ICCJ. Decizia nr. 3345/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3345/2010
Dosar nr. 7396/99/200.
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 585 din 13 octombrie 2009 Tribunalul Iaşi a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel.
- din infracţiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificata prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.S.I.R. în două infracţiuni distincte de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificata prin Legea nr. 522/2004 (fapta din 24 august 2007, respectiv fapta din 02 septembrie 2007), cu înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- din infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea 39/2003 pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.S.I.R. şi L.A. în „asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen.
A condamnat pe inculpatul L.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de.
- „trafic de droguri de risc", în forma continuată (6 acte materiale), prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
- „asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare .
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 2 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza disp. art. 861 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L.A. prin prezenta sentinţă pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare potrivit disp. art. 862 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată acestuia pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza disp. art. 863 C. pen. a impus inculpatului L.A. respectarea măsurilor de supraveghere prev. de alin. (1) al textului de lege sus-menţionat, respectiv:
a) să se prezinte la datele fixate, respectiv în ultima zi de vineri a fiecărei luni, la judecătorul delegat din cadrul Biroului executări penale din cadrul Tribunalului Iaşi, organ desemnat de instanţă cu supravegherea sa;
b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale să nu intre în legătură cu terţe persoane, distribuitori sau consumatori de droguri, şi să se supună măsurilor medicale necesare de control şi de îngrijire, in scopul dezintoxicării.
A atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.
A constatat că inculpatul L.A. a fost reţinut şi arestat preventiv în cauza de la 02 septembrie 2007 la 12 ianuarie 2008.
A condamnat pe inculpatul D.S.I.R., pentru săvârşirea infracţiunii de :
- „trafic de droguri de risc" prevăzuta de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificata prin Legea nr. 522/2004 (fapta din 02 septembrie 2007) cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 2 ani.
- „ complicitate la introducerea în ţara de droguri de risc" - participaţie improprie, prevăzuta de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani
- „asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni" prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata de 4 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul D.S.I.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trafic de droguri de risc" prevăzuta de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificata prin Legea nr. 522/2004 (fapta din 24 august 2007) .
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului D.S.I.R. durata reţinerii şi arestării preventive a acestuia de la 02 septembrie 2007 la 12 ianuarie 2008.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut faţa de ambii inculpaţi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzuta de art. 145 C. proc. pen., astfel cum a fost dispusă prin încheierea Tribunalului Iaşi din 12 ianuarie 2008, în dosar 7396/99/2007.
În baza dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu modificările ulterioare, a dispus confiscarea cantităţii de droguri care a făcut obiectul infracţiunilor,– cantitatea de 96,8 grame canabis, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, care se află la Camera de Corpuri Delicte a IGPR. - Direcţia cazier Judiciar Statistică şi Evidenţa Operativă Bucureşti (dovada seria D nr. 002973);
În baza art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea cantităţii de 4,8 grame canabis rămasă după efectuarea analizelor de laborator, care se află la Camera de Corpuri Delicte a IGPR. - Direcţia Cazier Judiciar Statistică şi Evidenţa Operativă Bucureşti (dovada seria D nr.002970).
A constatat că în cauză cantităţile de droguri ridicate de la colaboratorul acoperit F.A., în urma tranzacţiilor efectuate cu inculpatul L.A. au fost consumate integral în procesul de analiză.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare a dispus confiscarea sumei de 700 lei dobândită de inculpatul L.A. prin comercializarea cantităţii de 2,6 grame cannabis.
A menţinut sechestrul asigurător instituit prin ordonanţa procurorului din 16 iunie 2007 în dosar de urmărire penală 56/D/P/2007 asupra sumei de 374 lei şi 10 Euro ridicate de la inculpatul L.A. în vederea recuperării creanţei de 700 lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul L.A. la plata sumei de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul D.S.I.R. la plata sumei de 6000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că existând informaţii că inculpatul L.A. s-ar ocupa cu distribuţia de droguri pe raza mun. Iaşi, prin ordonanţa nr. 5A din 21 mai 2007 au fost introduşi în cauză investigatorii acoperiţi F.S. şi L.S. şi colaboratorul acoperit, cu numele de cod F.A. fiind autorizaţi să procedeze la descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, cumpărarea directă sau prin intermediul colaboratorului acoperit a cantităţii de 100 g cannabis, autorizaţia fiind valabilă până la data de 20 iunie 2009.
Din conţinutul proceselor verbale întocmite de ofiţerul de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate la 21 mai 2007, 29 mai 2007, 30 mai 2007, 13 iunie 2007, 14 iunie 2007 rezultă că prin intermediul colaboratorului cu nume de cod F.A. s-au cumpărat de la inculpatul L.A. în 5 rânduri diferite cantităţi de cannabis.
Cu privire la inculpatul D.S.I.R. instanţa de fond reţine că în vederea strângerii de probe, prin ordonanţa din 23 august 2007 s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit K. şi a colaboratorului acoperit D., aceştia fiind autorizaţi să procedeze la descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă.
Din procesul verbal încheiat la data de 24 august 2007 de către investigatorul acoperit K. a reieşit că, la aceeaşi dată, fiind informat cu privire la deţinerea de către inculpatul D.S.I.R. a unei cantităţi de droguri la locuinţa sa s-a procedat la trimiterea colaboratorului acoperit cu nume de cod D. în vederea efectuării unei tranzacţii având ca obiect droguri de risc. În acelaşi proces verbal se consemnează că „s-a procedat la perchiziţionarea amănunţită a colaboratorului acoperit D., ocazie cu care s-a constat că acesta nu are asupra sa bunuri interzise la deţinere (droguri, armament etc) şi nici sume de bani. Colaboratorul acoperit s-a deplasat în zona Nicolina - municipiul laşi, unde s-aîntâlnit cu o persoana a cărei identitate nu a putut fi stabilită, persoana cu care avusese dinainte o înţelegere de a se întâlni şi de a cumpăra droguri de la D.S.I.R. Cei doi s-au deplasat în zona străzii unde colaboratorul i-a înmânat o sumă de bani persoanei neidentificate. Colaboratorul acoperit D. a rămas în apropiere, iar persoana neidentificata a intrat la adresa din str. O. unde locuieşte fără forme legale inculpatul D.S.I.R. împreună cu familia sa. După câteva minute persoana neidentificată a ieşit din locuinţa inculpatului D.S.I.R. şi s-a întâlnit cu colaboratorul acoperit D., căruia i-a înmânat două punguţe din plastic transparent ce conţine un produs vegetal de culoare verde-oliv, după care s-a despărţit de acesta. Activităţile prezentate s-au desfăşurat în prezenţa colaboratorului acoperit şi sub supravegherea lucrătorilor de poliţie, sens în care s-a întocmit procesul verbal de efectuare a supravegherii. În continuare, colaboratorul acoperit D. s-a întâlnit cu investigatorul acoperit, ocazie cu care a predat cele două punguţe de la persoana neidentificată care i Ie-a adus din locuinţa lui D.S.I.R. Cu aceasta ocazie colaboratorului acoperit i s-a făcut din nou o percheziţie corporală amănunţită, acesta nedeţinând asupra sa bunuri interzise al deţinere (droguri, armament etc şi nici sume de bani) cele două punguţe au fost introduse într-o pungă din plastic care a fost sigilată cu sigiliu M.I.R.A nr. 21637(....)". Aceeaşi situaţie de fapt este consemnată şi în procesul verbal din 24 august 2007 încheiat de ofiţerii din cadrul IGPR-Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate laşi.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 1516914 din 02 septembrie 2007 a reieşit că analiza probelor preluate de la colaboratorul cu nume de cod D. a pus în evidenţa tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis care, conform Tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 constituie drog de risc, cantitatea fiind de 7,5 grame canabis. în urma probelor de laborator a rămas cantitatea de 4,8 grame, ce a fost ambalata şi sigilata cu sigiliu tip M.l nr. 11735.
Fiind audiat investigatorul acoperit „K." în faţa instanţei, acesta a declarat că în fapt colaboratorul D. a mers cu „un consumator de droguri, rămas neidentificat şi acesta din urmă a preluat cantitatea de droguri de la inculpatul D.S., dar nu a văzut când inculpatul i-ar fi dat cantitatea de droguri consumatorului rămas neidentificat". Investigatorul „K." a precizat expres în faţa instanţei că nu s-a procedat la percheziţionarea persoanei neidentificate, iar tranzacţia a avut loc în apartamentul inculpatului D.S.I.R. şi crede că în acel moment se afla în apartament şi tatăl inculpatului. De asemenea s-a precizat că, în afara tranzacţiei menţionate, în calitate de investigator acoperit nu a participat la alte cumpărări autorizate de droguri de la inculpatul D.S.I.R.
Faţa de probele administrate, instanţa reţine, sub aspectul situaţiei de fapt, că la data 24 august 2007, în cadrul unei acţiuni de cumpărare de droguri autorizate, o persoană rămasă neidentificată a pretins că, intrând în apartamentul inculpatului D.S.I.R., a procurat de la acesta o cantitate de 7,5 grame canabis contra unei sume de bani. în cauza nu s-a procedat la perchiziţionarea persoanei necunoscute şi nici nu a fost posibilă observarea directă şi imediată de către investigatorul acoperit sau ofiţerii de poliţie judiciară a momentului tranzacţiei.
Sub aspectul faptelor septembrie 2007, instanţa reţine că existând date informative privind colaborarea dintre cei doi inculpaţi pe linia traficului de droguri, conform procesului verbal din 13 august 2007 (f.133), s-a trecut la supravegherea operativa a acestora.
Întrucât inculpatul D.S.I.R., în urma unei înţelegerii, urma să primească o cantitate de droguri printr-un bagaj trimis din Germania, prin intermediul celuilalt inculpat, L.A. s-a luat legătura cu martorul D.M.C. Inculpatul L.A. i-a cerut martorului să se deplaseze la Ploieşti să ridice bagajul, inculpatul motivând că el este ocupat şi nu se poate deplasa. Pentru serviciu ce urma să-l facă, martorului D.M.C. i s-a promis o sumă de bani. Iniţial, martorul a fost de acord, comunicându-i totodată datele de identificare, pentru ca acestea să fie trecute pe coletul ce urma să fie trimis. în data de 30 august 2007, inculpatul L.A. i-a trimis un mesaj telefonic martorului D.M.C. solicitându-i o întâlnire, în spatele blocului în care locuiau cei doi. La întâlnire au venit ambii inculpaţi comunicându-i că bagajul va sosi în ţara la sfârşitul săptămânii sau la începutul celei următoare. La o nouă întâlnire cu L.A., acesta i-a cerut sa plece în dimineaţa următoare cu trenul la Ploieşti, dându-i suma de 50 lei pentru biletul de tren. Întrucât martorul a devenit circumspect în legătură cu serviciul ce i se cerea, acesta a hotărât să plece din oraş în Tg Frumos, la un văr de al său. Ulterior L.A. l-a sunat insistent pe martorul D.M.C., cerându-i socoteală cu privire la abandonarea înţelegerii.
Martorul S.F.C. a indicat că pachetul - declarat ca având conţinut exclusiv de îmbrăcăminte şi alimente - a fost pus în localitatea KOLN de către o persoană de sex feminin, vorbitoare de limba română, pe care a identificat-o în faţa organelor de urmărire penala după o planşă fotografică, dar nu mai poate proceda Ia recunoaşterea acesteia în faţa instanţei de judecata.
Întrucât martorul nu a plecat la Ploieşti pentru ridicarea pachetului, inculpaţi D.S.I.R. şi L.A. au fost nevoiţi să-şi modifice planul hotărând să meargă împreună (a se vedea în acest sens transcrierea convorbirilor telefonice interceptate autorizat în data de 01 septembrie 2007 - f.329, f.339). În consecinţa, inculpaţii au plecat din laşi spre Ploieşti cu autoturismul cu număr de înmatriculare, bagajul urmând să ajungă în aceasta localitate prin intermediul unui autocar al firmei de transport Kessler. În data de 02 septembrie 2007, ora 04.45 în parcarea din faţa gării Ploieşti-Sud a parcat autocarul firmei de transport Kessler, din autoturismul inculpaţilor, coborând doar D.S.I.R. Întrucât potrivit înţelegerii iniţiale bagajul purta datele de identificare ale martorului D.M.C., inculpatul D.S.I.R. era obligat să convingă şoferul firmei de transport să-i predea lui coletul. Din acest motiv, inculpatul D.S.I.R. a daţi şoferului autocarului, martorul M.R.C., un telefon mobil, cerându-i săi vorbească cu persoana respectiva. Martorul M.R.C. a atestat că a vorbit cu o persoana de sex feminin, cu accent moldovenesc, ce a pretins că este sora numitului D.M., din laşi, iar acesta nu s-a putut prezenta pentru ridicarea coletului, motiv pentru care i-a solicitat să predea bagajul bărbatului ce a venit. În consecinţa, a arătat martorul că după prezentarea buletinului şi semnarea formularului de predare, bagajul - troler bleumarin a fost predat inculpatului D.S.I.R. Acesta s-a deplasat cu bagajul spre autoturismul parcat cu număr de înmatriculare, unde era aşteptat de inculpatul L.A. Inculpatul D.S.I.R. a pus bagajul pe bancheta din spate a autoturismului. În aceste împrejurări, organele de poliţie au solicitat inculpaţilor să se predea, cei doi încercând să fugă, fiind însă prinşi de ofiţerii de poliţie. Procedându-se la controlul genţii, etichetată „D.M.", s-au descoperit, pe lângă produse de îmbrăcăminte, încălţăminte, produse alimentare, două pachete cu lungimea aproximativ de 15 cm, de forma dreptunghiulara ce degajau un miros specific, pachetele fiind în mai multe straturi de folie de plastic transparenta. Procedându-se la desfacerea pachetelor s-a constat că în interiorul acestora se afla un produs vegetal de culoare verde oliv, inculpatul D.S.I.R. spunând că este canabis, iar inculpatul L.A. afirmând că nu cunoaşte natura produsului. Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 1516915 din 02 septembrie 2007 a reieşit că analiza probelor preluate a pus în evidenţa tefrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta Cannabis care, conform Tabelului anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 constituie drog de risc, cantitatea fiind de 99,6 grame canabis. în urma probelor de laborator a rămas cantitatea de 96,8 grame, ce a fost ambalata şi sigilata cu sigiliu tip M.l nr. 11735.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul-verbal de surprindere în flagrant, transcrierile convorbirilor telefonice, planşe fotografice efectuate în timpul supravegherii, declaraţiile investigatorilor acoperiţi, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
În faţa instanţei, inculpaţii au negat în principal comiterea faptelor, arătând că nu au cunoşteau conţinutul coletului, acest aspect neputând fi însă negat cât timp au fost surprinşi în flagrant.
Reţine instanţa de fond că inculpatul D.S.I.R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) constând în aceea că a vândut droguri de risc şi la data de 2 septembrie 2007 a ridicat dintr-un autocar aparţinând firmei de transport Kesller în vederea comercializării cantitatea de 99,6 grame cannabis.
Faţă de lipsa probelor cu privire la actul material din data de 24 august 2007, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în două infracţiuni distincte de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la fapta din 24 august 2007, întrucât nu s-a putut stabili dacă inculpatul a comis această faptă, instanţa de fond a dispus achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte fapta din 2 septembrie 2007 faţă de situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută anterior, fapta inculpatului D.S.I.R. de a aranja introducerea în România a cantităţii de 99,6 grame de canabis prin intermediul unei firme de transport întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de participaţi improprie (complicitate) la introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 2 C. pen. raportat art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prii Legea nr. 522/2004 cu referire la art. 31 alin. (2) C. pen., instanţa reţine că în cauza şoferul autocarului S.F.C. care a săvârşit în mod direct şi nemijlocit acţiunea materială de introducere în ţara a drogurilor de risc a acţionat fără vinovăţie în condiţiile în care acesta nu a cunoscut conţinutul bagajului etichetat „D.M.". Fapta inculpatului D.S.I.R. constând în stabilirea detaliilor de transport, indicarea numelui martorului D.M. ca persoana destinatara a coletului, primirea coletului, cunoscând că acesta conţine droguri de risc, reprezintă juridic acte materiale de ajutor în realizarea elementului material al infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004, inculpatul acţionând cu intenţie directă. Instanţa reţine că autorul faptei este şoferul autocarului S.F.C., iar expeditorul şi destinatarul sunt, din punct de vedere al răspunderii juridice penale, participanţi la infracţiune. Din acest punct de vedere ajutorul acordat de inculpatul D.S.I.R., chiar dacă mijlocit - prin intermediul expeditorului - atrage răspunderea penală pentru complicitate la săvârşirea fără vinovăţie de către autor a faptei prevăzute de legea penala. Instanţa este ţinută să determine răspunderea penală a inculpatului în raport de situaţia de fapt stabilită prin probatoriul administrat şi nu de fapta susţinută prin actul de trimitere în judecată, mai ales în condiţiile în care descrierea faptei se realizează în mod diferit în rechizitoriu (f.26, f.29). Sub aspectul laturii subiective, instanţa reţine că în fapt conţinutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat, discuţiile cu martorul D.M. obiectivează atitudinea subiectivă a inculpatului care a urmărit introducerea în ţara a drogurilor.
Fapta aceluiaşi inculpat care în data de 02 septembrie 2007 a ridicat şi a transportat la maşina cu care venise bagajul în care se afla cantitatea de 99,6 grame canabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificata prin Legea nr. 522/2004. Sub acest aspect, instanţa reţine că infracţiunea de introducerea în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată prin Legea nr. 522/2004 s-a consumat la momentul trecerii frontierei de stat a României, iar actele materiale referitoare la ridicarea şi transportul drogurilor pe teritoriul român de drogurilor dobândesc relevanţa juridico-penala de sine stătătoare, fără ca prin aceasta să se ajungă la o dublă răspundere penala. Nici durata în timp a activităţii infracţionale (transportul bagajului de la autocar la autoturism) nu are relevanţă, în condiţiile în care executarea acţiunii circumscrisă elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată a fost epuizată, ca urmare a intervenţiei organelor de poliţie, fapta fiind săvârşita cu intenţie directă.
Sub aspectul comiterii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 reţine instanţa de fond că nu s-a dovedit condiţia impusă de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 care defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grup structurat format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.
În raport de această situaţie a apreciat instanţa de fond că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 323 C. pen. sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii L.A. şi D.S.I.R.
Fiind prezenţi la termenul din 28 ianuarie 2010 inculpatul L.A. a declarat că-şi retrage apelul.
Inculpatul D.S.I.R. a criticat sentinţa primei instanţe pentru netemeinicie solicitând reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea disp. art. 861 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 34 din 25 februarie 2010 Curtea de Apel Iaşi a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul L.A. împotriva sentinţei penale nr. 585 din 13 octombrie 2009 a Tribunalului Iaşi, formulat la data de 28 ianuarie 2010.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.S.I.R. împotriva aceleiaşi sentinţe penale pe care a menţinut-o.
A obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului D.S.I.R. a fost corect individualizată în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.S.I.R. reiterând motivele de apel, solicitând ca în raport de circumstanţele reale şi personale ale comiterii faptelor să se acorde o mai largă eficienţă circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei până la limita care să facă posibilă aplicarea disp. art. 861 C. pen.
În susţinerea recursului inculpatul a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate în raport de cazurile de casare invocate de inculpat conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt stabilite în mod corect reţinând instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reţinute în sarcina sa.
Instanţa de fond a făcut o analiză judicioasă şi complexă a tuturor probelor administrate în cauză stabilind mai presus de orice dubiu că inculpatul D.S.I.R. a comis faptele ce i se reţin în sarcină.
De altfel, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa încercând însă să nege faptul că ar fi cunoscut conţinutul coletului pe care l-a ridicat din autocarul sosit din Germania, însă cu ocazia audierii în faţa instanţei de apel, acesta a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor. Arată, de asemenea, că bănuia ce conţinea pachetul şi a discutat cu inculpatul L.A. dacă ar fi bine să meargă să ridice parchetul sau să-l trimită pe un vecin să-l ridice.
Arată inculpatul că a recunoscut faptele pe parcursul procesului penal însă pedeapsa aplicată este prea severă, solicitând reducerea acesteia.
Inculpatul nu a mai dorit să dea declaraţii în faza recursului, arătând că înţelege să se prevaleze de disp. art. 70 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv faptul că inculpaţii s-au asociat în vederea comercializării drogurilor, modul în care recurentul inculpat a stabilit detaliile cu privire la transportul drogurilor din Germania, toate aceste circumstanţe reale justificând aplicarea unei pedepse în cuantumul stabilit de instanţa de fond.
Faptul că inculpatul s-a prezentat la toate termenele stabilite de instanţa de fond, caracterizarea pozitivă făcută de martorul OG a determinat instanţa de fond să reţină circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Înalta Curte apreciază că nu pot fi identificate alte împrejurări care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicate având în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fapt ce impune un regim sancţionator mai sever.
Este adevărat că aceste fapte sunt comise în minorat însă Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat în repetate rânduri, dând dovadă de perseverenţă infracţională, aspect în raport de care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse care să facă posibilă atingerea finalităţii prev. de art. 52 C. pen. privind scopul educativ şi coercitiv al pedepsei.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că pedeapsa trebuia să aibă şi un caracter de exemplaritate pentru a descuraja comiterea acestui gen de fapte care au luat o amploare deosebită.
Reţinând că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată atât sub aspectul cuantumului cât şi a modalităţii de executare, neexistând elemente care să facă posibilă o reindividualizare a pedepsei prin reaprecierea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S.I.R. împotriva deciziei penale nr. 34 din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 339/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
