ICCJ. Decizia nr. 325/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 325/2010
Dosar nr. 13303/3/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Prin Sentinţa penală nr. 651 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatei din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. inculpata M.A.B. a fost condamnată la:
- 12 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 14 octombrie 2008 şi, respectiv de la 20 martie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 204,98 grame heroină şi a cantităţii de 35,97 grame ambalaje cu urme de heroină, în vederea distrugerii.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpată sumele de 214 RON şi 350 euro, consemnate Ia CEC conform recipiselor nr. x şi y, ambele din 29 ianuarie 2009.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpata la 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî, astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 14 octombrie 2008, inculpata M.A.B. a deţinut fără drept în total 210,08 gr. heroină (împărţită în doze) în vederea comercializării.
De asemenea, s-a reţinut că în aceeaşi zi, inculpata a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere.
Situaţia de fapt a fost stabilită prin coroborarea probatoriului administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, ca şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Astfel au fost avute în vedere procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală cu ocazia derulării procedurii flagrantului, a cercetării la faţa locului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice şi planşele foto, declaraţiile martorilor (inclusiv a celor cu identitate protejată) coroborate în parte şi cu declaraţiile inculpatei.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile stabilite de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) În acest sens, instanţa a acordat consideraţie pericolului generic, dar şi concret a activităţii infracţionale („reliefat de cantitatea mare de drog deţinută de inculpată, de amploarea activităţii sale infracţionale.”).
Totodată, a mai reţinut instanţa că inculpata, deşi nu este recidivistă, a mai încălcat legea penală (furt calificat) fiind sancţionată administrativ, că nu are ocupaţie şi a avut o atitudine necorespunzătoare în cursul procesului penal, încercând să se sustragă cercetărilor. Şi în acest context, s-a apreciat că nu se pot reţine circumstanţe atenuante.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pentru trafic de droguri, pedeapsă excesiv de aspră, stabilită fără să se reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. cu toate că ar exista suficiente elemente în acest sens.
Prin Decizia penală nr. 170 din 31 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de inculpată şi a redus pedeapsa principală aplicată acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc de la 12 ani la 10 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut, în esenţă, că activitatea inculpatei prezintă un grad sporit de pericol social, aceasta a mai intrat în conflict cu legea penală, în cursul procesului penal, a avut o atitudine oscilantă, astfel că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante.
Totuşi, inculpata este foarte tânără, a suferit influenţa unui indice cu potenţial criminogen sporit în lipsa unui suport real din partea unei familii integrată în tiparele morale şi sociale şi are un copil sub un an, aspecte ce impun reformarea regimului sancţionator prin stabilirea unei pedepse pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru această infracţiune.
Împotriva Deciziei penale nr. 170 din 31 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, a declarat recurs inculpata M.A.B., solicitând reducerea pedepselor, prin reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen. şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante.
În motivarea recursului se arată de către inculpată că pedeapsa aplicată este prea aspră, instanţele nu au avut în vedere atitudinea sa procesuală sinceră, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că a săvârşit fapta în anumite circumstanţe şi are un copil minor în întreţinere.
Examinând recursul declarat în cauză prin prisma disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reţine că acesta este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 74 C. pen. pot fi circumstanţe atenuante, între altele, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi atitudinea sa după comiterea acesteia, rezultând din prezentarea în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.
Instanţele au avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise de inculpată, împrejurările săvârşirii acestora, însă nu au acordat importanţa cuvenită faptului că inculpata a avut o atitudine procesuală sinceră, recunoscând, în esenţă, faptele, chiar din faza de urmărire penală, fapte pe care, ulterior le-a regretat şi nu este cunoscută cu antecedente penale.
De asemenea, inculpata este foarte tânără (20 ani), are în îngrijire un copil în vârstă de 1 an, ce are probleme de sănătate.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte apreciază că în favoarea inculpatei pot fi reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., iar pedepsele aplicate să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege, ţinându-se însă seama şi de gradul de pericol social concret al infracţiunilor comise, cantitatea mare de droguri deţinută în vederea traficării.
În consecinţă, în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpată, va casa în parte ambele hotărâri şi, rejudecând, în fond:
Va înlătura aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi va repune pedepsele în individualitatea lor.
Se va face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi se vor reduce pedepsele aplicate inculpatei pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi, respectiv 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate şi se va dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenţie, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., pentru a se suspenda sub supraveghere pedeapsa aplicată.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Conform art. 38516 rap. la art. 381 C. proc. pen., se vor deduce din pedeapsă durata reţinerii, de la 14 octombrie 2008, şi a arestării preventive, începând cu 20 martie 2009 până la 18 septembrie 2009.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata M.A.B. împotriva Deciziei penale nr. 170 A din 31 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 651 din 17 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând, înlătură art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
Face aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi reduce pedepsele aplicate inculpatei, după cum urmează:
- de la 10 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. la 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000;
- de la 2 ani închisoare la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii, de la 14 octombrie 2008, şi a arestării preventive, de la 20 martie 2009, la 18 septembrie 2009.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 864/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 875/2010. Penal → |
|---|
