ICCJ. Decizia nr. 3398/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3398/2010

Dosar nr. 29372/3/2009

Şedinţa publică din 30 septembrie 2010

Deliberând asupra recursurilor de faţă, se reţine :

Prin Decizia penală nr. 137/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelurile inculpaţilor A.M.G.T. şi M.A.M., a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 136 din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti şi rejudecând, în temeiul art. 174, 175 lit. d) şi 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.G.T., fiul lui E. şi M.M., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. C.B., sector 1, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.M.G.T. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 174, 175 lit. d) şi 176 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.M., fiul lui A. şi R., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, str. P. Z.D., sector 3, la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În temeiul art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.A.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi 381 C. proc. pen., a dedus din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la data de 15 ianuarie 2009 la zi, pentru ambii inculpaţi.

În baza art. 3002 şi 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor.

În esenţă, instanţa de prim-control judiciar a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a acesteia şi vinovăţia celor doi inculpaţi. A apreciat însă că aceştia ar fi dat dovadă de o veritabilă căinţă activă, în sensul că, după lovirea repetată a victimei şi părăsirea domiciliului acestuia ar fi sunat la serviciul de urgenţă 112, ei conştientizând urmările faptei. Influenţa băuturilor alcoolice este văzută ca o stare favorabilă inculpaţilor, iar actele în circumstanţiere privind familiile lor, de asemenea sunt luate în considerare pentru reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.

În termen legal, parchetul, partea civilă cât şi inculpaţii au exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţia instanţei de apel astfel:

- parchetul pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că nu se impunea reducerea pedepselor datorită naturii infracţiunilor (omor deosebit de grav şi tâlhărie în formă calificată), gradul general de pericol social al acestora reflectat în limitele de pedeapsă, împrejurările concrete în care au fost comise (victimă de 88 ani, în neputinţă de a se apăra, în seara de Revelion, somnul acesteia şi deficienţa de vedere), modalitatea de săvârşire dovedind cruzimea celor doi, care au lovit repetat victima, puternic, cu pumnii în zona feţei, au răsturnat-o cu patul şi au izbit-o de perete, supunând-o la suferinţe îndelungate, aspecte care nu justifică coborârea cuantumului pedepselor. În plus inculpaţii au recunoscut fapta numai când s-au conturat probele împotriva lor şi chiar dacă inculpatul M.A.M. este la primul conflict cu legea penală, inculpatul A.M.G.T. are nu mai puţin de 6 condamnări în minorat pentru furt şi violare de domiciliu, parţial executate şi în penitenciar, împrejurare de natură a-i demonstra perseverenţa infracţională;

- partea civilă G.O.L. este nemulţumită de pedeapsa aplicată inculpatului A.M.G.T. care a copilărit în aceeaşi curte cu a victimei.

- inculpaţii deşi nu şi-au motivat în termenul imperativ prescris de dispoziţiile art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. recursul, oral, cu ocazia dezbaterilor, apărătorii lor au invocat reindividualizarea pedepselor în sensul micşorării şi mai mult a lor, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ce se ia în considerare din oficiu.

Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate, Înalta Curte constată ca fiind întemeiate cele ale parchetului şi ale părţii civile şi ca nefondate cele ale inculpaţilor.

Inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în fond şi în apel pentru faptele lor din noaptea Revelionului 2008/2009, când în jurul orelor 4,30, prin escaladarea geamului de la uşa locuinţei victimei G.J.G., în vârstă de 88 ani, în timp ce acesta dormea, în scopul de a sustrage bani şi bunuri, au pătruns în interior şi l-au lovit cu pumnii în zona capului pentru a spune unde ascunde banii, iar la refuzul acesteia, au răsturnat-o cu patul, lovind-o de perete. Au luat din locuinţă suma de 55 RON, o pereche de butoni şi actul de identitate al victimei, care a decedat ulterior, la data de 9 ianuarie 2009, la Spitalul de Urgenţă F. Bucureşti.

Inculpaţii au săvârşit fapte în condiţiile în care inculpatul A.M.G.T. îl cunoştea foarte bine, crescând în curtea comună pe care părinţii săi o împărţeau cu victima.

Mai mult, inculpaţii au plecat de la petrecerea tinerească de Revelion, au luat de la locuinţa inculpatului A.M.G.T. două perechi de mănuşi pentru a nu lăsa amprente, s-au ferit a fi văzuţi de către tatăl acestuia.

Chiar dacă, după părăsirea locuinţei victimei inculpatul A.M.G.T. a sunat la 112, a vorbit foarte puţin cu dispecerul pentru a nu fi localizaţi, după care au aruncat atât cartela mobilului folosit cât şi butonii de cămaşă, buletinul de identitate şi ordinele de plată sustrase, pentru a nu fi depistaţi de către organele judiciare.

Toate acestea nu fac altceva decât să demonstreze gradul de apreciere a valorilor fundamentale care trebuia să-i caracterizeze (dreptul la viaţă şi la proprietate), iar nu o stare de căinţă cum eronat reţine instanţa de apel.

Împrejurarea că au consumat băuturi alcoolice pentru a-şi face curaj să comită fapta în niciun caz nu poate fi reţinut în favoarea lor, nici un tratat de doctrină penală nerecunoscând o astfel de potenţare a impulsurilor infracţionale din partea făptuitorilor.

Sângele rece cu care inculpaţii au acţionat şi lipsa de milă este evidenţiată de ";tratamentul"; la care l-au supus pe bătrân, care a decedat datorită ";hemoragiei meningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio-facial cu multiple infiltrate sanguine epicraniene, fractură cominutivă de piramidă nazală şi fractură de maxilar bilateral";. Aceste concluzii medicale evidenţiază cruzimea, intensitatea şi duritatea loviturilor aplicate, practic inculpaţii distrugându-i faţa victimei căreia i-au rupt nasul şi i-au deplasat mandibula.

Soluţia primei instanţe reflectă mult mai bine nu numai pericolul social abstract al infracţiunilor, dar dă o ripostă fermă acţiunii violente a unor astfel de elemente asupra cărora avertismentele societăţii date anterior nu au avut menirea de a influenţa pozitiv comportamentul lor.

Pentru realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei este necesar ca inculpaţii să execute pedepse într-un cuantum mai ridicat, având timpul de reflecţie necesar asupra faptelor comise.

Prin urmare, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile parchetului şi al părţii civile vor fi admise, casată decizia penală şi menţinută în integralitate Sentinţa penală nr. 136/F din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.

Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de partea civilă G.O.L. împotriva Deciziei penale nr. 137/A din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 136/F din 24 februarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M.G.T. şi M.A.M. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 15 ianuarie 2009 la 30 septembrie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3398/2010. Penal