ICCJ. Decizia nr. 3342/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3342/2010
Dosar nr. 882/107/200.
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 37 din 8 februarie 2010 Tribunalul Alba a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de părţile vătămate M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G. şi C.V., prin avocat.
A condamnat pe inculpatul J.S.G., aflat în Penitenciarul Aiud la:
- 6 (şase) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a SNDGJ.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 09 februarie 2009, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată a obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Tg-Mureş, suma de 1.551,65 lei.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 C civ. a obligat inculpatul să despăgubească părţile civile după cum urmează:
- partea civilă C.G.G. cu sumele de 6.024 lei cu titlu de daune materiale şi 20.000 lei daune morale;
- partea civilă M.A. (fiica victimei), dom cu suma de 20.000 lei daune morale;
- partea civilă C.V. (mama victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale;
- partea civilă C.G. (tatăl victimei), cu suma de 20.000 lei daune morale;
- partea civilă A.G. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale;
- partea civilă M.M. (sora victimei), cu suma de 5000 lei daune morale.
A respins în rest pretenţiile civile formulate.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut:
În cursul anului 2007, inculpatul era agent de pază la barul din Abrud. Într-o situaţie în care victima se afla în bar, inculpatul l-a scos cu forţa şi l-a agresat fizic. În ianuarie 2009, în timp ce se aflau în alt bar inculpatul (care de data asta era un simplu consumator) l-a scos din nou din local pe victimă.
Cu privire la victima C.G.A.G. se reţine că a fost în vârstă de 59 ani şi a lucrat ca învăţător la o şcoală din oraşul Abrud, oraş în care îşi avea şi domiciliul. Aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, acesta obişnuia uneori să consume băuturi alcoolice şi să aibă un comportament uneori provocator şi jignitor la adresa consumatorilor care se aflau în acelaşi bar şi restaurant cu el.
În după-amiaza zilei de 6 februarie 2009 inculpatul se afla în restaurantul Detunata din Abrud unde consuma bere şi se juca la jocuri mecanice. Seara, în jurul orelor 22,00, în restaurant au intrat victima C.G.A.G., însoţită de martorul I.A., care au început să consume băuturi alcoolice la barul restaurantului.
La un moment dat, în jurul orelor 23,00, au apărut discuţii contradictorii între victima C.G.A.G. şi martorii A.T.G. şi A.D.V., legate de faptul că victima a refuzat să le salute, respectiv să-şi dea mâna cu numitul A.T.G. Apoi, victima a avut discuţii contradictorii cu martorul S.T., care stătea la un aparat cu jocuri mecanice, sens în care a luat de pe tejgheaua barului un pahar şi l-a aruncat înspre direcţia acestui martor.
Deranjat de atitudinea victimei, inculpatul J.S.G. s-a ridicat de la masa unde stătea, s-a apropiat de victima care stătea în picioare, şi, spunându-i ,,ieşi afară", a luat-o cu forţa, apucând-o cu mâinile de braţe şi de haine, ducând-o în acest mod circa 3-4 metri înspre direcţia uşii de acces a restaurantului. Ajungând la uşă, inculpatul a încercat, cu mâna lui dreaptă, să deschidă această uşă, în timp ce, cu mâna stângă, o ţinea de haine pe victimă.
Victima a reacţionat încercând să scape din imobilizare iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei, suficient de puternică încât să-i determine căderea pe spate pe pardoseală. Respectiva pardoseală era din beton, iar victima s-a lovit puternic cu capul de acel beton, după care a rămas nemişcat şi inconştient.
Clienţii din restaurant au încercat să-i acorde victimei prim ajutor, i-au introdus o brichetă în gură pentru a nu-şi înghiţi limba, iar angajata barului T.M. a anunţat telefonic organele de poliţie şi ambulanţa.
Victima a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul orăşenesc Abrud, de unde, datorită leziunilor foarte grave a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba, iar în dimineaţa zilei următoare a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Mureş. Leziunile grave au determinat moartea victimei la data de 8 februarie 2009 orele 10.40.
Urmare autopsierii victimei s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat paraliziei sistemului nervos central care a survenit pe fondul traumatismului cranio-cerebral cu fractură multiramificată temporo-occipitală dreaptă, hematom subdural acut şi emisfer drept, edem cerebral, leziuni hemoragice secundare în trunchiul cerebral.
Medicul legist a mai concluzionat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire directă posibil cu pumnul, urmată de cădere şi lovire de o suprafaţă dură, precum şi că între leziunile traumatice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată.
Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost dovedită cu proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto, raportul de constatare autopsie medico-legală, acte medicale, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că pretenţiilor părţilor sunt întemeiate în parte şi a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantum diferenţiat în funcţie de gradul de rudenie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, inculpatul J.S.G. şi părţile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V.
În motivarea apelului, parchetul a criticat hotărârea atacată susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a aplicat o pedeapsă complementară inculpatului, nu a dispus încunoştinţarea inculpatului cu privire la utilizarea probelor biologice şi nu a dispus prelevarea probelor biologice în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la eliberarea din penitenciar, făcându-se o greşită individualizare judiciară a pedepsei închisorii şi a solicitat majorarea acesteia.
În motivarea orală a apelului, inculpatul a criticat hotărârea atacată, sub aspect penal, privind individualizarea judiciară a pedepsei, solicitând instanţei reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpatul a fost provocat de comportarea violentă a victimei şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei aplicate.
Părţile civile au criticat hotărârea atacată sub aspect penal şi civil, susţinând că fapta constituie infracţiunea de omor, iar neacordarea daunelor materiale şi morale solicitate de părţile civile s-a făcut cu aplicarea greşită a legii civile.
De asemenea, părţile civile au criticat hotărârea atacată şi privind cheltuielile judiciare făcute de părţile civile în prima instanţă, susţinând că în mod greşit prima instanţă nu a acordat onorariul pentru avocat, avansat de părţile civile, în sumă de 4220 lei.
Prin Decizia penală nr. 46/A din 20 mai 2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de părţile civile M.M., A.G., M.A., C.V., C.G.G., C.G. împotriva sentinţei penale nr. 37/2010 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009.
A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare făcute de părţile civile şi procedând la o nouă judecată în aceste limite a obligat pe inculpatul J.S.G. să plătească părţilor civile suma de 4220 lei, cheltuieli judiciare făcute de părţile civile în prima instanţă.
A menţinut celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.
A respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi inculpatul J.S.G. împotriva sentinţei penale nr. 37/2010 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 882/107/2009.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului J.S.G.
A computat din durata pedepsei aplicate timpul reţinerii şi arestării preventive de la 09 februarie 2009 la 20 mai 2010.
A obligat pe inculpatul apelant să plătească statului suma de 210 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond este bine stabilită, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată.
Cu privire la apelurile părţilor civile reţine instanţa de apel că aceste sunt întemeiate numai sub aspectul neacordării cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpatul J.S.G. şi părţile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V.
Părţile civile au criticat Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că încadrarea juridică dată faptei este greşită apreciind că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 174 C. pen., solicitând în acest sens schimbarea încadrării juridice a faptei cu consecinţa aplicării unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.
Părţile civile au criticat Decizia şi sub aspectul greşitei soluţionări a laturii civile.
Se invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recurentul inculpat critică Decizia instanţei de apel prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus urmare reţinerii art. 73 lit. b) C. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corectă stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută a fost corect încadrată juridic, în mod just stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor prev. de art. 174 C. pen.
Pentru a fi în prezenţa acestei infracţiuni este necesar să se dovedească faptul că inculpatul a urmărit să suprime viaţa victimei sau deşi nu a urmărit acest rezultat trebuia şi putea să-l prevadă.
Ca atare, infracţiunea de omor este o infracţiune săvârşită cu intenţie directă sau indirectă aspect ce o diferenţiază de infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte unde rezultatul letal se produce din culpă.
Or, din actele dosarului nu a reieşit că inculpatul a urmărit să suprime viaţa victimei, el încercând să o înlăture pe aceasta din bar fiind deranjat de atitudinea sa, iar în momentul în care victima a încercat să scape din imobilizare, inculpatul i-a aplicat un pumn în zona feţei şi în cădere victima s-a izbit de pardoseala din beton, lovitura fiindu-i fatală.
Intenţia inculpatului a fost aceea de a lovi pe victimă iar rezultatul mai grav nu a fost prevăzut şi nici urmărit de inculpat, forma vinovăţiei fiind în cazul infracţiunii prev. de art. 183 C. pen. praeterintenţia.
Ca atare, Înalta Curte apreciază că încadrarea juridică dată faptei este corectă nefiind susceptibilă de a fi încadrată într-o altă infracţiune, modul de comitere, lovitura cu pumnul aplicată victimei peste faţă, inaptă să conducă la decesul victimei, justificând reţinerea disp. art. 183 C. pen.
Nici disp. art. 73 lit. b) C. pen. nu sunt aplicabile în cauză şi drept consecinţă nici disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză, nefiind astfel întemeiată critica inculpatului.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
Rezultă că pentru reţinerea scuzei provocării se impune a fi îndeplinite mai multe condiţii respectiv infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii iar această stare să fi fost creată de către partea vătămată.
De asemenea este necesar ca provocarea să fi fost produsă de victimă printr-o acţiune de violenţă sau printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei şi riposta infractorului la acţiunea provocatoare a victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acestuia iar nu împotriva altei persoane.
În cauză se poate reţine că inculpatul a comis fapta fiind determinat de comportamentul victimei însă acesta nu a fost de asemenea natură încât să-l determine pe inculpat să-i aplice un tratament atât de violent mai ales că victima era mult mai în vârstă decât inculpatul şi nu putea să devină un pericol pentru el.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului Înalta Curte apreciază că a fost corect dozată, astfel încât nu sunt incidente în cauză disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. invocate atât de inculpat cât şi de părţile civile.
Instanţa de fond a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa aplicată fiind bine individualizată atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare şi corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise şi modalităţii de comitere a faptei.
La individualizarea pedepsei aplicate pe lângă circumstanţele reale arătate au fost avute în vedere şi circumstanţele personale pozitive ale inculpatului care a recunoscut şi regretat fapta comisă.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa astfel individualizată poate să asigure reeducarea inculpatului şi formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială precum şi prevenirea comiterii de alte infracţiuni fiind în acest mod asigurată finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
Latura civilă a fost corect soluţionată de instanţele inferioare care au dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale într-un cuantum care este în măsură să acopere suferinţa părţilor civile pricinuită de decesul victimei, în condiţiile în care o sumă de bani, oricare ar fi ea, poate înlocui pierderea fiinţei dragi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat şi la plata daunelor materiale în cuantumul în care au fost dovedite întrucât spre deosebire de daunele morale care se acordă prin apreciere, daunele materiale se acordă numai dacă există dovezi care să facă dovada că acestea au fost efectiv efectuate.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate toate recursurile declarate în cauză.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va computa prevenţia inculpatului de 9 februarie 2009 la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G., C.V. şi de inculpatul J.S.G. împotriva deciziei penale nr. 46/A din 20 mai 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 februarie 2009 la 27 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile M.M., A.G., C.G.G., M.A., C.G. şi C.V. la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3329/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3345/2010. Penal → |
|---|
