ICCJ. Decizia nr. 3256/2010. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3256/2010
Dosar nr. 2434/86/2007
Şedinţa publică din 21 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, prin Sentinţa penală nr. 29 din 4 februarie 2009 a condamnat pe inculpaţii:
1. B.Ş.M. (fără antecedente penale) şi
2. P.R.G. (fără antecedente penale),
la câte 4 ani închisoare pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen., inculpaţilor le-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 255 alin. (4) C. pen. raportat la art. 254 alin. (3) din acelaşi cod, s-a dispus confiscarea în folosul statului, de la inculpatul B.Ş.M., a sumelor de bani ce au compus totalul de 1.000 dolari SUA, 1.700 dolari SUA, 5.500 RON, 300 dolari SUA, detaliate la paginile 15 - 16 - 17 ale hotărârii.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în perioada noiembrie - decembrie 2006, prin înţelegere, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii i-au oferit agentului de poliţie din cadrul I.J.P.F. Suceava, C.R., funcţionar public, sumele de 1.000 dolari SUA, 5.500 RON şi 2.000 dolari SUA pentru ca acesta din urmă să nu-şi îndeplinească atribuţiile de control frontieră din zona sa de competenţă, respectiv între bornele 800 - 803 de pe frontiera româno-ucraineană, astfel urmând să permită unui grup infracţional organizat, condus de inculpaţi, să introducă în ţară ţigări de contrabandă.
Astfel, în Dosarul nr. 75/D/2006, s-au efectuat acte premergătoare şi o activitate de monitorizare faţă de B.Ş.M. şi alţii, suspecţi de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi de art. 270 din Legea nr. 86/2006, în fapt reţinându-se că în zona localităţii Vuliva din judeţul Suceava, în perimetrul marcajelor de frontieră 800 - 803, aceştia realizau contrabanda cu ţigări de provenienţă ucraineană.
La 14 noiembrie 2006, prin ordonanţă, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava a dispus disjungerea cauzei privind pe numitul inculpat sub aspectul infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen., organul de urmărire penală competent să efectueze fiind Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, reţinându-se că la 11 noiembrie 2006 a încercat să-l atragă în activitatea infracţională pe C.R., agent de poliţie, căruia i-a oferit câte 3.000 euro săptămânal, cu condiţia de a-i furniza date din care să rezulte că în zona bornelor 800 - 803, la o oră convenită, nu se aflau poliţişti de frontieră şi să-i acorde sprijin în trecerea peste frontiera verde a unor cantităţi de ţigări din Ucraina pentru a le comercializa în România.
La 20 noiembrie 2006, prin Rezoluţia nr. 563/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a început urmărirea penală faţă de ambii inculpaţi pentru infracţiunea de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), sens în care s-a constituit echipă operativă care să monitorizeze activitatea grupului infracţional pentru coruperea funcţionarului public, s-a emis ordonanţa de autorizare provizorie a înregistrărilor audio-video, confirmată de instanţă şi autorizarea până la 15 decembrie 2006 privindu-l pe inculpatul B.Ş.M.
Conform dispoziţiilor art. 912 C. proc. pen., au fost delegaţi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul M.A.I. - Serviciul Anticorupţie Suceava.
Sarcina de a-l contacta pe agentul de poliţie C.R. i-a revenit inculpatului B.Ş.M., cei doi se cunoşteau, inculpatul fiind viceprimarul comunei F.N., judeţul Suceava, din această poziţie având contacte cu lucrători ai poliţiei de frontieră.
În derularea faptelor s-a reţinut că la 10 noiembrie 2006, inculpatul, la sediul grupei operative din comuna amintită, a discutat cu C.R., după care, în jurul orei 10:40, l-a apelat telefonic şi fără a-i preciza motivul, i-a propus să-l întâlnească. Întâlnirea a avut loc lângă staţia PECO din localitate, inculpatul abordându-l cu cuvintele „bă, vrei să faci bani?”. Convins că i se propune comercializarea lemnului rezultat din defrişarea culoarului de frontieră, agentul de poliţie a sesizat însă, atunci când inculpatul i-a spus „bă, din lemne nu se fac bani, măi băiatule”, atunci când a dorit amănunte, inculpatul a afirmat „bă, vreau să-mi laşi timp de minim 45 de minute liber între 800 - 803 şi să nu fie nimeni în zonă”, că se doreşte implicarea lui, şi a refuzat. Insistând că îi va da câte 3.000 euro la fiecare operaţiune, aceasta fiind introducerea de ţigări, inculpatul, la despărţire, i-a spus agentului „bă, gândeşte-te până mâine pentru că acum este loc şi se poate face”.
Prin Raportul din 11 noiembrie 2006, agentul de poliţie a adus evenimentul la cunoştinţa şefilor săi şi a sesizat D.G.A. - Serviciul Anticorupţie Suceava şi la acest nivel constituindu-se echipa operativă pentru monitorizarea inculpatului.
Cu autorizarea instanţei, întâlnirile celor doi au fost monitorizate audio-video. S-a relevat că la 13 noiembrie 2006 cei doi s-au întâlnit la sediul primăriei, inculpatul precizându-i lucrătorului de poliţie că: „este totul aranjat (...) cu şeful de sector, cu acela mare (autorizaţiile de frontieră ucrainene) şi că toate convorbirile telefonice se vor face cu cartele noi, pentru fiecare transport, forţarea frontierei între bornele 800 - 803 urmând a avea loc „miercuri dimineaţa”, agentului revenindu-i obligaţia de a comunica telefonic dacă în zonă nu sunt poliţişti de frontieră.
După 15 noiembrie 2006, inculpatul l-a contactat telefonic pe agent şi i-a spus că marfa a ajuns, totul este OK, operaţiunea a durat 12 minute şi urmează „să vină R.”, referirea la acesta vizându-l pe coinculpat, el fiind cel ce trebuia să dea bani agentului în benzinăria din comună.
În seara de 16 noiembrie 2006, agentul a fost din nou contactat telefonic, inculpatul B.Ş.M. aflând astfel că poliţistul nu s-a prezentat la întâlnirea cu coinculpatul pentru că nu vrea să ştie nimeni despre implicarea lui. La această susţinere, inculpatul a replicat „bă, peştele e la mine, că nu se strică, că pun sare pe el”, aceasta însemnând că suma promisă este la el.
La 18 noiembrie 2006, cei doi s-au întâlnit în Rădăuţi în autoturismul inculpatului, cel din urmă i-a dat agentului de poliţie o cartelă X şi 1.000 dolari SUA, la instruit cum se va desfăşura comunicarea dintre ei şi i-a precizat că cel care coordonează operaţiunea este „R.”, cu acesta vorbind deja la telefon - conţinutul convorbirii a fost redat în procesul-verbal din acea dată.
Agentul C.R. a predat cartela X şi cei 1.000 dolari SUA echipei operative. Imediat, s-a procedat la verificarea seriilor bancnotelor.
În modalitatea descrisă, s-a mai reţinut că s-au introdus ţigări de contrabandă în noaptea de 19 - 20 noiembrie 2006, după care agentul de poliţie a fost chemat de către inculpatul B.Ş.M. la primărie, întâlnirea având loc la 21 noiembrie 2006 în birou, cu această ocazie inculpatul dându-i 5.500 RON, după care l-a rugat să înlăture urmele vizibile lăsate pe fâşia verde a frontierei româno-ucrainene şi i-a detaliat despre următorul transport.
Şi această convorbire a fost înregistrată audio-video, a fost certificată şi redată în procesul-verbal din acea dată.
Suma primită a fost predată echipei operative şi s-a procedat la identificarea seriilor bancnotelor.
O altă acţiune de introducere de ţigări de contrabandă s-a derulat în noaptea de 3 - 4 decembrie 2006, după care inculpatul B.Ş.M. l-a invitat pe agentul de poliţie tot la sediul primăriei, întâlnirea având loc la 5 decembrie 2006, cu această ocazie inculpatul dându-i suma de 2.000 dolari SUA şi o cartelă telefonică şi i-a spus să fie pregătit pentru următorul transport de ţigări. Respectiva convorbire a fost înregistrată audio-video, autorizată în condiţiile legii, certificată şi redată în procesul-verbal de la acea dată.
După ce agentul de poliţie a predat suma primită în condiţiile arătate, seriile bancnotelor componente au fost individualizate.
În perioada amintită, agentul de poliţie a fost vizitat la domiciliul său de către cei doi inculpaţi, P.R.G. i-a spus că vine din Ucraina unde totul este OK, dar i-a mărturisit şi temerea de a nu se afla ceva din interior în sensul în care el trebuie să fie prudent. Discuţia de mai sus a avut loc în autoturismul inculpatului P.R.G.
Ultimul transport de ţigări de contrabandă a avut loc peste fâşia verde a frontierei, în noaptea de 13 - 14 decembrie 2006, desfăşurarea operaţiunii fiind surprinsă în flagrant.
S-a mai reţinut că sumele date agentului de poliţie au fost depuse la C. SA, Sucursala Suceava (chitanţe din 21 noiembrie 2006, din 22 noiembrie 2006, din 20 decembrie 2006, din 6 decembrie 2006, exceptând 3 (trei) bancnote a câte 1.000 dolari SUA, care erau deteriorate, acestea fiind ambalate într-un plic şi sigilate M.A.I.).
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, B.Ş.M. motivând că urmărirea penală a fost efectuată de un organ necompetent; legal, competenţa ar aparţine procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie în baza dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 şi ale O.U.G. nr. 43/2002, interceptările şi înregistrările audio-video nu sunt legal obţinute pentru că au la bază ordonanţe de autorizare provizorie emise de un organ judiciar necompetent material, astfel fiind încălcate dispoziţiile art. 912 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
În altă ordine de idei, apelantul-inculpat a mai susţinut că deşi infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată era de competenţa exclusivă a procurorului, delegarea pentru efectuarea actelor procedurale dată ofiţerilor de poliţie judiciară este nelegală, astfel că se impune, în baza dispoziţiilor art. 352 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale.
Acelaşi inculpat a criticat sentinţa pentru neegala sa condamnare, probatoriul administrat dovedind că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, existând o singură declaraţie care-l incriminează: aceea a denunţătorului, ceea ce echivalează cu provocarea.
S-a mai susţinut că înregistrările audio-video s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale, deci trebuie înlăturate, soluţie dată şi de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 962/2009.
În subsidiar, inculpatul a criticat netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul întinderii, cât şi al modalităţii de executare.
Inculpatul P.R.G. şi-a motivat apelul pe greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit, a vinovăţiei sale, nu există nicio probă care-l inculpă, astfel impunându-se achitarea sa fie pentru că nu a săvârşit fapta (art. 10 lit. a) C. proc. pen.), fie că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni (art. 10 lit. d) acelaşi cod). Şi acest inculpat a criticat înregistrările audio-video în sensul că sunt nelegale prin prisma aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale, sens în care a cerut înlăturarea lor, martorul C.R. fiind cel care a provocat continuarea traseului infracţional.
În subsidiar, şi acest inculpat a criticat netemeinicia pedepsei aplicate, precum şi modalitatea de executare dispusă.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 4 din 21 ianuarie 2010, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile formulate de inculpaţi, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la câte 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor de câte 2 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de câte 4 ani, în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţiile ale sentinţei.
Din pedeapsa aplicată inculpatului P.R.G. s-a dedus durata executării, de la 16 februarie 2009 la 17 februarie 2009.
Nemulţumiţi şi de hotărârea pronunţată în apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpaţii, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În ce priveşte cererea de restituire a cauzei la procuror potrivit dispoziţiilor art. 332 C. proc. pen., sunt de reţinut următoarele: conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată şi republicată, sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000, săvârşite în una din următoarele condiţii: a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor, s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare gravă a activităţii unei autorităţi publice (...) ori dacă valoarea sumei sau a bunului ce formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro. Alin. (1) lit. b) stabileşte ca intrând în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 dacă, indiferent de valoarea pagubei ori de gravitatea perturbării ori de valoarea sumei sau a bunului, sunt comise de persoanele expres şi limitativ enumerate.
Ca atare, faţă de cuantumul sumei şi calităţile inculpaţilor, niciunul neavând o asemenea calitate, urmărirea penală în cauză, corect a fost de competenţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Cu referire la faptul delegării efectuării unor acte de procedură de către ofiţeri ai poliţiei judiciare, potrivit dispoziţiilor art. 217 alin. (4) C. proc. pen., procurorul poate dispune, prin ordonanţă, ce acte de cercetare penală se efectuează de poliţia judiciară. În cauză, marea majoritate a actelor s-au realizat de către procuror, cele realizate prin delegare fiind exclusiv procedurale.
În legătură cu începerea urmăririi penale faţă de ambii inculpaţi, aceasta s-a realizat prin Rezoluţia din 20 noiembrie 2006, iar susţinerea că anterior acestei date, în alt dosar penal, luând în considerare şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 962/2009, interceptările audio-video efectuate anterior datei ar fi nelegale, susţinerea nu este reală, potrivit dispoziţiilor art. 912 C. proc. pen., ele pot fi folosite dacă din conţinutul lor rezultă date sau informaţii concludente şi utile referitor la pregătirea sau săvârşirea unei alte infracţiuni, şi, deci, legal ele au fost incluse în categoria mijloacelor de probă.
În cauză, înregistrările audio-video şi ale convorbirilor telefonice au fost autorizate şi certificate de către instanţa competentă material, pentru admiterea autorizării neimpunându-se începerea urmăririi penale, alin. (1) al art. 911 C. proc. pen. neprevăzând această condiţie prealabilă. De asemenea, în baza dispoziţiilor art. 916 C. proc. pen., interceptările şi înregistrările convorbirilor, având în vedere şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, puteau fi supuse expertizei tehnice la cererea inculpaţilor, iar în cauză stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei nu s-au realizat exclusiv pe baza lor, declaraţiile lui C.R. nefiind infirmate, relevante fiind cele petrecute la 16 noiembrie 2006, când fiind prezent şi inculpatul P.R.G., chiar dacă el personal nu a oferit o sumă de bani, a întreprins-o prin intermediul coinculpatului.
Apărările formulate în legătură cu calitatea martorului C.R., care ar fi acţionat ca provocator, nu sunt confirmate de lucrările dosarului, astfel cum s-a motivat deja, inculpatul B.Ş.M., viceprimar al comunei F.N., cunoscându-l de mai mult timp şi el fiind cel care i-a propus şi oferit câte 3.000 euro săptămânal pentru a nu exista poliţişti de frontieră pe zona bornelor 800 - 803 de la frontiera româno-ucraineană.
Referitor apărării expuse de inculpatul B.Ş.M., că o persoană implicată în infracţiunea de contrabandă, promiţând că va primi o sumă de bani obţinută după valorificarea mărfii nu are calitate în comiterea infracţiunii de dare de mită, corelativ, nici el nu poate să răspundă pentru infracţiunea de dare de mită, nu poate fi reţinută, textul incriminator (art. 255 C. pen.) descriind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254 C. pen. În cauză, inculpatul a dat bani agentului de poliţie pentru ca acesta să-şi încalce sarcinile de serviciu proprii: „desfăşurarea activităţilor specifice frontierei de stat, coordonarea activităţii de control pe timpul executării controlului de frontieră potrivit legii şi prevederilor privind efectuarea controlului, sens în care la fila 34 a dosarului de urmărire penală se află un proces-verbal ce conţine detalierea celor de mai sus în baza informaţiilor furnizate de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Suceava.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), va fi analizat şi prin considerarea motivului expus de parchet, în sensul că instanţa de apel nu a motivat şi, deci, nu a raportat cauzei, ce situaţii şi împrejurări a reţinut, altele decât instanţa de fond, pentru a reduce pedepsele privindu-i pe ambii inculpaţi şi pentru a dispune liberarea condiţionată a executării acesteia.
Astfel, faptele inculpaţilor, comise în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prezintă grad ridicat de pericol social, sumele au fost oferite şi date unui cadru specializat în realizarea controlului frontierei de stat, acestuia i s-au înmânat şi cartele telefonice menite a fi utilizate pentru convorbiri cum a iniţiat unul din inculpaţi, din derularea situaţiei de fapt desprinzându-se maniera pe termen lung a plănuirii mituirii agentului, iar inculpaţii au acţionat astfel asupra persoanelor vizate de art. 7 alin. (2), cu referire la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, el fiind şi funcţionar public, iar în ce priveşte persoana inculpaţilor, aceştia nu au cooperat, ambii, astfel cum sunt date în lucrările dosarului, fiind cercetaţi şi pentru comiterea de alte fapte. În plus, faţă de inculpatul P.R.G., Curtea de Apel Suceava, la 1 aprilie 2009, a admis o cerere formulată de autorităţile judiciare germane de executare a unui mandat european de arestare pentru infracţiunea de furt organizat sau armat, predarea lui fiind amânată până la soluţionarea cauzei de faţă şi a celei din Dosarul nr. 81D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava.
Faţă de aceste considerente, pedepsele de câte 2 ani închisoare a căror executare s-a decis a fi suspendată condiţionat sunt netemeinice, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. recursul declarat de parchet va fi admis, se va casa decizia instanţei de apel şi se va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
Recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) acelaşi cod, vor fi respinse.
În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii-recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 4 din 21 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpaţii B.Ş.M. şi P.R.G.
Casează decizia penală sus-menţionată şi menţine Sentinţa penală nr. 29 din 4 februarie 2009 a Tribunalului Suceava.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.Ş.M. şi P.R.G. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe fiecare recurent-intimat inculpat la plata sumei de câte 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3255/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 1074/2010. Penal → |
|---|
