ICCJ. Decizia nr. 3388/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3388/2010
Dosar nr. 370/314/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Suceava la date 13 ianuarie 2010 sub nr. 370/314/2010 petenţii B.E., A.Z., T.M., O.D., S.V. şi D.C. au solicitat instanţei să admită plângerea şi să desfiinţeze rezoluţia din 14 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 457/11/2/2009 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi rezoluţia din 05 iulie 2009 dată în Dosarul nr. 164/P/2009 de procurorul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi să trimită cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale a executorului judecătoresc C.M.G.S. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Prin Sentinţa penală nr. 86 din 17 februarie 2010, Judecătoria Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere formulată de petenţi în favoarea Curţii de Apel Suceava motivat de calitatea persoanei intimate care este executor judecătoresc.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 09 martie 2010 sub nr. 370/314/2010.
Examinând plângerea formulată de petenţi în baza art. 2781 C. proc. pen. se constată că în esenţă aceştia au criticat modul defectuos şi superficial de efectuare a cercetării penale şi lipsa unei motivări a soluţiilor adoptate.
S-a arătat că prin motivarea rezoluţiilor atacate nu se arată pe ce probe se întemeiază soluţiile adoptate de procuror.
S-a mai susţinut că executorul judecătoresc se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor întrucât nu a participat efectiv la identificarea terenului solicitat la data de 05 mai 2009 ci a întocmit un proces-verbal ulterior. Executorul judecătoresc a trimis somaţii pentru a fi predată o suprafaţă de teren şi de a fi plătite sume mai mari de bani decât cele înscrise în hotărârea judecătorească, fiecare dintre debitorii petenţi primind somaţii prin care erau obligaţi la predarea suprafeţei de 0,70 ha teren la locul numit H. cât şi achitarea sumei de 2777 RON reprezentând totalitatea cheltuielilor de executare.
Au mai arătat că onorariul pe care l-a stabilit executorul judecătoresc este nelegal întrucât este cu mult peste onorariul maximal stabilit prin Anexa Ordinului 2550/2006.
Au solicitat în principal admiterea plângerii şi desfiinţarea rezoluţiilor atacate cu trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea începerii urmăririi penale şi trimiterea în judecată a executorului judecătoresc iar în subsidiar urmare a admiterii plângerii să se desfiinţeze rezoluţiile atacate şi să se reţină cauza pentru judecarea executorului judecătoresc pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut următoarele:
Numiţii B.E., A.Z., I.M., O.D., S.V. şi D.C. au formulat o plângere penală prin care au solicitat să se efectueze cercetări împotriva executorului judecătoresc C.M.G.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Ei au pretins, că, în mod abuziv, în Dosarul de executare nr. 134/2009, executorul judecătoresc a fixat onorariu prea mare, că în somaţiile pentru fiecare dintre cei şase debitori se solicită eliberarea suprafeţei de 0,70 ha la locul numit H. şi plata sumei totale reprezintă debitul şi cheltuielile de executare, ceea ce ar însemna că executorul intenţionează să-i pună în posesie pe creditori cu o suprafaţă de şase ori mai mare decât cea atribuită prin Sentinţa civilă nr. 1422 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava de partaj succesoral şi să încaseze de şase ori debitul stabilit. Mai consideră un act de abuz faptul că executorul a continuat executarea, chiar şi după ce ei l-au anunţat că introduseseră la instanţă contestaţie la executare. Mai mult încă, pretind că n-au fost anunţaţi despre data deplasării în teren a executorului judecătoresc şi contestă veridicitatea procesului-verbal de executare întocmit la 08 mai 2009, pretinzând că este un act fals şi că executorul judecătoresc nu a fost în acea zi în teren.
În urma actelor premergătoare efectuate s-a stabilit că în ziua de 08 mai 2009, executorul judecătoresc C.M.G.S. s-a deplasat la locul numit H. şi, în prezenţa jandarmilor T.M. şi A.I.A. de la I.J.J. Suceava (de unde fuseseră anterior solicitaţi, ca sprijin la executare) a procedat la măsurarea, delimitarea terenului şi punerea în posesie a creditoarei S.M., întocmindu-se un proces-verbal ce consemnează faptele reale şi care a fost semnat de toţi cei prezenţi. Acest fapt este confirmat, în declaraţiile lor, atât de cei doi subofiţeri de jandarmi, de inginerul topo şi cadastru, L.T. (care l-a ajutat pe executor în identificarea şi delimitarea terenului), cât şi de M.M.A. (ce este şi mandatar pentru S.M.), ce a asistat şi el, împreună cu soţia lui, la punerea în executare.
În consecinţă, atât timp cât, procesul-verbal din 08 mai 2009, întocmit de executorul judecătoresc în Dosarul nr. 134/2009, consemnează, în mod real, cele întâmplate atunci, rezultă că el nu este un act fals, iar infracţiunea de fals intelectual nu există.
În ceea ce priveşte modul în care s-au întocmit somaţiile către cei şase debitori, s-a reţinut că, în mod corect, conţinutul somaţiilor este identic şi că s-a comunicat fiecărui debitor în parte obligaţiile ce le revin, atât cu privire la suprafaţa de teren, cât şi cu privire la debitul stabilit, întrucât debitorii sunt obligaţi în solidar. Este evident că executorul nu intenţiona să pună în posesie creditorii cu şase suprafeţe de 0,7 ha şi nici să încaseze de şase ori suma stabilită ca debit total. O asemenea interpretare este, evident, forţată şi nu are niciun temei legal.
De asemenea, s-a apreciat că nu este un act de abuz ca executorul să continue o executare silită chiar dacă este informat de existenţa pe rolul instanţei a unei contestaţii la executare, atâta timp cât, instanţa nu a dispus, în mod expres, suspendarea executării silite. A aprecia astfel, ar fi aberant, căci s-ar crea posibilitatea oricărui debitor să amâne, fără limită, executarea unui titlu, prin introducerea în cascadă a unei multitudini de contestaţii la executare. Cum, în speţă, n-a existat dispoziţia instanţei de a se suspenda executarea silită, executorul judecătoresc, în mod corect, a continuat executarea.
Prin rezoluţia nr. 164/P/2009 din 05 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen. respingerea neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc C.M.G.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii au formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen. petenţii B.E., A.Z., T.M., O.D., S.V. şi D.C.
Prin rezoluţia nr. 457/11/2/2009 din 14 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen. respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Pentru a dispune astfel s-a reţinut că din verificarea materialului probator administrat în cauză nu rezultă indicii de săvârşire a infracţiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat cercetări.
Astfel, cu privire la modalitatea de punere în executare a Sentinţei civile nr. 1422 din 18 aprilie 2003 a Judecătoriei Suceava (Dosarul execuţional 134/2009) a rezultat că executorul judecătoresc, în ziua de 08 mai 2009, împreună cu doi jandarmi, însoţiţi de inginerul topo şi cadastru L.T. şi de M.M.A. (mandatar pentru S.M.), s-au deplasat în locul numit H., unde a identificat şi delimitat terenul, consemnând activităţile desfăşurate în procesul-verbal întocmit
Cu privire la modul de întocmire a somaţiilor, datele trecute au fost corecte având în vedere obligaţia debitorilor de răspundere solidară prevăzute în titlul executor.
De asemenea, câtă vreme instanţa nu a dispus sub suspendarea executării continuarea acesteia de către executor, nu constituie din partea executorului o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu.
Faţă de acestea, neconstatându-se indicii din care să rezulte săvârşirea infracţiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări şi nici alte fapte de natură penală, soluţia dată în cauză este legală, motiv pentru care plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, petenţii au formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen., care a fost respinsă de Curtea de Apel Suceava prin Sentinţa penală nr. 33 din 16 aprilie 2010 apreciindu-se că rezoluţiile emise de procuror sunt legale şi temeinice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petentele A.Z. şi B.E., solicitând admiterea recursurilor astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând recursurile conform art. 38514 C. proc. pen. pe baza actelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) constată în fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Din analiza textului rezultă că este necesar ca funcţionarul public să-şi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act) care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Pe de altă parte, potrivit art. 200 C. proc. pen. ";urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată";.
Pentru realizarea obiectului urmării penale, legea procesual penală a determinat precis şi coerent regulile de desfăşurare a acestei faze a procesului penal.
Astfel, organul competent efectuează acte premergătoare şi de urmărire penală, în succesiunea determinată de lege, iar atunci când datele infirmă existenţa infracţiunii devin incidente dispoziţiile art. 10 din C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
În cauza de faţă, cu privire la somaţiile emise de executorul judecătoresc C.M.G.S., în mod corect a apreciat organul de urmărire penală că îndeplinesc condiţiile legale prevăzute în materia executării silite civile.
Cu privire la onorariul stabilit de executorul judecătoresc se constată că acesta a fost calculat în funcţie de Ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiţiei şi anexele din acesta, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 14 aprilie 2009 şi ataşat la dosarul de cercetare penală.
Potrivit art. 3717 alin. (3) şi art. 399 C. pen. lista sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condiţiile legii, iar împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
În consecinţă, petentele puteau forma la contestaţie la executare împotriva somaţiilor de plată şi a procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc.
În speţă, Înalta Curte constată că executorul judecătoresc a întocmit mai multe procese-verbale de constatare, la data de 29 aprilie 2009 şi la data de 8 mai 2009.
Din conţinutul procesului-verbal încheiat la data de 8 mai 2009 de către executorul judecătoresc rezultă că executarea a fost efectuată în prezenţa expertului tehnic L.T., a martorilor asistenţi M.M. şi M.P. şi a echipajului de jandarmi solicitaţi a sprijini activitatea de executarea silită, iar audierea acestor persoane în faza actelor premergătoare a infirmat susţinerile petenţilor în sensul că executarea silită nu a fost efectuată în realitate în termen.
În raport de aceste elemente, se poate reţine în sarcina executorului judecătoresc C.M.G.S. săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), neexistând indicii de săvârşire de către acesta a vreunei fapte de natură penală.
Pe cale de consecinţă, atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată de instanţa de fond sunt legale, împrejurare faţă de care Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursurile declarate de petiţionarele A.Z. şi B.E.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentele petiţionare vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarele B.E. şi A.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 33 din 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentele petiţionare la câte 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3387/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4222/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
