ICCJ. Decizia nr. 4336/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4336/2010
Dosar nr. 2789/2/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 197/ F din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă plângerea formulată de intimatul N.R.D. împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti din 28 ianuarie 2010, dată în Dosar nr. 2011/P/2008, a fost desfiinţată în parte ordonanţa atacată, în sensul că s-a schimbat temeiul pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului N.R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlătură aplicarea amenzii administrative.
A fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.F. împotriva aceleiaşi ordonanţe şi a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordonanţa din 28 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în Dosarul nr. 2011/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.R.D., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei.
De asemenea, s-a dispus disjungerea şi declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, în vederea continuării cercetărilor faţă de numitul S.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 şi art. 291 C. pen.
Totodată, s-a dispus sesizarea Tribunalului Bucureşti în vederea desfiinţării Hotărârii nr. 2 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că la data de 22 decembrie 2008 s-a înregistrat plângerea numitului B.F. împotriva numiţilor S.I. şi N.R.D., avocat în cadru Baroului Bucureşti, prin care se solicita efectuarea de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prev. de art. 290 şi 291 C. pen.
Întrucât din actele premergătoare (declaraţii făptuitor, declaraţii persoană vătămată, înscrisuri) efectuate în cauză au rezultat indicii temeinice ale săvârşirii de către numitul N.R.D. a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. şi nu s-a constatat existenţa vreuneia din cauzele care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen., precum şi având în vedere că numitul N.R.D. are calitatea de avocat, iar competenţa de cercetare a acestuia revenind Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (art. 281 C. proc. pen.), în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale pentru această infracţiune.
În fapt, s-a reţinut că „în cursul anului 2008 numitul N.R.D. a redactat în fals Hotărârea nr. 2 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL, prin care S.I., unul din cei doi asociaţi ai societăţii anterior menţionate, a hotărât excluderea celui de-al doilea asociat, B.F., şi atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru prejudiciile provocate societăţii, atestând nereal ca dată a încheierii acestui act 04 aprilie 2008 si, de asemenea, a menţionat nereal că asociatul B.F. nu s-a prezentat, deşi a fost notificat cu privire la data convocării A.G.A. Apoi a dat spre folosire numitului S.I. acest act în instanţă în Dosar comercial nr. 23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială a Vl-a".
La data de 13 ianuarie 2010 numitul N.R.D. a fost audiat în calitate de învinuit şi cu această ocazie a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi că a redactat actul în cauză la data menţionată pe acesta.
În ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen., s-a constatat, de asemenea, că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Astfel, s-a reţinut că numitul N.R.D. a acţionat la cererea clienţilor săi, iar litigiul comercial dintre S.I. şi asociatul acestuia B.F., este în curs de judecată. Analizând şi circumstanţele personale, s-a constatat că numitul N.R.D. nu are antecedente penale, iar modul de comitere a faptei şi prejudiciul arată un grad de pericol social redus al faptelor săvârşite.
În ceea ce priveşte anularea înscrisului falsificat, s-a reţinut că acest drept aparţine şi procurorului, căci potrivit disp. art. 45 C. proc. civ. „M.P. poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."
Potrivit art. 249 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 245 alin. (1) lit. c)1 C. proc. pen., procurorul a dispus, prin ordonanţă şi asupra sesizării instanţei civile competente (respectiv Tribunalul Bucureşti, pe raza căruia se află domiciliul pârâtului S.I.), cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris.
Împotriva acestei ordonanţe au formulat plângere atât intimatul N.R.D., cât şi petentul B.F.
Prin rezoluţia din 23 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în lucrarea nr. 439/11/2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea intimatului N.R.D., reţinându-se că din examinarea conţinutului acestei plângeri rezultă că intimatul reiterează poziţia sa de nerecunoaştere a comiterii faptei, iar argumentele utilizate nu conţin împrejurări noi faţă de situaţia de fapt reţinută prin ordonanţa atacată.
Tot astfel, s-a reţinut că, în plângerea sa, intimatul nu a propus alte mijloace de probă în afara celor deja administrate.
Analizând dosarul cauzei, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a constatat că fapta reţinută în sarcina intimatului este temeinic dovedită, soluţia adoptată fiind corectă.
Această soluţie a fost comunicată intimatului N.R.D. la data de 13 aprilie 2010 (vezi fila 1 Dosar nr. 439/ll/2/2010).
Prin rezoluţia din 15 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti dată în lucrarea nr. 317/11/2/2010 a fost respinsă ca neîntemeiată şi plângerea formulată de petentul B.F. împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptate în Dosarul nr. 2011/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, reţinându-se că aprecierea procurorului de caz privind aplicarea unei sancţiuni administrative sa fost motivată în cauză.
Această soluţie a fost comunicată petentului B.F. la data de 22 martie 2010 (vezi fila 1 Dosar nr. 317/11/2/2010).
Împotriva acestor soluţii, intimatul şi petentul s-au adresat cu plângere instanţei de judecată.
Examinând soluţia de netrimitere în judecată atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 13 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dată în Dosarul nr. 2011/P/2008, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul N.R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., faptă constând în aceea că „în cursul anului 2008 numitul N.R.D. a redactat în fals Hotărârea nr. 2 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL, prin S.I., unul din cei doi asociaţi ai societăţii anterior menţionate, a hotărât excluderea celui de-al doilea asociat, B.F., şi atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru prejudiciile provocate societăţii, atestând nereal ca dată a încheierii acestui act 04 aprilie 2008 şi, de asemenea, a menţionat nereal că asociatul B.F. nu s-a prezentat, deşi a fost notificat cu privire la data convocării A.G.A. Apoi a dat spre folosire numitului S.I. acest act în instanţă în Dosarul comercial nr. 23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială".
Ulterior, prin ordonanţa atacată, Parchetul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului N.R.D. şi aplicarea unei amenzi administrative, apreciind că fapta reţinută în sarcina acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat însă că probatoriul administrat în cauză nu susţine situaţia de fapt mai sus reţinută.
Instanţa a constatat că plângerea şi declaraţiile petentului nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu declaraţiile intimatului şi cu înscrisurile depuse la dosar, astfel încât nu pot fundamenta soluţia atacată.
Astfel, fiind audiat, intimatul N.R.D. a recunoscut că a redactat înscrisul în discuţie, însă la data menţionată, 04 aprilie 2008, iar nu la o dată ulterioară, cum s-a reţinut.
Tot astfel, din niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu a reieşit că Hotărârea A.G.A. nr. 2/2008 a fost redactată la o altă dată decât cea pe care o poartă.
S-a reţinut că din cuprinsul plângerii penale formulate de petentul B.F. reiese că acesta a ajuns la concluzia „antedatării" actului ca urmare a interpretării personale a modului în care s-au derulat procesele comerciale avute cu numitul S.I. Astfel, petentul a susţinut că, dacă în luna iunie 2008 Hotărârea A.G.A. nr. 1 a fost folosită de numitul S.I. într-un dosar comercial ca înscris valid, aceasta înseamnă că Hotărârea A.G.A. nr. 2, care anula A.G.A. nr. 1, a fost emisă la o dată ulterioară celei pe care o menţiona (respectiv 04 aprilie 2008).
Instanţa a reţinut că singură această împrejurare, respectiv folosirea Hotărârii A.G.A. nr. 1 la o dată ulterioară datei de 04 aprilie 2008 (dată la care fusese anulată prin Hotărârea A.G.A. nr. 2), necoroborată cu alte probatorii, nu este de natură să dovedească caracterul nereal al Hotărârii AGA nr. 2.
Prin urmare, câtă vreme în cauză nu s-a demonstrat că Hotărârea A.G.A. nr. 2/2008 a fost redactată de intimat la o altă dată decât cea pe care o poartă, s-a reţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu referire la elementul material al laturii obiective.
S-a reţinut că se impune admiterea plângerii formulate de intimatul N.R.D. în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. (astfel cum au fost interpretate prin Decizia în interesul Legii nr. 44 din 13 octombrie 2008 pronunţată deSECŢIILE UNITEale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi schimbarea temeiului pentru care s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală, din art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa firească a înlăturării amenzii administrative aplicate.
Deşi intimatul a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa a reţinut că acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme inculpatul a redactat totuşi înscrisul în discuţie, înscris pe care l-a folosit în Dosarul comercial nr. 23386/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială (având ca obiect constatarea nulităţii Hotărârii A.G.A. nr. 1/2008), astfel că există o faptă, în materialitatea ei, doar că aceasta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii reclamate.
Pe cale de consecinţă, plângerea formulată de petentul B.F. împotriva aceleiaşi ordonanţe a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de recurentul petiţionar B.F., pe care l-au motivat la filele 2-7 şi, respectiv, la filele 15-21 din dosar.
Recursul declarat de parchet împotriva sentinţei este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea primei instanţe este nelegală, sub aspectul reţinerii greşite a temeiului soluţiei de scoatere de sub urmărire penală, ca fiind cel prevăzut de art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în loc de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Pentru ca o faptă să fie infracţiune este necesar să se constate cele trei trăsături esenţiale prevăzute de art. 17 C. pen. să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.
Lipsa oricăreia dintre aceste trăsături esenţiale exclude existenţa caracterului penal al faptei, exclude existenţa infracţiunii şi, în consecinţă, răspunderea penală.
Existenţa acestor trei caracteristici esenţiale se constată prin verificarea în ordine inversă faţă de cea prevăzută în textul enunţat, adică prioritar se cercetează dacă fapta concretă este prevăzută de lege şi apoi dacă a fost săvârşită cu vinovăţie, prezenţa pericolului social rezultând implicit din existenţa acestor două trăsături esenţiale.
În verificarea acestei prime trăsături esenţiale pentru ca o faptă să constituie infracţiune, trebuia să se constate că fapta concretă de fals material în înscrisuri sub semnătură privată există şi are un corespondent în descrierea conţinută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.
Pentru a se începe urmărirea penală în cauză faţă de învinuitul N.R.D., s-a reţinut că acesta, avocat în cadrul Baroului Bucureşti, în calitate de secretar de şedinţă, a redactat în fals Hotărârea nr. 2 din 4 aprilie 2008 a A.G.A. din cadrul SC A.T. SRL, în sensul că a atestat nereal ca dată a încheierii acestui act şi a menţionat nereal că asociatul B.F. nu s-a prezentat, deşi a fost notificat cu privire la data convocării A.G.A. Ulterior, ar fi dat spre folosire numitului S.I. acest act în instanţă într-un dosar comercial aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Din probele strânse în cursul urmăririi penale, a rezultat că învinuitul N.R. a redactat Hotărârea A.G.A. nr. 2 din 4 aprilie 2008, a încheiat procesul verbal al A.G.A. din aceeaşi dată (filele 94, 95 dosar urm.penală) şi a menţionat în cuprinsul acestuia faptul real, confirmat chiar şi de către petentul B.F. (în răspunsul acestuia de la fila 86, dosar urm. penală), că acesta a fost convocat prin notificarea nr. 150 din 2 aprilie 2008 despre ora şi data convocării A.G.A.
Aşa cum am arătat mai sus, o primă verificare şi examinare a organelor de urmărire penală o constituie aspectul dacă fapta de fals cu care au fost sesizaţi există în materialitatea ei (conform art. 200 coroborat cu art. 262 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.).
Pentru existenta infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată trebuie să se constate, sub aspectul laturii obiective, o acţiune de falsificare, prin contrafacerea sau alterarea scrierii sau subscrierii unui înscris. Aceasta presupune preexistenta unui înscris sub semnătură privată întocmit corect, asupra căruia s-a intervenit fie prin plăsmuirea, confecţionarea prin imitare a unui alt înscris identic, fie prin modificarea, denaturarea sau transformarea conţinutului înscrisului iniţial.
Or, în cauză, aşa cum a rezultat din probe, conduita imputată învinuitului N.R.D. este de a fi redactat, conceput un înscris, cu ocazia A.G.A. din data de 4 aprilie 2008.
Aşa fiind, organul de urmărire penală şi instanţa trebuiau să stabilească dacă în materialitatea ei există fapta incriminată de art. 290 C. pen., prin acţiunea descrisă ca verbum regens.
Or, dat fiind că nu există acţiunea de falsificare în sensul textului incriminator, instanţa trebuia să constate că fapta de fals nu există şi să dispună schimbarea temeiului soluţiei de scoatere de sub urmărire penală în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Neprocedând în acest mod, se constată că sentinţa atacată nu este temeinică şi legală, urmând a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 197/ F din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, să fie casată, în parte, hotărârea atacată şi, rejudecând, să fie schimbat temeiul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru considerentele sus arătate, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei penale nr. 197/ F din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând, schimbă temeiul soluţiei de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 lit. b)1 C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar B.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 3398/2010. Penal → |
|---|
