ICCJ. Decizia nr. 885/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 885/2010
Dosar nr. 1859/1/2010
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus în temeiul art. 3002, C. proc. pen., raportat la art. 160b, alin. (1) alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv apelantului-inculpat R.N., arestat preventiv în baza M.A.F nr. 15/U.P. din 28 ianuarie 2009, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, din Dosarul nr. 3093/3/2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, referitoare la starea de arest a inculpatului apelant R.N., Curtea de Apel a constatat că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, continuă să existe.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal prevăzut de lege, a formulat recurs, inculpatul R.N., care solicită revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea sa în stare de libertate, pe motiv că nu ar mai exista temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Examinând legalitatea şi temeinicia soluţiei instanţei de apel, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată critica formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 28 ianuarie 2009, din Dosarul nr. 3093/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală a dispus, în temeiul art. 143, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 148, lit. f), C. proc. pen., arestarea preventivă a apelantului-inculpat R.N., faţă de care a fost emis M.A.P. nr. 15/U.P. din 28 ianuarie 2009, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că, la data de 27 ianuarie 2009, a vândut colaboratorului cu nume de cod M.T., 4,36 gr. heroină, fiind prins în flagrant. Prin rechizitoriul din data de 19 noiembrie 2009, din Dosarul nr. 32 D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bucureşti, inculpatul R.N. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), iar, prin sentinţa penală nr. 1117 din 14 decembrie 2009, din Dosarul nr. 6776/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R.N. (fiul lui G. şi M., arestat în baza M.A.P. nr. 15/UP din 28 ianuarie 2009 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală) la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi a dispus menţinerea stării de arest preventiv.
Curtea apreciază că temeiurile iniţiale avute în vedere la luarea măsurii în arest preventiv continuă să existe. Astfel, este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 143, alin. (1), C. proc. pen., în sensul că există probe că apelantul-inculpat R.N. a comis săvârşit infracţiunea reţinută sarcina sa, şi anume declaraţiile constante ale inculpatului de cunoaştere, coroborate cu procesul verbal de prindere în flagrant, declaraţia martorului asistent P.M.T., declaraţia laboratorului cu nume de cod M.T. şi raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 522404 din 27 ianurie 2009.
De asemenea, apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 148, alin. (1), lit. f), C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina apelantului-inculpat R.N. este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din datele sale.
Mai mult chiar pericolul public poate rezulta din însuşi pericolul social al infracţiunii de care este învinuit inculpatul. Aceste fapte legate de săvârşirea faptei, sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credinţa că cei care concurează la înfăptuirea justiţiei nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, mai ales că recurentul a mai fost condamnat întrucât, tot pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat recursul formulat, iar conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva încheierii din 19 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 6776/3/2009 (75/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3264/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
