşi număr; la 15 august 2001 pe SC S.S. SRL; la 04 ianuarie 2002 pe SC C.I.L.

În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că la data de 23 noiembrie 2000 s-a eliberat de către Vama Bucureşti Târguri şi Expoziţii chitanţa din 23 noiembrie 2000, conform căreia A.G. a plătit suma de 7.624.306 lei reprezentând taxe pentru autoturismul A. (fii. 128 vol. IV dosar de urmărire penală).

La data de 28 noiembrie 2000, s-a întocmit „Raportul de verificare tehnică în vederea omologării", pentru autoturismul A. La rubrica „numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a deţinătorului" este trecut numitul P.O. din Bucureşti, iar la rubrica „numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a persoanei ce a prezentat vehiculul" este trecut numitul A.G., prin săgeţi indicându-se că, de fapt, cel care a prezentat autoturismul este P.O., deţinătorul fiind A.G. şi persoana care a ridicat C.I.V.-ul este R.M. (fila 159 vol. IV dosar de urmărire penală).

Martorul S.F., inginerul care a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, a declarat că a completat raportul pe numele P.O., întrucât acesta a prezentat autoturismul, menţiunile de la rubricile „persoana care a prezentat vehiculul" şi „care a ridicat C.I.V.-ul" neaparţinându-i, fiind probabil completat după întocmirea raportului (fila 133 vol. IV dosar de urmărire penală).

Pentru indigenizarea autoturismului s-au folosit o serie de documente false:

- „dicharazione di vendita", conform căreia cetăţeanul italian P.T. din Brescia a vândut autoturismul A. cetăţeanului român A.G., contra sumei de 28.000.000 lire, contractul fiind încheiat la 14 noiembrie 2000 în Torino (fii. 8 şi 20 vol. IV dosar de urmărire penală);

- copia cărţii de identitate - partea I care atestă că autoturismul A. a fost înmatriculat la 18 iulie 2000 (fii. 19 vol. IV dosar de urmărire penală);

- copia certificatului de proprietate, care atestă că autoturismul înmatriculat la 26 mai 2000 aparţine numitul P.T. (fii. 17 şi 94, vol. IV dosar de urmărire penală).

Autoturismul a fost înmatriculat astfel:

- în 04 decembrie 2000 pe numele A.G., ca urmare a „achiziţionării" din Italia, eliberându-se certificatul de înmatriculare si cartea de identitate;

- la 12 iulie 2001 pe numele SC C.G.I. SRL (reprezentant P.O.), ca urmare a cumpărării de la A.G., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fiind radiat la aceeaşi dată de pe numele numitului A.G.;

- în 24 iulie 2001 pe numele SC S.S. SRL, ca urmare a cumpărării de la SC C.G.I. SRL, eliberându-se certificatul de înmatriculare, fiind radiat la 25 iulie 2001;

- în 06 decembrie 2001, pe numele SC I.L. SA, ca urmare a cumpărării de la SC S.S. SRL, eliberându-se certificatul de înmatriculare (fii. 23 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 26 noiembrie 2002, s-a stabilit:

- scrisul şi semnăturile depuse pe cererea pentru indigenizarea autoturismului din 23 noiembrie 2000 (Vama Târguri şi Expoziţii), certificatul de înmatriculare, precum şi semnăturile în litigiu depuse pe chitanţa din 23 noiembrie 2000, fişele de înmatriculare datate 06 decembrie 2000 şi 12 iulie 2001 şi certificatul de radiere datat 12 iulie 2001 nu au fost efectuate de A.G.;

- scrisul şi semnătura depuse pe certificatul de înmatriculare, precum semnăturile în litigiu depuse pe fişa de înmatriculare datată 15 august 2001, contractul de vânzare datat 24 iulie 2001 şi certificatul de radiere datat 25 iulie 2001, au fost executate de P.O.;

- semnătura depusă pe raportul de verificare tehnică din 28 noiembrie 2000, nu a fost executată de R.M. (fii. 146-157 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin adresa, M.A.E. - Direcţia Generală Resurse Umane a comunicat că la data de 21 noiembrie 2000 a fost eliberată adeverinţa de scutire vamală numitului A., care a fost trimis în misiune permanentă la Belgrad din 22 august 1997 - 28 august 2000 (fii. 51 vol. IV dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 06 septembrie 2002, Biroul Notarilor Publici Asociaţi - L. şi D. a comunicat că nu există în evidenţele biroului procura din 23 noiembrie 2000, încheiată între A.G. şi R.M. (fii. 54, vol. IV dosar de urmărire penală).

Martorul A.G. a declarat că în data de 23 august 1997, în calitate de angajat al M.A.E., s-a prezentat la post în R.F. Iugoslavia, la Ambasada României din Belgrad, dându-şi demisia în jurul datei de 21 septembrie 2000, când a primit o adeverinţă eliberată de M.A.E., în baza căreia avea dreptul de a achiziţiona două autoturisme, fiind scutit de taxe vamale, adeverinţă pe care nu a folosit-o niciodată, întrucât i-a dat-o împreună cu o copie de pe buletinul de identitate numitului T.D. Numitul A.G. a declarat că nu poseda paşaport turistic, nu a fost niciodată în Italia, nu a achiziţionat niciodată un autoturism marca A., nu a semnat niciodată un contract de vânzare cumpărare în limba italiană cu cetăţeanul italian, P.T., nu s-a prezentat niciodată la vama Târguri şi Expoziţii Bucureşti pentru a solicita plata taxelor vamale pentru autoturismul A. (chitanţa din 23 septembrie 2002), nu s-a prezentat niciodată în faţa notarului public L.M. pentru a-l împuternici pe numitul R.M. din Satu Mare să-l reprezinte la R.A.R. (procura din 23 septembrie 2000); nu s-a prezentat la R.A.R. - Satu Mare în vederea omologării tehnice a autoturismului A. şi nu s-a prezentat la serviciul de înmatriculări din cadrul poliţiei rutiere, în vederea înmatriculării şi radierii autoturismului A. (fii. 24 vol. IV dosar de urmărire penală şi fila 153 vol. III dosar instanţă).

Martorul T.D. a confirmat declaraţia numitului A.G., în sensul că, acesta i-a dat adeverinţa de la M.A.E., în baza căreia putea achiziţiona două autoturisme cu scutire de taxe vamale şi copie de pe buletinul de identitate, la rândul său dându-i-le unui anume A. (rămas neidentificat), menţionând că nu cunoaşte nimic în legătură cu indigenizarea autoturismului A. (fii. 56 vol. IV dosar de urmărire penală şi fila 212 vol. III dosar instanţă).

Martorul R.M. a precizat că în luna octombrie 2000 a dobândit cetăţenia română împreună cu familia sa, vânzând repatrierile unui anume O.R. din Satu Mare, care a înmatriculat 6 autoturisme, el neposedând niciodată un autoturism A., precizând că nu cunoaşte nici o persoană cu numele P.O., M.M., A., A.G. (fil.107 vol. IV dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O., care a prezentat la R.A.R. documente false de provenienţă ale autoturismului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art.291 C. pen.

Inculpatul P.O. a declarat că a achiziţionat autoturismul cu suma de 14.500 dolar SUA de la o persoană pe care nu şi-o aminteşte, precizând că autoturismul nu era înmatriculat în România, de înmatricularea acestuia s-a ocupat G. în schimbul sumei de 3000 dolar SUA, el nesemnând nici un act în acest scop. A susţinut că nu cunoştea că autoturismul provine din săvârşirea infracţiunii de furt şi l-a vândut prin mica publicitate către SC S.S. SRL, cu suma de 24.000 dolar SUA. Inculpatul a recunoscut că a prezentat documentele maşinii la R.A.R. în vederea omologării, însă a negat comiterea infracţiunii, pe motiv că nu a ştiut că actele sunt false (fila 129, 171, 173, 175, 176, vol. IV dosar de urmărire penală şi fila 158 vol. II din dosarul instanţei).

Este dovedită astfel comiterea faptei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv.

Din punct de vedere al laturii subiective, se constată că fapta a fost comisă cu intenţie directă, inculpatul prevăzând şi urmărind rezultatul socialmente periculos, căci prezentarea documentelor s-a făcut în scopul producerii rezultatului, deoarece inculpatul a urmărit că în baza actelor falsificate să obţină omologarea şi indigenizarea autoturismului în România, pentru ca ulterior să-l înmatriculeze pe numele său. Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că, încă de la intrarea pe teritoriul României, autoturismul s-a aflat în posesia inculpatului P.O. care l-a şi prezentat la R.A.R. la data de 28 noiembrie 2000, deşi conform documentelor, înmatricularea pe numele societăţii inculpatului s-a realizat la 12 iulie 2001, ca urmare a cumpărării de la A.G.

Atitudinea subiectivă a inculpatului este pusă în evidenţă de modul în care a acţionat.

Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor G.L., B.D. şi D.S., audiaţi în legătură cu comiterea unei alte fapte (fila 259-285, vol. V dosar de urmărire penală), inculpatul P.O. se ocupa de vânzarea-cumpărarea de maşini şi de înmatricularea acestora, ceea ce denotă că el cunoştea foarte bine documentele necesare pentru a dovedi provenienţa licită a unui autoturism, precum şi procedura de indigenizare şi înmatriculare.

Potrivit propriilor declaraţii, el a dobândit autoturismul de la o persoană necunoscută, deci fără să aibă vreo garanţie asupra provenienţei maşinii şi caracterului licit al posesiei celui care l-a înstrăinat, aceasta cu atât mai mult cu cât autoturismul avea numere străine, nefiind înmatriculat în România.

Iniţial, inculpatul nu a oferit relaţii referitor la calitatea persoanei care i-a vândut maşina, respectiv dacă era cetăţean român sau străin, dacă era proprietarul maşinii sau un mandatar. Ulterior, a precizat că autoturismul i-a fost vândut de o persoană care avea o împuternicire întocmită în limba italiană, însă această susţinere nu se coroborează cu alte mijloace de probă, iar inculpatul nu a putut prezenta această procură, pe care în mod firesc ar fi trebuit să o păstreze tocmai pentru a dovedi calitatea persoanei de la care a cumpărat autoturismul. În plus, inculpatul a recunoscut că a intrat în posesia documentelor maşinii pe care le-a prezentat la R.A.R., iar între aceste documente era şi un contract de vânzare cumpărare potrivit căruia autoturismul fusese cumpărat din Germania de un cetăţean român (A.G.), aşa încât autoturismul nu putea fi vândut de către un mandatar al unui cetăţean străin, din moment ce, potrivit documentelor aflate în posesia inculpatului, proprietarul era numitul A.G.

În situaţia în care cele relatate de inculpat corespundeau adevărului, acesta ar fi întocmit un contract de vânzare-cumpărare şi ar fi înmatriculat autoturismul pe numele său. Faptul că declaraţiile inculpatului nu corespund realităţii este dovedit şi prin aceea că, deşi a intrat în posesia autoturismului, nu a putut să-l înmatriculeze, ceea ce înseamnă că nu avea documente valabile, aşa încât înmatricularea s-a efectuat pe baza unor documente falsificate, mai întâi pe numele lui A.G. şi abia după opt luni pe numele SC C. SRL (al cărei asociat era inculpatul), tot pe baza unui document falsificat, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat între A.G. şi P.O. ca reprezentant al societăţii comerciale.

Referitor la acest contract, inculpatul a dat declaraţii contradictorii. Iniţial, a susţinut că de înmatriculare s-a ocupat un anume G., fără ca el să semneze vreun document. Ulterior, după luarea specimenelor de semnătură şi după efectuarea expertizei grafice care a stabilit că inculpatul a semnat acest contract de vânzare-cumpărare la rubrica cumpărător, P.O. a revenit şi a arătat că a semnat acel contract, deşi nu-l cunoaşte pe numitul A.G. şi nu l-a întâlnit niciodată, acest nume fiindu-i necunoscut. Or, aşa cum rezultă din documentele depuse la R.A.R., inculpatul trebuia să aibă cunoştinţă despre numele lui A.G. care figura ca şi proprietar (potrivit contractului de vânzare-cumpărare falsificat) la momentul la care inculpatul P. a dobândit autoturismul şi a declanşat procedurile de. indigenizare şi înmatriculare. Aşa cum s-a reţinut, inculpatul, recunoscut că nu s-a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare, recunoscând astfel implicit caracterul fictiv al operaţiunii, ori cel puţin la momentul la care a semnat contractul de vânzare-cumpărare din care rezulta că a cumpărat autoturismul de la A.G., ar fi trebuit să-şi pună anumite întrebări referitor la provenienţa autoturismului şi modul în care el însuşi l-a dobândit.

Martorul A.G. a negat în mod constant implicarea sa în dobândirea, indigenizarea, înmatricularea şi vânzarea autoturismului, arătând că nu-l cunoaşte pe P.O. şi nu l-a întâlnit niciodată, declaraţiile martorului coroborându-se cu declaraţiile numitului T.D. şi cu raportul de expertiză grafică, probe din care rezultă că A.G. şi T.D. au „vândut" adeverinţele emise de M.A.E., fără să le folosească la indigenizarea vreunui autoturism, iar numitul A.G. nu a semnat nici unul din documentele pe care apare numele său. Pe acest aspect, declaraţia martorului se coroborează şi cu declaraţia inculpatului P., care a susţinut că nu l-a întâlnit niciodată pe A.G. şi nu ştie cine este această persoană, deci nu a cumpărat autoturismul de la A.

Rezultă aşadar, că inculpatul P.O. a avut cunoştinţă despre faptul că documentele autoturismului sunt falsificate, acesta fiind şi motivul pentru care a amânat înmatricularea pe numele său până în momentul în care a intrat în posesia unui contract de vânzare-cumpărare falsificat, care să justifice dobândirea acestui autoturism.

Referitor Ia latura civilă, instanţa reţine că, potrivit documentelor ataşate la dosar, ultimul proprietar al autoturismului este SC I.L. SA însă, conform contractului depus în fotocopie la dosar (fila 29 din vol. IV dosar de urmărire penală şi la fila 54 vol. I din dosarul instanţei), în data de 19 februarie 2002 această societate a dat autoturismul în leasing către SC B.A. SRL, pentru o perioadă de 14 luni începând cu luna februarie 2002, aşa încât la momentul la care organele de poliţie au ridicat autoturismul în vederea cercetărilor, contractul de leasing era în derulare. Conform clauzelor contractuale, utilizatorul SC B.A. SRL a achitat societăţii de leasing toate ratele, iar SC I.L. SA a transferat proprietatea asupra autoturismului în favoarea utilizatorului, acesta din urmă subrogându-se în drepturile proprietarului.

Drept urmare, SC B.A. SRL, s-a constituit parte civilă cu suma de 19.932 dolar SUA, reprezentând contravaloarea avansului, a ratelor şi a valorii reziduale pe care a achitat-o societăţii de leasing, depunând la dosar documente justificative (fila 51-67 vol. I din dosarul instanţei).

Se constată, pe de altă parte, că în temeiul art. 38 C. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor în vederea identificării numitului G., a persoanelor şi a modului în care au fost falsificate documentele de provenienţă ale autoturismului. Urmează deci ca în această cauză disjunsă, să se stabilească situaţia juridică a autoturismului, anterior intrării acestuia în România, situaţie care în prezent nu este clarificată.

Datorită faptului că seria de şasiu a fost modificată înainte ca autoturismul să intre pe teritoriul României, relaţiile obţinute prin Interpol vizează atât reclamaţia de furt a autoturismului (fila 8, 55, 90 şi 138, vol. IV dosar de urmărire penală), cât şi reclamaţia de furt a autoturismului (fila 3 şi 7 vol. IV dosar de urmărire penală), aşa încât nu se poate şti care este adevăratul proprietar, iar în prezenta cauză instanţa nu se poate pronunţa cu privire la restituirea autoturismului în temeiul art. 348 C. proc. pen.

În al treilea rând, se constată că autoturismul a fost furat din Italia şi a fost introdus fraudulos în România (căci potrivit relaţiilor de la Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră nu figurează cu intrări/ieşiri) şi a fost indigenizat şi înmatriculat pe baza unor acte falsificate, ceea ce afectează valabilitatea înstrăinărilor şi înmatriculărilor ulterioare, aspect înţeles şi de ultimul dobânditor, respectiv SC B.A. SRL, care nu a solicitat restituirea în natură a autoturismului.

Toate acestea pun în evidenţă necesitatea anulării tuturor formelor de indigenizare şi înmatriculare, în detrimentul protejării bunei credinţe a ultimului dobânditor, urmând ca instanţa să dispună în consecinţă, conform art. 348 C. proc. pen.

Este adevărat că inculpatul P. a fost trimis în judecată în legătură cu acest autoturism numai pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 C. pen., care nu este o infracţiune de rezultat ci de pericol, legea neprevăzând o urmare păgubitoare. Conţinutul constitutiv al infracţiunii are relevanţă numai din punct de vedere a soluţionării laturii penale, pentru analiza întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii în raport de textul de lege incriminator, dar nu înlătură „de plano" posibilitatea producerii unui rezultat păgubitor şi, pe cale de consecinţă, acordarea de despăgubiri ca urmare a comiterii unei infracţiuni de uz de fals. Aceasta deoarece prin comiterea acestei fapte se pot produce urmări mai ample decât o stare de pericol, suficientă pentru consumarea infracţiunii.

Şi în cauza de faţă, fapta inculpatului P. a produs asemenea urmări, căci, ca şi consecinţă a faptei sale, autoturismul a fost indigenizat şi înmatriculat, apoi a fost vândut succesiv, fiind dobândit ultima oară de SC B.A. SRL.

Fapta inculpatului constituie deci cauza iniţială, alături de care s-au adăugat o serie de împrejurări, ce au condus în final la prejudicierea acestei societăţi. Altfel spus, în lipsa faptei inculpatului, nu s-ar fi produs nici prejudicierea societăţii respective. Chiar dacă paguba este o consecinţă mediată şi îndepărtată a acţiunii ilicite a inculpatului, între fapta acestuia şi urmarea păgubitoare există raport de cauzalitate.

Faţă de cele reţinute, se constată că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, aşa încât, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va admite acţiunea civilă exercitată de SC B.A. SRL şi va obliga pe inculpat la plata echivalentului în lei la data plăţii a sumei de 19.932 dolar SUA, cu titlu de despăgubiri.

Cât priveşte cererea de despăgubiri formulată de A.N.V., se constată că inculpatul P.O. nu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prav. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, că în cauza de faţă nu există dovezi privind implicarea acestuia în operaţiunile de utilizare la vamă a actelor false şi de plată a taxelor vamale diminuate nelegal, iar instanţa va dispune anularea formelor de indigenizare. În consecinţă, se constată că nu există nici un temei de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de această parte civilă.

VI. Referitor Ia autoturismul V.G. (vol. VII d.u.p.).

În data de 22 august 2002, cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată în sectorul 3, la domiciliul inculpatului M.M., a fost ridicat un autoturism V.G. fără număr de înmatriculare, cel în cauză neputând prezenta actele de provenienţă ale autoturismului sau cheia de contact închidere.

În data de 30 octombrie 2002, în vederea efectuării expertizei tehnice s-a procedat la spargerea geamului deflector stânga spate şi apoi la deschiderea capotei, iar pe geamurile laterale ale portierei era inscripţionat nr. X, stabilindu-se ulterior că reprezenta numărul de înmatriculare al autoturismului.

Prin raportul de expertiză s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca V.G., nu prezintă modificări ale caracterelor din componentele ei (fii. 141, 149 vol. VII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că nu figurează cu intrări/ieşiri în/din România nici un autoturism (fii. 115 vol. VII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că la Biroul vamal de Control şi Vămuire la Intern s-a prezentat la data de 28 septembrie 2001 numitul A.V. din Olteniţa, care a solicitat să i se aprobe plata taxelor vamale, depunând următoarele documente: o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare cu datele tehnice ale vehiculului; o traducere legalizată a unui formular de cerere pentru înmatricularea vehiculului, conform căruia proprietarul anterior al autoturismului era firma D.B.M., iar cel actual A.V.; nota de constatare eliberată la 25 septembrie 2001 de R.A.R.; certificatul eliberat la 11 septembrie 2001 de autorităţile germane, autoturismul fiind exportat în România pe numele numitului A.V.

De la R.A.R. Călăraşi s-au ridicat următoarele documente: raportul de verificare tehnică în vederea omologării întocmit la 25 septembrie 2001, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul; procura notarială din 16 mai 2001 la Biroul Notarului Public F.D., prin care A.V. împuternicea pe B.D. să aducă din străinătate, să vămuiască, să omologheze şi să înmatriculeze un autoturism proprietate personală; traduceri legalizate ale certificatului de înmatriculare şi a formularului de cerere pentru înmatriculare; copia chitanţei vamale din 01 octombrie 2001 care atestă că A.V. a plătit suma de 48.377.883 lei, reprezentând taxe vamale (fii. 176 vol. VII dosar de urmărire penală).

La data de 09 octombrie 2001, numitul P.A. a încercat să înmatriculeze autoturismul, depunând la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Călăraşi: copie a chitanţei vamale din 01 octombrie 2001, copie de pe paşaportul numitului B.D., care atestă că acesta a introdus autoturismul în ţară, un contract de vânzare-cumpărare conform căruia A.V. vinde autoturismul la 08 octombrie 2001 numitului P.A. contra sumei de 300.000.000 lei; procura prin care A.V. îl împuternicea pe B.D. să se ocupe de indigenizarea autoturismului; traducerile legalizate de pe formularul de cerere pentru înmatriculare vehicule şi certificat de înmatriculare; cartea de identitate a vehiculului şi fişa de înmatriculare.

Numita M.L. a solicitat Serviciului Evidenţă Informatizată a Persoanei Călăraşi eliberarea documentelor autoturismului, menţionând că a cumpărat autoturismul de la P.A. din Olteniţa, depunând un contract de vânzare-cumpărare, care atestă că la data de 05 noiembrie 2001 a achiziţionat autoturismul V.G. de la acesta la preţul de 400.000.000 lei; copie de pe buletinul de identitate al său şi al numitului P.A., precum şi copie de pe paşaportul numitului B.D.

Prin adresa din 05 decembrie 2001, Biroul Interpol a comunicat că autoturismul V.G. este reclamat ca fiind furat din M. (Suedia), la 19 septembrie 2001, iar prin adresa din 15 ianuarie 2002 a comunicat că autoturismul aparţinea unei firme de închirieri, că documentele care atestau că firma din B.M. a transferat dreptul de proprietate către A.V. sunt false, iar documentul care se referă la identitatea vehiculului este parte a certificatului de înmatriculare care însoţeşte vehiculul indiferent de proprietar; de asemenea, s-a menţionat că societatea de asigurări L.Y. este interesată de recuperarea autoturismului (fii. 112 şi 138, vol. VII dosar de urmărire penală).

Numitul D.S. a depus la Direcţia Generală de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog o procură prin care societatea de asigurări L.S. îl împuternicea să recupereze autoturismul V.G., acesta depunând şi traducerea legalizată a plângerii de furt conform căreia în perioada 19 septembrie 2001 ora 23.50 şi 20 septembrie 2001 ora 08.30, autoturismul a fost sustras de persoane necunoscute din localitatea Hards Vag, Malmoe - Suedia, din posesia numitului T.A.A., care închiriase autoturismul de la S. din localitatea Arbov, în data de 13 septembrie 2001 (fii. 118, 121-137, vol. VII dosar de urmărire penală).

Numitul D.S. a predat lucrătorilor de poliţie două plăcuţe de înmatriculare eliberate de autorităţile suedeze şi cheia de contact a autoturismului (fii. 130 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că a cumpărat autoturismul contra sumei de 7000-8000 dolar SUA de la un anume D., care i-a predat şi actele maşinii, pe care le-a dat tatălui său - M.M., pentru înmatricularea autoturismului (fii. 117 vol. VII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus la sfârşitul anului 2001 de către inculpatul B.M.C., dar nu a reuşit să-l înmatriculeze (fii. 116 vol. VII dosar de urmărire penală).

În drept, în raport de cele reţinute, Tribunalul apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen., deoarece nu există suficiente dovezi în sensul că B.M.C. a avut cunoştinţă de faptul că autoturismul provine din furt, aşa încât lipseşte intenţia specifică acestei infracţiuni.

Ceea ce s-a dovedit fără dubiu este că inculpatul B. a cumpărat autoturismul de la o persoană necunoscută, fără să primească toate actele de provenienţă, la un preţ mai mic decât preţul pieţei, aspecte ce ar fi putut determina o anumită îndoială cu privire la provenienţa licită, însă nu dovedesc că inculpatul a fost informat în acest sens, sau că a aflat de această împrejurare pe alte căi.

Se constată, pe de altă parte, că înmatricularea trebuia să se facă pe bază de documente false, însă inculpatul nu este trimis în judecată pentru această faptă, aşa încât, potrivit art. 317 C. proc. pen., instanţa nu este sesizată în acest sens, iar reprezentantul Parchetului nu a solicitat extinderea acţiunii penale sau a procesului penal. De altfel, prin actul de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei pentru elucidarea împrejurărilor în care autoturismul a ajuns în posesia inculpatului, pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele şi pentru stabilirea contribuţiei fiecărui participant în acest sens, inclusiv a inculpaţilor M. şi B.

Drept urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 221 C. pen.

Existând suficiente dovezi în sensul că autoturismul a fost indigenizat şi înmatriculat pe baza unor documente false, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanţa va dispune anularea acestora, a menţiunilor efectuate şi a documentelor subsecvente.

De asemenea, în acelaşi temei legal, va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare L.S., care l-a despăgubit pe adevăratul proprietar şi va constata că autoturismul a fost predat reprezentantului societăţii cu obligaţia de a nu-l înstrăina până la soluţionarea definitivă a cauzei (fila 192-194 vol. I dosar instanţă).

VII. Referitor Ia autoturismul (vol. V d.u.p.);

La data de 29 august 2002, în baza art. 97 şi urm. C. proc. pen., autoturismul A., a fost ridicat din posesia numitului D.E.

Verificându-se modul în care a fost indigenizat autoturismul, au rezultat următoarele:

- la data de 14 iulie 2000 a fost eliberată de către R.A.R. Griviţa nota de constatare pentru autoturismul A.;

- la data de 18 iulie 2000 s-a întocmit de către R.A.R. raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul pentru autoturismul A., iar la rubrica „numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a deţinătorului" a fost trecut inculpatul P.O. (fii. 147 vol. V dosar de urmărire penală);

- la data de 21 iulie 2000 s-a eliberat de către Vama Oradea, chitanţa vamală pe numele L.S., conform căreia pentru autoturismul A. nu s-au plătit taxe vamale, persoana care s-a prezentat la Oficiul Vamal fiind C.L., care a prezentat o procură notarială (fii. 167 vol. V dosar de urmărire penală);

- la autorităţile vamale s-a depus copia K., conform căruia la data de 17 iunie 2000 autoturismul în cauză a fost vândut de către B.OG numitei L.S. contra sumei de 16.700 DM şi o traducere legalizată a acestuia; o copie a certificatului de înmatriculare şi o traducere legalizată a acestuia, conform căruia certificatul de înmatriculare a fost emis de către Căpitănia Regională Austria Superioară; o adeverinţă eliberată de Poliţia Sectorului 1; o adresă eliberată de M.A.E. - Direcţia Relaţii Consulare, conform căreia L.S. este repatriată şi o cerere către Biroul Vamal Oradea prin care C.L. solicita, în baza împuternicirii primite de la L.S., să i se aprobe vămuirea autoturismelor A. şi B.; procura specială autentificată din 20 iulie 2000la Biroul Notarului Public L.F., încheiată între L.S. şi C.L. (fila 152-156,166 şi 188 vol. V dosar de urmărire penală).

Biroul Notarului Public L.F. a comunicat că, există o promisiune de vânzare-cumpărare încheiată la 04 aprilie 2000, iar la data de 20 iulie 2000 (fii. 171 vol. V dosar de urmărire penală).

În data de 02 august 2000, autoturismul A. a fost înmatriculat pe numele L.S., eliberându-se certificatul de înmatriculare, iar la 27 iulie 2000 şi fişa de înmatriculare.

Ulterior s-a eliberat certificatul de radiere, conform căruia L.S. înstrăina autoturismul către P.O., dar nu s-a realizat înmatricularea; la 13 septembrie 2000, autoturismul a fost înmatriculat cu acelaşi număr pe numele D.E., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fişa de înmatriculare şi anexele aferente.

La data de 28 septembrie 2000 autoturismul a fost înmatriculat cu acelaşi număr pe numele P.A., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fişa de înmatriculare şi anexa la certificatul de înmatriculare, iar la 19 septembrie 2001 s-a reînmatriculat pe numele D.E., eliberându-se certificatul de înmatriculare fişa de înmatriculare şi anexa aferentă.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe şasiul autoturismului marca A., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fii. 227-231 vol. V dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză grafică din 03 decembrie 2002, s-a concluzionat că semnătura depusă pe chitanţa din 21 iulie 2000 la poziţia „călător oficiant PTT" nu a fost executată de către C.L.; cererea adresată şefului Biroului Vamal Oradea şi datată 21 iulie 2000 nu a fost scrisă şi semnată de către C.L.; raportul de verificare tehnică în vederea omologării din 18 iulie 2000 a fost semnat la poziţia „semnătura de primire a C.I.V./I.T.P." de către P.O.; fişa de înmatriculare datată 31 iulie 2000 nu este semnată la rubrica 9 (cumpărător) de către L.S. (fii. 236, 243 vol. V dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 29 octombrie 2002, Biroul Internaţional Interpol a comunicat că autoturismul A., a fost furat la 27 iunie 2000 din Germania, la dosar existând plângerea de furt, conform căreia autoturismul a fost sustras din proprietatea numitului J.O.E.P., (fil. 94, 96-113 vol. V dosar de urmărire penală).

Numitul C.L. a declarat că nu a posedat niciodată un autoturism A. şi nici nu s-a ocupat de indigenizarea unui asemenea autoturism, precizând că nu-i cunoaşte pe P.O. şi L.S. (fila 247 vol. V dosar de urmărire penală).

Partea vătămată D.E. a declarat că a cumpărat autoturismul de la O. contra sumei de 22.500 dolar SUA. La momentul vânzării a constatat că autoturismul era înmatriculat pe numele L.S., repatriată, motiv pentru care i-a cerut lui O. să înmatriculeze autoturismul pe numele său înainte de perfectarea actelor, ceea ce s-a şi întâmplat, şi ulterior, de înmatriculare s-a ocupat şoferul său - P.D., pe care l-a împuternicit în acest sens.

De asemenea, numitul D.E. a declarat că, aflând că O. se ocupă cu traficul de autoturisme furate, a vândut scriptic autoturismul bunicii sale P.A., de la care, după un an, l-a „cumpărat" tot scriptic, în tot acest timp autoturismul aflându-se în posesia sa, până în luna iulie 2002, când a vândut autoturismul unei persoane, contra sumei de 13.000 dolar SUA, această persoană spunându-i peste 2 luni că autoturismul este blocat în baza de date a R.A.R., întrucât figurează ca fiind furat. Partea vătămată l-a recunoscut din planşa foto pe inculpatul P.O., ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul (fila 216-217 şi 251 vol. V dosar de urmărire penală).

Inculpatul P.O. a declarat că autoturismul l-a achiziţionat din Târgul Vitan-Bârzeşti, iar de întocmirea actelor s-a ocupat inculpatul M.M., menţionând că nu a fost în Germania în data de 10 iulie 2000 pentru a cumpăra autoturismul, neputând preciza ce acte i-a dat inculpatul M.M. pentru a le semna (fila 286-292 vol. V dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. nu a confirmat declaraţia inculpatului P.O., precizând că nu s-a ocupat de indigenizarea autoturismului A. ce aparţinea inculpatului P.O. (fila 293 vol. V dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O. care a prezentat la R.A.R. documente false de înmatriculare a autoturismului A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art.291 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care l-a indus în eroare pe numitul D.E. cu ocazia vânzării acestui autoturism, ascunzându-i faptul că indigenizarea şi înmatricularea maşinii s-a făcut în baza unor documente falsificate, în scopul obţinerii unui folos material injust, respectiv preţul vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)

Instanţa va înlătura apărarea inculpatului, care a arătat că nu a avut cunoştinţă de provenienţa ilicită a maşinii şi de faptul că pentru înmatriculare s-au folosit acte false şi că cel care s-a ocupat de toate aceste formalităţi a fost inculpatul M.M., deoarece declaraţiile sale nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

În primul rând, inculpatul M. a negat că el s-ar fi ocupat de indigenizare şi înmatriculare, iar declaraţia sa nu este înlăturată de nici o altă probă, ci dimpotrivă, este confirmată de raportul de expertiză grafică care a stabilit că scrisul sau semnătura inculpatului M.M. nu apar pe nici unul din documentele depuse sau întocmite cu ocazia indigenizării sau înmatriculării autoturismului.

În al doilea rând, aşa cum rezultă din raportul de omologare întocmit de R.A.R., dar şi prin raportul de expertiză grafică, P.O. a fost cel care a prezentat documentele pentru omologare şi a semnat de primire, aşa încât s-a dovedit că autoturismul a fost în posesia sa încă din data de 18 iulie 2000, când acesta a utilizat pentru indigenizare documente falsificate.

Astfel, inculpatul a folosit un contract de vânzare-cumpărare conform căruia L.S. a cumpărat autoturismul din Germania în data de 17 iunie 2000 (anterior datei la care autoturismul a fost reclamat ca fiind furat, respectiv 27 iunie 2000), de la B. (deşi proprietarul autoturismului era numitul J.O.P.). N.L.S. este cetăţean moldovean repatriat în România, care a întocmit documente fictive în vederea repatrierii, aşa cum rezultă din declaraţiile martorului V.V. care a relatat că aceasta nu a locuit niciodată la adresa din sectorul 1, arătând de asemenea că aceasta nu avea o situaţie materială bună, ceea ce pune în evidenţă în plus, faptul că operaţiunea de cumpărare a autoturismului de către L.S. este fictivă (fila 246 vol. V dosar de urmărire penală).

Această concluzie reiese şi din raportul de expertiză grafică, potrivit căruia sus-numita nu a semnat fişa de înmatriculare, rezultând de asemenea că numitul C.L. (care potrivit unei procuri falsificate ar fi fost împuternicit de L.S. să se ocupe de înmatriculare), nu a semnat cererea adresată Biroului Vamal Oradea şi nici chitanţa eliberată de acest birou. Bineînţeles, caracterul fals al contractului de vânzare-cumpărare din 17 iunie 2000 este dovedit şi prin documentele originale de proprietate ale autoturismului, obţinute prin intermediul Interpol, din care rezultă că maşina nu era proprietatea societăţii menţionată în acest contract.

Pe de altă parte, apărarea inculpatului este neconvingătoare, căci acesta nu a putut justifica şi dovedi modul în care a intrat în posesia autoturismului, afirmând că nu a avut cunoştinţă de documentele maşinii, că nu poate da relaţii despre numita L.S., deşi printre actele utilizate pentru înmatriculare există şi un contract de vânzare-cumpărare încheiat între aceasta din urmă şi inculpat.

Mai mult, aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor G.L., B.D. şi D.S. (fila 259 şi 285 vol. V dosar de urmărire penală şi fila 213 vol. III dosar instanţă), inculpatul era cunoscut ca o persoană care se ocupa de vânzarea-cumpărarea autoturismelor şi de înmatricularea acestora, astfel încât nu poate susţine că a acţionat în necunoştinţă de cauză. Având în vedere declaraţiile inculpatului M., rezultă de asemenea că inculpatul P. nu a fost străin de întreaga operaţiune de înmatriculare, cu atât mai mult cu cât nu a putut oferi nici o explicaţie în legătură cu faptul că autoturismul s-a aflat în posesia sa, deşi figura în acte ca fiind proprietatea numitei L.S.

De altfel, trebuie precizat că inculpatul a folosit acelaşi mod de operare ca şi în cazul faptei descrisă la pct. 5 de mai sus, deoarece P.O. a intrat în posesia autoturismului la scurt timp după intrarea acestuia în România, folosindu-se de cetăţeni moldoveni a căror repatriere în România s-a făcut în baza unor documente fictive, a obţinut înmatricularea pe numele acestora, după care l-a înmatriculat pe numele său şi apoi l-a înstrăinat unui terţ, inducându-l în eroare cu privire la corectitudinea indigenizării.

În acelaşi mod a procedat şi în cauza de faţă, căci aşa cum rezultă din declaraţia părţii vătămate D.E. şi chiar din declaraţiile de recunoaştere pe acest aspect date de inculpat, el a fost cel care a prezentat autoturismul spre vânzare, a negociat şi a încasat preţul, deşi potrivit documentelor, autoturismul era proprietatea numitei L.S. Tocmai din acest motiv, partea vătămată D.E. i-a cerut inculpatului să înmatriculeze autoturismul pe numele său, ulterior eliberându-se un certificat de radiere din care rezulta că L.S. l-a înstrăinat către P.O.

În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa reţine că numitul D.E. a solicitat să fie despăgubit cu suma de 22.500 dolar SUA, plătită inculpatului P.O., deoarece, deşi între timp vându-se autoturismul, a restituit banii cumpărătorului, pentru că maşina a fost ridicată pentru cercetări de organele de poliţie.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă din adresa Interpol, actele de proprietate ale autoturismului şi documentele referitoare la înregistrarea reclamaţiei de furt, acest autoturism a fost sustras în data de 27 iunie 2000 din posesia proprietarului J.O.P. (fila 94-99 şi 100-112, vol. V dosar de urmărire penală).

În al treilea rând, trebuie reţinut şi faptul că indigenizarea şi înmatricularea din România a autoturismului s-a făcut pe baza unor documente falsificate, ceea ce afectează valabilitatea tuturor operaţiunilor ulterioare.

În raport de aceste împrejurări, instanţa apreciază că este necesară anularea înscrisurilor falsificate, a tuturor documentelor şi menţiunilor efectuate în procedura de indigenizare şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente, inclusiv a contractului de vânzare cumpărare a autoturismului de către numitul D.E., a actului de înstrăinare a acestuia către numita P.A. şi a actului de revânzare de către aceasta a autoturismului către numitul D.E., precum şi a operaţiunilor de radiere şi înmatriculare aferente, urmând a dispune în consecinţă în temeiul art. 348 C. proc. pen.

În baza aceluiaşi text de lege, va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare, care se subrogă în drepturile proprietarului J.O.P. şi va constata că maşina a fost predată reprezentantului societăţii de asigurare.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va obliga inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă D.E. în sumă de 22.500 dolar SUA în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând prejudiciu cauzat de inculpat, constând în preţul pe care partea vătămată l-a plătit pentru autoturism.

Ca şi consecinţă a anulării formalităţilor de indigenizare, se constată că instanţa nu poate admite cererea formulată de A.N.V. privind plata diferenţelor de taxe vamale.

VIII. Referitor la autoturismul M. (vol. VI d.u.p.).

La data de 17 noiembrie 2002, în baza art. 99 şi urm C. proc. pen., autoturismul marca M. a fost ridicat de la numitul G.D., întrucât figura ca furat din Italia (fii. 96-99 vol. VI dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 27 noiembrie 2000, s-a concluzionat că autoturismul marca M. are seria de caroserie autentică.

Verificările efectuate au stabilit că autoturismul marca M., culoare argintiu metalizat a fost furat la data de 08 mai 2001, din incinta societăţii U.P. SRL, unde a fost parcat şi închis regulamentar, de către persoane necunoscute, care au sustras cheile din sertarul din stânga al biroului reclamantului, profitând probabil, de absenţa temporară a acestuia din birou. împreună cu autoturismul au fost sustrase certificatul de asigurare încheiat cu societatea Z.A., talonul de înmatriculare, precum şi bunuri ale reclamantului.

Din procesul-verbal de reclamaţie a furtului încheiat de autorităţile italiene la data de 09 mai 2001 (carabinierii din postul din San Polo di Biave) rezultă că autoturismul este proprietatea SC A.L. SRL, locatar U.P. SRL, fiind asigurat la compania Z.A. filiala din Odessa.

Prin actul de tranzacţie din 26 iunie 2001 U.P. SRL a primit de la societatea de asigurări Z.A. suma de 57.800.000 lire, prin această plată compania de asigurare obţinând drept de disponibilitate asupra autoturismul M., SC Z.I.I. SRL a împuternicit societatea S. să întocmească toate formalităţile necesare pentru recuperarea autoturismului şi la rândul său, societatea S. l-a împuternicit pe reprezentantul societăţii A.K.E. cu sediul în Rodental (Germania), pentru recuperarea autoturismului.

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- la data de 17 mai 2001 a fost emisă nota de constatare vamală pentru vehicule din 17 mai 2001 de către R.A.R. Griviţa Bucureşti;

- la data de 17 mai 2001 s-a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat CV-ul, iar la „rubrica numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a deţinătorului" a fost trecut D.I., depunându-se o traducere a declaraţiei de vânzare-cumpărare conform căreia A.L. SPA a vândut autoturismul către D.I. şi o copie de pe buletinul de identitate al acestuia şi o copie de pe targa (fii. 58-59 vol. VI dosar de urmărire penală).

- la data de 17 iunie 2001, numitul M.T. din Olteniţa, a solicitat întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul M., precizând că a fost introdus în ţară prin Vama Turnu, la data de 14 mai 2001, depunând o traducere a declaraţiei de vânzare, autentificată la Biroul Notarial Public D.A. din 18 iulie 2001, conform căreia a cumpărat autoturismul de la societatea A.L. SPA; o traducere a tărgii şi certificatul, conform căreia M.T. a importat la 10 mai 2001 autoturismul din Italia (fii. 60 şi 72 vol. VI dosar de urmărire penală).

Vama Târguri şi Expoziţii a eliberat chitanţa vamală din 07 iunie 2001 pe numele M.T. (fii. 64 vol. VI dosar de urmărire penală).

- în data de 25 iulie 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele D.V., eliberându-se certificatul de înmatriculare, fişa de înmatriculare şi anexa aferentă, depunându-se la serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei contractul de vânzare-cumpărare conform căruia M.T. a vândut autoturismul numitului D.V. în Olteniţa, la 09 iulie 2001, pentru suma de 300 milioane lei.

- la data de 08 august 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele G.D., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa aferentă şi fişa de înmatriculare, depunându-se contractul de vânzare-cumpărare conform căruia la 02 august 2001 D.V. a vândut autoturismul pentru suma de 300 milioane lei numitului G.D.; în data de 06 august 2001, s-a eliberat certificatul de radiere, autoturismul fiind radiat de pe numele numitului D.V.

Prin raportul de expertiză din 11 martie 2003 s-a concluzionat:

1. Carta di Circolazione emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul cu marca M. este autentică din punct de vedere al formularului, însă elementul de autentificare lipseşte, respectiv impresiunea de ştampilă a autorităţii responsabile cu înmatricularea şi semnătura directorului acesteia.

2. Completarea rubricilor Carta di Circolazione emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul cu marca M., a fost executată prin dactilografiere la o maşină de scris cu cap sferic.

3. Nu se poate stabili semnatarul cererii de plusuri din 07 iunie 2001 adresată Vămii Târguri şi Expoziţii Bucureşti privind autoturismul marca M. din lipsa semnăturilor model de comparaţie executate de numitul M.T.

4. Nu se poate stabili semnatarul Raportului de verificare tehnică în vederea omologării, încheiat în R.A.R. la data de 24 aprilie 2001, privind autoturismul marca M. din lipsa semnăturilor model de comparaţie executate de numitul D.I.

5. Nu se poate stabili semnatarul contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 09 iulie 2001, la rubrica „semnătura vânzătorului", din lipsa semnăturilor model de comparaţie executate de numitul M.T.

6. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 09 iulie 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de D.V., ale căror semnături model au fost puse la dispoziţie.

7. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 02 august 2001 nu este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de D.V., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

8. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 02 august 2001, nu este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de G.D., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

9. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca M. nu este semnată la rubrica „vânzător" de D.V.

10. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca M. nu este semnată la rubrica „cumpărător" de G.D., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

11. Certificatul de radiere din 06 august 2001 privind autoturismul marca M.B. nu este semnat la rubrica „vânzător" de D.V.

12. Certificatul de înmatriculare privind autoturismul marca M.B. nu este scris şi semnat la rubrica „înstrăinat către .. la data.. semnătura" de D.V.

13. Înscrisul intitulat „Dicharazione di vendita" privind autoturismul marca M.B., aparţinând firmei A.L. nu este autentic, acesta fiind realizat cu o imprimantă sau copiator electrostatic color (fii. 19-34 vol. VI dosar de urmărire penală).

Partea vătămată G.D. a declarat că la sfârşitul lunii august 2001, un cunoscut C., i-a oferi spre vânzare un autoturismul marca M.B., culoare argintie contra sumei de 22.000 dolar SUA, acesta urmând să se ocupe şi de perfectarea actelor, dându-i un avans de 3000 dolar SUA. A susţinut că nu a semnat nici un act, exceptând o factură emisă de firma R.F., care s-a ocupat de înmatricularea autoturismul, iar la o săptămână după ce i-a dat avansul, numitul C. i-a înmânat plăcuţele şi actele autoturismului, plătindu-i diferenţa de preţ.

Cu ocazia recunoaşterii de pe planşa foto, partea vătămată G.D. l-a indicat pe inculpatul B.C. ca fiind cel care i-a vândut autoturismul, menţionând că pe D.V., care figura ca fiind persoana care i-a vândut autoturismul, nu-l cunoaşte (fila 7 şi 78 vol. VI dosar de urmărire penală).

Numitul D.V. a declarat că nu a achiziţionat niciodată un astfel de autoturism, dar că în vara anului 2001, învinuitul M.T., administratorul barului la care lucra, i-a cerut buletinul de identitate, motivând că îi este necesar pentru întocmirea asigurării medicale, restituindu-i-l peste două săptămâni. Martorul a menţionat că nu-şi explică cum a apărut semnătura sa pe contractul de vânzare-cumpărare care atesta că i-a vândut autoturismul numitului G.D., decât prin aceea că inculpatul M.T. i l-a strecurat printre actele pe care le-a semnat pentru întocmirea carnetului de sănătate şi asigurări medicale (fii. 90 vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că autoturismul i l-a vândut un prieten C. din Arad, contra sumei de 13.500 dolar SUA, din care 5.000 dolar SUA i-a împrumutat de la D.I., căruia i-a dat drept garanţie, până la restituirea sumei, certificatul de circulaţie (targa), contractul de vânzare-cumpărare şi certificatul. După ce a recuperat documentele de la D.I., i le-a dat inculpatului M.M. pentru a înmatricula autoturismul, după trei săptămâni acesta spunându-i că a înmatriculat autoturismul la Călăraşi, putând să-l vândă. Inculpatul a mai precizat că a vândut autoturismul la Constanţa, unui cunoscut pe nume G.D., de radierea autoturismului ocupându-se M.M., iar de înmatriculare pe numele lui G.D., firma R.T.

Martorul B.G., reprezentantul firmei R.F., a declarat că se ocupa de formalităţile de înmatriculare, dar în baza actelor depuse de client şi că nu a semnat nici un document, acestea fiind complete (fii. 88 vol. VI dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului B.M.C., care l-a indus în eroare pe numitul G.D. cu ocazia vânzării autoturismului M., ascunzându-i împrejurarea că indigenizarea s-a făcut prin folosirea unor documente false, în scopul obţinerii unui folos material injust, cauzându-i în acest fel un prejudiciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

La fel ca şi în celelalte cazuri, inculpatul a negat comiterea infracţiunii, arătând că nu ştia că autoturismul provine din furt şi a fost înmatriculat pe baza unor documente false.

Aşa cum a procedat şi în cazurile expuse la pct. 1 şi 3 de mai sus, inculpatul a intrat în posesia autoturismului fără să poată indica persoana care i l-a vândut, susţinând că nu cunoaşte numele acesteia, iar odată cu autoturismul a primit doar cheile şi o parte din documentele maşinii (respectiv certificatul de circulaţie) tară să existe documente care să ateste dreptul persoanei care i l-a vândut de a poseda sau de a înstrăina autoturismul.

Este adevărat că nu s-a dovedit fără dubiu că inculpatul B. ştia că autoturismul provine din furt, însă, în raport de documentele insuficiente pe care le-a primit, inculpatul a ştiut că această înmatriculare se face pe baza unor acte false. Aşa cum rezultă din probele administrate, inculpatul nu era străin de operaţiunile de indigenizare şi înmatriculare a autoturismelor şi cunoştea documentele necesare pentru aceste operaţiuni. Rezultă astfel că inculpatul a ştiut de la început că autoturismul nu putea fi indigenizat şi înmatriculat în România numai pe baza certificatului de circulaţie şi a acceptat ca aceste operaţiuni să fie întocmite prin utilizarea unor acte false, chiar dacă nu există dovezi că inculpatul a falsificat documentele sau că le-ar fi procurat. Conform declaraţiilor date de inculpat, de înmatriculare s-a ocupat tatăl său, respectiv inculpatul M.M., însă cauza nu a fost lămurită referitor la condiţiile în care s-au întocmit formalităţile vamale şi modul în care au fost falsificate documentele, aşa încât, în temeiul art. 38 C. proc. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor falsurilor şi pentru stabilirea participaţiei numiţilor M.M. şi M.T.

La fel ca şi în celelalte cazuri, inculpatul nu a păstrat maşina, ci a înstrăinat-o după ce a obţinut înmatricularea pe numele său, ascunzând cumpărătorului modalitatea de înmatriculare ilicită a autoturismului, inducându-l astfel în eroare, creându-i un prejudiciu constând în preţul pe care l-a plătit.

Relevante pentru aprecierea atitudinii subiective a inculpatului sunt chiar declaraţiile acestuia, care a recunoscut că nu a primit alte acte (cum ar fi declaraţia de vânzare sau certificatul) şi că de înmatriculare s-a ocupat tatăl său, arătând în mod expres că „a reuşit să-l înmatriculeze pentru ca eu să pot să-l vând" (fila 127, vol. VI dosar de urmărire penală). Rezultă astfel că inculpatul a avut cunoştinţă de modul în care a fost înmatriculat, mai precis de faptul că au fost utilizate documente pe care nu le-a primit când a dobândit autoturismul, aşa încât, în mod evident, ştia că aceste documente au fost pur şi simplu „fabricate".

Faţă de cele reţinute, Tribunalul constată că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţie, atât din punct de vedere al laturii obiective (de altfel, inculpatul nu a negat comiterea faptei, respectiv că a vândut autoturismul numitului G.D.), cât şi din punct de vedere al laturii subiective, apreciind că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, deoarece nu numai că a prevăzut, ci chiar a urmărit producerea rezultatului.

Referitor la latura civilă, se constată că autoturismul a fost ridicat din posesia numitului G.D., care s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 dolar SUA, fără să solicite restituirea în natură a autoturismului.

Pe de altă parte, aşa cum reiese din plângerea şi documentele transmise prin Interpol, autoturismul a fost furat din Italia fiind proprietatea U.P. SRL şi a fost lăsat în custodia reprezentantului societăţii de asigurare, până la soluţionarea cauzei.

În plus, aşa cum s-a dovedit, indigenizarea şi înmatricularea în România a autoturismului s-a efectuat pe baza unor documente false, ceea ce afectează, pe cale de consecinţă, valabilitatea acestor operaţiuni.

Faţă de cele reţinute, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va obliga inculpatul la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată G.D.

Conform art. 348 C. proc. pen., va dispune anularea documentelor falsificate, a tuturor menţiunilor şi documentelor emise de autorităţile române în procedura de indigenizare şi înmatriculare, precum şi a actelor subsecvente, inclusiv a contractului de vânzare cumpărarea încheiat între inculpatul B. şi partea vătămată G.D. şi a operaţiunilor de înmatriculare ulterioare, pe numele părţii vătămate.

Conform art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către societatea de asigurare care, prin plata primei de asigurare s-a subrogat în drepturile proprietarului şi va constata că autoturismul a fost predat reprezentantului acesteia.

Având în vedere că instanţa nu este sesizată cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, cauza fiind disjunsă sub acest aspect, nu se poate pronunţa asupra cererii de despăgubiri formulate de A.N.V., urmând ca această cerere să fie soluţionată în cauza disjunsă, în funcţie de rezultatul cercetărilor cu privire la fapta săvârşită de numitul M.M., constând în prezentarea la vamă de documente false, cu consecinţa achitării unor taxe vamale reduse.

IX. Referitor la autoturismul A. (vol. V d.u.p.).

În data de 29 martie 2001, inculpatul P.O. a prezentat autoturismul A. la Brigada Poliţiei Rutiere în vederea înmatriculării, ocazie cu care s-a constatat că figurează în baza de date a Interpol ca fiind furat la data de 16 ianuarie 2001 în Ungaria, în prejudiciul societăţii H.

Prin adresa din 19 septembrie 2001 M.I. - Inspectoratul General al Poliţiei - Biroul Naţional Interpol şi Relaţii Internaţionale a trimis un raport al Jandarmeriei din Austria Inferioară cu documentele primite de la Interpol Viena, conform cărora autoturismul marca A., proprietatea firmei austriece H., a fost sustras la data de 16 ianuarie 2001 din Budapesta împreună cu actele de provenienţă (fii. 26, 31-54 vol. V dosar de urmărire penală).

Verificările efectuate au stabilit că pentru indigenizarea autoturismului s-au parcurs următoarele etape:

La data de 25 ianuarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R. Bucureşti Griviţa nota de constatare vamală pentru vehicule.

La data de 25 ianuarie 2001, s-a întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a emis C.I.V., autoturismul fiind prezentat de către P.O., care a depus o traducere legalizată din limba germană a certificatului de înmatriculare pentru A., proprietatea societăţii H.A.G. şi o traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare conform căruia la 8 ianuarie 2001 societatea H.A.G. i-a vândut autoturismul inculpatului P.O. (fii. 57, 71-73 vol. V dosar de urmărire penală).

La data de 31 ianuarie 2001, s-a întocmit chitanţa vamală de către Vama Olteniţa, conform căreia numitul P.O. a plătit 90.156.986 lei reprezentând taxe vamale pentru autoturism, depunându-se nota de constatare vamală din 25 ianuarie 2001, certificat, traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare în copie conform căruia P.O. a achiziţionat autoturismul de la firma H.A.G., contractul de vânzare-cumpărare în copie; traducere legalizată a certificatului de înmatriculare în copie şi copie a certificatului de înmatriculare (fii. 22 şi 73 vol. V dosar de urmărire penală).

În vederea înmatriculării, inculpatul Pavlovici Orlandi a depus la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei Bucureşti: C.I.V.-ul, fişa de înmatriculare pe numele P.O., copie de pe asigurarea obligatorie, chitanţa Casei de Economii şi Consemnaţiuni de 134.250 lei, chitanţa vamală în original din 31 ianuarie 2001, tichet galben pentru inspecţie tehnică R.A.R., certificat de înmatriculare elveţian cu număr de circulaţie (fii. 10-19 vol. V dosar de urmărire penală).

Conform acestui certificat de înmatriculare elveţian care s-a dovedit a fi fals), autoturismul marca A., aparţine numitului B.C.Z., avand un număr pe care inculpatul a declarat că-l avea autoturismul în momentul în care i-a fost adus de către G.I.

Inculpatul P.O. a declarat că în jurul datei de 20 ianuarie 2001, a fost contactat telefonic de către un anume G.I., zis N., din Deva, care i-a oferit spre vânzare un autoturism A., culoare neagră, la preţul de 16.000 dolar SUA, acesta dându-i certificatul de înmatriculare eliberat de autorităţile elveţiene, pe autoturism aflându-se plăcuţele cu numărul de înmatriculare. Acesta a menţionat că după ce a luat autoturismul, s-a prezentat la R.A.R. în vederea omologării, eliberându-i-se C.I.V.-ul, apoi a plătit suma de 90.156.986 lei, reprezentând taxe vamale iar la 15 februarie 2001 s-a prezentat la Brigada Poliţiei Rutiere pentru a înmatricula autoturismul, dar i s-a comunicat că este blocat în baza de date, figurând ca fiind sustras, motiv pentru care a luat legătura cu vânzătorul, căruia i-a restituit autoturismul, iar acesta i-a restituit preţul. La cererea sa, i-a fost restituită chitanţa vamală, acesta solicitând restituirea de către Direcţia Generală a Vămilor a sumei plătită cu titlu de taxe vamale (fil. 24 şi 28 vol. V dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului P.O., constând în aceea că pentru indigenizarea autoturismului a utilizat la Vama Olteniţa, documente false privind autoturismul A., respectiv contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă că inculpatul a cumpărat autoturismul de la firma germană, precum şi certificatul, având drept consecinţă plata taxelor vamale de 6%, deşi în realitate trebuiau plătite taxe de 30 %, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a utilizat documente false la R.A.R. şi la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei (contractul de vânzare-cumpărare încheiat între P.O. şi firma H.A.G., certificat şi certificatul de înmatriculare elveţian), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

Inculpatul a recunoscut că a prezentat la vamă, la R.A.R. şi la Brigada de Poliţie Rutieră autoturismul şi documentele, în vederea indigenizării şi omologării.

Această împrejurare este dovedită şi prin menţiunile de pe raportul de verificare tehnică în vederea omologării, potrivit cărora inculpatul este persoana care a prezentat autoturismul la R.A.R.; prin raportul întocmit de funcţionarul de serviciu, din care rezultă că inculpatul a prezentat la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei documentele necesare înmatriculării (aceeaşi împrejurarea rezultând şi din adresa acestei instituţii în care sunt evidenţiate documentele prezentate de inculpat); prin chitanţa vamală ce a fost eliberată pe numele lui P.O. (rezultând că aceasta a achitat taxele vamale), prin procesul verbal de restituire a acestei chitanţe către P.O. (rezultând că, după ce a aflat că autoturismul figurează ca fiind furat din străinătate, inculpatul a solicitat restituirea pentru a putea să-şi recupereze banii pe care i-a plătit cu titlu de taxe vamale).

Din analiza documentelor originale ale autoturismului, precum şi a plângerii şi a documentelor transmise prin Interpol, rezultă că autoturismul a fost furat din Ungaria în data de 16 ianuarie 2001, din proprietatea firmei germane H.A.G., care a negat înstrăinarea autoturismului.

Contractul de vânzare-cumpărare prezentat de inculpat este datat 8 ianuarie 2001 şi atestă vânzarea autoturismului de către adevăratul proprietar către inculpatul P.O., putându-se observa că vânzarea apare că ar fi avut loc anterior datei la care s-a reclamat furtul. In plus, în acest contract se menţionează că vânzarea a avut loc în Germania, iar potrivit certificatului, autoturismul a fost importat chiar de către P.O., ceea ce vine în contradicţie cu declaraţiile inculpatului, care a afirmat că a cumpărat autoturismul în ţară. Toate acestea pun în evidenţă faptul că inculpatul P.O. a cunoscut cu certitudine că documentele pe care le-a utilizat erau false.

În plus, se constată că inculpatul a depus la autorităţile române două certificate de înmatriculare: la vama Olteniţa a utilizat o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare original, emis în Austria (aşa cum se poate observa din copia transmisă de Interpol), în timp ce la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a depus un certificat de înmatriculare emis de Autorităţile Elveţiene, potrivit căruia autoturismul aparţinea unei persoane fizice, deşi în realitate autoturismul era înmatriculat în Austria, fiind proprietatea unei firme, aşa încât, acest din urmă certificat era falsificat.

Se poate trage astfel concluzia că inculpatul a fost în posesia certificatului de înmatriculare original şi a valorificat datele reale referitoare la proprietar şi ţara de origine însă, datorită neatenţiei, a utilizat şi certificatul falsificat, deşi nu mai avea nevoie de acesta din urmă.

Conform declaraţiilor date de inculpat, după ce a aflat că autoturismul figurează ca fiind furat din străinătate, l-a restituit numitului G.I., acesta fiind persoana care i l-a vândut. Cu toate acestea, deşi inculpatul a indicat şi un număr de telefon mobil al acestei persoane, în cursul cercetării nu s-a reuşit identificarea acesteia, iar în prezent nu se cunoaşte unde este autoturismul.

Având în vedere şi relaţiile furnizate de Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, potrivit cărora autoturismul nu figurează cu intrări sau ieşiri în şi din România, se ajunge la concluzia că autoturismul a fost introdus într-un mod fraudulos în ţară.

Toate acestea fac obiectul cauzei disjunse, urmând să se clarifice ulterior modalitatea în care autoturismul a fost introdus în tară, modul în care actele au fost falsificate şi cine sunt autorii falsurilor.

Pe cale de consecinţă, instanţa nu se poate pronunţa cu privire la restituirea acestui autoturism, urmând ca acest aspect să facă obiectul cauzei disjunse.

În temeiul art. 348 C. proc. pen., constatând că indigenizarea şi înmatricularea autoturismului s-a făcut pe baza unor documente false, instanţa va dispune anularea acestora, precum şi a tuturor actelor juridice şi a operaţiunilor, ca şi a menţiunilor subsecvente.

Pe cale de consecinţă, urmare a anulării operaţiunilor de indigenizare, nu se mai pot acorda despăgubirile solicitate de A.N.V.

X. Referitor la autoturismul A. (vol.VI d.u.p.)

La data de 23 august 2002, în baza art. 99 şi urm. C. proc. pen., a fost ridicat de la domiciliul inculpatului M.M. autoturismul marca A., fără număr de înmatriculare, întrucât figura ca fiind furat din Ungaria la data de 12 februarie 2001, cu numărul de înmatriculare austriac.

Expertiza criminalistică efectuată a stabilit că autoturismul A. are seria de caroserie autentică (fii. 128-133 vol.VI dosar de urmărire penală)

Biroul Naţional Interpol şi Relaţii Internaţionale a comunicat prin adresa din 10 aprilie 2001 că autoturismul A. a fost forat din Budapesta, la data de 12 februarie 2001, în prejudiciul firmei S.B., cu sediul în Litz, trimiţând, totodată şi copie a plângerii părţii vătămate (fii. 171, 179 vol. VI dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate in cauza au stabilit următoarele:

La data de 27 februarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R. Griviţa nota de constatare vamală pentru vehicule (fii. 165 vol. VI dosar de urmărire penală);

La data de 27 februarie 2001, s-a întocmit de către R.A.R., raportul de verificare tehnică în vederea omologări, în baza căruia s-a emis C.I.V.-ul iar la rubrica „numele, prenumele şi localitatea de domiciliu a deţinătorului" a fost trecut O.C.M. din Bucureşti, sector 5, depunându-se o copie a unei traduceri legalizate a unui contract de vânzare-cumpărare, ce atestă că O.C.M. a achiziţionat autoturismul în Zurich, la 20 ianuarie 2001, de la J.G., din Elveţia; o copie a certificatului de înmatriculare, care atestă faptul că autoturismul aparţine lui J.G. (fii. 159, 162 şi 169-170 vol. VI dosar de urmărire penală).

La data de 28 februarie 2001, a fost emisă chitanţa vamală de către Vama Olteniţa, conform căreia numitul O.C.M. a plătit suma de 59.111.522 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul în cauză, depunându-se o copie după K., o copie a traducerii contractului de vânzare-cumpărare care atestă că O.C.M. a achiziţionat autoturismul în Zurich, la 20 ianuarie 2001, de la J.G. (legalizată in 27 februarie 2001, la Biroul Notarului Public D.A.); o copie a traducerii certificatului de înmatriculare, care atestă faptul că autoturismul aparţine lui J.G. (legalizată in 27 februarie 2001la Biroul Notarului Public D.A.) şi certificatul, conform căruia autoturismul a fost importat de către O.C.M. din Elveţia (fii. 166-169, vol. VI dosar de urmărire penală).

La data de 6 martie 2001, s-a încercat înmatricularea autoturismului, pe numele lui E.A., dar nu s-a realizat, întrucât s-a constatat că era furat din Ungaria.

În acest scop, numitul E.A. a depus la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei următoarele documente: contract de vânzare-cumpărare, care atestă că numitul E.A. a cumpărat autoturismul la data de 6 martie 2001 de la O.C.M. la preţul de 250.000.000 lei; fişa de înmatriculare pe numele E.A.; chitanţa vamală dinfebruarie 2001; declaraţia notarială din 7 martie 2001, conform căreia E.A. a predat fostului proprietar al autoturismului numărul de înmatriculare, pentru a-l radia din Elveţia; certificatul de înmatriculare elveţian; cartea de identitate (fil. 142, 145 şi 149 vol. VI dosar de urmărire penală).

Numitul E.A. a declarat că a achiziţionat autoturismul de la numitul M.M. (fiind vorba despre inculpatul M.M.), care i-a înmânat şi actele de provenienţă elveţiene, C.I.V.-ul, actul de vamă nrdin 28 februarie 2001. A plătit preţul de 4.000 dolari, dându-i la schimb, întrucât nu avea suma cerută de 16.000 dolar SUA şi un autoturism marca A.R. Acesta a menţionat în declaraţie că M.M. i-a adus un contract de vânzare-cumpărare tip, încheiat între el şi O.C.M., pe numele acestuia fiind întocmite şi formalităţile vamale.

Iniţial, martorul O.C.M. a declarat că la sfârşitul lunii ianuarie 2001 s-a deplasat împreună cu M.M. la Oradea, pentru ca acesta din urmă să-şi cumpere un autoturism de provenienţă străină. După ce a văzut maşinile din târg, s-a oprit la un A. bleumarin cu numere de Elveţia, a negociat preţul şi l-a cumpărat cu 10.000 dolar SUA fără să încheie un contract de vânzare-cumpărare, iar vânzătorul i-a dat numai un act de proprietate elveţian. S-au întors la Bucureşti şi după o lună, M.M. i-a spus că şi-a pierdut buletinul şi l-a rugat să înmatriculeze autoturismul pe numele său. În data de 6 martie 2001, inculpatul i-a dat o procură din care rezulta că îl împuternicise să ridice documentele maşinii şi apoi s-au deplasat la vamă unde a primit chitanţa de plată a taxelor vamale pe numele său. După aceea, M.M. a vândut autoturismul numitului E.A. (fila 188, vol. VI dosar de urmărire penală).

Ulterior, martorul a revenit asupra acestei declaraţii şi a precizat că i-a fost dictată de M.M. la pizzeria L.G. şi a relatat că M.M. i-a cerut buletinul de identitate în original pentru înmatriculare, iar după o lună a venit cu mai multe documente şi i-a cerut să le semneze, spunându-i că sunt necesare pentru înmatricularea maşinii. Martorul O. a arătat că nu s-a prezentat niciodată la R.A.R., la vamă, la Brigada de Poliţie Rutieră sau la Biroul Notarial F.O. a recunoscut semnătura sa pe raportul de omologare tehnică emis de R.A.R. şi pe împuternicirea notarială, precizând că presupune că acestea au fost semnate atunci când M. i-a adus mai multe documente şi i-a cerut să le semneze (fila 134, vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost cumpărat la preţul de 10.000 de dolar SUA, din târg din Oradea, unde s-a deplasat singur, că nu ştie cum îl cheamă pe vânzător, că acesta i-a înmânat cheile şi actul de proprietate elveţian, tară să întocmească şi fără să primească de la acesta vreun act sub semnătură privată. Inculpatul a menţionat că a întocmit formalităţile vamale pe numele lui O.C.M., întrucât la acel moment îşi pierduse buletinul, că a mers la vama Olteniţa împreună cu O. şi a plătit taxele vamale, apoi a mers singur la R.A.R şi ulterior, având nevoie de bani a vândut autoturismul numitului E.A. (fila 183, vol. VI dosar de urmărire penală).

Inculpatul nu a explicat însă cum a intrat în posesia documentelor false în temeiul cărora a obţinut indigenizarea autoturismului, pe baza cărora s-a efectuat omologarea şi a fost emisă cartea de identitate a vehiculului.

În drept, fapta inculpatul M.M. care, cu intenţie, l-a determinat pe numitul O.C.M. să semneze documentele necesare înmatriculării, ascunzându-i provenienţa ilicită a autoturismului şi caracterul fals al documentelor pe care le semnează, aşa încât O. a acţionat din culpă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, în forma participaţiei improprii, prev. de art. 290 cu aplicarea art. 31 C. pen.

Aşa cum s-a reţinut, O. a negat că s-a prezentat la vamă sau la alte instituţii ale statului şi că ar fi achiziţionat autoturismul din Elveţia sau în România, afirmând că inculpatul M., care este unchiul său, i-a dat mai multe acte pentru a le semna, după ce i-a solicitat buletinul de identitate pe motiv că el şi l-a pierdut şi intenţionează să înmatriculeze un autoturism.

Pe de altă parte, inculpatul M. a recunoscut că el s-a ocupat de indigenizare şi de formalităţile necesare înmatriculării, că a prezentat autoturismul la R.A.R. şi la vamă şi că a achitat taxele.

Faptul că documentele utilizate de inculpat sunt false, este dovedit în primul rând prin declaraţia inculpatului M., care a recunoscut că a primit odată cu maşina numai actul de provenienţă elveţian şi cheile, aşa încât a constatat de la început lipsa celorlalte documente necesare pentru indigenizarea maşinii în România. Bun cunoscător al acestei proceduri, M. a acceptat să prezinte respectivele documente ştiind că sunt false, cu atât mai mult cu cât atestau că autoturismul a fost cumpărat de nepotul său, O.C.M., aspect despre care ştia că nu corespunde realităţii.

În mod evident, inculpatul M. a conceput falsificarea documentelor în acest fel, tocmai pentru a le da o aparenţă de valabilitate şi datorită relaţiei de rudenie, s-a folosit de O. şi i-a dat documentele să le semneze.

În sprijinul acestei concluzii sunt şi declaraţiile numitului E.A., care a relatat că inculpatul M. a fost cel care i-a oferit autoturismul spre vânzare, deşi potrivit documentelor, acesta figura pe numele lui O., iar ulterior, M. i-a adus un contract de vânzare-cumpărare tip încheiat între el şi O.C.M. (fila 186, vol. VI dosar de urmărire penală).

Caracterul fictiv al documentelor este dovedit şi prin aceea că O. nu a circulat în Germania şi nu a cumpărat autoturismul de la numitul J.G., căci adevăratul proprietar al maşinii era firma S.B. cu sediul în Linz, iar contractul de vânzare-cumpărare este datat 20 ianuarie 2001, anterior datei la care a fost reclamat furtul autoturismului, respectiv 12 februarie 2001.

Faţă de cele reţinute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit fără dubiu faptul că documentele utilizate de inculpatul M. erau false, fiind vorba despre contractul de vânzare-cumpărare încheiat la Zurich în data de 20 ianuarie 2001 (potrivit căruia O.C.M. a cumpărat autoturismul de la numitul J.G.), certificatul de înmatriculare pe numele J.G. şi certificatul E.

Fapta inculpatului M.M., care a prezentat la vamă documente false de provenienţă ale autoturismului în vederea indigenizării, determinând în acest fel şi plata unei taxe vamale reduse, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 1417/1997.

Fapta aceluiaşi inculpat, care a prezentat la R.A.R. documente false de provenienţă ale autoturismului, în vederea înmatriculării acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen.

Fapta inculpatului care, cunoscând că indigenizarea s-a făcut cu acte false, a înstrăinat autoturismul numitului E.A. în schimbul sumei de 4.000 dolar SUA şi a unui autoturism A.R., inducându-l astfel în eroare pe cumpărător, în scopul obţinerii unui folos material injust şi cauzându-i o pagubă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.

Inculpatul nu a negat comiterea faptelor, care sunt dovedite atât prin aceste declaraţii de recunoaştere, dar şi prin declaraţiile martorilor, prin documentele utilizate de inculpat, relaţiile oferite de R.A.R., Direcţia Generală a Vămilor şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, cât şi prin plângerea şi documentele de proprietate ale autoturismului transmise prin Interpol, probe care pun în evidenţă faptul că M.M. a acţionat cu intenţie directă.

Cât priveşte latura civilă, Tribunalul constată că numitul E.A. nu a solicitat despăgubiri civile, probabil datorită relaţiei de prietenie pe care o avea cu inculpatul M.M., aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate.

Se constată, de asemenea, că autoturismul a fost sustras din Ungaria, fiind proprietatea firmei austriece S.B., care a fost despăgubită de P.B., care l-a rândul ei, a încasat prima de asigurare de la societatea de asigurări G. din Austria. În cursul urmăririi penale, autoturismul a fost predat numitului G.I., reprezentantul societăţii de asigurare (fila 191, vol. I dosar instanţă).

Reţinând de asemenea că indigenizarea şi înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente fale, în temeiul art. 348 C. proc. pen., instanţa va dispune anularea acestor documente, a tuturor operaţiunilor de indigenizare, înmatriculare şi a actelor subsecvente, precum şi restituirea autoturismului către adevăratul proprietar.

Urmare a anulării operaţiunilor de indigenizare, se constată că nu se mai datorează taxe vamale, aşa încât nu poate fi admisă cererea formulată de A.N.V., de obligare a inculpatului la plata despăgubirilor constând în diferenţa de taxe vamale ce ar fi trebuit achitate (plătindu-se o taxă vamală de 6% în loc de 30%).

Xl. Referitor la autoturismul A. (vol.II d.u.p.)

La data de 23 august 2002, în baza art. 97 şi urm. din C. proc. pen., s-a ridicat din curtea SC C.I. SRL, autoturismul marca A., de culoare argintie, în vederea efectuării de cercetări.

Inculpaţii C.G. şi B.M.C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 221 C. pen., reţinându-se în sarcina acestora că au primit, respectiv au înlesnit valorificarea acestui autoturism, cunoscând că provine din săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală, respectiv din furt, dovadă fiind preţid mic de numai 11.000 dolar SUA, în raport de valoarea reală a unui asemenea autoturism produs în anul 2001 care se ridică la suma de 40.000 dolar SUA, cât şi datorită lipsei actelor de provenienţă, înmatricularea urmând a se face de către inculpatul M.M. cu acte false.

Cercetările efectuate au stabilit că autoturismul a fost sustras din Italia la data de 19 mai 2002. în data de 20 mai 2002, în jurul orelor 10.37, la Secţia de carabinieri din Bari Picone, a depus plângere numitul B.L., care a declarat că în ziua anterioară, în jurul orelor 22.00, a parcat autoturismul proprietatea sa, în Via Nazionale din Bari Palese, constatând în jurul orelor 01, că acesta a fost sustras împreună cu talonul de asigurare, certificatul de proprietate şi alte documente personale, subliniind că este asigurat la Societatea A. (fii. 245 vol. II dosar de urmărire penală).

Întrucât nu a primit despăgubiri, în data de 23 ianuarie 2003, B.L. l-a împuternicit pe numitul G.I. să recupereze autoturismul, iar prin ordonanţa procurorului, în temeiul art. 109 al ultim C. proc. pen., autoturismul i-a fost dat numitului G.I., cu obligaţia de a-l păstra până la soluţionarea definitivă a cauzei (fii. 247 vol. II dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002, s-a concluzionat că seria de identitate poansonată pe şasiul autoturismului marca A. nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei.

Inculpatul B.M.C. a declarat că în vara anului 2002, C.G. l-a rugat să-i facă rost de un A. pentru fratele său C.N., motiv pentru care a luat legătura cu o cunoştinţă de-a sa pe nume V., care avea un astfel de autoturism spre vânzare şi împreună au mers la sediul SC C.I. SRL, unde fraţii C. au vizualizat autoturismul, C.N. plătindu-i lui V. 11.000 dolar SUA, fără a încheia acte, întrucât V. nu avea acte de provenienţă ale autoturismului.

Inculpatul C.G. a declarat că nu cunoaşte nimic despre acest autoturism.

Inculpatul C.I. a declarat că autoturismul a fost cumpărat pentru fratele său C.N., fără a putea preciza cu ce sumă de bani.

În rechizitoriu se arată că săvârşirea faptelor de către inculpaţi este dovedită prin intermediul interceptărilor telefonice şi se redă conţinutul acestora. Tribunalul nu va ţine seama de aceste probe invocate de parchet, deoarece autorizaţiile de interceptare, precum şi procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu se regăsesc între documentele de urmărire penală, în nici unul din cele paisprezece volume înaintate de parchet împreună cu actul de sesizare.

În drept, faţă de cele reţinute, instanţa apreciază că prin probele administrate nu s-a dovedit că cei doi inculpaţi cunoşteau că autoturismul provine din furt.

Potrivit art. 221 C. pen., constituie infracţiunea de tăinuire „primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material".

Din punct de vedere subiectiv, infracţiunea de tăinuire se săvârşeşte cu intenţie, ceea ce înseamnă că persoana care primeşte, dobândeşte, transformă sau înlesneşte valorificarea unui bun, ştie că bunul are o provenienţă ilicită, mai precis, că a fost obţinut prin săvârşirea unei infracţiuni.

În raport de probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile celor doi inculpaţi şi declaraţiile martorului C.N., nu se poate considera că este dovedită intenţia, ca şi element constitutiv al infracţiunii de tăinuire.

S-a dovedit că inculpatul B. a intermediat dobândirea de către numitul C.G. a unui autoturism de la numitul V., contra sumei de 11.000 dolar SUA, fără să se întocmească acte de vânzare cumpărare, deoarece numitul V. nu deţinea documente de provenienţă. Lipsa acestor acte era de natură să creeze suspiciune asupra modului în care numitul V. a dobândit bunul, însă, în lipsa unor probe concludente, nu se poate trage concluzia că cei doi inculpaţi au cunoscut faptul că bunul provenea din furt. Astfel, numitul V. nu a fost identificat, nu s-a dovedit că acesta a fost autorul furtului sau avea cunoştinţă de această împrejurare şi nici faptul că inculpaţii C. şi B. au fost informaţi cu privire la modul în care a fost dobândit autoturismul. Bineînţeles, se poate susţine că inculpaţii aveau obligaţia de a verifica ei înşişi provenienţa, în mod special C.G., care a cumpărat autoturismul, însă acest lucru nu este de natură să dovedească prin el însuşi intenţia de tăinuire.

Rezultă aşadar, că prezumţia de nevinovăţie nu a fost răsturnată şi există un dubiu care profită inculpaţilor, astfel încât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., instanţa va dispune achitarea acestora.

Având în vedere plângerea formulată de cetăţeanul italian şi actele ataşate la dosar, din care rezultă că numitul B.L. este proprietarul autoturismului (fila 235-239 şi 245-246 vol. II dosar de urmărire penală), în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea maşinii către adevăratul proprietar şi va constata că bunul a fost deja predat reprezentantului acestuia, aşa cum rezultă din ordonanţa procurorului şi procesul verbal întocmit de organele de poliţie (fila 247 vol. II dosar de urmărire penală şi fila 200 vol. I dosar instanţă).

XII. Referitor la autoturismul V.G. (vol. VIII d.u.p.);

În data de 16 mai 2003, autoturismul V.G., a fost ridicat din posesia numitului C.H.M. existând indicii că a fost înmatriculat pe baza unor documente false.

În urma cercetărilor, s-au constatat următoarele:

I. La data de 10 octombrie 2001, reprezentanţa R.A.R. Călăraşi a emis nota de constatare pentru autoturismul V.G., an de fabricaţie 2000.

II. La data de 10 octombrie 2001, s-a emis raportul de verificare tehnică în vederea omologării pentru autoturismul V.G., în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul (fil. 115 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Conform acestui raport, autoturismul V.G., culoare gri metalizat, a fost prezentat de către inculpatul Z.G.D., care a depus o copie de pe certificatul de circulaţie italian, care atestă că „Dichiarazione di vendita" prin care Z.G.D. a achiziţionat autoturismul V.G., la preţul de 200 milioane lei de la G.C.G.; o traducere a acestei declaraţii de vânzare (egalizată in 9 octombrie 2001 la Biroul Notarial Public D.A.); o traducere a certificatului de înmatriculare - targa (legalizată in 9 octombrie 2001 la acelaşi birou notarial; o procură specială autentificatăla Biroul Notarului Public F.D. in data de 10 mai 2001, prin care Z.G.D. l-a împuternicit pe M.D.T. să indigenizeze în numele său două autoturisme de provenienţă străină (fil. 73-74 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Biroul Notarial Public - F.D. a comunicat că nu figurează înregistrate procuri speciale la numerele de autentificare precizate şi nici părţile, mandanţi - mandatari, menţionate (fii. 47 vol. VIII dosar de urmărire penală).

III. La data de 12 octombrie 2001, s-a emis chitanţa vamală care atestă că Z.G.D. a plătit suma de 42.768.768 lei, reprezentând taxe vamale pentru V.G., pentru eliberarea căreia s-au depus următoarele documente: cererea de vămuire din 12 octombrie 2001 prin care Z.G.D. solicita întocmirea formalităţilor vamale pentru autoturismul V.G.; declaraţia de vânzare (copie şi traducere legalizată), conform căreia Z.G.D. a achiziţionat autoturismul de la cetăţeanul italian G.C.F.; certificatul de înmatriculare (copie şi traducere legalizată) targa; nota de constatare vamală; certificatul, conform căruia Z.D.G. a importat autoturismul la data de 27 septembrie 2001 din Brescia; copie de pe paşaport; procura specială (fil. 67 şi 77 vol. VIII dosar de urmărire penală).

IV. La data de 12 octombrie 2001, autoturismul V.G. a fost înmatriculat, eliberându-se certificatul de înmatriculare, fişa de înmatriculare şi anexa aferentă, fiind depuse aceleaşi documente de provenienţă ca la R.A.R. şi Vamă.

V. La data de 17 decembrie 2001, autoturismul V.G. a fost înmatriculat pe numele C.H.M., eliberându-se certificatul de înmatriculare, anexa şi fişa de înmatriculare aferente, depunându-se contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, potrivit căruia numitul Z.G.D. a vândut autoturismul numitului C.H.M. în data de 10 decembrie 2001, la preţul de 300 milioane lei.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 4 aprilie 2003, întocmit de Serviciul Criminalistic I.P.J. Constanţa s-a concluzionat că cifrele şi literele ce compun seria sunt poansonate diferit de linia de bază, distanţa dintre caracterele ce formează seria este neuniformă, prima gravură a literei „W" ce urmează literei „Y" este poansonată sinuos, cifra 0 din interiorul seriei este poansonată oblic stânga faţă de linia de bază, seria fiind poansonată artizanal (fii. 186-193 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Expertiza criminalistică efectuată în cauză a stabilit că seria este poansonată artizanal în partea finală, seria reală fiind X (fii. 15-20 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Verificându-se on-line bazele de date ale poliţiei italiene, s-a constatat că autoturismul cu număr de înmatriculare a fost sustras la 27 noiembrie 2000 din Bari, iar certificatul de înmatriculare figurează ca fiind sustras la data de 30 octombrie 2000 din Napoli împreună cu un set de documente sustrase în alb din Chestura din Napoli (fil. 23 şi 79 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Ministerul de Interne din Italia - Serviciul de Cooperare Internaţională a Poliţiei Interpol - Unitatea Naţională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat prin ofiţerul de legătură, la 28 octombrie 2002, că numărul de înmatriculare a fost atribuit unui autoturism M.

La data de 19 august 2000, P.R. a comunicat că seria nu figurează în baza de date pusă la dispoziţie de producător (fii. 17 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin raportul de expertiză din18 noiembrie 2003 s-a concluzionat:

1. „Carta di Circolazione" emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul marca V.G. este autentică;

2. rubricile certificatului de înmatriculare (Carta di Circolazione) emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul marca V.G. au fost completate cu scris dactilografiat la o maşină de scris cu cap sferic;

3. chitanţa din 12 octombrie 2001 cu seria de formular emisă de Vama Călăraşi a fost semnată la rubrica „călător oficial P.T.T." de numitul Z.G.D.;

4. cererea adresată şefului biroului Vamal Călăraşi şi înregistrată la data de 12 octombrie 2001 pentru indigenizarea autoturismului marca V.G. a fost scrisă şi semnată de numitul Z.G.D.;

5. raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 10 octombrie 2001 pentru autoturismul marca V.G. a fost semnat de numitul Z.G.D.;

6. documentul intitulat „Dichiarazione di Vendita" privind autoturismul marca V.G., nu este autentic, fiind realizat cu un copiator electrostatic;

7. procura specială cu numărul de încheiere autentificare din 10 mai 2001 este semnat la rubrica „mandant" de numitul Z.G.D.;

8. cererea adresată Comandantului Poliţiei Călăraşi datată 12 octombrie 2001, privind înscrierea autoturismului marca V.G. a fost scrisă şi semnată de numitul Z.G.D.;

9. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca V.G., încheiat la data de 10 decembrie 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de numitul Z.G.D.;

10. contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca V.G., încheiat la data de 10 decembrie 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de numitul C.H.M. (fil. 90-108 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Numitul M.D.T. a negat faptul că ar fi dobândit un autoturism de provenienţă străină, a precizat că nu cunoaşte pe nici unul dintre inculpaţi şi că nu a primit o împuternicire pentru a se ocupa de formalităţile de indigenizare ale vreunui autoturism. Martorul şi-a menţinut declaraţiile şi în faţa instanţei, afirmând că în anul 1998, în timp ce se afla în Ungaria, a fost tâlhărit şi printre mai multe bunuri i-a fost sustras paşaportul, aşa încât presupune că datele care apar în procura falsificată au fost preluate din acest paşaport (fila 55 şi 204 vol. VIII dosar de urmărire penală şi fila 214 vol. III dosar instanţă). Declaraţiile martorului sunt confirmate de raportul de expertiză grafică din care rezultă că nici unul din documentele examinate, inclusiv procura autentificată, nu au fost semnate de numitul M.D.T.

Inculpatul Z.G.D. a declarat că autoturismul l-a cumpărat în luna octombrie 2001 de la inculpatul M.M., care i-a cerut copie de pe cartea de identitate pentru a întocmi actele de provenienţă, urmând ca de indigenizare să se ocupe el, după ce inculpatul M.M. îi va aduce actele. După un timp, inculpatul M.M. i-a adus autoturismul, două chei, o împuternicire încheiată la un birou notarial în Bucureşti (prin care împuternicea o persoană să-i aducă un autoturism V.G. din Italia), copie de pe paşaportul acestei persoane pe care se regăsea data intrării în ţară, alături de numărul de înmatriculare italian al autoturismului, certificatul de circulaţie italian, contractul de vânzare-cumpărare în limba italiană. După primirea actelor, i-a plătit acestuia 800 dolar SUA şi a înmatriculat autoturismul pe care, după câteva luni, l-a vândut unui individ din Constanţa. Anterior, inculpatul M. i-a spus că „se va ocupa el de actele de provenienţă" (fila 206 vol. VIII dosar de urmărire penală). Inculpatul a prezentat şi o altă variantă, arătând că i-a dat inculpatului B. un avans de 500 dolar SUA, iar lui M. un avans de 1.000 dolar SUA şi cei doi i-au promis că-i pot procura orice maşină, indiferent de marcă (fila 211 vol. VIII dosar de urmărire penală), iar într-o altă declaraţie a recunoscut faptul că nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu cetăţeanul italian (fila 206 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că Z.G.D. a spus că doreşte să achiziţioneze un autoturism, însă nu i-a dat nici un avans. M. a negat faptul că i-a vândut autoturismul inculpatului Z., precum şi faptul că s-ar fi prezentat la notariat pentru traducerea unor acte (fila 218 vol. VIII dosar de urmărire penală). Într-o declaraţie ulterioară, inculpatul M. a revenit asupra primelor declaraţii şi a arătat că Z. l-a rugat să se ocupe de traducerea unor acte şi el a acceptat, astfel încât s-a prezentat la notariat cu actele pe care i le-a dat Z.G.D. M. a precizat că nu-l cunoaşte pe M.D.T. şi nu a putut explica cum plăcuţele de înmatriculare, de la un autoturism M. ce aparţinea fiului său B.M.C., au ajuns să fie montate pe autoturismul V.G. dobândit de inculpatul Z. (fila 224 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a arătat că nu a primit nici un avans de la Z. şi nu a intermediat vânzarea-cumpărarea autoturismului V.G., însă a recunoscut că Z. i-a cerut să-i procure un certificat şi i-a trimis prin poştă 100 dolar SUA, iar el a acceptat şi după ce a făcut rost de acest certificat i l-a predat direct lui Z., ştiind că va fi folosit pentru indigenizarea unui autoturism şi pentru plata unor taxe vamale diminuate, respectiv 6% în loc de 30% (fila 220 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Faţă de cele reţinute, Tribunalul apreciază că s-a dovedit cu certitudine că inculpatul Z.G.D. avea cunoştinţă de faptul că documentele pe care le-a utilizat pentru indigenizare şi înmatriculare sunt false, aceasta, cu atât mai mult cu cât, inculpatul este avocat, având astfel cunoştinţe de specialitate în legătură cu modalitatea de întocmire a actelor juridice precum şi în legătură cu efectele acestora.

Chiar şi în absenţa unei asemenea calităţi şi indiferent de modul în care a intrat în posesia autoturismului (existând din acest punct de vedere neconcordanţe, deoarece inculpaţii M. şi B. au negat în mod constant că i-au vândut maşina), inculpatul şi-ar fi dat seama că respectivele documente nu sunt conforme cu realitatea, deoarece atestau acte şi fapte proprii, despre care inculpatul ştia că nu corespund adevărului.

Astfel, deşi potrivit contractului de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, certificatului şi procurii autentificate, rezultă că M.D.T. a fost împuternicit de Z. şi a adus din Italia un autoturism, acest lucru nu era adevărat. Inculpatul nu a recunoscut în mod expres aceste împrejurări, însă nu a putut oferi nici o explicaţie cu privire la atitudinea subiectivă pe care a avut-o în momentul în care a utilizat respectivele documente. Relevant pentru caracterizarea acestei atitudini este că, deşi era avocat, inculpatul a acceptat să semneze procura din care rezulta că-l împuternicise pe M.D.T. să-i aducă autoturismul din străinătate şi să se ocupe de formalităţile de indigenizare, cu toate că procura era antedatată (purta data de 10 mai 2001, iar inculpatul a semnat-o în octombrie 2001) şi avea deja aplicată formula încheierii de autentificare, iar semnarea procurii nu s-a făcut în faţa notarului.

De asemenea, inculpatul Z. a utilizat certificatul procurat de inculpatul B., deşi ştia că autoturismul nu fusese importat de M.D.T., aşa încât menţiunile din acest certificat nu corespundeau realităţii. S-a dovedit astfel că nici unul dintre documentele folosite de către inculpatul Z. nu atestau fapte sau împrejurări reale, iar inculpatul a fost pe deplin conştient de acest lucru, aşa încât a acţionat cu intenţie directă.

Cât priveşte latura obiectivă, se constată că săvârşirea faptelor a fost dovedită atât prin declaraţiile de recunoaştere date de inculpat, care nu a negat faptul că a utilizat documentele pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismului, prin înscrisurile şi relaţiile furnizate de autorităţile române, prin relaţiile obţinute prin intermediul Interpol, dar şi prin raportul de constatare grafică, probe care au dovedit fără dubiu că inculpatul s-a prezentat la Direcţia Generală a Vămilor, la R.A.R. şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, unde a prezentat autoturismul şi documentele şi a formulat cererile corespunzătoare pentru procedurile de indigenizare şi înmatriculare.

După ce a obţinut înmatricularea autoturismului pe numele său, la scurt timp, inculpatul l-a vândut numitului C.H.M., fără să-i comunice modul în care autoturismul a fost înmatriculat. Şi în acest caz, inculpatul a acţionat cu intenţie directă căci, datorită cunoştinţelor juridice de specialitate, ştia că aceste împrejurări au o relevanţă deosebită pentru cumpărător şi că în cazul în care i se aduc la cunoştinţă nu ar mai fi de acord să încheie contractul.

Inculpatul s-a apărat în sensul că în realitate a făcut un schimb de maşini cu o altă persoană (fiind vorba despre P.D.M.) şi pentru că nu se făcuse radierea de pe numele său şi înmatricularea pe numele noului proprietar, iar acesta găsise un alt cumpărător, respectiv C.H.M., actele au fost întocmite direct între inculpatul Z. şi C.

Instanţa va înlătura această apărare, care este infirmată de declaraţiile părţii vătămate C.H.M. Acesta a relatat că autoturismul i-a fost vândut de Z., care l-a asigurat că nu este nici o problemă. Eventualele convenţii dintre inculpatul Z. şi numitul P.D.M. sunt lipsite de relevanţă pentru calificarea faptei ca înşelăciune, de vreme ce inculpatul s-a prezentat ca proprietar al autoturismului, chiar dacă nu a încasat preţul (căci conform declaraţiei dată de partea vătămată, Z. a solicitat ca banii să-i dea prin intermediul lui P.), aşa încât vânzarea-cumpărarea s-a efectuat între inculpatul Z. (care figura în acte ca proprietar) şi partea vătămată C.H.M.

Sub acest aspect, trebuie precizat că este întrunită şi condiţia referitoare la scopul însuşirii unui folos material injust. Trecând sub tăcere modalitatea frauduloasă de indigenizare şi înmatriculare a autoturismului, Z. a urmărit prin înstrăinarea acestuia să-şi păstreze folosul dobândit anterior, ca urmare a efectuării schimbului cu numitul P.D.M.

În drept, fapta inculpatului Z.G.D., care a prezentat la R.A.R. şi la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei acte false de provenienţă, în vederea înmatriculării autoturismului V.G. (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană şi copia legalizată a acestuia precum şi procura autentificată), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care a prezentat la vamă documente false de provenienţă în vederea indigenizării autoturismului V.G. (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană şi copia legalizată a acestuia precum şi procura autentificată şi certificatul), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997. Urmare acestei fapte, inculpatul a achitat taxe vamale de numai 6% în loc de 30%.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că i-a vândut autoturismul V.G. numitului C.H.M., ascunzându-i împrejurarea că indigenizarea şi înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente false, inducându-l astfel în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust, producând o pagubă părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. Fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că, la solicitarea inculpatului Z., i-a procurat un certificat, cunoscând că documentul va fi utilizat în faţa autorităţilor vamale pentru plata unor taxe diminuate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului M.M. care a pus în circulaţie autoturismul V.G. căruia i-a aplicat numărul de înmatriculare, ce aparţinea unui autoturism M. pe care inculpatul îl vânduse anterior altei persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie a unui autoturism cu numere false de înmatriculare, prev.de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 republicat.

În ceea ce priveşte această infracţiune, Tribunalul reţine că inculpatul M. a vândut autoturismul M. cu numărul de înmatriculare numitului A.H.A., precum şi autoturismul V.G., cu acelaşi număr de înmatriculare, inculpatului Z.G.D. Potrivit relaţiilor comunicate de Ministerul de Interne italian, numărul de înmatriculare aparţinea unui autoturism M., care a fost furat din Bari, Italia în data de 27 noiembrie 2000.

După săvârşirea infracţiunii de către inculpatul M., a intrat în vigoare OUG nr. 195/2002, însă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) Deşi există o succesiune de legi în timp, legea nouă incriminează fapta în aceleaşi condiţii şi prevede aceeaşi sancţiune ca şi legea veche (închisoarea de la 1 la 5 ani), aşa încât nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa reţine că partea vătămată C.H.M. a solicitat restituirea în natură a autoturismului şi alternativ, despăgubiri în sumă de 9.500 dolar SUA, reprezentând preţul pe care l-a plătit inculpatului Z.

Pe de altă parte, se constată că, deşi există o suspiciune cu privire la faptul că autoturismul a fost furat din Italia, nu se cunoaşte cu certitudine provenienţa acestuia şi până în prezent nu există nici o solicitare de restituire din partea unui cetăţean străin.

Faţă de cele reţinute, apreciind că numitul C.H.M. este un cumpărător de bună-credinţă şi este posibilă despăgubirea în natură a acestuia, Tribunalul va admite cererea părţii vătămate şi va dispune restituirea autoturismului, care a fost predat deja de organele de poliţie numitului C.H.M.

Drept urmare, ca efect al protejării bunei credinţe a subdobânditorului, cu toate că indigenizarea şi înmatricularea s-au făcut pe baza unor documente falsificate, instanţa nu va mai dispune anularea acestora.

Ca şi consecinţă a menţinerii operaţiunilor de indigenizare şi înmatriculare şi constatând, pe de altă parte, că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 alin. (3) lit. b) cu referire la art. 998 - 999 C. civ., va admite cererea formulată de A.N.V. şi va obliga pe inculpatul Z. la plata despăgubirilor constând în diferenţa dintre taxele vamale pe care acesta le-a achitat folosindu-se de certificatul fals, şi taxele legal datorate, diferenţă care, în conformitate cu dovezile ataşate la dosar, se ridică la suma de 46.080.979 lei (fila 19 vol. II dosar instanţă).

De asemenea, în temeiul art. 108 - 109 şi art. 114 din OUG nr. 92/2003 îl va obliga pe inculpat şi la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere aferente sumei.

Aşa cum s-a reţinut, pentru a procura certificatul fals, inculpatul B. a primit de la inculpatul Z. suma de 100 dolar SUA, astfel încât, în temeiul art. 118 lit. c) C. pen., instanţa va dispune confiscarea echivalentului în lei a acestei sume de bani.

XIII. Referitor la autoturismul T.L.C. (vol. IX d.u.p.).

În data de 22 august 2002. cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului M.M., s-a procedat la indisponibilizarea autoturismului T.L.C. fără număr de înmatriculare (fil. 133 vol. II, dosar de urmărire penală).

În sarcina inculpatul C.G. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de tăinuire prev.de art. 221 C. pen., pe motiv că a dobândit în condiţii neelucidate autoturismul T.L.C., care provenea din săvârşirea infracţiunii de furt.

Prin raportul de expertiză din 7 octombrie 2002, s-a concluzionat că seria de identitate poansonată pe autoturism nu prezintă modificări ale caracterelor din competenţa sa (fil. 222 vol. II dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 9 mai 2003, Biroul Naţional Interpol a comunicat faptul că autoturismul T.L.C. figurează ca fiind furat din Italia, cu număr de înmatriculare (fil. 205 vol. II şi fila I vol. IX dosar de urmărire penală).

Conform traducerii autentificate a plângerii depusă la dosar, în data de 4 mai 2002 autoturismul a fost sustras prin violenţă din posesia numitului F.M., care a menţionat că în jurul orelor 18.30 a parcat autoturismul în apropiere de barul B. din Casinalbo di Formigine, a intrat în bar şi a cumpărat un pachet de ţigări, iar la ieşire un bărbat s-a năpustit asupra sa şi i-a smuls din mâini cheile şi telecomanda autoturismului, nereuşind să-l împiedice să plece cu maşina, care este proprietatea numitei V.D. (fil. 213-216 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în primăvara anului 2002, a fost sunat de către inculpatul C.G., care i-a solicitat să vină la ştrandul T., unde i-a arătat un autoturism T. culoare albastră, cerându-i să-l vândă la suma de 11.500 dolar SUA. Acesta a menţionat că inculpatul C.G. i-a dat două chei şi un certificat de circulaţie în limba italiană, după care a dus autoturismul în str. A. (fil. 228 şi 232 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.G. a declarat că nu a văzut niciodată autoturismul T.L.C. culoare albastră, menţionând că l-a împrumutat pe inculpatul B.M.C. cu suma de 15.000 dolar SUA, acesta promiţându-i că-i va aduce garanţie un J., ceea ce nu s-a întâmplat (fil. 230 vol. II dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus în str. A. de către fiul său B.M.C., care i-a spus că-i aparţine lui C.G. şi că acesta doreşte să fie înmatriculat în România, în acest scop dându-i cartea de circulaţie, redactată în limba italiană. A precizat că i-a dat cartea de circulaţie numitului M. pentru a întocmi actele necesare înmatriculării, dar fiind arestat între timp, nu ştie ce s-a mai întâmplat cu înmatricularea (fil. 213 vol. II dosar de urmărire penală).

Faţă de cele reţinute, Tribunalul apreciază că prin probele administrate nu s-a dovedit că inculpatul C.G. a intrat în posesia autoturismului. Acesta a negat în mod constant comiterea faptei, iar aşa cum rezultă din procesul verbal de ridicare întocmit de organele de poliţie, autoturismul a fost găsit în curtea casei numitului M.M., fără să se stabilească că s-ar fi aflat vreodată în posesia inculpatului C.G. Singurul care afirmă acest lucru este inculpatul B., iar declaraţia sa se coroborează numai cu declaraţia tatălui său - inculpatul M.M., însă acesta nu a perceput în mod direct că autoturismul a fost dobândit de C.G., aflând acest lucru din spusele inculpatului B.

În această situaţie şi în raport de dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 66 şi art. 70 C. proc. pen., se constată că cele două declaraţii nu sunt suficiente pentru a considera că s-a dovedit fără dubiu fapta reţinută în sarcina inculpatului C.G.

În consecinţă, conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 221 C. pen.

Cât priveşte autoturismul, numitul G.I. a solicitat restituirea, depunând la dosar traducerea legalizată a plângerii, traducerea legalizată a împuternicirii primite din partea Societăţii A.S., traducerea legalizată a certificatului de proprietate, care atestă proprietatea numitei V.D. asupra autoturismului T.L.C., precum şi traducerea legalizată a contractului de asigurare şi reasigurare pentru acest autoturism (fila 205 şi 213 vol. II şi fila I vol. IX dosar de urmărire penală).

Având în vedere plângerea şi documentele ataşate la dosar, din care rezultă că autoturismul este proprietatea numitei V.D. (cetăţean italian) şi a fost sustras în data de 4 mai 2002 din Italia, iar proprietarul a fost despăgubit de societatea de asigurare, care se subrogă în drepturile acestuia, în conformitate cu art. 348 C. proc. pen., va restitui autoturismul societăţii de asigurare, constatând că maşina a fost predată reprezentantului acesteia (fila 195-196 vol. I din dosarul instanţei).

XIV. Referitor la autoturismului H.(voi.VIU d.u.p.);

În data de 17 septembrie 2002, autoturismul a fost ridicat în temeiul art. 96 şi următoarele C. proc. pen, întrucât din cercetările efectuate a reieşit că pentru indigenizarea autoturismului s-au folosit documente false, existând dubii cu privire la provenienţa acestuia.

Efectuându-se expertiza traseologică asupra autoturismului, s-a constatat că seria de identificare, poansonată pe autoturismul H. nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fil. 313-319 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Ministerul de Interne - Departamentul Siguranţei Publice - Direcţia Centrală a Poliţiei Criminale - Serviciul de Cooperare Internaţională a Poliţiei Interpol - Unitatea Naţională EURPOL - S.I.R.E.N.E. Roma a comunicat că vehiculul H., a fost înmatriculat în Italia pe numele Societăţii F.L.S.P.A. cu sediul în Brescia, fiind luat în locaţie de cetăţeanul B.G.G. Autoturismul nu figurează ca fiind furat, deşi certificatul de înmatriculare prezintă deformări de întocmire, fiind probabil un fals (fil. 233 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a comunicat că nu figurează cu intrări/ieşiri în/din România un autoturism, iar cetăţeanul italian B.G.G. a intrat în ţară la data de 25 iunie 2000 şi a ieşit la 26 iunie 2000 (fil. 249 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

- de la Direcţia Generală a Vămilor - Vama Bucureşti Antrepozite s-au ridicat: cererea formulată de S.D. prin care, la 30 iunie 2000, solicita întocmirea formalităţilor vamale de import definitiv pentru autoturism, menţionând că a fost adus din Italia prin Vama Vârşand, la 26 iunie 2000; adeverinţa emisă de Secţia 23 Poliţie prin care se precizează că S.D. şi-a stabilit domiciliul în România; o declaraţie de vânzare a autoturismului la 23 iunie 2000 în Cremona, numitei S.D., contra sumei de 25.000 DM; o copie a certificatului de înmatriculare italian, precum şi o traducere legalizată a contractului de vânzare-cumpărare.

- de la R.A.R. s-au ridicat: nota de constatare din 29 iunie 2000; raportul de verificare tehnică în vederea omologării din 07 iulie 2000, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul; o traducere a unui contract de vânzare-cumpărare, conform căruia M.M. a cumpărat autoturismul menţionat la data de 23 iunie 2000, în Cremona, de la cetăţeanul italian B.G.G., contra sumei de 25.000 DM.

- de la S.E.I.P. Bucureşti s-au ridicat: certificatul de radiere al autoturismului H. de pe numele numitei S.D., care l-a înstrăinat către G.A.Ş.; certificatul de înmatriculare, emis pentru acelaşi autoturism pe numele S.D.; fişa de înmatriculare a autoturismului conform căreia G.A.Ş. a achiziţionat autoturismul la 21 iulie 2000 de la S.D.; anexele la certificatul de înmatriculare; chitanţele care dovedesc plata taxelor aferente; cartea de identitate a autoturismului; fişa de înmatriculare care atestă că S.D. a înmatriculat autoturismul, predându-se plăcuţele de înmatriculare italiene; chitanţa vamală care atestă că S.D. a plătit suma de 4.447.590 lei (fii. 260, 266, 267 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Din declaraţiile inculpatului M.M., rezultă că actele care atestă proprietatea sa asupra autoturismului sunt false, el neplătind nimic cetăţeanului italian, nefiind la data de 23 iunie 2000 în Italia, precizând că cetăţeanul italian era însoţit de un anume A., care locuieşte în zona V. şi care s-a ocupat de traduceri. Inculpatul a precizat că a prezentat autoturismul la R.A.R. Griviţa, depunând declaraţia de vânzare cumpărare din care reieşea că el este proprietar, întocmindu-se raportul de verificare tehnică în vederea omologării, pe care i l-a dat numitului A., subliniind că nu poate oferi relaţii despre numita S.D., despre modul în care s-au întocmit formalităţile vamale şi nici despre ceea ce s-a mai întâmplat cu autoturismul (fii. 228 vol. VIII dosar de urmărire penală).

Partea vătămată G.A. a menţionat că a cumpărat autoturismul de la o persoană de sex masculin, brunet, de aproximativ 40 de ani, cu care s-a întâlnit în urma unui anunţ prin mica publicitate, în Piaţa Constituţiei. Acesta a precizat că a semnat contractul de vânzare-cumpărare, constatând că fusese deja semnat la rubrica „vânzător" şi de înmatricularea autoturismului s-a ocupat R.E. - mecanicul său. De asemenea, a declarat că persoana care i-a vândut autoturismul s-a prezentat cu numele de S.D., pe acelaşi nume fiind înmatriculat şi autoturismul în momentul în care l-a achiziţionat (fil. 307 vol. VIII dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului M.M. care a utilizat documente false de provenienţă ale autoturismului, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, potrivit căruia inculpatul a cumpărat autoturismul în data de 23 iunie 2000 în Cremona, de la cetăţeanul italian B.G.G. şi traducerea legalizată a acestui contract, depunându-le la R.A.R. în vederea înmatriculării autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen.

Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, arătând că nu este adevărat că a cumpărat autoturismul de la un cetăţean italian şi că a utilizat actele deşi ştia că sunt false, ceea ce pune în evidenţă că acesta a acţionat cu intenţie directă.

Din probele administrate a rezultat că pentru înmatricularea acestui autoturism s-a mai folosit un contract de vânzare-cumpărare, încheiat în acelaşi loc şi în aceeaşi dată, în care figurează acelaşi vânzător ca şi în contractul utilizat de inculpatul M., cu diferenţa că numita S.D. este cumpărătorul. Înmatricularea autoturismului s-a făcut pe numele acestei din urmă persoane, iar ulterior s-a înregistrat un contract de vânzare-cumpărare potrivit căruia S.D. l-a înstrăinat numitului G.A.

Pentru elucidarea acestor împrejurări şi pentru a se stabili în ce condiţii şi cine a falsificat actele de provenienţă, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei conform art. 38 C. proc. pen.

În orice caz, nu există dovezi în sensul că inculpatul M. a fost implicat în activitatea de înmatriculare şi vânzare ulterioară a autoturismului, acesta declarând că a renunţat să-l înmatriculeze pe numele său şi că nu cunoaşte pe nici una din persoanele mai sus enunţate. Pe acest aspect, declaraţia inculpatului se coroborează cu declaraţia numitului G.A., care a declarat că a cumpărat autoturismul de la un bărbat, însă nu-l cunoaşte pe inculpatul M. şi nici nu a auzit de numele acestuia.

Având în vedere că autoturismul nu figurează ca fiind furat şi că numitul G.A. este un cumpărător de bună credinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. constatând că, potrivit dovezilor ce au fost administrate, acesta este ultimul dobânditor şi proprietarul autoturismului, va dispune ca maşina să-i fie restituită împreună cu certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului ce au fost ridicate din posesia sa, constatând că autoturismul i-a fost deja predat în cursul urmăririi penale (fila 243 vol. VIII d.u.p.).

Cât priveşte pretenţiile A.N.V., Tribunalul constată că nu a fost investit cu săvârşirea de către inculpatul M. a faptei de prezentare la vamă de documente falsificate, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi nici nu s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a prezentat autoturismul în faţa autorităţilor vamale în vederea indigenizării, aşa încât nu poate dispune obligarea sa la plata diferenţei între taxele vamale ce au fost achitate şi cele legal datorate.

XV. Referitor la autoturismul M. (vol.IX d.u.p.).

În data de 23 august 2002, în baza art. 91 şi urm. C. proc. pen., autoturismul marca M. cu număr de înmatriculare, a fost ridicat de la C.I., întrucât figura ca fiind sustras din Italia.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fil. 128-134 vol. IX dosar de urmărire penală).

Autorităţile italiene, Direcţia Centrală a Poliţiei Criminale - Serviciul de Cooperare Internaţională a Poliţiei Interpol - Unitatea Naţională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat la data de 09 august 2002 că autoturismul D.C., a fost înmatriculat pe numele SC M.B.F.M.S., cu sediul în Roma, şi dat în locaţie Societăţii E.I. SRL cu sediul în Gricigano di Aversa - Via della Stazione SNC, fiind reclamat furat la 03 mai 2001 de către D.S., la Secţia de Carabinieri (fil. 20-29 vol. IX dosar de urmărire penală).

Prin adresa, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontiră a comunicat că autoturismul a intrat în ţară la data de 30 martie 2001 prin Vama Veche, în autoturism aflându-se cetăţenii italieni D.S.F. şi M.M. şi cetăţeanul turc K.J., declarând că tranzitează România, destinaţia fund Ungaria, deşi autoturismul nu figurează ca fiind ieşit din România de la această dată (fii. 30-31 vol. IX dosar de urmărire penală). De asemenea, D.S.F. şi M.M. au intrat în ţară cu autoturismul la data de 17 martie 2001, prin Vama Veche.

M.B. a comunicat că autoturismul a fost produs în anul 2000 pentru piaţa germană, fiind dotat din fabricaţie cu motorul şi cutia de viteze, având culoare negru metalizat, tapiţerie pile gri şi cutie de viteze automată (fii. 34 vol. IX dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit că indigenizarea autoturismului s-a realizat în următoarele etape:

I. La 24 aprilie 2001 s-a eliberat nota de constatare vamală pentru vehicule de către R.A.R. Griviţa (fii. 35 vol. IX dosar de urmărire penală).

II. La 24 aprilie 2001 s-a întocmit Raportul de verificare în vederea omologării, în baza căruia s-a eliberat C.I.V.-ul, autoturismul fiind prezentat de către C.I., fiind depuse următoarele documente de provenienţă (fii. 43 vol. IX dosar de urmărire penală): copia traducerii legalizate a declaraţiei de vânzare-cumpărare conform căreia E.I. SRL, cu sediul în Italia, a vândut autoturismul lui C.I., încheierea de legalizare purtând din 25 aprilie 2001 (fil. 38 vol. IX dosar de urmărire penală); copia cărţii de circulaţie (targa).

III. La 26 aprilie 2001 s-a emis chitanţa vamală nr. 19 de către Biroul Vamal Olteniţa, conform căreia B.V. a achitat suma de 135.526.662 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul M., fiind depuse următoarele acte: copie de pe „dicharazione di vendita" conform căreia societatea E.I. SRL a înstrăinat autoturismul contra sumei de 50.000.000 lei către B.V., nedatată; o traducere legalizată a acestei declaraţii de vânzare-cumpărare din 25 aprilie 2001; o copie a certificatului de circulaţie (targa); o traducere legalizată a certificatului de înmatriculare a autoturismului M.; o copie a certificatului, conform căruia B.V. a importat autoturismul din Torino la data de 14 aprilie 2001.

IV. La data de 22 mai 2001 autoturismul a fost înmatriculat pe numele V.I., pentru înmatriculare depunându-se contractul de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit prin care, la data de 22 mai 2001, B.V. vindea autoturismul lui V.I. cu suma de 255.000.000 lei, cu menţiunea că autoturismul este neînmatriculat, eliberându-se certificatul de înmatriculare şi anexa aferentă (fil.41 vol. IX dosar de urmărire penală);

V. La data de 01 iunie 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele C.I., eliberându-se certificatul de înmatriculare.

În data de 06 noiembrie 2001, Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală a Vămilor a întocmit actul constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului, conform căruia, constatându-se că certificatul a fost vizat cu o ştampilă falsă, numitul B.V. datora statului suma de 139.783.216 lei reprezentând taxe vamale, comision vamal, accize şi alte taxe (fii. 60 vol. IX dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 05 noiembrie 2002, Direcţia Generală a Vămilor a comunicat că certificatul a fost vizat cu o ştampilă falsă.

Prin raportul de expertiză din 03 martie 2003 s-a concluzionat:

1. „Carta di Circulazione" emisă de autorităţile din Italia pentru autoturismul marca M. este autentică (din punct de vedere al formularului), dar îi lipsesc impresiunea ştampilei autorităţii responsabile cu înmatricularea şi semnătura directorului acesteia, ca element de autentificare.

2. Completarea rubricilor din cuprinsul „Carta di Circulazione" emisă de autorităţile din Italia pentru autoturismul marca M. s-a realizat prin dactilografiere cu o maşină de scris cu cap sferic.

3. Chitanţa din 26 aprilie 2001 cu seria mecanică emisă de vama Olteniţa nu a fost semnată de B.V., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

4. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării încheiat de R.A.R. la data de 24 aprilie 2001 pentru autoturismul marca M., este semnat la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul, nume şi adresă" de C.I., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

5. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M., încheiat la data de 22 mai 2001, nu este semnat la rubrica „vânzător" de B.V.

6. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M. încheiat la data de 22 mai 2001, nu este semnat la rubrica „cumpărător" de V.I., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

7. Nu se pot stabili semnatarii contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit privind autoturismul marca M. încheiat la data de 30 mai 2001, întrucât documentul incriminat nu a fost pus la dispoziţie.

8. Fişa de înmatriculare datată 01 iunie 2001 privind autoturismul marca M., este semnată la rubrica „vânzător" de V.I.

9. Fişa de înmatriculare datată 01 iunie 2001 privind autoturismul marca M., este semnată la rubrica „cumpărător" de C.I., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie (fii. 1-15 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul B.V. a declarat că nu a fost niciodată proprietarul unui autoturism marca M., menţionând că în luna iunie 2001, a primit o somaţie de la Direcţia Generală a Vămilor pentru a plăti suma de 136 milioane lei şi verificând, a constatat că pe numele său figurează un autoturism M. Acesta a precizat că, lucrând la SC R.P. SRL, administratorul M.T. i-a cerut buletinul de identitate în vederea obţinerii carnetului de sănătate, restituindu-i-l peste 3 zile, iar după o perioadă de timp a aflat de la acesta că a folosit buletinul de identitate pentru a indigeniza un autoturism marca M. pe numele său, mai multe relaţii dându-i P.M., vecinul său, care lucrează la vamă (fii. 144 şi 155 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul P.M. a declarat că în urma unui control efectuat de Direcţia Generală a Vămilor a constatat că pe numele vecinului său, B.V., se plătiseră taxe vamale pentru un autoturism marca M., deşi acesta nu-şi putea permite din punct de vedere financiar un astfel de autoturism. În zilele imediat următoare controlului, B.V. l-a contactat rugându-l să verifice o somaţie primită de la Direcţia Generală a Vămilor, situaţie în care i l-a prezentat vameşului M., care întocmise chitanţa vamală, acesta spunându-i că taxele vamale au fost plătite de către M.M., fost M., care a folosit o copie a buletinului său de identitate (fil. 135 vol. IX dosar de urmărire penală).

Învinuitul M.T. a declarat că M.M. i-a cerut să-i găsească persoane care să fie de acord să înmatriculeze autoturismul de provenienţă străină pe numele lor, precizând că între aceste persoane se numără şi B.V. (fil. 156 vol. IX dosar de urmărire penală).

Numitul V.I. a declarat că în cursul anului 2001, l-a cunoscut pe numitul M.M. care se ocupa de vânzarea autoturismelor, iar în luna august 2001 acesta l-a sunat şi i-a spus că are un autoturism M. pe care doreşte să-l înmatriculeze pe numele său. Acceptând acest lucru, M.M. i-a adus toate actele necesare înscrierii, respectiv chitanţă vamală pe numele celui care vindea - B.V.; cartea de identitate italiană; un act de vânzare-cumpărare în limba italiană şi traducerea legalizată a acestuia, conform căreia B.V. achiziţionase autoturismul de la un cetăţean italian; C.I.V.-ul şi talonul de la R.A.R.; un contract de vânzare-cumpărare semnat la rubrica „vânzător" de către B.V. şi pe care l-a semnat la rubrica „cumpărător", documente pe care, după achitarea taxelor necesare înmatriculării, le-a depus la ghişeul de înmatriculări din cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Argeş.

Martorul a menţionat că nu a văzut niciodată autoturismul, iar la câteva zile după înmatriculare a fost contactat de către un individ trimis de către M.M., împreună cu care a mers la o firmă de intermedieri vânzări autoturisme, unde au încheiat un contract de vânzare, prin care vindea autoturismul individului respectiv, ambii semnând contractul, ulterior depunând dosarul de radiere la serviciul înmatriculări.

Acesta a precizat că nu-şi aminteşte cum ii chema pe individul căruia "i-a vândut maşina" descriindu-l ca un tip subţire, de înălţime medie, şaten brunet, tuns scurt, cu ten măsliniu (fii. 141-177 vol. IX, dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că numitul C.G. a venit cu un autoturism M. cu numere de Italia, spunându-i că fratele său C.I. l-a cumpărat şi că doreşte să-l înmatriculeze în România, arătându-i o carte de circulaţie în limbă italiană şi spunându-i că nu are alte documente, respectiv contract de vânzare-cumpărare şi certificat. Acesta a precizat că de indigenizarea autoturismului s-a preocupat tatăl său M.M., care l-a trimis la Costeşti, la V.I. de unde a luat nişte acte, dar nu-şi mai aminteşte ce fel de acte.

În declaraţia din 31 ianuarie 2003, inculpatul B.M.C. a declarat că inculpatul C.G. i-a cerut să declare că inculpatul C.I. a cumpărat maşina din Târgul Vitan-Bârzeşti şi că era deja înmatriculată în România.

Inculpatul M.M. a declarat că fiul său B.M.C. a venit cu un autoturism M. culoare neagră, spunându-i că este pentru C.I. şi cerându-i să facă acte. El s-a ocupat de indigenizarea autoturismul, în sensul că a folosit copia buletinului de identitate a numitului B.V., pe care i-o adusese M.T., fără a şti că o foloseşte la înmatricularea unui autoturism de provenienţă ilicită, a întocmit contractul de vânzare între B.V. şi V.I., care a înmatriculat autoturismul pe numele său la Piteşti şi peste câteva zile l-a trimis pe C.I. la Piteşti, unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu V.I. şi apoi a radiat autoturismul de pe numele acestuia.

Inculpatul a precizat că maşina s-a aflat tot timpul la C.I. şi toate actele s-au tăcut în modul descris mai sus, întrucât aşa ceruse C.I., pentru a crea o aparenţă de bună-credinţă, acesta fiind cel care a semnat la R.A.R. (fii. 180 vol. IX dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.I. a negat în mod constant comiterea faptelor. Iniţial, a declarat că a cumpărat autoturismul în luna mai 2001 din Târgul Vitan-Bârzeşti, de la un cetăţean român, autoturismul fiind înmatriculat în România, arătând că nu ştie cum se numeşte vânzătorul, deşi a întocmit cu acesta un contract de vânzare-cumpărare, după care vânzătorul s-a ocupat de celelalte formalităţi, aşa încât i-a predat documentele de înmatriculare direct pe numele său şi plăcuţele cu numărul X. Inculpatul a mai declarat că nu îl cunoaşte pe M.M., că nu s-a prezentat la R.A.R. şi nu a semnat nici un act, în afara contractului de vânzare-cumpărare, pentru că de înmatriculare s-a ocupat vânzătorul, fără ca inculpaţii B. sau M. să aibă vreo legătură cu aceste formalităţi. A mai arătat că autoturismul a fost cumpărat în Bucureşti şi nu s-a deplasat în alt oraş.

Ulterior, inculpatul şi-a amintit că vânzătorul se numea V.I., dar şi-a păstrat celelalte declaraţii, precizând că nu a mai rămas în posesia sa contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a întocmit cu acesta (fii. 169-179, vol. IX dosar de urmărire penală).

Declaraţiile inculpatului C.I. sunt înlăturate de celelalte mijloace de probă.

În primul rând, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului M.M., care se coroborează cu declaraţia inculpatului B.M.C., dar şi cu raportul de verificare tehnică în vedere omologării şi cu raportul de expertiză grafică, inculpatul C.I. a intrat în posesia autoturismului anterior datei de 20 mai 2001 (când conform contractului de vânzare-cumpărare l-ar fi cumpărat de la V.I.) şi mai înainte ca autoturismul să fie înmatriculat în România. Aceasta deoarece inculpatul C.I. a fost cel care a prezentat autoturismul la R.A.R. în data de 24 aprilie 2001 şi a semnat pentru primirea cărţii de identitate a vehiculului, rezultând astfel că el a fost cel care a declanşat procedura de indigenizare a autoturismului.

În al doilea rând, inculpatul C.I. nu a cumpărat autoturismul de la V.I. căci, conform declaraţiilor date de acesta din urmă, autoturismul nu a fost prezentat spre vânzare în Bucureşti ci, la cererea inculpatului M., înmatricularea maşinii pe numele lui V.I. a fost fictivă, iar persoana care figura în acte ca proprietar era B.V. şi abia după ce autoturismul a fost înmatriculat pe numele lui V.I., C.I. a venit la Piteşti şi a încheiat cu acesta contractul de vânzare-cumpărare, din care rezultă că V.I. a înstrăinat autoturismul inculpatului C.I.

Pe de altă parte, s-a dovedit că maşina a fost de la început în posesia inculpatului C.I. şi a rămas şi ulterior în posesia acestuia, aspect evidenţiat în declaraţiile inculpatului M. şi ale martorului V.I., care a susţinut că autoturismul nu a fost nici o clipă în detenţia sa.

Faţă de cele reţinute, rezultă că inculpatul C.I. a avut cunoştinţă despre situaţia autoturismului, respectiv că acesta nu are suficiente acte de provenienţă. Mai mult, la cererea sa, autoturismul a fost înmatriculat iniţial pe numele unor alte persoane, pentru ca în mod formal el să o cumpere de la un cetăţean român, după ce maşina era indigenizată în România, aşa încât inculpatul cunoştea că indigenizarea şi înmatricularea se făceau pe baza unor documente false.

În drept, fapta inculpatului C.I., constând în aceea că a utilizat la R.A.R. acte false de provenienţă a autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev.de art. 291 C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, cunoscând că indigenizarea se face pe baza unor acte false, a solicitat inculpatului B.M.C. să se ocupe de aceste formalităţi, în concret, de indigenizarea autoturismului ocupându-se inculpatul M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Fapta inculpatului M.M. care a utilizat la vamă acte false pentru indigenizarea autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997.

Inculpatul C.I. a solicitat restituirea autoturismului, arătând că l-a dobândit în mod licit şi este proprietarul acestuia.

În raport de cele mai sus reţinute, constatând că inculpatul a intrat în posesia autoturismului în mod fraudulos, iar pentru a obţine indigenizarea şi înmatricularea pe numele său a conceput şi pus în practică un plan de utilizare a unor documente falsificate, instanţa apreciază că nu există nici un temei pentru ca autoturismul să fie restituit inculpatului.

Cât priveşte dreptul de proprietate asupra autoturismului, inculpatul nu a putut produce o dovadă valabilă, căci contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.I. este lovit de nulitate, fiind urmarea unei succesiuni de acte şi tranzacţii false, el însuşi neexprimând voinţa reală a părţilor. V.I. nu a fost proprietarul autoturismului, nu a înţeles să-l vândă, iar inculpatul C.I. nu l-a dobândit de la V.I., contractul de vânzare-cumpărare între cei doi atestând de fapt o operaţiune fictivă.

Referitor la situaţia juridică a acestui autoturism, se constată că există puternice îndoieli cu privire la seriozitatea plângerii de flirt formulată de cetăţeanul italian, având în vedere că furtul a fost reclamat că s-ar fi produs la o dată ulterioară intrării autoturismului în România, existând suspiciuni că plângerea viza de fapt obţinerea primei de asigurare.

În aceste condiţii, nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 348 C. proc. pen. privind restituirea bunului, constatând totodată că inculpatul C.I. a obţinut acest bun chiar prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. d) C. proc. pen., va dispune confiscarea autoturismului şi va respinge ca neîntemeiată cererea de restituire formulată în acest sens de către inculpat.

XVI. Referitor la autoturismului A. (vol. X d.u.p.).

La data de 23 august 2002 a fost ridicat autoturismul A., culoare neagră, din posesia lui C.G.C. Întrucât existau indicii că provine din săvârşirea infracţiunii de furt.

Întrucât autoturismul prezenta unele defecţiuni la pompa de benzină, a fost remorcat la Centrul Zonal de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog Constanţa, fiind ridicate de la posesor o cheie de contact, cartea de identitate eliberată de R.A.R. Griviţa şi alte documente.

Prin raportul de expertiză din 26 noiembrie 2002, specialiştii din cadrul Serviciului Criminalistic Constanţa au concluzionat că autoturismul marca A. (fii. 180-182 vol. X dosar de urmărire penală).

Ministerul de Interne Italian - Unitatea naţională EURPOL - S.I.R.E.N.E. a comunicat că autoturismul A. a fost înmatriculat pe numele B.C. şi nu figurează ca fiind obiect de investigaţie, precizând totodată că serviciile de înmatriculare au emis pentru acelaşi vehicul (fil. 50 vol. X dosar de urmărire penală).

P.R. a comunicat că seria a fost alocată unui autoturism A.C., an de fabricaţie 1999, culoare argintiu metalizat (fil. 60 vol. X dosar de urmărire penală).

S-a stabilit că targa a fost declarată ca fiind furată la Questura di Napoli la data de 5 martie 2001.

Prin adresa, s-a comunicat că autoturismul a intrat în ţară la data de 27 martie 2001, prin Punctul de Frontieră Nădlag condus de cetăţeanul italian M.Ş.

Efectuându-se o nouă expertiză metalografîcă, s-a concluzionat că seria autoturismului este modificată, stabilindu-se ulterior că autoturismul a fost sustras în data de 23 martie 2001 din posesia numitului V.C. Conform plângerii, partea vătămată a parcat autoturismul A. culoare neagră, în jurul orelor 21.30 şi a doua zi a constatat că persoane necunoscute i-au sustras autoturismul (fii. 61 -70 vol. X dosar de urmărire penală).

Cercetările efectuate au stabilit următoarele:

La data de 3 aprilie 2001 s-a emis de către R.A.R. Griviţa nota de constatare vamală. La data de 03 aprilie 2001, s-a emis raportul de verificare tehnică în vederea omologării, la rubrica „numele şi persoana deţinătorului" fiind menţionat numitul M.M., care a prezentat autoturismul A., eliberându-se C.I.V.-ul (fii. 34 vol. X dosar de urmărire penală).

În vederea eliberării raportului de verificare tehnică în vederea omologării, s-au depus copia certificatului de înmatriculare al autoturismului A. pe numele C.M. şi traducerea autentificată a acestui certificat la Biroul Notarial Public D.A., traducerea autentificată a unei declaraţii de vânzare cumpărare prin care C.M. vindea autoturismul către M.M. şi copie de pe buletinul de identitate a lui M.M.

La data de 9 aprilie 2001 s-a eliberat de către vama Olteniţa chitanţa, prin care M.L. plătea pentru autoturismul marca A. suma de 51 ianuarie 0492 lei, reprezentând taxe vamale, depunând în acest scop copie de pe cartea de circulaţie italiană; copie de pe Dicharazione di Vendita, conform căreia C.M. vindea autoturismul A. numitei M.L. pentru suma de 20 milioane lire italiene; traducerea autentificată a declaraţiei de vânzare cumpărare din 04 aprilie 2001 la Biroul Notarial Public D.A., traducerea certificatului de înmatriculare autentificată in data de 04 aprilie 2001 la Biroul Notarial Public D.A.; certificatul, conform căruia la 22 martie 2001 M.L., în calitate de cumpărător de la C.M. importa autoturismul A. (fil. 32 vol. X dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 19 ianuarie 2002, s-a comunicat că, la data de 08 octombrie 2001 a fost înregistrată la Direcţia Generală a Vămilor adresa prin care Administraţia Vamală Italiană comunica că certificatul este fals (fil. 132 şi 135-137 vol. X dosar de urmărire penală).

La data de 13 aprilie 2001, M.L. solicita eliberarea unei autorizaţii de circulaţie provizorie pe o perioadă de 30 de zile pentru autoturismul A., an de fabricaţie 1999, culoare neagră, depunând copie de pe Dicharazione di Vendita, care atesta faptul că a cumpărat autoturismul de la C.M. şi copia certificatului de înmatriculare.

La data de 08 mai 2001, autoturismul a fost înmatriculat pe numele de B.G., acesta achiziţionând autoturismul de la M.L. la suma de 200 milioane lei, eliberându-i-se la 15 iunie 2001 certificatul de înmatriculare al autoturismului şi anexa aferentă.

La data de 02 august 2002, s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia B.G. vindea autoturismul către L.I. la preţul de 250 milioane lei, încercându-se fără rezultat înmatricularea pe numele cumpărătorului.

La data de 08 august 2001 s-a întocmit un contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, conform căruia L.I. vindea autoturismul către C.C. la suma de 250 milioane lei, autoturismul fiind înmatriculat la data de 10 august 2001, eliberându-se certificatul de înmatriculare şi anexa aferentă pe numele lui C.C.D.

Prin raportul de expertiză din 25 februarie 2003 s-a concluzionat:

1. "Carta di Circulazione" emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul marca A. este autentică din punctul de vedere al formularului, dar îi lipseşte elementul de autentificare care constă în impresiunea ştampilei autorităţii responsabile cu înmatricularea şi semnătura directorului acesteia.

2. Completarea rubricilor din cuprinsul Carta di Circulazione emisă de autorităţile din Italia privind autoturismul marca A. s-a executat prin dactilografiere cu o maşină de scris cu cap sferic.

3. Chitanţa din 09 aprilie 2001 şi seria mecanică emisă de vama Olteniţa pentru M.L. nu a fost semnată la rubrica „călător oficiant TT" de către M.L. sau M.M., ale căror semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

4. Raportul de verificare tehnică în vederea omologării, încheiat de R.A.R. la 03 aprilie 2001 pentru autoturismul marca A. este semnat la rubrica „semnătura de primire C.I.V./I.T.P. de către M.M., ale căror semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

5. Documentul intitulat „Dicharazione di Vendita" privind autoturismul marca A. nu este autentic, acesta fiind realizat cu o imprimantă sau copiator laser color.

6. Nu se poate stabili scriptorul executant al cererii adresată comandantului poliţiei la data de 13 aprilie 2001 de numita M.L., privind înscrierea în circulaţie a autoturismului marca A. şi nu a fost semnată de aceasta sau de M.M.

7. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 03 mai 2001 este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de M.L.

8. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 03 mai 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de B.G., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

9. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 02 august 2001, este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de B.G.

10. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 02 august 2001 este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de L.I.

11. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 08 august 2001 este semnat la rubrica „semnătura vânzătorului" de L.I., ale cărui semnături model de comparaţie au fost puse la dispoziţie.

12. Contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit privind autoturismul marca A., încheiat la data de 08 august 2001, este semnat la rubrica „semnătura cumpărătorului" de C.C.G.

13. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca A. încheiată la 15 iunie 2001 nu este semnată la rubrica „vânzător" de M.L.

14. Fişa de înmatriculare privind autoturismul marca A. încheiată la 15 iunie 2001 nu este semnată la rubrica „cumpărător" de B.G. (fil. 4-21 vol. X dosar de urmărire penală).

Numita M.L. (M.) a declarat că nu a achiziţionat niciodată un astfel de autoturism şi nu s-a ocupat niciodată de indigenizarea unui astfel de autoturism, subliniind că tatăl său, M.M., i-a cerut o copie de pe buletinul de identitate şi i-a dat să semneze şi să completeze nişte documente tipizate, dar nu poate preciza ce anume documente (fii. 193 vol. X dosar de urmărire penală).

Fiind reaudiată, numita M.L. a declarat că în primăvara anului 2001, tatăl său (M.M.) i-a cerut buletinul de identitate pentru a înmatricula un autoturism pe numele său, ulterior, semnând o delegaţie prin care îl împuternicea să o reprezinte la vamă în vederea indigenizării unui autoturism A. şi o cerere prin care solicita înmatricularea provizorie a autoturismul (fii. 288 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul B.G. a declarat că nu a avut în posesie un astfel de autoturism şi nici nu a semnat vreun document legat de indigenizare, menţionând că în primăvara anului 2002, M.T. i-a cerut buletinul de identitate pentru a întocmi carnetul de asigurări medicale, iar după aproximativ două luni, i-a dat o foaie şi i-a spus să meargă la Primărie, la Secţia Financiară, să radieze un autoturism de pe numele său.

Prezentându-se la Secţia Financiară, funcţionara i-a spus că autoturismul a fost înmatriculat de M.T. pe numele său, în această situaţie numitul B.G. a radiat autoturismul, semnând documentele aferente, ulterior aflând de la M.T. că autoturismul este un A. (fil. 194 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul L.I. a declarat că nu a fost în posesia unui autoturism A., dar că în anul 2001 un prieten, C.G.C., i-a solicitat să înmatriculeze pe numele său un autoturism A. pe care-l cumpărase, aspect cu care a fost de acord, dându-i astfel buletinul, precizând că nu a semnat nici un document şi nu a radiat autoturismul de pe numele său. Ulterior, a remarcat autoturismul A. culoare neagră, pe care l-a cumpărat C.C.G. în Călăraşi, autoturismul fiind condus de către un tânăr despre care nu poate oferi relaţii (fil. 203 vol. X dosar de urmărire penală).

Numitul C.C.G. a declarat că la începutul verii anului 2001, a văzut autoturismul A. la SC R.F. SRL, care îl oferea spre vânzare şi s-a înţeles cu reprezentanţii societăţii să dea la schimb un autoturism M. şi suma de 6500 dolar SUA, urmând ca aceştia să se ocupe de înmatricularea autoturismului. A semnat o factură de vânzare cumpărare şi cei de la SC R.F. SRL i-au prezentat doi indivizi ca fiind proprietarii autoturismului, unul înalt, solid, tuns scurt, celălalt mai scund şi brunet.

În continuarea declaraţiei a precizat că cei de la firmă nu au radiat autoturismul, motiv pentru care a luat legătura cu aceştia, stabilind că de indigenizarea autoturismului să se ocupe împreună cu un prieten al său N., al cărui buletin a fost dat societăţii, ulterior răzgândindu-se, iar cei de la SC R.F. SRL i-au dat cartea de identitate şi chitanţa de înmatriculare.

În legătură cu contractul de vânzare-cumpărare care atestă că la data de 08 august 2001 a cumpărat autoturismul de la L.I., numitul C.C. a declarat că nu a semnat un astfel de contract şi nu i-a împuternicit printr-o procură notarială pe cei de la R.F. SRL să se ocupe de înmatricularea autoturismului, solicitarea fiind verbală (fil. 206 vol. X dosar de urmărire penală).

Inculpatul M.M. a declarat că în luna aprilie 2001 a cumpărat din târgul Vitan-Bârzeşti un A. de la un cetăţean italian care i-a dat şi cartea de circulaţie italiană, precizând că restul de documente necesare pentru înmatriculare i-au fost aduse contra sumei de 800 dolar SUA de către M., tot acesta dându-i şi certificatul, care era necesar pentru diminuarea taxelor vamale. Inculpatul a recunoscut că a determinat-o pe fiica sa să-i semneze o delegaţie, prin care îl împuternicea să se ocupe de indigenizarea autoturismului şi să solicite înmatricularea provizorie autoturismului, subliniind că el s-a prezentat cu autoturismul la R.A.R. şi Vamă pentru întocmirea formalităţilor vamale, de înmatriculare ocupându-se M.T., căruia i-a vândut autoturismul tară a încheia acte (fil. 219 vol. X dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului M.M. care a folosit acte false de provenienţă şi un certificat fals în vederea indigenizării autoturismului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, iar fapta aceluiaşi inculpat, care în vederea înmatriculării autoturismului a folosit documente false de provenienţă pe care le-a depus la R.A.R., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen.

S-a dovedit fără dubiu că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale celor două infracţiuni. În ceea ce priveşte latura obiectivă, se constată că împrejurarea că inculpatul este persoana care a prezentata autoturismul şi actele la vamă şi la R.A.R, în baza unei împuterniciri dată de fiica sa M.L., este dovedit atât prin declaraţiile de recunoaştere date de către inculpat, cât şi prin raportul de verificare tehnică în vederea omologării, unde la rubrica semnătura de primire a C.I.V-ului (cartea de identitate a vehiculului), figurează M.M. (fila 34 vol. X dosar de urmărire penală) cât şi prin raportul de expertiză grafică, potrivit căruia raportul de omologare a fost semnat la rubrica respectivă de inculpatul M. (fila 4-11 vol. X dosar de urmărire penală).

Imprejurarea că printre documentele prezentate de inculpat autorităţilor române erau şi înscrisuri falsificate (respectiv contractul de vânzare-cumpărare întocmit în limba italiană, certificatul şi cele trei contracte de vânzare-cumpărare, potrivit cărora autoturismul a fost dobândit succesiv de M.L., B.G., L.I. şi C.G.C.), este dovedită prin plângerea şi documentele comunicate de către Interpol, potrivit cărora autoturismul este proprietatea cetăţeanului italian V.C. şi a fost sustras în data de 23 martie 2001. Aceasta dovedeşte că autoturismul nu era proprietatea numitului C.M. (care figurează în declaraţia de vânzare-cumpărare întocmită în limba italiană) şi acesta nu putea să vândă în mod valabil autoturismul inculpatului M. În plus, conform raportului de expertiză grafică, contractul de vânzare cumpărare care atestă dobândirea autoturismului de către inculpatul M., nu este autentic, fiind realizat cu o imprimantă sau cu un copiator laser color (fila 4-21 vol. X dosar de urmărire penală).

La fel ca şi în celelalte cazuri, inculpatul M. nu a negat comitereafaptelor, însă în faţa instanţei a precizat că nu avea cunoştinţă despre faptul căautoturismul provenea din furt şi că documentul de provenienţă era fals.

Instanţa nu va avea în vedere apărarea inculpatului, fiind înlăturată în mod evident de celelalte mijloace de probă. Aşa cum s-a mai evidenţiat, inculpatul M. nu era un novice în materia procedurilor de indigenizare şi înmatriculare a autoturismelor, fapt ce a fost dovedit atât prin implicarea în mod repetat a acestuia în efectuarea unor asemenea proceduri, cât şi prin declaraţiile celorlalţi inculpaţi şi a altor persoane audiate în cauză, din care rezultă că inculpatul se ocupa în mod frecvent de formalităţi de acest gen. Rezultă astfel, că în momentul în care a dobândit autoturismul de la un cetăţean italian şi a primit numai cartea de circulaţie, inculpatul a ştiut că documentul este insuficient pentru ca autoturismul să fie indigenizat în România. În plus, aşa cum a recunoscut chiar el, a solicitat numitului M. să-i procure restul documentelor necesare şi i-a oferit suma de 800 dolar SUA, iar ulterior a utilizat documentele procurate în acest fel, evident false, pentru a înmatricula autoturismul.

Drept urmare, se constată că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind producerea rezultatului.

Cât priveşte latura civilă, instanţa reţine că A.N.V. a solicitat plata despăgubirilor constând în diferenţa între taxa achitată de 6% şi cea datorată de 30%.

În raport de cele reţinute cu ocazia analizei laturii penale, instanţa apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale, căci urmare a utilizării de către inculpat a certificatului cu referire la art. 998 - 999 C. civ., îl va obliga pe inculpat la plata diferenţei de 65.220.440 lei plus dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente sumei, ce urmează a fi achitate în conformitate cu art. 108 - 109 şi art. 114 din OG nr. 92/2003.

Cât priveşte autoturismul, trebuie precizat că în cursul judecăţii, numitul C.G.C. a solicitat introducerea în cauză în calitate de parte civilă, cerere ce a fost respinsă de către instanţă pentru următoarele considerente:

Tribunalul a fost investit referitor la acest autoturism numai în legătură cu săvârşirea de către inculpatul M. a faptelor de a utiliza documente false pentru indigenizare şi înmatriculare, reţinându-se în sarcina acestuia infracţiunile prev.de art. 178 din Legea nr. 141/1997 şi art. 291 C. pen.

În rechizitoriu se menţionează că potrivit art. 38 C. proc. pen., cauza este disjunsă în vederea identificării persoanei care i-a vândut numitului C.G.C. autoturismul de provenienţă ilicită şi pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele de provenienţă.

Pe de altă parte, la solicitarea instanţei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că autoturismul A. face obiectul cauzei disjunse, ce a fost înregistrată sub nr. 186/P/2003 şi că autoturismul a fost sustras în data de 23 martie 2001 din Italia, din posesia cetăţeanului italian V.C., că ulterior seria de identificare a fost modificată şi a fost indigenizat în România în baza unor acte false. Drept urmare, în cauza disjunsă se efectuează cercetări pentru identificarea persoanelor care i-au vândut autoturismul numitului C.C., săvârşind astfel infracţiunea de înşelăciune, precum şi a persoanelor care au falsificat documentele.

În raport de cele expuse, constatând că infracţiunile pentru care inculpatul M. a fost trimis în judecată în cauza de faţă nu sunt cauzatoare de prejudiciu, că identificarea autorilor infracţiunii de înşelăciune comisă faţă de C.G.C. şi elucidarea situaţiei juridice a autoturismului (prin stabilirea provenienţei, a persoanei care are drept de proprietate asupra acestuia şi a daunelor provocate prin vânzarea ulterioară) urmează să se realizeze în cauza formată ca urmare a disjungerii, instanţa constată că numitul C.G.C. nu are calitate de parte vătămată în prezenta cauză, ci în Dosarul nr. 186/P/2003.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa apreciază că nu se poate pronunţa nici cu privire la anularea înscrisurilor falsificate şi la restituirea autoturismului, aceste aspecte fiind subsecvente stabilirii situaţiei juridice a acestuia şi a modului în care a fost dobândit de C.G.C., aşa încât vor fi stabilite cu ocazia soluţionării cauzei disjunse.

XVII. Referitor la autoturismul M.B. (vol.XI d.u.p.).

Potrivit părţii dispozitive a rechizitoriului, inculpatul B.D.A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 323 C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că se ocupa de procurarea documentelor necesare celorlalţi inculpaţi, pentru înmatricularea autoturismelor sustrase.

În partea expozitivă este descrisă o singură faptă în care este implicat inculpatul B., respectiv cea de la pct. 17, în legătură cu indigenizarea şi înmatricularea autoturismului M.B.

Având în vedere dispoziţiile art. 317 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa este sesizată în legătură cu fapta şi cu făptuitorul, constatând că în rechizitoriu este descrisă o faptă a inculpatului fără să se dispună disjungerea cauzei în temeiul art. 38 C. proc. pen. referitor la această faptă, reţinând de asemenea că voinţa de trimitere în judecată a inculpatului în legătură cu cele două infracţiuni a fost manifestată în mod expres, Tribunalul se consideră investit şi urmează a se pronunţa şi cu privire la fapta descrisă la pct. 17.

S-a reţinut în actul de sesizare că în data de 22 august 2002, în baza art. 97 C. proc. pen., autoturismul M.B., a fost ridicat în vederea cercetărilor din posesia numitului C.D.M., având în vedere că existau indicii că provine din săvârşirea unei infracţiuni.

Cercetările au stabilit că autoturismul M.B. a fost achiziţionat din Germania de către inculpatul B.D.A., încheindu-se Kaufvertrag-ul în data de 22 iulie 2002.

La data de 07 august 2002, a fost întocmit raportul de verificare tehnică în vederea omologării, emiţându-se cartea de identitate a vehiculului, depunându-se ca documente o copie a Fahrzeugbrief-ul emis de autorităţile germane, o copie de pe Kaufvertrag precum şi traducerile autentificate ale acestor documente (fil. 103 vol. XI dosar de urmărire penală).

Prin adresa din 27 august 2002, R.A.R. a comunicat că autoturismul a fost supus procedurii de certificare a autenticităţii, care s-a finalizat prin completarea certificatului de autenticitate, aplicându-se timbru sec cu inscripţia „R.A.R. - autenticitate - R.A.R." (fil. 28 vol. XI dosar de urmărire penală)

La data de 09 august 2002 a fost emisă de către Vama Piteşti chitanţa, care atesta faptul că B.D.A. a achitat suma de 57.254.423.000 lei, reprezentând taxe vamale pentru autoturismul în cauză, depunându-se următoarele documente: declaraţia vamală de tranzit, certificatul, nota de constatare din 05 august 2002, o copie de pe Fahrzeugbrief şi o copie de pe Kaufvertrag.

Având în vedere că inculpatul B.D.A. a contestat faptul că ar fi semnat contractul de vânzare-cumpărare, s-a dispus efectuarea unei expertize grafice, iar prin raportul de expertiză din 19 decembrie 2002 s-a concluzionat:

- Fahrzeugbrief emis de autorităţile din Germania este autentic;

- rubricile Fahrzeugbrief-ului emis de autorităţile din Germania sunt completate cu o maşină de scris cu cap sferic;

- scrisul olograf şi semnătura de la poziţia „kaufer" din cuprinsul documentului intitulat Kaufvertrag, datat 22 iulie 2002, nu au fost executate de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la poziţia „călător oficiant PTT" din cuprinsul chitanţei din 9 august 2002 emisă de vama Piteşti, nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „persoana care a primit C.I.V.-ul" din raportul de verificare tehnică în vederea omologării emis de R.A.R. la 07 august 2002, nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „semnătura vânzătorului" din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit cu referire la autoturismul M., nu a fost executată de numitul B.D.A.;

- semnătura depusă la rubrica „semnătura cumpărătorului" din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit în referire la autoturismul M.B. nu a fost executată de numitul C.D.M. (fil. 8-18 vol. XI dosar de urmărire penală);

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002, s-a stabilit că seria de identificare poansonată pe autoturismul M.B., nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fil. 2-6 vol. XI dosar de urmărire penală).

Verificându-se prin Ambasada Republicii Federale Germania - Biroul ofiţerilor de legătură ai Poliţiei Germane, dacă adnotările de pe Fahrzeugbrief, precum şi cele două ştampile sunt reale, prin adresa din 19 martie 2003 s-a comunicat că ştampila nu există la TUV Bayern. La ştampila folosită lipsesc semnele de siguranţă ale unei ştampile TUV autentice, ştampila fiind total falsificată. înscrierile din brief-ul maşinii nu au fost efectuate de organele competente, iar autoturismul nu este reclamat furat, fiind exportat cu numerele de export numitului B.D.A. (fila 19-21 vol. XI dosar de urmărire penală).

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul apreciază că nu există dovezi în sensul că fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., deoarece lipseşte intenţia specifică acestei infracţiuni.

Numind C.D.M. a declarat că a achiziţionat autoturismul împreună cu B.D.A. din Germania, iar la întoarcerea în ţară a încheiat cu acesta un contract de vânzare-cumpărare pentru autoturism, ulterior ocupându-se de înmatricularea acestuia la Piteşti. Acesta a mai menţionat că vama s-a întocmitla Piteşti, B.D.A. plătind suma de 57.254.423 lei, chitanţa vamală eliberându-se pe numele acestuia (fila 80, 86-89 vol. XI dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.D.A. a declarat că a achiziţionat autoturismul din Germania şi l-a introdus în ţară prin vama Nădlac, ulterior încheind un contract de vânzare-cumpărare cu numitul C.M. pentru suma de 500.000.000 lei, acesta înmatriculând provizoriu autoturismul la Argeş (fila 69-74 vol. XI dosar de urmărire penală).

Din declaraţiile inculpatului, care se coroborează cu declaraţiile martorilor C.D.M. şi M.N., rezultă că cei trei, însoţiţi de încă o persoană, s-au deplasat în Germania pentru a achiziţiona un autoturism M. cu banii ce au fost puşi la dispoziţie de numiţii C.F. şi C.D.M. Autoturismul a fost achiziţionat de la carmă care se ocupa de vânzarea-cumpărarea unor asemenea bunuri, iar numele inculpatului B.D.A. a fost menţionat din întâmplare în contract, aşa încât acesta a fost nevoit să se ocupe de formalităţile de tranzit în momentul în care autoturismul a fost introdus în România prin Vama Nădlac. Inculpatul a fost prezent la toate aceste operaţiuni şi pentru că el nu contribuise cu nici o sumă de bani la achiziţionarea autoturismului, a convenit cu numitul C., care plătise o parte din bani, ca B.D. să înmatriculeze maşina pe numele său, iar ulterior, pentru ca autoturismul să ajungă pe numele lui C., cei doi au încheiat un contract de vânzare-cumpărare.

B.D.A. s-a prezentat la R.A.R., unde a depus contractul de vânzare-cumpărare original întocmit în Germania şi certificatul de înmatriculare emis de Autorităţile Germane, care a fost predat odată cu autoturismul şi s-a deplasat împreună cu C.D. la vamă, unde a fost emisă o chitanţă pe numele său.

Aşa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză grafică, inculpatul B. nu a semnat nici unul din documentele ce au fost utilizate pentru indigenizare şi înmatriculare, iar martorul C. a afirmat că este posibil ca el să fi semnat chitanţa vamală, deşi aceasta a fost întocmită pe numele lui B., deoarece pe numele acestuia fusese întocmită şi declaraţia de tranzit.

Sub acest aspect, se constată că în cursul urmăririi penale nu au fost lămurite mai multe contradicţii, în special cele referitoare la personale care au semnat respectivele documente, mai ales în ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare încheiat în Germania. În acest sens, se constată că M.N. şi C.D. susţin că acel contract a fost semnat de inculpatul B., al cărui nume a şi fost menţionat la rubrica cumpărător, însă B. neagă acest lucru, iar declaraţia sa se coroborează cu raportul de expertiză grafică. Contradicţiile sunt cu atât mai evidente cu cât atât inculpatul cât şi cei doi martori au declarat că acest contract a fost întocmit de reprezentanţii firmei Germane şi a fost semnat în prezenţa tuturor, atât de vânzător cât şi de cumpărător (fila 69-74, 80, 86 şi 93 vol. XI dosar de urmărire penală şi fila 256 vol. II dosar instanţă).

Faţă de cele reţinute, nu se poate considera că inculpatul a acţionat cu credinţa că documentele pe care le utilizează sunt false, deoarece ştia că autoturismul are o provenienţă licită, participase la achiziţionarea acestuia şi la introducerea în ţară, iar documentele pe care le-a utilizat la R.A.R. şi la vamă erau cele care au fost predate în Germania de către vânzător, aşa încât nu exista nici un motiv de suspiciune cu privire la autenticitatea acestora.

Chiar dacă unele din ştampilele aplicate pe documentele germane nu sunt autentice, având în vedere că aceste documente au aparenţă de autenticitate (de altfel şi din relaţiile primite de la Ambasada Republicii Germane rezultă că certificatul de înmatriculare este autentic şi două din ştampilele aplicate sunt reale, însă înscrierile nu au fost efectuate de organele competente iar una din ştampile este falsificată), aşa încât împrejurarea că acestea sunt false nu determină în mod univoc concluzia că inculpatul a avut cunoştinţă de caracterul fals al acestora.

În plus, nu s-a dovedit implicarea inculpatului B. în falsificarea vreunuia dintre documentele utilizate pentru înmatriculare, iar potrivit raportului de expertiză grafică, inculpatul nu a semnat niciunul din aceste documente. De precizat că martorul C. a declarat că a luat legătura cu o anumită persoană ce nu a fost identificată, pentru ca aceasta să se ocupe de înmatriculare, fiind astfel posibil ca procurarea documentelor falsificate să fie urmarea implicării altor persoane, tară să se dovedească însă că inculpatul B. avea cunoştinţă de această activitate.

Tocmai în vederea elucidării acestor aspecte, în temeiul art. 38 C. proc. pen., prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au aplicat ştampilele pe certificatul de înmatriculare german şi pentru clarificarea condiţiilor în care au fost aplicate.

Mai trebuie precizat şi faptul că, deşi contractele de vânzare-cumpărare încheiate în România şi fişele de înmatriculare nu poartă semnătura inculpatului B. şi a numitului C.D.M., în realitate, voinţa persoanelor implicate în achiziţionarea acestui autoturism corespunde acestor documente, aşa încât valabilitatea acestor înscrisuri este afectată numai prin aplicarea semnăturii.

Potrivit relaţiilor transmise de autorităţile Germane, autoturismul nu figurează ca fiind furat şi, aşa cum au declarat în mod concordant inculpatul şi cei doi martori, autoturismul a fost achiziţionat din Germania, cu banii puşi la dispoziţie de C.F. şi C.D., iar autoturismul urma să fîe înmatriculat pe numele acestuia din urmă.

În raport de cele expuse, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului B.D.A. în legătură cu fapta descrisă la pct. 17 din rechizitoriu.

Având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de uz de fals în formă continuată şi constatând că nu s-a invocat şi nu s-a dovedit săvârşirea altor fapte decât a celei descrisă mai sus, se va reţine ca temei al achitării şi cazul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen, nefiind dovedită săvârşirea altor acte materiale.

Cât priveşte situaţia autoturismului, reţinând că provenienţa acestuia nu este contestată, că autoturismul nu figurează ca fiind furat, iar operaţiunile de indigenizare şi înmatriculare corespund voinţei părţilor, instanţa nu va dispune anularea acestor operaţiuni, iar în temeiul art. 348 C. proc. pen., va dispune restituirea autoturismului către numitul C.D.M., constatând că a fost predat deja sus-numitului de către organele de cercetare, urmare a dispoziţiei dată de procuror (fii. 66 şi 68 vol. XI dosar de urmărire penală).

XVIII. Referitor la autoturismul M. (voI.XII d.u.p.).

La data de 22 august 2002, în baza art. 96 şi urm. C. proc. pen., autoturismul M. a fost ridicat din posesia numitului B.M.C., în vederea efectuării de cercetări.

Prin raportul de expertiză din 07 octombrie 2002 s-a concluzionat că seria de identificare poansonată pe autoturismul marca M. nu prezintă modificări ale caracterelor din componenţa ei (fii. 35-39 vol. XII dosar de urmărire penală).

La data de 24 iulie 1997 s-a eliberat raportul de verificare tehnică în vederea omologării, în baza căruia s-a emis C.I.V.-ul pe numele numitului M.K.K. (fii. 9 vol. XII dosar de urmărire penală).

La data de 10 noiembrie 2000 s-a emis certificatul pentru autoturismul M., pe numele M.K.K.

Prin adresa din 18 martie 2000, Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a comunicat că la data de 10 noiembrie 2000 autoturismul marca M. a fost înmatriculat temporar, destinatar fiind M.K.K., la data de 01 martie 2001 fiind radiat; la data de 17 mai 2002, pentru acelaşi autoturism s-a eliberat autorizaţia de circulaţie provizorie cu valabilitate până la 15 iunie 2002, destinatar fiind M.K.K. (fii. 16 vol. XII dosar de urmărire penală).

Cu ocazia percheziţiei efectuată asupra inculpatului B.M.C., a fost găsită o procură specială prin care M.K.K. îl împuternicea pe acesta să ridice plăcuţele cu numere provizorii de la Poliţia Rutieră, procura fiind autentificată la Biroul Notarial Public - V.R.G. Prin adresa din 06 septembrie 2002, notarul a comunicat că în evidenţele Biroului notarial figurează autentificarea unei procuri prin care D.M. împuternicea pe D.A. să ridice diploma de licenţă, din 14 mai 2002 şi nu din 16 mai 2002 (fil. 21 vol. XII dosar de urmărire penală).

Inculpatul B.M.C. a declarat că în luna noiembrie 2001 a cumpărat autoturismul de la M.K.K., cu suma de 11.500 dolar SUA, fără a încheia vreun act de vânzare cumpărare şi întrucât avea nevoie de o procură pentru a ridica numerele de înmatriculare care expirau, a apelat la un cunoscut N., care în schimbul sumei de 1.000.000 lei i-a dat această procură (fil. 40 vol. XII dosar de urmărire penală).

În drept, fapta inculpatului B.M.C., constând în aceea că a condus pe drumurile publice un autoturism căruia îi expiraseră numerele de înmatriculare provizorii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 republicat. Având în vedere că după săvârşirea infracţiunii a intrat în vigoare OUG nr. 195/2002, care păstrează aceleaşi condiţii de incriminare (fiind vorba de art. 77 alin. (1)), însă prevede un regim sancţionator mai sever (potrivit art. 35 alin. (1) din legea veche, pedeapsa este de 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, iar potrivit art. 77 alin. (1) din legea nouă, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani), se va face aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), constatând că legea penală mai favorabilă este legea veche, în vigoare la data comiterii infracţiunii.

Din probele administrate a rezultat că inculpatul a ridicat numerele provizorii şi ştia că au valabilitate de 30 de zile, aşa încât expirau în data de 17 iunie 2002. Cu toate acestea, a circulat cu autoturismul până în data de 21 august 2002, aspecte ce sunt dovedite atât prin declaraţiile de recunoaştere date de inculpat (fila 40, vol. XII dosar de urmărire penală), cât şi din procesele-verbale de supraveghere şi planşele foto, potrivit cărora în data de 24 iulie 2002 şi 30 iulie 2002 inculpatul a condus autoturismul M. pe drumurile publice (fil. 3 şi 4 vol. XII dosar de urmărire penală).

În cursul judecăţii, numitul M.K.K. a solicitat să-i fie restituit acest autoturism, cerere respinsă de instanţă.

Potrivit actului de sesizare, inculpatul B.M.C. a fost trimis în judecată numai pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 35 din Decretul nr. 328/1966 iar conform art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanei de la care inculpatul a obţinut procura falsă şi pentru a fi elucidate condiţiile în care inculpatul a intrat în posesia autoturismului. Potrivit relaţiilor primite de la parchet (fila 189, vol. I şi fila 149, vol. II din dosarul instanţei), în prezent autoturismul face obiectul Dosarului nr. 186/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cele reţinute, rezultă că autoturismul nu face obiectul cauzei penale cu care a fost investit Tribunalul prin rechizitoriul nr. 53/P/2002, iar situaţia juridică a autoturismului urmează să fie stabilită în cauză formată în urma disjungerii, cu atât mai mult cu cât, atât inculpatul, cât şi ultimul dobânditor (M.K.K.) invocă dreptul de proprietate asupra acestui autoturism.

Drept urmare, Tribunalul nu poate să ia nici o măsură în cauza de faţă referitor la restituire autoturismului şi nici în legătură cu anularea procurii potrivit căreia numitul M.K.K. l-a împuternicit pe inculpatul B. să ridice numerele de înmatriculare ale maşinii, aceste aspecte urmând a fi clarificate cu ocazia soluţionării cauzei disjunse.

XIX. Referitor la infracţiunea prev. de art.279 C. pen.

1. În data de 22 august 2002, cu ocazia percheziţiei efectuată la adresa sectorul 5, unde locuia fără forme legale inculpatul C.N., a fost ridicată o puşcă B. şi mai multe cartuşe de vânătoare, despre care numita P.E.E. a arătat că-i aparţin inculpatului C.N. (fila 185 vol. XIII dosar de urmărire penală).

De asemenea, cu ocazia percheziţiei efectuată la sediul SC C.I. SRL, într-un seif a fost găsit un pistol metalic de culoare neagră de 3,2 mm, model E. cu două ţevi şi două cartuşe cu glonţ pe canal (fila 244, vol. XIII dosar de urmărire penală).

Potrivit declaraţiilor date de martorii C.A.M., C.M.R. şi A.L.N., seiful se afla în biroul inculpatului C.N., unde nu aveau acces alte persoane, iar cheia de la birou o avea numai inculpatul (fila 247-250, vol. XIII dosar de urmărire penală).

În urma verificărilor efectuate la I.G.P.R. - Serviciul Independent arme Explozivi şi Substanţe Toxice, s-a constatat că inculpatul C.N. posedă permis de armă pentru puşca marca B. şi pentru cele 35 de cartuşe de vânătoare, însă nu este autorizat să deţină pistolul marca E. (fila 34-37, vol. XIV dosar de urmărire penală).

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică balistică, pistolul marca E. calibru 3,2 mm este un pistol de start şi nu este în stare de funcţionare, însă cele două cartuşe cu glonţ au fost în stare de funcţionare şi au fost utilizate la tragerea experimentală cu ocazia efectuării constatării tehnico-ştiinţifice (fila 49-54, vol. XIV dosar de urmărire penală).

Inculpatul C.N. a recunoscut că a deţinut acel pistol fără a avea autorizaţie şi a precizat că l-a găsit într-o ghenă de gunoi din incinta ştrandului T., că l-a închis în seiful de la care avea numai el cheie, fără să ştie nimeni altcineva despre acest pistol şi fără să-l folosească vreodată (fila 59 şi urm., vol. XIV dosar de urmărire penală).

În faţa instanţei de judecată, inculpatul C.G. (fiul inculpatului C.N.) a precizat că pistolul respectiv a fost lăsat de un cetăţean străin împreună cu paşaportul drept gal pentru o datorie şi bănuieşte că acesta lucra în serviciile secrete, arătând că de această împrejurare cunoştea şi un ofiţer de poliţie de la Crimă Organizată, care l-a sfătuit să nu predea respectivul pistol. Aflând despre aceasta, tatăl său a luat pistolul şi l-a închis în seif.

Instanţa va înlătura această declaraţie, deoarece afirmaţiile inculpatului nu sunt susţinute de nici un alt mijloc de probă, nici măcar prin declaraţiile inculpatului C.N. De altfel, chiar dacă realitatea ar fi cea relatată de către C.G., răspunderea penală a inculpatului C.N. nu ar fi înlăturată, căci art. 279 alin. (1) C. pen., incriminează deţinerea fără drept a armelor şi muniţiilor, ori şi în această situaţie, fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

În consecinţă, instanţa apreciază că prin probele administrate s-a dovedit fără dubiu că inculpatul C.N. a deţinut fără drept pistolul marca E. cu cele două cartuşe cu glonţ aflate pe ţeava, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prav. de art. 279 alin. (1) C. pen.

2. Cu ocazia percheziţiei efectuată în data de 22 august 2002 în imobilul din Bucureşti, sector 3, în care locuia inculpatul C.G., au fost ridicate 20 de cartuşe de 6,35 mm iugoslave aşezate într-o cutie de carton, 49 cartuşe de vânătoare S.B., un pistol W., 4 cartuşe de 9 mm W., o armă M. şi 4 cartuşe de 12 mm S.B. (fila 196, vol.XIII dosar de urmărire penală).

În urma verificărilor efectuate la I.G.P.R. - Serviciul Independent Arme Explozivi şi Substanţe Toxice, s-a constatat că inculpatul C.G. figurează în evidenţe cu permis de armă pentru puşca de vânătoare marca M. şi pistolul W., însă nu are autorizaţie pentru deţinerea cartuşelor P. calibrul 6.35 mm şi nici pentru deţinerea vreunei arme cu glonţ (fila 65, vol. XIV dosar de urmărire penală). Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică balistică, cele 20 de cartuşe de calibru 6, 35 mm care au fost puse la dispoziţie în cutie din carton inscripţionată „P. 25 cartidges 25 A.P.", fac parte din categoria muniţie cu glonţ pentru arme de foc militare şi au fost în stare de funcţionare (fila 92, vol. XIV dosar de urmărire penală).

În ceea ce priveşte celelalte cartuşe găsite asupra inculpatului, s-a constatat că acestea erau destinate pentru a fi folosite la armele de vânătoare.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptul că a deţinut cartuşele pentru care nu avea autorizaţie şi a precizat că le-a luat din greşeală de la o vânătoare, la care a participat în perioada 1999 sau 2000.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 279 alin. (1) C. pen., în varianta deţinerii fără drept a unei cantităţi de muniţie.

În temeiul art. 118 lit. e) C. pen., se va dispune confiscarea pistolului şi a muniţiei deţinute în mod ilegal de cei doi inculpaţi.

XX. Referitor la infracţiunea prev. de art.323 C. pen.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, reţinându-se că în perioada 2001 - 2002 au tăcut parte dintr-o grupare care s-a ocupat de traficul internaţional cu autoturisme furate, având următoarele roluri: B.M.C. procura autoturismele, M.M. le vindea după ce în prealabil le indigeniza folosind documente false, C.G. finanţa procurarea autoturismelor, C.N. sprijinea activitatea grupării infracţionale, P.O. şi Z.G.D. procurau documentele false în vederea indigenizării, C.I. a aderat la activitatea desfăşurată de ceilalţi inculpaţi, în timp ce B.D.A. se ocupa de procurarea documentelor necesare pentru înmatricularea autoturismelor sustrase.

Infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni presupune existenţa unei înţelegeri, a unei coeziuni neechivoce între persoanele care se asociază, iar din punct de vedere subiectiv, este necesar ca fiecare să cunoască existenţa grupării şi a scopului asocierii şi să aibă conştiinţa apartenenţei la grupul infracţional, să accepte să se implice în activitatea grupului şi să conlucreze cu ceilalţi membri.

În speţă, asemenea împrejurări nu au fost dovedite, după cum nu s-a dovedit existenţa unei înţelegeri pentru constituirea unei asocieri sau, în ceea ce-l priveşte pe C.I., faptul că a aderat la o asociere deja constituită, sau că între participanţi a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenţei la un grup infracţional.

Învinuirea reţinută în sarcina inculpaţilor este contrazisă chiar de actul de sesizare. Deşi instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu cu privire la faptele referitoare la indigenizarea sau înmatricularea a 18 autoturisme, în rechizitoriu se reţine existenţa unei colaborări numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii M. şi B. (faptele descrise la pct. 1, 3 şi 4), Z., M. şi B. (fapta descrisă la pct. 12) şi între C.I. şi inculpatul M. (fapta descrisă la pct. 15). În partea expozitivă a rechizitoriului, în marea majoritate a cazurilor, nici măcar nu se pune problema unei coordonări sau a unei colaborări între inculpaţi cu ocazia formalităţilor de indigenizare sau înmatriculare, cel mai adesea dispunându-se trimiterea în judecată a unui singur inculpat în legătură cu formalităţile referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme, fără să se reţină în sarcina inculpaţilor activităţi de tipul celor enunţate în mod general în partea finală a rechizitoriului, cu ocazia descrierii faptelor ce ar constitui infracţiunea prev. de art. 323 C. pen.

S-a dovedit că fiecare dintre inculpaţi, cu excepţia lui C.N. şi B.D., au comis infracţiuni referitoare la indigenizare şi înmatriculare, dar nu s-a demonstrat că au acţionat într-un mod organizat, printr-o planificare şi repartizare a rolurilor şi prin efectuarea unor activităţi de execuţie, specifice unei asociaţii de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen.

În mare parte, inculpaţii se cunoşteau datorită relaţiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. şi C.I. (tată şi fii, respectiv fraţi), M. şi B. (tată şi fiu), M., B. şi B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verişorul acestuia). Unii dintre inculpaţii au precizat că se ştiau în virtutea unei relaţii de prietenie, cum este cazul lui C.G. şi B.M., lui P.O. şi B.D. sau Z. şi B.

Nu s-a dovedit însă existenţa unei relaţii între C., B. şi Z., între Z. şi P.O. sau între inculpaţii C. şi P.O.

Pe cale de consecinţă, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen., în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea tuturor inculpaţilor.

Aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Constatând că inculpaţii B., M. şi C.G. au săvârşit mai multe acte materiale ce constituie elementul material al aceleiaşi infracţiuni, iar comiterea acestora a avut loc la intervale scurte de timp şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, se va face aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând a se reţine că infracţiunile au fost comise în formă continuată, după cum urmează:

- pentru inculpatul B., în legătură cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1, 3 şi 8; în legătură cu săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, pentru faptele descrise la pct. 2 şi 12;

- pentru inculpatul M., referitor la infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) pentru faptele descrise la pct. 1, 3 şi 10; referitor la infracţiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, pentru faptele descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 şi 16; referitor la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1 şi 10; referitor la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 şi 16;

- pentru inculpatul C.G., în legătură cu infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 291 C. pen., pentru faptele descrise la pct. 2 şi 4.

Aplicarea art. 334 C. proc. pen.

1. Inculpaţii B.M.C. şi M.M. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinându-se în sarcina fiecăruia săvârşirea a trei acte materiale: pentru inculpatul B. faptele descrise la pct. 1, 3 şi 8 din rechizitoriu, iar pentru inculpatul M. cele descrise la pct. 1, 3 şi 10 din rechizitoriu.

Se constată însă că în nici unul din cazuri nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. (5) C. pen., deoarece prejudiciul cauzat nu depăşeşte suma de 2 miliarde lei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 146 C. pen.

În acest sens, trebuie precizat că la stabilirea prejudiciului, instanţa are în vedere prejudiciul efectiv constând în sumele de bani pe care părţile vătămate le-au plătit inculpaţilor cu titlu de preţ pentru respectivele autoturisme şi nu valoarea de circulaţie a acestora.

Astfel, în cazul inculpatului B., valoarea totală a prejudiciului este de circa 50.000 dolar SUA (câte 15.000 dolar SUA pentru pct. 1 şi 3 şi 20.000 dolar SUA pentru pct. 8), al cărui echivalent în lei este inferior sumei de 2 miliarde, iar în cazul inculpatului M., valoarea totală a prejudiciului este de 46.000 dolar SUA (câte 15.000 dolar SUA pentru pct. 1 şi 3 şi 16.000 dolar SUA pentru pct. 10).

Drept urmare, în temeiul art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, urmând a înlătura dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen.

Având în vedere că schimbarea încadrării juridice s-a făcut după terminarea cercetării judecătoreşti, sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 C. proc. pen., aşa încât nu se mai poate pune în discuţie competenţa Tribunalului şi pe cale de consecinţă, nu se mai poate dispune declinarea competenţei în favoarea judecătoriei, deşi conform art. 25 raportat la art. 27 C. proc. pen., infracţiunile cu privire la care Tribunalul trebuie să se pronunţe în urma schimbării încadrării juridice, sunt de competenţa materială a instanţei inferioare în grad.

2. Inculpatul C.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapte descrise la pct. 2 şi 4 din rechizitoriu). Aşa cum s-a arătat cu ocazia analizei laturii penale a cauzei, la pct. 2 şi 4 din prezenta hotărâre, s-a dovedit că inculpatul nu a comis fapte corespunzătoare autoratului, ci complicităţii, motiv pentru care se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor, urmând a se reţine înfracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Individualizarea pedepselor

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa are în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunilor săvârşite, pe care-l apreciază ca fiind unul ridicat, datorită relaţiilor sociale afectate, fiind vorba despre proceduri de indigenizare şi înmatriculare a autoturismelor, efectuate de autorităţile statului, iar cu foarte puţine excepţii, acestea figurau ca fiind furate din străinătate.

În virtutea prezumţiei de nevinovăţie şi în absenţa probelor temeinice, instanţa nu a constatat în nici unul din cazuri că inculpaţii au ştiut că autoturismele proveneau din flirt însă, în special în cazul inculpaţilor B. şi M., se constată o repetabilitate a faptelor şi o adevărată specializare în această privinţă, inculpaţii săvârşind mai multe fapte constând în indigenizarea şi înmatricularea unor autoturisme provenite din străinătate, pe baza unor documente falsificate.

Pedepsele vor fi individualizate şi în funcţie de numărul de acte materiale, unii dintre inculpaţi comiţând un număr impresionant de fapte, dar şi în funcţie de circumstanţele personale ale inculpaţilor, reţinând în favoarea acestora lipsa antecedentelor penale.

Cât priveşte atitudinea manifestată în cursul procesului penal, se constată că inculpaţii B., M. şi C.N. au avut o atitudine preponderent sinceră, pe când inculpaţii C.G., C.I. şi P.O. au negat în cea mai mare parte săvârşirea faptelor, în timp ce inculpatul Z. a recunoscut faptele, dar a negat comiterea infracţiunilor din punct de vedere subiectiv. Ca trăsătură generală, instanţa reţine că, în afara inculpaţilor C.N. şi B.D., toţi ceilalţi s-au manifestat în mod diferit în cursul urmăririi penale faţă de faza de cercetare judecătorească, când au revenit în mare parte asupra declaraţiilor anterioare, negând acele împrejurări care au relevanţă pentru calificarea laturii subiective a infracţiunilor.

Drept urmare, în raport de toate circumstanţele reale, dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor, Tribunalul apreciază că scopul prevăzut de art.52 C. pen., poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege, însă cu executare în regim de detenţie, considerând că îndreptarea inculpaţilor nu se poate face decât prin privaţiune de libertate.

Se va face aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., instanţa având în vedere în acest sens dispoziţiile art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi practica Curţii de la Strasbourg, aşa cum se evidenţiază inclusiv în cauzele C. şi M., respectiv S. şi P. contra României.

În favoarea inculpatului C.N., care va fi condamnat numai pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., instanţa va reţine circumstanţele atenuante prav. de art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen.

În acest sens, Tribunalul are în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o vârstă înaintată şi a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, aşa încât scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse orientată sub minimul prevăzut de lege. De asemenea, instanţa are în vedere la individualizarea pedepsei şi faptul că nu există dovezi în sensul că inculpatul a utilizat pistolul pe care l-a deţinut fără drept, iar la momentul la care a fost ridicat de către organele de poliţie, acesta nu mai era în stare de funcţionare, aşa încât pericolul social concret este mult mai redus. Faţă de cele reţinute, având în vedere că inculpatul C.N. a fost arestat preventiv o perioadă de 10 luni şi 14 zile, instanţa îl va condamna la o pedeapsă egală cu durata prevenţiei.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B., M., C.G., C.I.P.O. şi Z.G.D. se va face aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen. şi în funcţie de numărul infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, se va proceda la sporirea pedepsei rezultante, corespunzător activităţii infracţionale globale.

În ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de Decretul nr. 328/1966 republicat, reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi M., se va face aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002 şi se va constata graţierea pedepselor, urmând a se atrage atenţia asupra cazurilor de revocare a graţierii condiţionate.

Referitor la măsurile preventive, se constată că cei opt inculpaţi au fost reţinuţi în data de 22 august 2002 şi apoi arestaţi preventiv începând cu data de 23 august 2002, inculpaţii B.D.A. şi Z.G. fiind puşi în libertate în data de 6 noiembrie 2002, iar ceilalţi şase inculpaţi în data de 5 iulie 2003, ca urmare a Deciziei penale nr. 1276 din 4 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

În consecinţă, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestării preventive, iar în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.D.A., se va constata existenţa prevenţiei în perioada sus-menţionată.

Cereri de restituire a autoturismelor pe parcursul judecăţii, instanţa a soluţionat mai multe cereri de restituire a unor bunuri, cereri formulate atât de către inculpaţi, cât şi de părţile vătămate sau de către alte persoane ce s-au considerat îndreptăţite să solicite restituirea autoturismelor.

Cu ocazia dezbaterilor, inculpaţii B.M.C. şi C.N. au reiterat cererile de restituire a autoturismelor, pe care instanţa le-a respins de mai multe ori în cursul judecăţii. Situaţia a rămas neschimbată şi după închiderea dezbaterilor, deoarece, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autoturismele la care se referă cei doi inculpaţi nu fac obiectul cauzei penale de faţă.

Astfel, inculpatul B.M.C. a solicitat restituirea autoturismului M. Potrivit actului de sesizare, inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 35 din Decretul nr. 328/1966, pe motiv că a condus pe drumurile publice autoturismul de mai sus, căruia îi expiraseră numerele de înmatriculare provizorii (fapta fiind descrisă la pct. 18 din rechizitoriu).

Conform art. 38 C. proc. pen., prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanei de la care inculpatul a obţinut procura falsă şi pentru a fi elucidate condiţiile în care inculpatul a intrat în posesia autoturismului, iar potrivit relaţiilor primite de la parchet (fila 189 vol. I şi fila 149 vol. II dosar instanţă), în prezent autoturismul face obiectul Dosarului nr. 186/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fată de cele reţinute, rezultă că autoturismul nu face obiectul cauzei penale cu care a fost investit Tribunalul prin rechizitoriul nr. 53/P/2002, iar situaţia juridică a autoturismului urmează să fie stabilită în cauza formată în urma disjungerii, cu atât mai mult cu cât, atât inculpatul, cât şi ultimul dobânditor, respectiv M.K.K., invocă dreptul de proprietate asupra acestui autoturism.

Drept urmare, Tribunalul nu poate sa ia nici o măsură în cauza de faţă referitor la acest autoturism, astfel încât, văzând dispoziţiile art. 169 C. proc. pen., va respinge cererea ca neîntemeiată.

Inculpatul C.N. a solicitat restituirea autoturismelor B. şi M.

Faţă de conţinutul rechizitoriului şi relaţiile furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fila 120-125, vol. I din dosarul instanţei), se constată că autoturismele au fost ridicate în cursul urmăririi penale în cauza înregistrată sub nr. 53/P/2002, însă prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea şi în legătură cu aceste două autoturisme, iar în prezent acestea fac obiectul cauzei penale înregistrată sub nr. 186/P/2003, fără ca instanţa să fi fost investita în cauza de faţă cu o faptă referitoare la cele două autoturisme; în consecinţă, Tribunalul nu poate lua nici o măsura în legătură cu cele două autoturisme pentru că nu este investit în acest sens, motiv pentru care, văzând dispoziţiile art. 169 C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea, inculpatul având posibilitatea de a reitera această solicitare în faţa procurorului care instrumentează cauza disjunsă.

Şi inculpatul C.I. a solicitat restituirea autoturismului M., în legătură cu care Tribunalul a fost investit prin rechizitoriu. Pentru motivele expuse la pct. 15 de mai sus, instanţa va respinge ca neîntemeiată şi cererea acestui inculpat.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.V., Tribunalul reţine mai întâi că o parte din autoturisme au fost indigenizate în România pe baza unor documente false (documente de provenienţă şi/sau certificate) şi s-au plătit taxe vamale de numai 6% în loc de 30%, iar în anumite cazuri, atunci când înmatricularea s-a făcut pe numele unor cetăţeni moldoveni repatriaţi în România, s-au aplicat dispoziţiile referitoare la scutirea de la plata taxelor vamale.

Pe de altă parte, inculpaţii nu au fost trimişi în judecată în toate cazurile pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 sau pentru complicitate la această infracţiune, aşa încât, nu în toate cazurile există temei de obligare a acestora la plata despăgubirilor pretinse de partea civilă.

În alte cazuri, despăgubirea A.N.V. nu se impune, deoarece instanţa a dispus anularea tuturor operaţiunilor de indigenizare şi înmatriculare, iar taxele vamale nu se mai datorează în asemenea situaţii.

În aceeaşi ordine de idei, trebuie precizat că nici A.N.V. nu a pretins despăgubiri referitor la plata taxelor aferente indigenizării tuturor autoturismelor ce fac obiectul cauzei de faţă, aşa încât instanţa constată că se aplică principiul disponibilităţii, chiar dacă este vorba despre prejudicii cauzate Statului Român, căci potrivit modificării C. proc. pen., acţiunea civilă se exercită din oficiu numai în situaţiile expres prevăzute de art. 17 C. proc. pen., dispoziţie legală care nu este incidenţă în speţă.

Astfel, conform cererii de constituire de parte civilă, s-au solicitat despăgubiri pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 şi 16 din rechizitoriu (fila 178 vol. I şi fila 255 vol. II dosar instanţă), iar inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 numai pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 şi 16 din rechizitoriu.

În plus, în cazul faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 15, instanţa a dispus anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismelor şi a tuturor menţiunilor efectuate în procedura de indigenizare şi înmatriculare de către autorităţile române, inclusiv de Direcţia Generală a Vămilor (în prezent A.N.V.).

Pentru toate aceste considerente, dar şi pentru argumentele expuse în mod expres la fiecare din punctele mai sus menţionate, Tribunalul va admite în parte acţiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.V.

Cheltuieli judiciare in concordanţă cu dispoziţiile art. 191 alin. (2) şi art. 192 C. proc. pen., în raport de soluţiile de condamnare şi de achitare pronunţate, dar şi în raport de amploarea activităţii infracţionale, care a avut efect asupra cuantumului cheltuielilor necesare pentru desfăşurarea procesului penal, instanţa îi va obliga pe inculpaţii B. şi M. la câte 1.000 RON, pe inculpaţii C.G., P.O., Z.G. şi C.I. la câte 500 RON, iar pe inculpatul C.N. la 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

2. În cauza au declarat apeluri Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, partea civila A.N.V. si inculpatii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. si C.G.

Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie solicitand desfiintarea sa partiala pe latura penala, in considerarea erorilor de judecata aratate in continuare:

- achitarea gresita a tuturor inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 323 C. pen.;

- achitarea gresita a inculpatului B.D.A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. (pct. 17 rechizitoriu);

- achitarea gresita a inculpatului B.M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen. (pct. 7 rechizitoriu);

- achitarea gresita a inculpatului C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen. (pct. 13 rechizitoriu);

- incadrarea juridica gresita a faptei de folosire a unor documente falsificate in fata autoritatilor vamale in art. 178 din Legea nr. 141/1997 in loc de art. 273 din Legea nr. 86/2006;

- omisiunea aplicarii in cauza a masurii de confiscare speciala catre stat in temeiul art. 118 lit. e) C. pen. cu privire la suma de 22.500 dolar SUA fata de inculpatul P.O.;

- interzicerea nejustificata a drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. ca pedeapsa accesorie cu referire la inculpatii C.G., P.O., C.I., Z.G.D., C.G., M.M. si B.M.C.

Partea civila A.N.V. a criticat sentinta pentru netemenicie solicitand acordarea integrala a despagubirilor aratate in cererea de constituire parte civila la prima instanta corespunzator faptelor ilicite descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 si 16 din rechizitoriu (ea nu doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 si 16 din rechizitoriu cum s-a hotarat in mod gresit cu ocazia solutionarii in fond a cauzei).

Inculpatul P.O.A. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie cu solicitarea in principal de a fi achitat sub aspectul savarsirii infractiunilor de inselaciune si fals, in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. intrucat nu a cunoscut ca autoturismele supuse operatiunilor de indigenizare si inmatriculare in Romania fusesera sustrase din strainatate / iar in subsidiar a cerut reducerea pedepsei si aplicarea unei modalitati de executare neprivative de libertate in conditiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen. prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (este infractor primar, a fost arestat preventiv in cauza, iar in prezent desfasoara o activitate utila in cadrul unei societati comerciale).

Inculpatii M.M. si B.M.C. au invocat nelegalitatea hotararii primei instante sub aspect procesual (nu a fost pusa in discutia partilor potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea incadrarii juridice a faptelor din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) in infractiunea prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu in primul caz si respectiv 1, 3 si 8 din rechizitoriu in cel de-al doilea caz) si material (condamnarea gresita a acestora deoarece nu au cunoscut ca autoturismele pe care le-au revandut catre diversi cumparatori din Romania erau sustrase din strainatate, nefiind intrunita astfel latura subiectiva a infractiunilor imputate acestora) cu solicitarea in principal de a se dispune desfiintarea sentintei cu trimitere spre rejudecare ori achitarea acestora pentru toate infractiunile deduse judecatii in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. inculpatul apelant M.M., in subsidiar, a recunoscut ca se face vinovat de savarsirea infractiunii de uz de fals, pentru care a solicitat condamnarea la pedeapsa inchisorii in conditiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul C.I. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie solicitand achitarea in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul savarsirii infractiunilor de uz de fals si complicitate la folosirea de acte false la organele vamale prevazute de art. 291 C. pen. si art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997/ a cerut si inlaturarea ca nelegala masurii de confiscare speciala in baza art. 118 lit. e) C. pen. a autoturismului M. cu motivarea ca a fost dobandit de acesta in mod legal / respectiv exonerarea de raspundere civila ca efect al solutiei de achitare in latura penala a procesului / in subsidiar a cerut reducerea pedepsei prin retinere de circumstante atenuante judiciare si aplicarea unei modalitati de executare neprivative de libertate in conditiile art. 81 sau art.86¹ C. pen.

Inculpatul C.G. a invocat in principal nelegalitatea hotararii primei instante sub aspect procesual-penal in considerarea motivului de nulitate - atragand restituirea cauzei la procuror potrivit art. 332 C. proc. pen. - privind omisiunea prezentarii in totalitate a materialului de urmarire penala a fost solicitata de asemenea desfiintarea cu trimitere spre rejudecare a sentintei pentru motivul de nelegalitate constand in omisiunea examinarii exceptiei nulitatii absolute a actului de sesizare invocat in faza premergatoare a judecatii la prima instanta pe fondul cauzei, apreciindu-se ca fapta ilicita respective este lipsita de pericol social concret infractional s-a cerut achitarea inculpatului in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. b)¹ C. proc. pen. cu aplicarea art. 18¹ C. pen. sub aspectul savarsirii infractiunii de nerespectare a regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. in subsidiar a solicitat reducerea pedepselor si aplicarea unei modalitati de executare neprivativa de libertate in conditiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

Inculpatul Z.G.D. a criticat sentinta pentru nelegalitate si netemenicie cu solicitarea in principal de a fi achitat pentru toate invinuirile aduse acestuia in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar in subsidiar reducerea pedepselor si aplicare unei modalitati neprivative de libertate in conditiile art. 81 si art. 86¹ C. pen.

Curtea, verificand sentinta atacata in raport cu motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de apelanti cat si din oficiu in legatura cu toate aspectele de fapt si de drept deduse judecatii - în conformitate cu dispoziţiile art. 371, 372 şi 378 C. proc. pen. - a constatat urmatoarele:

A. Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti criticile invocate sunt partial intemeiate numai cu privire la: incadrarea juridica data faptelor de folosire a unor documente falsificate in fata autoritatilor vamale, omisiunea aplicarii masurii de confiscare speciala a sumei de 22.500 dolar SUA de la inculpatul P.O. si interzicerea nejustificata a drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. ca pedeapsa accesorie pentru inculpatii C.G., P.O., C.I., Z.G.D., M.M. si B.M.C., in care sens au fost argumentate justificativ urmatoarele:

(i) ca efect al modificarilor/ completarilor si sistematizarii reglementarilor privind regimul vamal dispozitiile art. 178 din Legea nr. 141/1997 [„folosirea la autoritatea vamala a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infractiunea de folosire de acte falsificate si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi"] au fost preluate cu acelasi continut juridic/ sanctiune penala in dispozitiile art. 273 din Legea nr. 86 din 10 aprilie 2006; ca atare Curtea a considerat ca se impune realizarea concordantei juridice cu noile dispozitii C. vam. al Romaniei prevazute in Legea nr. 86/2006 in care sens a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor corespunzatoare comise de inculpati potrivit art. 334 C. proc. pen., dupa cum urmeaza:

- din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpatul B.M.C.;

- din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru inculpatul M.M.;

- din art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 273 din Legea nr. 86/2006 pentru inculpaţii Z.G.D. şi P.O.A.;

- din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 pentru inculpaţii C.I. şi C.G.

(ii) suma de 22.500 dolar SUA reprezinta un folos necuvenit din savarsirea infractiunii de inselaciune realizat de inculpatul P.O.A., in conditiile in care prima instanta a constatat ca partea civilă D.E. a renunţat la pretenţiile civile respective în cauză; ca atare - a concluzionat instanta de control judiciar - potrivit art. 118 lit. e) C. pen. se impune confiscarea speciala catre stat de la inculpatul P.O.A. a sumei de 22.500 dolar SUA;

(iii) aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. e) C. pen. pentru inculpaţii M.M., B.M.C., C.G., C.I., Z.G.D. şi P.O.A., este nejustificata in cauza; in mod greşit - a considerat Curtea prima instanţă a interzis inculpaţilor amintiti dreptul de a fi tutore sau curator prevazut de art. 64, lit. e) C. pen., deoarece exercitarea acestor drepturi nu are legătură cu infracţiunile deduse judecăţii;

B. Celelalte critici de netemeinicie si nelegalitate invocate de Parchet au fost respinse ca nefondate preluandu-se in totalitate argumentele probatorii justificative avute in vedere de prima instanta in care sens instanta de apel a constatat la randul sau urmatoarele:

(iv) activitatile ilicite desfasurate de inculpati nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C. pen., fiind justificata solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. adoptata de prima instanta.

Această infracţiune a aratat la randul sau Curtea - presupune existenţa unei înţelegeri, a unei coeziuni fără echivoc între persoanele care se asociază.

În ceea ce priveşte latura subiectivă este obligatoriu ca inculpatul să aibă cunoştinţă de existenţa grupării şi a scopului asocierii şi să aibă cunoştinţa apartenenţei la grupul infracţional şi să conlucreze cu ceilalţi membri ai grupului.

Însă, probele administrate în cauză nu au dovedit împrejurarea că a existat o înţelegere pentru constituirea unei asocieri sau că între inculpaţi a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenţei la un grup infracţional.

De altfel, în actul de sesizare a instanţei se reţine existenţa unei colaborări numai în ceea ce priveşte pe inculpaţii M. şi B. (pct. 1, 3 şi 4), Z.G.D., M.M. şi B.M.C. (pct. 12 din rechizitoriu) şi între inculpatul C.I. şi inculpatul M.M. (pct. 15 din rechizitor).

Mai mult, în rechizitoriu, în majoritatea cazurilor nici nu se analizează situaţia unei coordonări sau a unei colaborări între inculpaţi cu ocazia formalităţilor de indigenizare sau înmatriculare, de cele mai multe ori dispunându-se trimitere în judecată a unui singur inculpat în legătură cu îndeplinirea formalităţilor referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme.

Este cert că inculpaţii se cunoşteau datorită relaţiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. şi C.I. (tată şi fii, respectiv fraţi), M.M. şi B. (tată şi fiu), M., B. şi B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verişorul acestuia).

Alţi inculpaţi se ştiau în virtutea relaţiilor de prietenie, cum este cazul lui C.G. şi B.M., a lui P.O. şi B.D. sau Z. şi B.

Nu s-a dovedit existenţa unei relaţii între B.D.A., Z.G.D. şi C., între Z. şi P.O.A. sau între Z.G.D. şi B.C.

Întrucât nu s-a făcut dovada că inculpaţii au acţionat într-un mod organizat, printr-o planificare şi repartizare a rolurilor, prin efectuarea unor activităţi de execuţie specifice unei asociaţii de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen., sau a faptului că între participanţi a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenţei la un grup infracţional, se apreciază că în mod corect a dispus prima instanţă achitarea tuturor inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

(v) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului B.C. pentru săvârşirea a două infracţiuni de tăinuire prev. de art. 221 C. pen. (pct. 6 şi 11 din rechizitoriu) şi a coinculpatului C.G. pentru aceeaşi infractiune (pct. 11 din rechizitoriu) este justificata.

Inculpatul B.M.C. a argumentat probatoriu la randul sau Curtea a cumpărat de la o persoană necunoscută un autoturism V.G. (vol. VII d.u.p.), fără să primească actele de proveninţă, la un preţ mai mic decât preţul pieţei, fapt ce ar putea crea o suspiciune cu privire la proveninţa licită a autovehiculul, însă nu există probe care să demonstreze că inculpatul a avut cunoştinţă că autoturismul respectiv ar fi fost furat.

De altfel, s-a dispus disjungerea cauzei pentru stabilirea împrejurărilor în care autoturismul a ajuns în posesia inculpatului, pentru identificarea persoanelor care au falsificat documentele şi pentru stabilirea contribuţiei fiecărui participant, inclusiv a inculpatului B.M.C.

În consecinţă, în mod corect a apreciat prima instanţă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire cu privire la acest autoturism.

Cu privire la autoturismul A. (vol II d.u.p.) s-a reţinut că inculpaţii C.G. şi B.M.C. au primit si respectiv au înlesnit valorificarea acestui autoturism cunoscând că provine din săvârşirea infracţiunii de furt.

Întradevăr, inculpatul B.M.C. a intermediat dobândirea de către inculpatul C.G. a unui autoturism A. de numitul V. contra sumei de 11.000 dolar SUA, fără să întocmească acte de vânzare - cumpărare, deoarece vânzătorul nu deţinea acte de proprietate, fapt ce era de natură să creeze suspiciuni cu privire la modul în care numitul V. ar fi dobândit bunul respectiv, însă în lipsa unor probe concludente, nu se poate trage concluzia că inculpaţii B.M.C. şi C.G. au cunoscut faptul că bunul provenea din furt.

Astfel, numitul V. nu a fost identificat, nu s-a dovedit că acesta a fost autorul furtului sau avea cunoştinţă de această împrejurare şi nici faptul că inculpaţii C.G. şi B.M.C. au fost informaţi cu privire la modul în care a fost dobândit autoturismul.

Împrejurarea că inculpatul C.G., care a cumpărat autoturismul trebuia să verifice provenienţa bunului, deci să fie un cumpărător vigilent, nu este de natură să dovedească prin ea însăşi intenţia de tăinuire.

(vi) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire referitoare la autoturismul T.L.C. (pct. 13 din rechizitoriu) este de asemenea justificata.

Probele administrate în cauză- a argumentat probatoriu si Curtea nu au făcut dovada, fără dubii, că inculpatul C.G. a intrat în posesia autoturismului.

Inculpatul C.G. a negat în mod constant săvârşirea faptei, iar autoturismul în discuţie a fost găsit în curtea numitului M.M. (procesul verbal de ridicare întocmit de organele de poliţei), nerezultând că autoturismul s-ar fi aflat vreodată în posesia inculpatului C.G.

Doar inculpatul B.M.C. a afirmat că autoturismul i-ar fi fost adus de inculpatul C.G.

Şi tatăl său, inculpatul M.M. a declarat că autoturismul a fost adus de inculpatul C.G., însă a precizat că ştie această împrejurare din spusele fiului său.

Cum în afară de cele două declaraţii precizate mai sus, nu există probe, se constată că ele nu sunt suficiente pentru a considera că s-a dovedit fără dubiu fapta de tăinuire reţinută în sarcina inculpatului C.G., iar prima instanţă în mod corect l-a achitat pe inculpat.

(vii) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) şi a co-inculpatului C.N. pentru complicitate la aceeasi infractiune prevazuta de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (fapte descrise la pct. 2 din rechizitoriu) cu privire la autoturismul M.B. este justificata.

Probele administrate în cauză- a argumentat la randul sau Curtea au relevat împrejurarea că partea vătămată M.M.M. şi inculpatul C.G. erau prieteni, că partea vătămată a făcut rost de un autoturism M. la rugămintea inculpatului, că s-au înţeles asupra preţului, că inculpatul a dat un avans de 40.000 dolar SUA înainte de a intra în posesia maşinii fără să se întocmească un contract de vânzare - cumpărare sau documente justificative referitoare la preţ.

Într-adevăr, autoturismul M. a fost adus în România de o persoană mandatată de inculpat.

Din înscrisul autentificat din 19 august 2003 la Biroul Notarilor Publici Asociaţi B.E. şi B.S.C. rezultă că între M.M.M. şi C.G. s-a încheiat un contract de tranzacţie, în sensul că partea vătămată a vândut inculpatului autoturismul M.B. la data de 13 iunie 2002, iar la 20 august 2003 a primit diferenţa de preţ de 20.000 dolar SUA, astfel încât s-au stins toate drepturile litigioase cu privire la acest autoturism (fila 89 vol. I dosar instanţă de fond).

De observat că s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare în momentul în care inculpatul a acceptat oferta de vânzare, iar acceptarea ofertei a ajuns la cunoştinţa părţii vătămate, ambele fiind comunicate prin e-mail.

Niciodată inculpatul nu a făcut altceva decât să promită părţii vătămate că-i va plăti diferenţa de preţ, iar această promisiune constituie obiectul contractului de vânzare cumpărare, fiind obligaţia cumpărătorului de a plăti preţul.

Nerespectarea acestei obligaţii de către cumpărător îl poate determina pe vânzător să solicite, prin acţiune civilă, achitarea restului de preţ sau rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare, însă în nici un caz nu are caracter fraudulos şi nu intră sub incidenţa legii penale.

Cele întâmplate între partea vătămată şi inculpat constituie un litigiu civil, care se poate stinge prin tranzacţie, ceea ce s-a şi întâmplat.

Cum nu s-a făcut dovada că inculpatul C.G. a indus-o în eroare pe partea vătămată M.M.M., cu atât mai puţin se poate reţine că inculpatul C.N. a sprijinit pe fiul său să inducă în eroare partea vătămată.

(viii) solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului B.D.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (fapta descrisă la pct. 17 din rechizitoriu) este justificata.

Inculpatul B.D.A. a constatat la randul sau Curtea s-a deplasat în Germania împreună cu martorii C.D.M. şi M.N. şi încă o persoană pentru a achiziţiona un autoturism M. cu banii puşi la dispoziţie de C.F. şi C.D.M.

Achiziţionarea autoturismului s-a făcut de la o firmă care se ocupa cu vânzarea - cumpărarea de autoturisme, iar numele inculpatului a fost menţionat din întâmplare în contract, aşa încât aceasta a trebuit să se ocupe de formalităţi.

În acest sens, inculpatul s-a ocupat de formalităţile de tranzit în momentul în care autoturismul a fost introdus în România prin Vama Nădlac şi pentru că el nu contribuise cu nici o sumă de bani la achiziţionarea autoturismului, a convenit cu numitul C., care plătise o parte din bani, ca B.D.A. să înmatriculeze maşina pe numele său, iar ulterior cei doi să încheiere un contract prin care inculpatul să vândă maşina martorului C.

Inculpatul s-a prezentat la R.A.R., unde a depus contractul de vânzare - cumpărare original întocmit în Germania şi certificatul de înmatriculare emis de autorităţile germane, apoi s-a deplasat la vamă, unde a fost emisă o chitanţă pe numele său.

În cauză s-a efectuat o expertiză grafică care a stabilit că inculpatul nu a semnat nici unul din documentele folosite pentru indigenizare şi înmatriculare.

Martorul C.D.M. a afirmat că este posibil ca el să fi semnat chitanţa vamală, deşi aceasta a fost întocmită pe numele inculpatului, deoarece pe numele acestuia fusese întocmită şi declaraţia de tranzit.

Faţă de cele arătate, nu se poate reţine că inculpatul a acţionat cu ştiinţă că documentele pe care le utilizează sunt false, deoarece ştia că autoturismul are o provenienţă licită, fiind cumpărat de la o firmă specializată în vânzarea de autoturisme, iar documentele pe care le-a utilizat la R.A.R. şi la vamă erau cele care au fost predate în Germania de către vânzător, aşa încât nu avea nici un motiv de suspiciune cu privire la autenticitatea acestora.

Este adevărat că două din ştampilele aplicate pe documentele germane nu sunt autentice, dar având în vedere că aceste documente au aparenţă de autenticitate, aşa cum rezultă şi din relaţiile primite de la Ambasada Republicii Germania care atestă că certificatul de înmatriculare este autentic, iar două din ştampilele aplicate sunt reale, nu poate trage concluzia că inculpatul B.D.A. a avut cunoştinţă de caracterul fals al uneia din ştampile sau de împrejurarea că unele înscrisuri nu au fost efectuate de organele competente.

Mai mut, nu s-a dovedit implicarea inculpatului B. în falsificarea vreunuia dintre documentele utilizate pentru înmatriculare, iar, potrivit raportului de expertiză grafică, inculpatul nu a semnat nici unul din aceste documente.

De altfel, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării persoanelor care au aplicat ştampilele pe certificatul de înmatriculare german şi pentru clarificarea condiţiilor în care ai fost aplicate.

Cert este că autoturismul adus din Germania nu figurează ca furat, că acest autoturism a fost adus cu bani puşi la dispoziţie de numiţii C.F. şi C.D., iar autoturismul urma să fie înmatriculat pe numele acestuia din urmă, iar operaţiunile de indigenizare corespund voinţei părţilor.

Având în vedere cele ce preced- a concluzionat instanta de apel - în mod corect a dispus prima instanţă achitarea inculpatului, si fata de împrejurarea că autoturismul a fost deja restituit către numitul C.D.M. de organele de urmărire penală (filele 66 şi 68 vol. XI d.u.p.).

C. Referitor la apelul partii civile A.N.V. s-a retinut a fi neintemeiata solicitarea de acordare in integralitate a despagubirilor indicate in cererea de constituire parte civila, mentinandu-se rezolvarile juridice pe latura civila adoptate prin sentinta, pentru considerentele aratate in continuare.

În conformitate cu dispozitiile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. despăgubirea părţii civile nu se impune, a constatat la randul sau Curtea, în cazurile în care prima instanţa a dispus anularea tuturor operaţiunilor de indigenizare şi înmatriculare, deoarece taxele vamale nu se mai datorează în asemenea situaţii. In acest sens, în cazul faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 15 din rechizitoriu, în mod corect s-a dispus de instanţa de fond anularea înscrisurilor falsificate folosite pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismelor şi a tuturor menţiunilor efectuate în procedura de indigenizare şi înmatriculare de către autorităţile române.

Pe de altă parte, a constatat instanta de apel, deşi constituirea de parte civilă s-a făcut pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 şi 16 din rechizitoriu (filele 178 vol. I şi fila 255 vol. II dosar instanţă), inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 şi 16 din rechizitoriu.

Mai mult, în situaţiile faptelor descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 15, instanţa a dispus anularea înscrisurilor falsificate pentru indigenizarea şi înmatricularea autoturismelor şi a tuturor menţiunilor efectuate în procedura de indigenizare şi înmatriculare de către autorităţile române, respectiv R.A.R., Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Direcţia Generală a Vămilor, în prezenta A.N.V.

Din moment ce instanţa a dispus anularea tuturor operaţiunilor de indigenizare şi înmatriculare efectuate pe baza actelor falsificate, diferenţa de taxe vamale solicitată de apelanta A.N.V. nu se mai datorează.

D. Referitor la apelurile inculpaţilor, Curtea a respins in totalitate cererile de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., constatand la randul sau, pe baza examenului propriu asupra materialului probator administrat in cauza, ca faptele ilicite imputate inculpatilor deduse judecatii prin rechizitoriu, exista ca atare fiind savarsite cu vinovatie de inculpati si realizeaza elementele constitutive ale infractiunilor stabilite prin sentinta astfel cum a fost modificata partial incadrarea juridica potrivit celor aratate la pct. A in apel fiind justificata astfel solutia de condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. adoptata de catre prima instanta.

În acest sens, a argumentat la randul sau probatoriu Curtea, actiunile inculpatilor de a vinde autoturisme furate partilor vatamate folosindu-se de acte false ori documente reale in situatia in care autoturismele au fost sustrase cu acte de provenienta intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventii in modalitatea „prezentare ca adevarata a unei fapte mincinoase" realizata prin inducerea in eroare a partilor vatamate care au avut o reprezentare falsa asupra caracterului legitim al proprietatii autoturismelor cumparate.

Conform jurisprudentei este mincinoasa fapta care fie in realitate nu exista, fie ca forma in care exista este cu totul alta decat cea prezentata de faptuitor, victima fiind determinata sa creada ca fapta inventata sau astfel cum a fost denaturata de faptuitor exista in realitate.

Ceea ce conteaza pentru existenta acestei infractiuni este rezultatul acestor actiuni si anume inducerea si mentinerea in eroare a persoanelor vatamate si obtinerea de catre faptuitor prin frauda a unei dispozitii de ordin patrimonial pagubitoare pentru partile vatamate, ceea ce in speta s-a si intamplat urmare actiunilor dolozive ale inculpatilor, partile vatamate platind sume de bani pentru autoturismele introduse ilegal in Romania.

Inducerea in eroare prin mijloace frauduloase a partilor vatamate este cu atat mai evidenta in speta cu cat inculpatii au vandut autoturisme ajunse in posesia lor in conditii ramase neelucidate, apararea lor in sensul ca le-au cumparat din targul Vitan-Barzesti nefiind dovedita.

Prin prezentarea la A.N.V. a documentelor de transport si comerciale false inculpatii au savarsit si infractiunea prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 devenita urmarea modificarilor legislative art. 273 din Legea nr. 86/2006, Codul Vamal al Romaniei.

Codul Vamal al Romaniei instituie ca principiu de baza ca bunurile intrate in tara se inscriu in registrul de evidenta pe baza documentelor de transport sau a documentelor comerciale urmand a fi supuse operatiunii de vamuire. Declararea bunurilor pentru vamuire se face de catre importator prin depunderea la birourile vamale a unei declaratii vamale scrise in termen de 30 zile de la intrarea in tara la care se anexeaza: documentul de transport, factura in original sau copie, declaratia de valoare in vama, documente necesare aplicarii unui regim preferential si orice alte documente necesare aplicarii dispozitiilor prevazute in normele legale specifice care reglementeaza importul marfurilor declarate. În cazul bunurilor introduse in tara de persoane fizice valoarea in vama se stabileste de Ministerul Finantelor pe baza cataloagelor de preturi externe corelate cu preturile interne conform art. 109 pct. 6 din Regulamentul de aplicare al Codului Vamal pe fiecare categorie de vehicule tinandu-se seama de vechimea si caracteristicile tehnice ale acestora precum si de prevederile acordului G. conform caruia principiul de baza pentru determinarea valorii in vama este pretul de tranzactie, adica pretul efectiv platit pentru bunuri, cand acestea sunt vandute pentru export cu destinatia tarii de import.

Din materialul probator existent in cauza a rezultat ca inculpatii au folosit la A.N.V. documente de provenienta false mai exact certificatul care atesta „provenienta autoturismului in tarile Uniunii Europene si care atrage reducerea taxelor vamale la un procent de 6%". Aceste documente atestau fictiv ca proprietarul bunului era un cetatean repatriat sau din cadrul M.A.E., categorii de persoane ce beneficiau de scutire de taxe vamale conform HG nr. 775/2000. Pentru existenta infractiunii prevazute de art. 273 din Legea nr. 86/2006 Codul Vamal al Romaniei este irevalant daca falsificarea documentelor s-a savarsit de faptuitorul acestei actiuni sau de o alta persoana ceea ce conteaza este ca autorul infractiunii sa cunoasca caracterul fals („falsificat") al documentelor vamale.

La aceste documente vamale false erau anexate si acte de proprietate false (contracte de vanzare-cumparare intre pretinsul proprietar strain si cetateanul roman), fiind astfel intrunite si elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art. 290 si art. 291 C. pen.

Din interceptarea convorbirilor telefonice a rezultat ca inculpatii au cunoscut ca autoturismele provin din savarsirea unor infractiuni de furt fiind intrunite astfel si elementele constitutive alea infractiunii de tainuire prevazuta de art. 291 C. pen.

Criticile de netemeinicie ale inculpatilor privind reducerea pedepselor aplicate s-a apreciat insa a fi justificate, in care sens s-a procedat la o noua individualizare potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avandu-se in vedere imprejurarea ca acestia sunt infractori primari nemaisavarsind anterior alte fapte penale.

În favoarea inculpatului C.N. s-au reţinut si circumstanţe atenuante prevazute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., rap. la art. 76 lit. d) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei sub limita minimului special, in acest sens s-a avut în vedere împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a manifestat sinceritate pe parcursul procesului penal, iar pe de altă parte, pistolul pe care l-a deţinut inculpatul nu mai era în stare de funcţionare, astfel că pericolul social concret este mult prea redus.

Pentru inculpaţii B.M.C., M.M., C.G., C.I., P.O.A. şi Z.G.D. a fost avuta in vedere incidenta cauzei legale de agravarea a raspunderii penale constand in concursul de infractiuni.

Critica invocata de inculpaţii M.M., B.M.C. privind neregularitatea procedurii de schimbare a incadrarii juridice cu privire la infractiunea de inselaciune, inlaturarea alin. (5) privind consecintele deosebit de grave - a fost inlaturata ca neintemeiata, din examinarea lucrarilor dosarului rezultand ca aceasta operatiune juridica a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor art.334 C. proc. pen.

Curtea a respins de asemenea ca neintemeiata si cererea inculpatului C.I. cu referire la confiscarea gresita a autoturismului marca M., in acest sens s-a retinut ca inculpatul nu a putut produce o dovadă valabilă cu privire la dreptul de proprietate asupra autoturismului, deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu V.I. este lovit de nulitate, fiind urmarea unei succesiuni de acte şi tranzacţii false, este cert că V.I. nu a fost proprietarul autoturismului, nu a înţeles să-l vândă, iar inculpatul nu l-a dobândit de la V.I., ceea ce demonstrează că respectivul contract de vânzare-cumpărare între cei doi a atestat o operaţiune fictivă/ de asemenea, se reţine că există puternice îndoieli cu privire la plângerea de furt formulată de cetăţeanul italian, deoarece furtul a fost reclamat că s-ar fi produs la o dată ulterioară intrării autoturismului în România, in acest context, nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 348 C. proc. pen. privind restituirea bunului şi constatându-se că inculpatul a obţinut acest bun chiar prin săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. e) C. pen., în mod corect a dispus instanţa de fond confiscarea autoturismului în discuţie şi respingerea cererii de restituire formulată de inculpat.

În consecinta, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii B.M.C., M.M., C.G., Z.G.D., C.I. şi P.O.A. împotriva sentinţei penale nr. 1589 din 13 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 2236/3/2003, a desfiintat sentinta pe latura penala sub aspectele de nelegalitate si netemeinicie anterior aratate si rejudecand cauza in fond in limitele amintite, a procedat potrivit celor aratate in continuare.

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului B.M.C. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 1 şi 12 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. şi a dispus ca inculpatul B.M.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 5 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului M.M. în pedepsele componente, le-a repus în individualitatea lor, inlaturand sporul de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 1, 3, 4, 10, 15 şi 16 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 5 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 9 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi dispune ca inculpatul M.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, în total 5 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.G. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 279 alin. (1) C. pen. şi de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi dispune ca inculpatul C.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.O.A. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 9 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi 9 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi dispune ca inculpatul P.O.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.G.D. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 în infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 12 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. şi 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi dispune ca inculpatul Z.G.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 6 noiembrie 2002.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.I. în pedepsele componente, le repune în individualitatea lor şi înlătură sporul de 6 luni închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 în art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. (pct. 15 din rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. art.291 C. pen. şi de 3 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi dispune ca inculpatul C.I. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 3 luni închisoare, în total 3 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., interzice inculpatului pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 22 august 2002 la 5 iulie 2003.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea speciala de la inculpatul P.O.A. suma de 22.500 dolar SUA, prin obligarea lui la plata sumei către stat.

Au fost mentinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Apelul declarat de partea civilă A.N.V., a fost respins ca nefondat in baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. cu consecinta obligarii acesteia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 266 din 5 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, au declarat in termen recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, partea civila A.N.V. şi inculpaţii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. şi C.G.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a invocat ca motive de nelegalitate si netemeinicie:

- gresita achitare a tuturor inculpatilor sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 323 C. pen. (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului B.D.A. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta ilicita descrisa la pct. 17 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita incadrare juridica data faptei ilicite descrise la pct. 17 din rechizitoriu savarsita de inculpatul B.D.A., in prevederile art. 291 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct.17 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului B.M.C. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 din C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 6 din rechizitoriu( corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatilor B.M.C. si C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 221 C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 11 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct.18 C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului C.G. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.221 C. pen., fapta ilicita descrisa la pct. 13 din rechizitoriu (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.);

- omisiunea instantei de apel de a constata faptul ca a intervenit prescriptia speciala a raspunderii penale a inculpatilor: M.M. , pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta descrisa la pct. 1 si 10 din rechizitoriu P.O.A. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta descrisa la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu si C.I. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen., fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu [corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct.15 C. proc. pen.];

Partea civila A.N.V. a reluat de asemenea criticile de netemeinicie din apel privind acordarea integrala a despagubirilor aratate in cererea de constituire parte civila la prima instanta corespunzator faptelor ilicite descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 14, 15 si 16 din rechizitoriu - ci nu doar pentru faptele descrise la pct. 1, 2, 3, 4, 9, 10, 12, 15 si 16 din rechizitoriu cum s-a hotarat in mod gresit cu ocazia solutionarii in fond a cauzei - inclusiv dobanzi si penalitati aferente conform OG nr. 92/2003 si Legea nr. 174/2004 (corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen.).

Inculpatii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. şi C.G., au reiterat motivele de nelegalitate si netemeinicie respinse cu ocazia controlului judiciar in apel - corespunzator cazurilor de casare prevazute de art. 385⁹ pct. 9, 10, 12, 14, 17, 17¹, si 18 C. proc. pen. (suplimentar - in legatura cu Decizia pronuntata in apel - inculpatii C.I. si C.G. au invocat si alte motive de recurs corespunzatoare cazurilor de casare prevazute de art. 385⁹ pct. 3, 9, 11, 15 C. proc. pen.: incompatibilitatea completului de judecata ce a solutionat apelul in conditiile in care i-a respins anterior exceptia de tardivitate cu privire la calea de atac exercitata de Parchet compunerea gresita a completului de judecata dintr-un singur judecator - contrar dispozitiilor art. 292 C. proc. pen. - cu ocazia solutionarii exceptiilor consemnate in incheierile din 01 octombrie 2008, 08 octombrie 2008, 15 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 si 29 octombrie 2008, care sunt semnate doar de presedinte nemotivarea solutiei din apel admiterea apelului Parchetului cu incalcarea dispozitiile art. 363 C. proc. pen. gresita condamnare in apel sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, fapta ilicita dezincriminata prin adoptarea noului Cod fiscal prin Legea nr. 571/2003, iar inculpatul Z.G.D. si motivul de nelegalitate circumscris cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen constand in omisiunea instantei de apel de a se pronunta in dispozitivul deciziei si cu privire la infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. retinuta in sarcina acestuia prin actul de sesizare si sentinta).

Premergator dezbaterilor, in conformitate cu dispozitiile art. 385¹⁴ alin. (1)¹ C. proc. pen. instanta de recurs a procedat la ascultarea inculpatilor B.D.A., C.N., C.G., C.I., M.M., Z.G.D. si B.M.C.

Înalta Curte, verificand Decizia atacata pe baza lucrarilor si materialului probator aflat la dosar, in raport cu motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate de recurenti, cat si din oficiu in limitele caracterului devolutiv al recursului prevazut de art. 385⁶ alin. (1) si (2) si art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. constata urmatoarele:

3.1. Motivele formale de recurs invocate de inculpatii C.I. si C.G. corespunzatoare cazurilor prevazute de art. 385⁹ pct. 3, 9, 11, 15 C. proc. pen. si inculpatul Z.G.D. corespunzator cazului de casare prevazut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., sunt neintemeiate intrucat:

- declaratia de apel a Parchetului facuta „impotriva sentintei penale nr. 1589 din 13 decembrie 2005 privind pe inculpatii B.M.C., M.M. s.a." / pe verso-ul acesteia fiind consemnate si numele celorlalti inculpati ce au participat la judecata in prima instanta/ are efect devolutiv in personam cu privire la toti inculpatii in cauza, nulitatea/limitarea actului de sesizare amintit invocata de inculpatii sus-mentionati neregasindu-se in cauza;

-examinarea si solutionarea prealabila a unor cereri incidente nu constituie motiv de incompatibilitate a completului de judecata ce decide ulterior asupra apelurilor in cauza in sensul dispozitiilor art. 47 si art.48 C. proc. pen. astfel cum au pretins inculpatii C.I. si C.G.;

- semnarea incheierilor de sedinta din 01 octombrie 2008, 08 octombrie 2008, 15 octombrie 2008, 22 octombrie 2008 si 29 octombrie 2008 numai de catre presedintele completului de judecata, este lipsita de relevanta juridica atribuita de inculpati in conditiile in care in partea introductiva a hotararilor amintite este consemnata participarea la judecata din apel a unui numar de 2 judecatori, a procurorului si grefierului de sedinta, fiind respectate astfel prevederile art. 292 C. proc. pen.;

- desfiintarea partiala a sentintei si mentinerea celorlalte rezolvari juridice adoptate la judecata in prima instanta atesta ca instanta de apel a reconfirmat vinovatia penala a inculpatului Z.G.D. sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. si pedeapsa aplicata aplicata de Tribunal ce se regaseste astfel contopita in pedeapsa rezultanta stabilita de instanta de apel;

3.2. Activitatile ilicite desfasurate de inculpati nu intrunesc elementele constitutive ale infractiunii de asociere in vederea savarsirii de infractiuni prevazuta de art. 323 C. pen., fiind justificata solutia de achitare in temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. adoptata de prima instanta/ mentinuta in apel.

Această infracţiune presupune existenţa unei înţelegeri, a unei coeziuni fără echivoc între persoanele care se asociază.

În ceea ce priveşte latura subiectivă este obligatoriu ca inculpatul să aibă cunoştinţă de existenţa grupării şi a scopului asocierii şi să aibă cunoştinţa apartenenţei la grupul infracţional şi să conlucreze cu ceilalţi membri ai grupului.

Însă, probele administrate în cauză nu au dovedit împrejurarea că a existat o înţelegere pentru constituirea unei asocieri sau că între inculpaţi a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenţei la un grup infracţional.

De altfel, în actul de sesizare a instanţei se reţine existenţa unei colaborări numai în ceea ce priveşte pe inculpaţii M. şi B. (pct. 1, 3 şi 4), Z.G.D., M.M. şi B.M.C. (pct. 12 din rechizitoriu) şi între inculpatul C.I. şi inculpatul M.M. (pct. 15 din rechizitor).

Mai mult, în rechizitoriu, în majoritatea cazurilor nici nu se analizează situaţia unei coordonări sau a unei colaborări între inculpaţi cu ocazia formalităţilor de indigenizare sau înmatriculare, de cele mai multe ori dispunându-se trimitere în judecată a unui singur inculpat în legătură cu îndeplinirea formalităţilor referitoare la fiecare din cele 18 autoturisme.

Este cert că inculpaţii se cunoşteau datorită relaţiilor de rudenie, cum este cazul lui C.N., C.G. şi C.I. (tată şi fii, respectiv fraţi), M.M. şi B. (tată şi fiu), M., B. şi B. (rude apropiate, M. fiind unchiul lui B., iar B. verişorul acestuia).

Alţi inculpaţi se ştiau în virtutea relaţiilor de prietenie, cum este cazul lui C.G. şi B.M., a lui P.O. şi B.D. sau Z. şi B.

Nu s-a dovedit existenţa unei relaţii între B.D.A., Z.G.D. şi C., între Z. şi P.O.A. sau între Z.G.D. şi B.C.

Întrucât nu s-a făcut dovada că inculpaţii au acţionat într-un mod organizat, printr-o planificare şi repartizare a rolurilor, prin efectuarea unor activităţi de execuţie specifice unei asociaţii de tipul celei incriminate de art. 323 C. pen., sau a faptului că între participanţi a existat o conlucrare de natură a determina ideea apartenenţei la un grup infracţional, se apreciază că în mod corect a dispus prima instanţă achitarea tuturor inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

3.3 Motivele de recurs invocate de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, referitoare la aplicarea dispozitiilor art. 345 alin. (2) si (3) C. proc. pen. sunt partial intemeiate dupa cum urmeaza:

- gresita achitare a inculpatului B.D.A. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 291 C. pen.- in legatura cu autoturismul M.B., pct. 17 din rechizitoriu- avandu-se in vedere ca fapta ilicita respectiva imputata inculpatului amintit constand in inmatricularea autoturismului amintit in Romania prin folosirea unor inscrisuri falsificate/ aplicare de stampile false pe copia Fahzeugbrief/ copia Kaufvertrag/ traducerile autentificate ale acestor documente, in conditiile in care: (i) inculpatul a recunoscut, declaratie fila 371, vol. I, ca „eu am semnat actul de cumparare al autoturismului" achizitionat din Germania la data de 22 iulie 2002/ verificat tehnic in Romania la 07 august 2002/ supus ulterior procedurii de certificare autenticitatii la 27 august 2002; (ii) relatiile comunicate de ambasada R.F.G. atesta ca stampilele aplicate pe actele folosite la inmatriculare sunt false (fila 19, 21, vol. 11 d.u.p.) [aceasta fapta ilicita avand caracter singular - doar activitatea descrisa la pct. 17 din rechizitoriu in legatura cu indigenizarea si inmatricularea autoturismului M.B. a fost in mod gresit incadrata juridic in dispozitiile art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)];

- gresita achitare a inculpatului B.M.C. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 221 C. pen., fapta descrisa la pct. 6 din rechizitoriu vol. 8 d.u.p., in legatura cu autoturismul V.G. fara numar de inmatriculare neavand acte de provenienta sau cheia de contact de inchidere descoperit la data de 22 august 2002 cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuinta inculpatului M.M. tatal inculpatului B.M., avandu-se in vedere ca:(i) prin expertiza tehnica efectuata la 30 octombrie 2002 a fost stabilita seria autoturismului, iar prin adresa din 05 decembrie 2001 Biroul Interpol a comunicat ca autoturismul amintit a fost furat din Malmoe - Suedia la 19 septembrie 2001/ actele de transfer dintre firma D.B.M. si pretinsul proprietar A.V. fiind false; (ii) provenienta ilicita a autoturismului este recunoscuta implicit de inculpat in declaratiile acestuia in care a aratat ca a cumparat acest bun mobil de la o persoana necunoscuta un anume D. fara sa primeasca toate actele de proivenienta la un modic de numai 1000 dolar SUA, desi autotorismul avea an de fabricatie 2001 si; (iii) la cererea tatalui acestuia inculpatul a procurat alte acte false in vederea indigenizarii autoturismului, in vederea inmatricularii- toate aceste constatari conducand la concluzia ca inculpatul a cunoscut si acceptat posibilitatea ca autoturismul este furat si l-a cumparat in conditiile amintite, fiind intrunite astfel elementele constitutive ale infractiunii de taiunire prevazute de art. 221 C. pen. (data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatilor B.M.C. si C.G. pentru savarsirea infarctiunii prevazute de art. 221 C. pen. in legatura cu inlesnirea valorificarii autoturismului A. (pct. 11 din rechizitoriu) a carui provenienta ilicita din furt a fost cunoscuta de inculpati avandu-se in vedere ca cercetarile efectuate au stabilit ca autoturismul a fost sustras la 19 mai 2002 din Italia/ a fost cumparat de la co-inculpati de la o persoana necunoscuta cu suma de 11.000 dolar SUA desi pretul acesteia era de peste 40.000 dolar SUA / autoturismul urma sa fie inmatriculat ulterior de catre inculpatul M.M. cu acte false(data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

- gresita achitare a inculpatului C.G. pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 221 C. pen. in legatura cu dobandirea autoturismului T.L.C. - pct. 13 din rechizitoriu- a carui provenienta ilicita din furt a fost cunoscuta de inculpati avandu-se in vedere ca cercetarile efectuate au stabilit ca autoturismul a fost furat din Italia prin violenta/ inculpatii M.M. si B.M.C. precum si martora M.M. au declarat ca acest autoturism le-a fost adus la domiciliu de catre inculpatul C.G. / inculpatul B.M.C. declarand constant ca in primavara anului 2002 a fost sunat de catre inculpatul C.G. care i-a solicitat sa vina la strandul T. unde i-a aratat un autoturism T. de culoare albastra cerandu-i sa-l vanda cu suma de 11.500 dolar SUA (data fiind insa intervenirea prescriptiei speciale a raspunderii penale in legatura cu savarsirea acestei fapte ilicite, urmeaza a se dispune incetarea procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen.);

3.4. Probele administrate pe parcursul procesului penal astfel cum acestea sunt expuse in considerentele deciziei si sentintei atacate - plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, actele de provenienţă ale autoturismelor, relaţiile şi documentele eliberate de Direcţia Generală a Vămilor, R.A.R. şi Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei, în legătură cu indigenizarea şi înmatricularea autoturismelor, înscrisurile notariale şi sub semnătură privată referitoare la vânzarea-cumpărarea autoturismelor, relaţiile şi documentele furnizate de Interpol şi Inspectoratul Naţional al Poliţiei de Frontieră, constatările tehnico-ştiinţifice, expertizele grafice şi metalo-grafice şi declaraţiile inculpaţilor - justifica retinerea vinovatiei penale a inculpaţilor si pentru savarsirea celorlalte infractiuni deduse judecatii respectiv:

- inculpatul B.M.C.: a) inselaciune in conventii in forma continuata / cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 8 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada 2000 - 2001 impreuna cu co-inculpatul M.M. sau singur in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vandut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parti vatamate, ascunzandu-le provenienta ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vatamata P.C., B., parte vatamata S.S., M., parte vatamata G.D.; b)complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) doua acte materiale descrise la pct. 2 si 12 din rechizitoriu constand in aceea ca subordonat aceluiasi scop infractional in anul 2001 la rugamintea inculpatului Z.G. a procurat de la numitul „R. un certificat in alb pe care i l-a trimis inculpatului Z.G. si pe care acesta l-a folosit pentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul V.G. / iar in anul 2002 a obtinut certificatul de la numitul N.M. pe care i l-a dat inculpatului M.M. in vederea intocmirii formalitatilor vamale pentru autoturismul M. conform intelegerii cu numitul C.G.; c) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen., constand in aceea ca in anul 2001 in vederea inmatricularii autoturismului M. i-a dat inculpatului M.M. acte false de provenienta ale autoturismului amintit; d) conducere pe drumurile publice a unui autoturism avand expirate numerele de circulatie provizorie, infractiune prevazuta de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, constand in aceea ca a condus autoturismul marca M. in perioada iunie - 22 august 2002 desi acestui autoturism ii expirasera numerele de circulatie provizorie la data de 15 iunie 2002;

- M.M.: a) inselaciune in conventii in forma continuata/ cu consecinte deosebit de grave prevazuta de art. 215 alin. (1), (2), (3) si (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale descrise la pct. 1, 3 si 10 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada 2000 - 2001 impreuna cu inculpatul B.M.C. sau singur in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale prin mijloace dolozive si inducere in eroare a vandut mai multe autoturisme de lux, folosindu-se si de acte false unor parti vatamate, ascunzandu-le provenienta ilicita a acestor autoturisme, respectiv: M., parte vatamata P.C., B., parte vatamata S.S., A., parte vatamata E.A.; b) folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 6 acte materiale descrise la pct. 1, 3, 4, 10, 15 si 16 din rechizitoriu constand in aceea ca in realizarea aceluiasi scop infractional folosindu-se de documente false in vara anului 2002 a intocmit formalitatile vamale pentru autoturism in anul 2001 i-a dat numitului M. suma de 68.841.633 lei pentru a plati taxe vamale in numele sau, cunoscand ca va folosi un certificat fals pentru autoturism/ in aceeasi perioada a intocmit formalitatile vamale folosind documente false pentru autoturism/ in luna mai 2001 i-a dat aceluias M. suma de bani necesara pentru plata taxelor vamale, primita de la C.N. cunoscnd totodata ca se va folosi un certificat fals si implicit vor fi eludate taxele vamale pentru autoturism/ in anul 2001 a intocmit formalitatile vamale folosind un certificat fals si pentru autoturismul A.; c) fals in inscrisuri sub semnatura privata prevazuta de art. 290 C. pen.a cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 2 acte materiale descrise la pct. 1 si 10 din rechizitoriu constand in aceea ca in vederea indigenizarii autoturismului M.. a intocmit in fals 3 contracte de vanzare-cumparare in noiembrie 2000, 13 octombrie 2000 si 15 noiembrie 2000 si / in vederea inmatricularii autoturismului A. l-a determinat pe numitul O.C. sa semneze un contract de vanzare-cumparare ascunzandu-i provenienta ilicita a autoturismului amintit; d) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) sase acte materiale decsrise la pct. 1, 3, 4, 10, 14 si 16 din rechizitoriu constand in aceea ca a depus la autoritati (S.E.I.P. si R.A.R.) acte false pentru indigenizarea autoturismelor M.; M.; A.; V.G.; H.; A.T.; e) punere in circulatie a unui autoturism cu numere false de inmatriculare prevazuta de art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, constand in aceea ca a pus in circulatie autoturismul V.G. caruia initial i-a aplicat numarul ce apartinuse autoturismului M. pe care anterior il vanduse altei persoane cu acelasi numar;

- C.G.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constand in aceea ca l-a indus in eroare pe numitul M.M. caruia i-a promis ca ii va achita integral pretul avansat de acesta in suma de 60.000 euro / promisiune mincinoasa in baza careia partea vatamata a achizitionat in luna iunie 2002 din Germania pentru inculpat un autoturism marca M. pe care l-a predat inculpatului in Romania, fara a-i mai achita ulterior diferenta de pret de 50.000 euro; b) complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 2 din rechizitoriu constand in aceea ca a inlesnit intocmirea formalitatilor vamale de catre inculpatul M.M. pentru care a procurat in acest scop certificatul fals cat si Kaufvertrag-ul fals modificat in sensul ca atesta nereal ca este proprietarul autoturismului; c) uz de fals in forma continuata prevazuta de art. 291 C. pen. aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) doua acte materiale prevazute la pct. 2 si 4 din rechizitoriu constand in aceea ca in vederea inmatricularii autoturismului M. a depus la S.E.I.P. documente de provenienta false / iar pentru inmatricularea autoturismului i-a dat inculpatului M.M. acte de provenienta false; d) nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen. constand in aceea ca la perchezitia efectuata in domiciliul acestuia au fost descoperite un numar de 22 cartuse care conform expertizei traseologice efectuate in cauza reprezinta munitie;

- C.N.: a) complicitate la inselaciune in conventii prev.de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. constand in aceea ca a sprijinit activitatea infractionala a fiului sau C.G. ajutandu-l sa-l mentina in eroare pe M.M. promitandu-i ca isi va primi banii si garantandu-i mincinos ca amanarea platii se datoreaza unor neintelegeri familiale, aceasta modalitate mincinoasa de inducere in eroare fiind stabilita anterior in intelegere cu fiul sau C.G.; b) nerespectarea regimului armelor si munitiilor prevazuta de art. 279 alin. (1) din C. pen., constand in aceea ca ca la perchezitia efectuata in seiful SC C.I. SRL de la care doar acesta avea cheie a fost gasit un pistol care conform expertizei traseologice este asimilat armelor;

- P.O.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen., fapta descrisa la punctul 7 din rechizitoriu constand in aceea ca in perioada anului 2001 a vandut un autoturism A. partii vatamate D.E., ascunzandu-i acestuia provenienta ilicita a bunului amintit; b) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 9 din rechizitoriu, constand in aceea capentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul A. a prezentat autoritatilor vamale documente de provenienta false si certificat fals, platind taxe vamale in cuantum de 6% in loc de 30% cum era legal; c) uz de fals in forma continuata prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) 3 acte materiale decsrise la pct. 5, 7 si 9 din rechizitoriu, constand in aceea ca in anul 2001 in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale, pentru indigenizarea autoturismelor A., a depus la autoritatile statului (R.A.R., S.E.I.P.) documente false;

- C.I.: a)complicitate la folosirea de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 26 rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 15 din rechizitoriu, constand in aceea ca a solicitat inculpatului B.M.C. sa se ocupe de indigenizarea autoturismului M., procurat de acesta din Italia, cunoscand ca aceasta operatiune se face pe baza unor acte false; b) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 15 la din rechizitoriu in final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constand in aceea ca pentru inmatricularea in circulatie a autoturismului amintit a depus la autoritatile statului (R.A.R.) documente false;

- Z.G.D.: a) inselaciune in conventii prevazuta de art. 215 alin. (1), (2) si (3) C. pen. fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu constand in aceea ca i-a vandut partii vatamate C.H. autoturismul V.G. ascunzandu-i provenienta ilicita din furt a acestuia, situatie pe care o cunostea anterior; b) folosire de documente falsificate la autoritatea vamala prevazuta de art. 178 din Legea nr. 141/1997 fapta descrisa la pct. 12 din rechizitoriu) constand in aceea ca pentru intocmirea formalitatilor vamale pentru autoturismul sus-mentionat a folosit documente de provenienta false inclusiv certificatul fals pe baza caruia a achitat taxe vamale de 6% in loc de 30% cat era legal; c) uz de fals prevazuta de art. 291 C. pen. fapta descrisa pct. 12 la din rechizitoriu, constand in aceea ca pentru inmatricularea autoturismului amintit a prezentat autoritatilor statului (R.A.R. si S.E.I.P.) documente de provenienta false;

3.5. Este de asemenea intemeiat motivul de recurs invocat de Parchet privind constatarea intervenirii prescriptiei speciale a raspunderii penale prevazuta de art. 124 rap. la art. 121 si 122 C. pen. - cu consecinta incetarii procesului penal in baza art. 345 alin. (3) rap. la art. 11 pct. 2 lit. b) si art. 10 lit. g) C. proc. pen. - cu privire la infractiunile prevazute de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. si respectiv art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) in ceea ce priveste pe incupatul B.M.C. / cu privire la infractiunile prevazute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) si art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966 in ceea ce priveste pe inculpatul M.M. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 26 rap. la art.291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) in ceea ce priveste pe inculpatul C.G. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) in ceea ce priveste pe inculpatul P.O.A. / cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul Z.G.D. cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. in ceea ce priveste pe inculpatul C.I. / si respectiv cu privire la infractiunea prevazuta de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) in ceea ce priveste pe inculpatul B.D.A. (infractiunile amintite fiind pedepsite de legiuitor pana la 5 ani inchisoare termenele de prescriptie speciala a raspunderii penale de 7 ani si 6 luni prevazut de art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.- calculate de la data savarsirii acestora 27 februarie 2001 / 25 ianuarie 2001 / 24 aprilie 2001 / 08 mai 2001 / 10 octombrie 2001 in ceea ce priveste pe inculpatul Z.G.D. s-au implinit cel mai tarziu luna aprilie 2009 in cazul inculpatului anterior aratat/ anterior solutionarii recursurilor in cauza - fiind incidenta cauza de inlaturare a raspunderii penale sus-mentionata).

3.6. Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct.14 C. proc. pen., referitor la individualizarea greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este de asemenea neîntemeiat avându-se în vedere pericolul social concret al infracţiunilor comise, împrejurările în care acestea au fost comise - caracterul repetat al actelor de înşelăciune / folosire de documente falsificate la autoritatea vamală - consecinţele păgubitoare ale acestora pentru cumpărătorii de bună credinţă a autoturismelor indigenizate / înmatriculate cu încălcarea dispoziţiilor legale precum şi celelalte date referitoare la persoana inculpaţilor, elemente de individualizare în raport cu care tratamentul sancţionator stabilit de instanţele anterioare va fi menţinut în totalitate.

În consecinţa in baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. b) C. proc. pen. se vor admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. şi C.G. casandu-se Decizia atacata precum si sentinta penala nr. 1589 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Bucuresti, sectia I penala cu privire la rezolvarea acţiunii penale, aplicarea dispoziţiilor prescripţiei speciale a răspunderii penale şi graţierii din Legea nr. 543/2002, iar in rejudecare se va proceda la modificarea rezolvarilor juridice in cauza in sensul celor anterior aratate.

Pentru considerentele aratate in Decizia atacata a caror repetare se apreciaza a nu mai fi necesara recursul partii civile A.N.V. se va respinge ca nefondat in baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinta obligarii acestei recurente conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.M.C., M.M., P.O.A., Z.G.D., C.I. şi C.G. împotriva Deciziei penale nr. 266 din 5 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe intimaţii inculpaţi C.N. şi B.D.A.

Desfiinţează în parte Decizia atacată precum şi sentinţa penală nr. 1589 din 13 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, cu privire la rezolvarea acţiunii penale, aplicarea dispoziţiilor prescripţiei speciale a răspunderii penale şi graţierii din Legea nr. 543/2002 şi în consecinţă:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului B.M.C., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 3 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen., menţinând condamnarea de 3 luni închisoare în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pedeapsă graţiată în totalitate şi condiţionat potrivit art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002, iar ulterior:

- în baza art. 221 C. pen. (două infracţiuni, pct. 6 şi 11 din rechizitoriu), condamnă pe inculpatul B.M.C. la pedepsele de câte 6 luni închisoare (două pedepse), constatând graţiată integral şi condiţionat executarea acestora potrivit art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal prin prescripţie, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. şi respectiv art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Recontopeşte pedepsele de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., să i se aplice inculpatului B.M.C. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 3 ani, aplicată inculpatului M.M., înlăturând sporul de 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor respectiv 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b C. pen. în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 9 luni închisoare şi respectiv 1 an închisoare pentru infracţiunile prev., de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 1 an închisoare în baza art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsă graţiată integral şi condiţionat în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002, măsură pe care o menţine şi ulterior,

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al intervenirii prescripţiei speciale cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 328/1966.

Recontopeşte pedepsele de 5 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca în baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului M.M. pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 3 ani.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului C.G. înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 6 luni închisoare în baza art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006, 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen. şi ulterior;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripţiei speciale cu privire la infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

- în baza art. 221 C. pen. (două fapte, pct. 11 şi 13 rechizitoriu) condamnă pe inculpat la pedepse de câte 6 luni închisoare (două pedepse) constatând graţiată integral şi condiţionat executarea acestora în baza art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.

Recontopeşte pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) C. pen., urmând ca în baza art. 33 lit. a) - 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului C.G. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

4. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului P.O.A., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, 9 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi ulterior:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripţiei speciale cu privire la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Recontopeşte pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului P.O.A., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

5. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului Z.G.D., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea respectiv, 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi 3 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. şi ulterior.

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripţiei speciale cu privire la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Recontopeşte pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 273 din Legea nr. 86/2006, urmând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. să i se aplice inculpatului Z.G.D. pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani.

6. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 3 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani, aplicată inculpatului C.I., înlăturând sporul de 3 luni închisoare în pedepsele componente,pe care le repune în individualitatea lor, respectiv, 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006 şi 3 luni închisoare în baza art. 291 C. pen. şi ulterior:

- în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal ca efect al prescripţiei speciale cu privire la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen.

Constată că inculpatul C.I. rămâne să execute pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata de 2 ani aplicată în baza art. 26 rap. la art. 273 din Legea nr. 86/2006.

7. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124 C. pen. încetează procesul penal privind pe inculpatul B.D.A. ca efect al prescripţiei speciale cu privire la infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor anterioare.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A.N.V., pe care o obligă la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 lei de vor plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2100/2010. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3251/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1158/2010. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1854/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 1883/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2100/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 319/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 832/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Penal