ICCJ. Decizia nr. 1650/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1650/2010
Dosar nr. 5564/62/2008
Şedinţa publică din 28 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75/D din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 5565/62/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului R.F.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani pedeapsă complementară prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzut de art. 174 C. proc. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) teza I, b) şi c) C. proc. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 C. proc. pen.
S-a constatat că, faţă de acest inculpat, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă, la data de 30 mai 2008.
În baza art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 174 C. proc. pen. şi art. 76 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului Z.A. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară prevăzut de art. 64 lit. a) teza I lit. d) şi e) C. proc. civ. pentru menţinerea infracţiunii de complicitate la omor prevăzut de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 174 C. proc. pen.
A fost menţinută starea de arest şi în baza art. 88 C. proc. pen. a fost dedusă perioada arestului preventiv de la 29 mai 2008 la zi.
S-a constatat că partea vătămată F.N. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a dispus obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În noaptea de 27/28 mai 2008, inculpatul Z.A. a consumat băuturi alcoolice împreună cu inculpatul R.C. şi martorul M.O., iniţial în locuinţa prietenei inculpatului Z.A., martora B.T. şi mai apoi în barul în care aceasta lucrează.
Martora B.T. i-a spus inculpatului Z.A. că victima F.G. i-a sustras, cu câteva zile în urmă, suma de 500.000 lei, hotărându-se să se deplaseze la locuinţa victimei dar nu cu scopul de a recupera banii ci de a continua să consume băuturi alcoolice.
După ce au ajuns în locuinţa victimei, inculpatul R.F.C. i-a reproşat acesteia sustragerea banilor împrejurare în care inculpatul Z.A. i-a aplicat două palme peste faţă.
Acelaşi lucru l-a făcut şi inculpatul R.F.C. împrejurare în care victima, din dorinţa de a nu mai fi lovită a afirmat că va vinde lucruri din casă şi va restituit banii. Atitudinea victimei a fost apreciată de inculpatul Z.A. ca o recunoaştere a sustragerii banilor şi în aceste împrejurări a început să o lovească din nou cu piciorul mesei. Victima s-a ferit iar inculpatul Z.A. a urcat în pat lovindu-l pe F.G. cu picioarele în zona spatelui.
Inculpatul R.F.C. a lovit victima cu palma iar apoi cu piciorul în partea stângă a gâtului. Victima a căzut pe spate, s-a învineţit instantaneu, inculpatul R.F. cerându-i martorei P.M. să cheme salvarea. Cei doi inculpaţi au plecat apoi acasă avertizând martorii P. şi M. să nu anunţe poliţia.
După plecarea celor doi inculpaţi, martorii P.M. şi M.O., au încercat să resusciteze victima făcându-i masaj cardiac, respiraţie gură la gură, însă fără efect. Martorii au făcut ordine în cameră şi au plecat asigurând uşa cu cheia martorei P.M.
De la locuinţa victimei, martorii s-au deplasat la SC V.C. SRL, unde la scurt timp au venit şi cei doi inculpaţi, R.F.C. cerându-i cheile martorei P. pentru a merge la locuinţa victimei să verifice starea acesteia. Acesta a revenit în jurul orelor 5,30 spunându-le că victima a murit.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 17,30 inculpaţii s-au întâlnit la locuinţa martorei B.T. - aici locuia efectiv şi inculpatul Z.A. - pentru a stabili ce anume să declare la organele de poliţie.
Potrivit Raportului de constatare medico-legală din 29 mai 2008 şi completarea acestuia de către S.J.M.L. Braşov - acte medicale avizate de Comisia de Avizare şi Control din cadrul Institutului de Medicină Legală M.M. Bucureşti - rezultă că moartea numitului F.G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardiorespiratorii de origine centrală consecinţa unui traumatism cervico-occipital cu disjuncţie atlanto-occipitală. Leziunile care au determinat decesul şi anume disjuncţia meningee, s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul regiunii cervicale latero-posterior, posibil lovitura cu piciorul. La necropsie s-au constatat şi alte excoriaţii şi echimoze care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi de sticlă, două plăgi tăiate superficiale pe faţa posterioară a umărului stâng ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri cu margini tăioase, posibil cioburi de sticlă. Se arată că leziunile de la punctul anterior nu au legătură de cauzalitate cu decesul şi au fost produse cu puţin timp anterior decesului şi anterior leziunii tanato-generatoare care a fost ultima aplicată şi de intensitate mare,având în vedere faptul că între aplicarea acesteia şi instalarea stării de comă şi ulterior deces intervalul a fost de câteva minute.
Prin completarea raportului de constatare medico-legal din 29 mai 2008, întocmită de S.J.M.L. Braşov, la data de 14 noiembrie 2008, se arată că data decesului nu poate fi stabilită cu certitudine şi confirmă faptul că leziunea tanatogeneratoare este cea aplicată ultima de către inculpatul R.F.C., precum şi faptul că celelalte leziuni nu au legătură de cauzalitate cu moartea victimei.
În raport de această stare de fapt şi de probele administrate, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor R.F. şi Z.A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzut de art. 174 C. proc. pen., respectiv complicitate la omor prevăzut de art. 26 C. proc. pen., raportat la art. 174 C. proc. pen.
Împotriva instanţei de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii Z.A. respectiv R.F.
Prin Decizia penală nr. 94/AP din 15 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. 556//62/2008 s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva sentinţei penale nr. 75/S din 18 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la conţinutul pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor şi cu privire la greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului Z.A., şi, pronunţând o nouă hotărâre:
În temeiul art. 71 C. pen. a interzis inculpaţilor R.F.C. şi Z.A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
A interzis inculpatului R.F.C., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata a 7 ani.
A interzis inculpatului Z.A., ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe durata a 5 ani.
A înlăturat dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen., greşit reţinute în cazul inculpatului Z.A.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
II. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii R.F.C. şi Z.A. împotriva aceleiaşi sentinţe.
În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a fost adăugat timpul de arestare scurs de la data de 18 februarie 2009 la zi în privinţa inculpatului Z.A.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului Z.A.
În baza art. 6 din Protocolul nr. 113928/2008 s-a dispus plata onorariului parţial în cuantum de 100 lei către apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Z.A. Această sumă şi suma de 50 lei acordată prin încheierea din data de 5 august 2009 a fost inclusă în cheltuielile judiciare avansate din fondurile M.J.L.C.
A obligat pe apelanţii-inculpaţi R.F.C. şi Z.A. să plătească statului suma de câte 400 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a dispune astfel instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că starea de fapt reţinută este corectă, probele administrate în cauză confirmând existenţa faptelor imputate celor doi inculpaţi cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie.
Au fost avute în vedere actele medicale, declaraţiile martorilor dar şi celelalte probe administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească.
Se reţine că infracţiunile au fost săvârşite cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte astfel încât nu poate fi însuşită apărarea inculpaţilor în sensul că nu au urmărit suprimarea vieţii victimei.
Este real faptul că victima a decedat în urma unei lovituri aplicate de inculpatul R.F.C., dar şi inculpatul Z.A. a avut aceeaşi poziţie subiectivă faţă de posibilitatea producerii rezultatului letal, din moment ce, în cursul agresiunii, a lovit victima cu pumnii şi picioarele în zone vitale, iar la un moment dat chiar a aruncat o masă peste victimă.
S-a constatat că hotărârea este criticabilă sub aspectul conţinutului pedepselor complete complementare şi accesorii respectiv greşita reţinere a dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. proc. pen.
În aceste condiţii instanţa de apel a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. ca pedeapsă complementară respectiv pedeapsă accesorie.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 76 lit. a) C. pen., greşit reţinute faţă de inculpatul Z.A.
Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii R.F. şi Z.A., criticile acestora vizând greşita încadrare juridică respectiv greşita individualizare judiciară a pedepselor.
De asemenea, nu a fost însuşită nici critica parchetului cu privire la greşita individualizare judiciară a pedepselor.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii Z.A. respectiv R.F.C.
Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri şi în cadrul rejudecării majorarea pedepselor pentru ambii inculpaţi.
În motivele scrise şi în susţinerea orală procurorul a invocat gravitatea deosebită a faptelor dar şi antecedentele penale pentru inculpatul R.F. respectiv împrejurarea că aceasta s-a sustras de la urmărirea penală şi de la judecată.
Recurentul inculpat Z.A. a invocat cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 şi 18 C. proc. pen.
În motivele scrise şi în susţinerea orală recurentul inculpat a criticat Decizia instanţei de apel pentru „superficialitatea motivării", nefiind examinate de instanţa de control judiciar toate criticile invocate.
În subsidiar, prin prisma cazului de casare circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. a solicitat casarea ambelor hotărâri şi în cadrul rejudecării, achitarea inculpatului Z.A., întrucât lipseşte latura subiectivă, acesta neavând intenţia de a ucide victima ci doar de a o lovi.
Zonele şi intensitatea loviturilor aplicate reflectă intenţia inculpatului de a lovi victima, aspect confirmat de altfel şi prin raportul medico-legal care atestă că leziunile produse de acest inculpat au necesitat 8-9 zile întârzieri medicale.
În atare condiţii, în sarcina inculpatului Z.A. poate fi reţinută, cel mult, infracţiunea de lovire sau alte violenţe.
Recurentul inculpat R.F.C., prin apărătorul său a solicitat casarea hotărârilor şi în cadrul rejudecării reducerea pedepsei. Inculpatul nu s-a deplasat la locuinţa victimei cu intenţia de a ucide, conflictul fiind unul spontan iar la producerea rezultatului letal au contribuit, în aceeaşi măsură ambii inculpaţi.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar şi din oficiu conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cu referite la art. 3856 alin. (7) şi art. 3857 constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că în noaptea de 27/28 mai 2008 inculpaţii Z.A. şi R.F.C. împreună cu martorul M.O. au consumat băuturi alcoolice.
Aflând de la martora B.T. că victima F.G. i-a sustras suma de 500.000 lei s-au hotărât să se deplaseze la locuinţa acesteia pentru a lămuri situaţia.
După ce au ajuns în locuinţa victimei - ora 3-3,30 - uşa fiind deschisă de martora P.M., aceasta a primit un telefon de la o colegă care i-a adus la cunoştinţă faptul că inculpatul Z.A., a venit să-l bată pe G.". În acest context martora l-a rugat pe inculpatul Z.A. să nu lovească victima, acesta dându-i asigurări că nu-i va da decât „două palme".
Inculpatul Z.A. a aplicat victimei două palme peste faţă, inculpatul R.F. a procedat în acelaşi mod iar la un moment dat victima le-a cerut celor doi să nu-l mai lovească întrucât va vinde lucruri din casă şi va restituit banii martorei B.T.
Inculpatul Z.A. s-a urcat în pat şi a continuat să lovească victima cu picioarele în zona spatelui iar inculpatul R. a lovit-o cu palma. Acelaşi inculpat s-a ridicat de pe colţar şi cu piciorul a aplicat victimei o lovitură în partea stângă a gâtului. Cei doi au părăsit locuinţa, iar în jurul orelor 5,30 inculpatul R.F.C. s-a reîntors constatând că aceasta a decedat.
Din examinarea actelor medicale existente la dosarul cauzei rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se insuficienţei cardio respiratorii de origine centrală consecinţa unui traumatism cervico-occipital cu disjuncţie atlanto-occipitală.
Leziunile care au determinat decesul şi anume disjuncţia meningee, s-au putut produce prin lovire cu corp dur la nivelul regiunii cervicale, latero posterior, posibil lovitura cu piciorul. La necropsie s-au constatat şi alte leziuni dar acestea nu au legătură de cauzalitate cu decesul fiind produse cu puţin timp înaintea decesului şi anterior leziunii tanato-generatoare care a fost ultima aplicată şi de intensitate mare,având în vedere faptul că între aplicarea acesteia şi instalarea stării de comă şi ulterior deces intervalul a fost de câteva minute.
Prin completarea raportului de expertiză, S.J.M.L. Braşov a arătat că leziunea tanato-generatoare a fost cea aplicată ultima de către inculpatul R.F.C., precum şi faptul că celelalte leziuni nu au legătură de cauzalitate cu rezultatul produs şi anume moartea victimei.
Starea de fapt rezultată din probele administrate, confirmă vinovăţia celor doi inculpaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor respectiv complicitate la infracţiunea de omor.
În ceea ce priveşte activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului Z.A., aceasta îmbracă forma complicităţii concomitente.
Prin complicitate se înţelege, sprijinul dat de o persoană, în orice mod şi prin orice mijloace, unei alte persoane, cu prilejul săvârşirii unei fapte ilicite.
Contribuţia complicelui se inserează în antecedenţa cauzală a faptei prevăzute de legea penală, ceea ce imprimă caracterul de realitate unică faptei realizată prin contribuţia participanţilor şi implicit a complicelui.
Contribuţia complicelui, la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală, spre deosebire de contribuţia autorului este o contribuţie indirectă (mediată). În timp ce autorul efectuează acte de executare care realizează, în mod nemijlocit, materialitatea faptei, complicele efectuează acte de sprijinire a activităţii autorului.
Prin urmare complicele nu realizează fapta în mod nemijlocit, ci sprijină, înlesneşte, ajută, realizarea acesteia de către autor.
Pentru a se putea reţine complicitatea legea cere îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) - să se fi săvârşit în mod nemijlocit de către autor o faptă prevăzută de legea penală;
b) - să se fi efectuat acte de natură să sprijine săvârşirea faptei prevăzute de legea penală comisă nemijlocit de un altul (condiţie obiectivă).
Actele de sprijinire pot consta într-o contribuţie materială (fizică) care a înlesnit sau ajutat realizarea laturii obiective a faptei sau într-o contribuţie imaterială (morală) care a înlesnit ori ajutat la realizarea laturii subiective a faptei săvârşite.
Orice contribuţie materială are indirect şi rolul de contribuţie morală, fiind întărită hotărârea autorului de a săvârşi fapta.
c) - să existe vinovăţie în forma intenţiei, adică contribuţia celui care ajută, înlesneşte la comiterea faptei să fie dată cu intenţie.
Condiţia subiectivă este îndeplinită atât în ipoteza intenţiei directe cât şi în ipoteza intenţiei indirecte.
În speţa dedusă judecăţii se constată ca fiind îndeplinite condiţiile prezentate anterior.
Astfel, rezultă cu certitudine că inculpatul Z.A., după ce a ajuns la locuinţa victimei a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, aplicându-i mai multe lovituri cu palma, a fost prezent în momentul în care inculpatul R.F.C. a agresat victima, lovind-o iniţial cu palma iar ulterior cu piciorul în partea stângă a gâtului, această lovitură producând la scurt timp decesul.
Atitudinea agresivă a inculpatului Z.A., prezenţa acestuia în imobilul victimei pe toată durata conflictului confirmă, fără dubiu, că acesta şi-a dat seama că, prin actele sale, contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, înţelegând astfel că devine participant la infracţiunea săvârşită.
Ca atare critica invocată de recurentul inculpat în sensul achitării sale pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor este nefondată.
În ceea ce priveşte motivarea deciziei instanţei de apel se constată că aceasta satisface exigenţele cerute de lege examinându-se atât legalitatea sentinţei pronunţate de instanţa de fond cât şi temeinicia acesteia.
S-a apreciat că se impune reformarea hotărârii numai sub aspectul legalităţii acesteia, în sensul limitării pedepsei completatoare şi accesorii respectiv înlăturarea dispoziţiilor art. 76 lit. a) C. pen.
Nici critica ce vizează individualizarea judiciară de pedepsei - caz de casare invocat de procuror şi de inculpatul R.F. - nu este fondată.
Exigenţele impuse de principiul legalităţii nu se rezumă doar la cerinţa ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele stabilite prin norma de incriminare ci, pe lângă aceasta, este necesar ca individualizarea judiciară să se realizeze pe baza unor criterii de apreciere, determinate, de asemenea, de lege.
Alegerea mijloacelor de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare nu se face în mod arbitrar, ci, dimpotrivă instanţa este obligată să ţină seama de anumite criterii prevăzute de lege. Aceste criterii sunt elemente de care instanţa de judecată este obligată să ţină seama în activitatea de individualizare a pedepsei.
Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizată în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.
În cauza de faţă, instanţele de fond şi apel au evaluat în mod corect gradul de pericol social al faptei comise, au stabilit şi au dat relevanţa cuvenită contribuţia fiecărui participant la comiterea infracţiunii, au evaluat judicios atitudinea procesuală a inculpaţilor.
În atare condiţii se apreciază că nici sub acest aspect nu se impune reformarea hotărârilor pronunţate în cauză.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38518 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii Z.A. respectiv R.F.C.
În baza art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului Z.A., pedeapsa reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpaţii Z.A. şi R.F.C. împotriva Deciziei penale nr. 94/AP din 15 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 mai 2008 la 28 aprilie 2010.
Obligă recurentul inculpat R.F.C. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat Z.A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3442/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 221/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
