ICCJ. Decizia nr. 3387/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3387/2010
Dosar nr. 11238/2/2009
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 91/F din data de 19 martie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.M. şi a menţinut rezoluţia din 9 octombrie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1181/P/2009, reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) pentru A.G., iar pentru T.G. s-a reţinut o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt, privind săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 8 decembrie 2008, pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost înregistrată cauza cu numărul de mai sus privind plângerea formulată de numita S.M. referitor la comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 288, 289 şi 291 C. pen.
Aceasta a învederat faptul că a formulat o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti împotriva numitului C.D. cu scopul obligării acestuia la majorarea pensiei de întreţinere.
În timpul judecării recursului în cauza respectivă, recurs declarat de C.D., acesta a depus o adeverinţă emisă de Universitatea B. din care rezulta faptul că S.M. este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine - Specializare Engleză - Spaniolă ";fără examen de licenţă";, ori, aşa cum susţine reclamanta, aceasta absolvise examenul de licenţă astfel încât adeverinţa este falsă.
În urma cercetărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătorii Sectorului 2 Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 288 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) deoarece s-a constatat că acesta nu a ridicat şi nu a depus personal adeverinţa reclamată ca falsă şi nu a cunoscut despre faptul că aceasta nu corespunde realităţii.
Prin aceeaşi ordonanţă, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea cercetărilor faţă de avocatul T.G. care l-a reprezentat pe C.D. în litigiul civil menţionat.
În urma actelor premergătoare efectuate în cauza cu nr. 1181/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, s-a constatat că adeverinţa respectivă a fost eliberată de A.G., secretară în cadrul Universităţii B., care din eroare a omis să taie de pe adresă cuvântul ";fără"; astfel încât a rămas menţiunea ";fără examen de licenţă"; ceea ce corespundea realităţii.
Ulterior, acelaşi secretariat a eliberat numitei S.M. adeverinţă exactă constatându-se că prima adeverinţă conţinea eroarea menţionată.
S-a stabilit astfel că avocatul T.G. nu a cunoscut că menţiunile din adeverinţa depusă nu corespund adevărului, astfel încât referitor la acesta s-a reţinut ";eroarea de fapt"; - cauză ce înlătură caracterul penal al faptei.
De asemenea, cu privire la numita A.G. s-a reţinut faptul că aceasta nu a acţionat cu intenţie şi prin urmare nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În consecinţă, prin rezoluţia nr. 1181/P/2009 din data de 9 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), e), art. 209 pct. 3, art. 281 pct. 1 C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numita A.G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi neînceperea urmăririi penale faţă de numitul T.G. avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 291 C. pen.
Plângerea formulată de petentă împotriva acestei soluţii a fost respinsă, ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 1709/II/2/2009 din 12 noiembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., petenta s-a adresat cu plângere instanţei competente care, la rândul ei, a respins-o ca nefondată.
Împotriva sentinţei, petenta a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul formulat va fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive:
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că adeverinţa a fost într-adevăr eliberată de A.G., secretară în cadrul Universităţii Bucureşti - Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, care a arătat că din cauza volumului mare de activitate a omis să elimine de pe adresă cuvântul ";fără";.
Mai mult, s-a constatat că aceasta nu a urmărit sau acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, respectiv crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor care au aptitudinea de a produce consecinţe juridice.
Adeverinţa în cauză a fost înregistrată în Registrul de la secretariatul facultăţii apărând la nr. x menţiunea ";adeverinţă student";.
Aşa cum rezultă din actele dosarului (adeverinţă din 17 septembrie 2010) s-a făcut dovada eliberării adeverinţelor pentru studenţi în baza unor cereri scrise, dar acest lucru se face din data de 24 februarie 2009, ori adeverinţa în cauză (nr. x) a fost emisă anterior acestei date, adică la data de 24 septembrie 2008 când nu exista în facultate această practică.
În ceea ce-l priveşte pe avocatul T.G., Înalta Curte reţine că acesta nu a cunoscut menţiunile cuprinse în adeverinţa, pe care a depus-o la Tribunalul Bucureşti în sensul că nu ar corespunde adevărului, fiind într-o eroare de fapt, ceea ce înlătură caracterul penal al faptei.
Se constată că între cei doi făptuitori nu a existat vreo înţelegere cu privire la conţinutul adeverinţei emise de A.G. Adeverinţa a fost obţinută în mod legal şi avocatul nu a cunoscut dacă menţiunile corespund sau nu adevărului.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. şi a constatat în mod corect că aceasta corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză şi dispoziţiilor legale în materie, motiv pentru care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de casare a sentinţei recurate, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentei.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.M. împotriva Sentinţei penale nr. 91 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3388/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
