ICCJ. Decizia nr. 3420/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3420/2010
Dosar nr. 43624/3/2008
Şedinţa publică din 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 873/F din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, a fost condamnat, între alţii, inculpatul L.G., la 14 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) din C. pen. s-a dispus revocarea restului de 894 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 4765/2005 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, urmând ca, potrivit art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa de 14 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 lit. a) şi b) C. pen.
S-au confiscat de la inculpat 6,71 gr. heroină şi un telefon mobil marca S.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia, de la 26 septembrie 2008 la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut cu privire la inculpatul L.G., că acesta se ocupa cu traficul de droguri. A mai reţinut că la 26 septembrie 2008, coinculpatul S.M. a formulat un denunţ prin care a arătat că se aprovizionează cu heroină de la acesta şi că la 5 doze de heroină primea una gratuit. După formularea autodenunţului, inculpatul S.M. l-a contactat pe L.G., cerând să-i vândă droguri pentru suma de 1.000 RON.
Ulterior, inculpatul S.M. a condus organele de poliţie şi martorul asistent S.C.A. la locul unde urma să se încheie tranzacţia. În zona respectivă, conform înţelegerii, a apărut inculpatul L.G. însoţit de Z.G. În timp ce lucrătorii de poliţie, pregătiţi să-l surprindă în flagrant pe inculpat, s-au apropiat de acesta, inculpatul L.G. a aruncat din mână un pachet învelit în folie de staniol. Concomitent, inculpatul şi martora Z.G. au fost opriţi de organele de urmărire penală şi, din apropiere, a fost ridicată folia de staniol în care s-au găsit 24 de pungi de plastic ce conţineau o substanţă care, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 septembrie 2008, s-a stabilit a fi heroină, în cantitate de 6,71 gr.
Inculpatul a negat în permanenţă că drogurile găsite i-ar fi aparţinut. Apărarea acestuia a fost însă înlăturată de instanţa de fond prin datele rezultate din procesul-verbal de prindere în flagrant al inculpatului de către organele de urmărire penală, care l-au avut în permanenţă sub observaţie din momentul în care a apărut în zona stabilită pentru tranzacţie, până în momentul în care a aruncat folia conţinând pungile cu doze de heroină şi, ulterior, până la oprirea şi reţinerea efectivă a inculpatului şi ridicarea corpului delict.
În acest sens, a reţinut instanţa fondului, sunt şi declaraţiile martorului asistent S.C.A., martorului I.R. şi ale denunţătorului S.M.
Instanţa fondului a alăturat depoziţia martorei Z.G. cu motivarea că aceasta este subiectivă, având în vedere că este soţia inculpatului, fiind cercetată pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 119 din 19 mai 2010, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul inculpatului L.G., a desfiinţat în parte sentinţa apelată în ce-l priveşte şi a redus pedeapsa aplicată la 11 ani închisoare pentru infracţiunea reţinută în sarcina lui. A menţinut dispoziţiile referitoare la revocarea liberării condiţionate a restului neexecutat de 894 de zile din pedeapsa anterioară, pe care l-a contopit cu pedeapsa din cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 11 ani închisoare.
S-a dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil marca S.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul L.G., care nu l-a motivat în termenul legal prevăzut de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., adică cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Aşa fiind, recursul va fi examinat potrivit art. 38510 alin. (21) din C. proc. pen. cu privire la cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu.
În concluziile scrise, a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10, 18 şi 14 C. proc. pen., ce pot fi examinate din oficiu.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi apel au stabilit o corectă situaţie de fapt, în baza probelor administrate în cauză.
Infracţiunea a fost surprinsă în flagrant şi este probată cu procesul-verbal întocmit la faţa locului, declaraţiile martorilor şi ale denunţătorului care în sens larg, acceptat în practica europeană, poate fi ascultat în stabilirea situaţiei de fapt.
Încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică.
Instanţele s-au pronunţat asupra faptelor reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare şi cu privire la probele administrate. S-au respectat dispoziţiile de natură a garanta drepturile inculpatului, astfel că în cauză nu sunt incidente disp. art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi nici ale art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Referitor la critica sub aspectul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este apropiată de limita minimă prevăzută de lege, care este de 10 ani. În aceste condiţii, pedeapsa de 11 ani închisoare nu este disproporţionată în raport de limitele de pedeapsă.
Instanţa de apel a redus o dată pedeapsa stabilită de instanţa fondului, dar a fost nevoită să ţină seama de împrejurarea că inculpatul este recidivist şi de atitudinea vădit nesinceră a acestuia, de lipsa de regret faţă de faptele comise.
Curtea observă că nu există nicio împrejurare de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului, astfel că reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege ar fi nelegală.
Aşa fiind, în baza art. 3859 pct. 9 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, va computa din pedeapsă durata arestului preventiv şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 119 A din 19 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 26 septembrie 2008 la 1 octombrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 325 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3419/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1118/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
