ICCJ. Decizia nr. 3262/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3262/2010
Dosar nr. 884/85/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 224 din 21 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia penală, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul minor C.A.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de viol.
În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 104 C. pen., s-a luat faţă de inculpatul C.A.B. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, pentru comiterea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a), alin. (3) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului C.A.B. asupra dispoziţiilor art. 108 C. pen. privind revocarea internării în cazul săvârşirii unei nou infracţiuni.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen. s-a dispus restituirea toporului corp delict către numitul B.I.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul C.A.A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.A. la plata sumei de 1.200 RON, inculpatul C.A.B., în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.A. la plata sumei de 1.200 RON, sume reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi la instanţa de judecată. Onorariile avocaţilor din oficiu în sumă totală de 1400 RON s-au suportat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 15 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în baza art. 195 C. proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii strecurate în minuta şi dispozitivul hotărârii în sensul că s-a introdus alin. (4) referitor la deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.A., în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a perioadei reţinerii din data de 18 aprilie 2009.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 09 martie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus punerea în a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.A.A. şi C.A.B., ambii pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de W.G.A., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) C. pen.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în esenţă că inculpaţii şi făptuitorul W.G.A., în data de 18 aprilie 2008, prin constrângere fizică şi morală, au întreţinut raporturi sexuale cu minora M.R.L., în vârstă de 13 ani, faptă ce constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut în fapt că, în dimineaţa de 18 aprilie 2008, partea vătămată s-a deplasat cu bicicleta din Ighişul Nou în localitatea Blăjel unde se afla mama sa, M.D., cu care a făcut un schimb de telefoane mobile, respectiv i-a dat mamei un telefon A., primind în schimb un telefon L.
După ora 12.00, partea vătămată M.R.L. a plecat din Blăjel, tot cu bicicleta, singură, cu intenţia de a se întoarce acasă, urmând să treacă şi pe la locul de muncă al tatălui său, M.M., care se afla pe şantierul de Construcţii al SC ";C.C."; pe strada W. din Mediaş.
Când partea vătămată a ajuns pe Hula Blăjelului, unde drumul ce face legătura între această localitate şi Mediaş trece printr-o pădure, a fost ajunsă din urmă din spate de o căruţă trasă de doi cai, în care se aflau inculpaţii, precum şi vărul acestora W.G.A. Cei trei intenţionau să meargă cu căruţa în pădure, să adune lemne de foc.
Văzând-o pe minoră singură, cei trei băieţi au început să-i adreseze diferite cuvinte cu referire la felul în care arăta şi au oprit căruţa în faţa ei, blocându-i astfel drumul.
După cum a declarat martorul W.G.A. în instanţă, el şi inculpaţii au intrat în vorbă cu partea vătămată, dar el i-a cerut primul acesteia să aibă relaţii sexuale cu ei trei.
Partea vătămată nu a fost de acord, dar martorul W.G.A. a ameninţat-o cu biciul.
Inculpaţii au întreţinut primii relaţii sexuale cu partea vătămată, după cum a afirmat martorul. Acesta a susţinut că partea vătămată ar fi întreţinut de bunăvoie relaţii sexuale cu inculpatul C.A.A., aspect neverificat însă şi neplauzibil, din moment ce acelaşi martor a susţinut iniţial că partea vătămată nu a fost de acord cu cererea lor.
De altfel, partea vătămată a arătat în declaraţie că le-a cerut celor trei să o lase în pace, ca să-şi continue drumul spre casă.
Însuşi inculpatul C.A.A., în declaraţia de la urmărire penală, a arătat că partea vătămată a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu el din cauza fricii.
Martorul W. a recunoscut la urmărire penală că a lovit-o pe partea vătămată cu vârful biciului. Inculpaţii i-au luat părţii vătămate bicicleta şi telefonul mobil aflat asupra ei, pentru a nu putea să fugă sau să anunţe pe cineva telefonic.
Ulterior, inculpatul C.A.A. a tras-o pe fată în pădure, unde i-a cerut să se dezbrace. Partea vătămată şi-a dat jos bluza cu mânecă lungă, de culoare roşie, ce avea inscripţia ";G."; şi a pus-o jos pe pământ, după care inculpatul C.A.A. a întreţinut raporturi sexuale cu aceasta.
După consumarea actului sexual între partea vătămată şi acest inculpat, de locul respectiv s-au apropiat şi inculpatul C.A.B. şi martorul W.G.A., care au întreţinut raporturi sexuale cu aceasta tot prin ameninţare.
După consumarea ultimului act sexual cu W., partea vătămată a fost lăsată să plece, restituindu-i-se telefonul mobil şi bicicleta, nu înainte ca cei trei băieţi să o ameninţe că, dacă o să spună cuiva ce i s-a întâmplat, o vor îneca în râu.
Partea vătămată a părăsit locul faptei în grabă, rămânându-i acolo bluza de culoare roşie, şi a reuşit să ajungă la locul de muncă al tatălui său, căruia i-a spus ce i s-a întâmplat.
Din raportul de constatare medico-legală din 19 aprilie 2008 al Cabinetului Medico-Legal Mediaş, cu completarea din 24 aprilie 2008, a rezultat că partea vătămată M.R.L. a prezentat o deflorare mai veche, iar pe cap, gât şi membre nu a prezentat leziuni traumatice.
Din examinarea lamelelor recoltate de Serviciul de Urgenţă al Spitalului Municipal Mediaş în data de 18 aprilie 2008, s-a evidenţiat prezenţa spermatozoizilor în secreţia vaginală a părţii vătămate, care atestă consumarea de raporturi sexuale recente.
Inculpaţii au recunoscut faptele comise, arătând că regretă cele întâmplate.
S-a apreciat că, în drept, faptele inculpaţilor minori la acea dată, iar inculpatul C.A.B. minor şi la data judecăţii în fond, care în data de 18 aprilie 2008, prin constrângere fizică şi morală, au întreţinut raporturi sexuale cu minora M.R.L., în vârstă de 13 ani, constituie infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
Întrucât faptele au fost săvârşite de cei doi inculpaţi, minori la data faptelor, instanţa a făcut aplicarea şi a dispoziţiilor art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în ce-l priveşte pe inculpatul C.A.A.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanţă a avut în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 72, 52, 100 C. pen., şi anume: limitele pedepselor, gradul de pericol social al faptelor comise - apreciat ca fiind ridicat în raport de modalitatea concretă de concepere şi comitere a faptelor (în participaţie, asupra unei minore pe care nu o cunoşteau), natura şi gravitatea faptelor săvârşite (infracţiuni contra libertăţii persoanei, a libertăţii ei morale şi sexuale, privitoare la viaţa intimă, sexuală), persoana inculpaţilor (care au avut o atitudine în parte sinceră şi care au manifestat un regret formal faţă de fapte - prin prisma temerii de pedeapsă, după cum rezultă şi din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu).
Un aspect important în legătură cu persoana inculpaţilor a fost acela că inculpaţii nu au manifestat sentimente de ruşine şi regret referitor la conduita lor faţă de victimă, experienţa avută fiind pentru aceştia una plăcută, asimilată în mod pozitiv, după cum a reieşit din referatele de evaluare.
Mai mult, în ce îl priveşte pe inculpatul minor C.A.B., s-a concluzionat că stoparea comportamentului infracţional al minorului poate avea loc doar prin demersuri psiho-socio-educaţionale realizate de către o instituţie specializată, care să-i permită inculpatului redimensionarea cognitivă a experienţelor personale, integrarea valorilor prosociale, continuarea studiilor şi prestarea unor activităţi lucrative care să-i limiteze timpul alocat preponderent preocupărilor deviate şi canalizarea energiei spre preocupări constructive.
Din caracterizarea psiho-pedagogică a rezultat că părinţii nu-i mai pot controla pe inculpaţi, fiind plecaţi la muncă în străinătate. Inculpatul C.A.B. are numeroase absenţe la şcoală şi un comportament neadecvat faţă de colegi şi factorii educativi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 C. pen., în raport de natura infracţiunii comise, de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă şi Mazăre, Sabău şi Pârcălab contra României, instanţa a interzis acestui inculpat exercitarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. c) C. pen., considerându-le măsuri de limitare a acestor drepturi proporţionale şi justificate în cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C.A.A., perioada reţinerii din 18 aprilie 2008.
Privitor la inculpatul C.A.B., prima instanţă, luând în considerare vârsta sa de 16 ani şi împrejurarea că se impune supravegherea sa instituţionalizată, a dispus faţă de acesta aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de 18 ani, în conformitate cu prevederile art. 104 C. pen., apreciind, prin raportare la dispoziţiile art. 100 C. proc. pen., că nici o altă măsură educativă nu este oportună sau suficientă pentru educarea sa, pentru a-i da acestuia posibilitatea de a dobândi o pregătire şcolară şi profesională care să-i permită ulterior integrarea în societate, această măsură luându-se pentru săvârşirea infracţiunii.
S-a atras atenţia inculpatului C.A.B. asupra dispoziţiilor art. 108 C. pen., privind revocarea internării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză; aceasta deoarece partea vătămată M.R.L. a declarat că nu mai are pretenţii civile de la inculpaţi întrucât a primit nişte bunuri şi bani de la aceştia, conform şi cu declaraţia mamei sale M.D. dată la Biroul Notarului Public P.M.D. la data de 15 aprilie 2009.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen., s-a dispus restituirea toporului corp delict către numitul B.I., bunicul inculpaţilor, domiciliat în Blăjel, întrucât toporul îi aparţine acestuia şi a fost ridicat de la acesta.
B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen, nemotivat, inculpaţii C.A.A. şi C.A.B.
Prin apărătorul ales, inculpaţii apelanţi au solicitat în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelurilor, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând cauza, în ce-l priveşte pe inculpatul C.A.A. a se face aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. referitoare la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate; în ce-l priveşte pe inculpatul C.A.B. s-a solicitat a se lua faţă de acesta o altă măsură educativă, şi anume aceea a încredinţării către mama sa.
În motivarea apelurilor s-a susţinut că cele solicitate sunt în acord cu probatoriul administrat în cauză, respectiv cu inconsecvenţa părţii vătămate şi a reprezentantei acesteia. Astfel, într-o primă fază partea vătămată a susţinut că a fost ameninţată de inculpaţi şi făptuitorul W., ca apoi să revină şi să arate că doar acesta din urmă ar fi ameninţat-o. S-a mai arătat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiindu-i oferită suma de 3.000 RON. În plus, inculpatul C.A.B. este angajat în prezent.
Prin Decizia penală nr. 6/A din 8 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii C.A.A. şi C.A.B. împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii, criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a sancţiunilor ce le-au fost aplicate, reiterând solicitările din apel în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei/măsurii educative.
Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.
Astfel, CURTEA apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar în raport de împrejurările în care s-au petrecut faptele - prin ameninţarea părţii vătămate în vârstă de 13 ani, care se afla singură în pădure şi în evidentă inferioritate, fără posibilitatea de a riposta şi de a se opune intenţiilor celor doi inculpaţi şi făptuitorului W.G.A. care, în plus, i-au luat bicicleta şi telefonul mobil ca să nu poată fugi şi comunica ceea ce se întâmplă, după care au întreţinut relaţii sexuale cu aceasta -, a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepsei şi, respectiv, a măsurii aplicate. Totodată, prima instanţă şi-a motivat soluţia în raport de concluziile din referatele de evaluare potrivit cu care niciunul dintre inculpaţi nu au fost pe deplin sincer, ambii regretând faptele doar formal, fiindu-le teamă doar de consecinţa penală a faptelor, nerealizând gravitatea faptelor.
Răspunzând aceloraşi critici, instanţa de apel a respins apelurile formulate de inculpaţi ca nefondate.
În baza propriului examen, ÎNALTA CURTE apreciază că solicitarea inculpaţilor de a schimba modalitatea de executare a pedepsei/măsurii educative într-una neprivativă de libertate, este nejustificată, întrucât în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, aşa cum a fost descrisă mai sus, de gravitatea deosebită a acesteia, instanţa de fond a dozat corespunzător atât cuantumul cât şi modalitatea pedepsei aplicate, respectiv a măsurii educative dispuse, inculpaţii neprezentând garanţiile unei conduite care să permite instanţei să dea dovadă de clemenţă. Astfel, inculpatul C.A.B. a avut anterior săvârşirii faptei o comportare neadecvată faţă de colegi, a lipsit de la şcoală, nu a fost controlat şi deci se impune un demers susţinut pentru a-i stopa comportamentul infracţional, iar inculpatul C.A.B. nu poate fi încredinţat mamei sale, întrucât până la săvârşirea faptei pentru care este judecat nu a putut fi supravegheat corespunzător de către părinţii săi, neexistând garanţii că mama sa ar putea să-l supravegheze pe viitor în aşa fel încât acesta să nu mai săvârşească alte fapte.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpaţi ca nefondate, constatând că pedeapsa/măsura educativă aplicată sunt bine dozate şi nu se justifică modificarea acestora, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurenţii - inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.A.A. şi C.A.B. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 08 martie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile parţiale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 884/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 885/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
