ICCJ. Decizia nr. 3471/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3471/2010
Dosar nr. 9519/63/2009
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 87 din 7 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins ca nefondat apelul D.I.I.C.O.T. - Serviciul teritorial Craiova împotriva sentinţei penale nr. 27 din 19 ianuarie 2010 a Tribunalul Dolj privind pe intimatul inculpat O.B.R., pe motiv că probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lasă locul unei nesiguranţe în privinţa inculpatului, ceea ce impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”.
În termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţiile instanţei de fond şi de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie, greşit fiind achitat inculpatul O.B.R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, invocând ca şi caz de casare disp. art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. privind eroarea gravă de fapt.
Astfel, în critica hotărârilor se invocă aspectul că instanţele nu au avut în vedere că inculpatul avea preocupări în domeniul drogurilor, cunoştea persoane care comercializau astfel de produse şi apela în mod constant la acestea, în locuinţa sa se organizau petreceri la care se consumau droguri. Nu în ultimul rând, se susţine că reacţia acestuia, la găsirea drogurilor în locuinţa sa, de a se agita, a înjura şi a se lovi cu capul de pereţi, demonstrează că se ocupa cu traficul ilicit de droguri.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de casare ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în cele ce succed.
În baza amplului material probator administrat în cele două faze procesuale (urmărire penală şi judecată) s-a stabilit cert că inculpatul O.B.R. avea un grup de prieteni cu care se întâlnea frecvent în apartamentul său, unde consumau băuturi alcoolice şi fumau ţigări cu haşiş.
La cererea expresă a deţinutului M.T. aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, la data de 26 mai 2009 acesta a fost audiat de către organele de urmărire penală, denunţându-l pe prietenul său - inculpatul O.B.R. că s-ar ocupa cu traficul de droguri, fiind aprovizionat săptămânal de către un student din Bucureşti, pe baza comenzilor date.
Drept urmare, inculpatul a fost supravegheat telefonic până la data de 15 iunie 2009, neputându-se stabili că se ocupa cu activitatea pentru care fusese denunţat.
Cu toate acestea, tot deţinutul M.T. a înştiinţat telefonic din penitenciar, organele de urmărire penală, la data de 15 iunie 2009, că inculpatul ar fi primit o mare cantitate de rezină de canabis, care este ascunsă în apartamentul acestuia. Efectuându-se percheziţia domiciliată într-un bazin dezafectat al WC din locuinţa inculpatului a fost găsit un pachet ambalat în plastic şi hârtie igienică de culoare roz, în greutate de 390,15 gr rezină de canabis, despre care inculpatul nu a putut da nici o relaţie asupra provenienţei sale.
După arestarea sa, în penitenciar s-a întâlnit cu denunţătorul M.T., aflând astfel că fusese victima înscenării pusă la cale de către acesta, la iniţiativa deţinutului B.G., pentru a beneficia de clauza de reducere a pedepsei pentru infracţiunea de trafic de droguri.
Despre aspectul că denunţătorul M.T. a pus la cale introducerea drogurilor în locuinţa inculpatului au relatat martorii B.T., A.G., Ş.G. şi chiar sora denunţătorului, pe nume M.C. care arată că a fost rugată să strângă 500 euro pentru a cumpăra rezină de canabis, deşi aceasta ştia că el nu este consumator.
Planul înscenat şi aplicat de denunţătorul M.T. şi martorul B.G. a fost dezvăluit de către inculpat, mai ales că şi în penitenciar, denunţătorul s-a rugat de inculpat să nu aducă la cunoştinţa organelor de urmărire penală planul respectiv, pentru a putea beneficia de clauza de reducere a pedepsei, oferindu-i în schimb recompense materiale.
Critica parchetului - care de altfel este aceeaşi cu cea din motivele de apel - corect a fost demontată de către instanţa de prim control judiciar, evidenţiind aspectul că deşi telefonul inculpatului era interceptat zi şi noapte, organele de urmărire penală nu au putut stabili nici o activitate infracţională în sarcina acestuia. Dimpotrivă, percheziţia domiciliară având loc tot la data şi iniţiativa telefonică a denunţătorului demonstrează mai presus de orice îndoială, că acesta, prin sistemul de relaţii şi cunoştinţe din afara penitenciarului, s-a preocupat de procurarea şi introducerea în locuinţa inculpatului a rezinei de canabis.
De altfel, martorii B.G., A.G. şi Ş.G., colegii de celulă ai denunţătorului, confirmă că acesta a mărturisit inculpatului, că prin intermediul unor prieteni comuni, în seara zilei de 15 iunie 2009 a introdus şi ascuns drogurile în locuinţa inculpatului.
Corect a reţinut instanţa de apel că nu există nici o contradicţie între depoziţiile acestora, aspectul că nu s-a putut stabili cu certitudine cine a procurat şi introdus drogurile în locuinţă nefiind imputabil martorilor, ci mai degrabă organului de urmărire penală care a supravegheat convorbirile telefonice ale tuturor celor implicaţi, dar la dosar a depus numai pe cele ale denunţătorului M.T. şi H.S.
Alegaţia restituirii autoturismului de către familia B.G. denunţătorului dovedeşte că, chiar organul de urmărire penală este convins de realitatea conceperii şi punerii în scenă a planului de acuzare a inculpatului.
Reacţia inculpatului la găsirea drogurilor nu poate constitui o probă în înţelesul legii penale, întrucât fiecare individ uman, în funcţie de tipul de personalitate pe care-l are se manifestă în împrejurări date, în mod diferit, care ţine de caracter, structură psihică, temperament, cultură, nivel de instrucţie, educaţie, vârstă, etc.
Dimpotrivă, inculpatul a negat permanent implicarea sa în traficul de droguri, iar organele judiciare au demonstrat prin probe că nici acuzaţia că sora acestuia s-ar ocupa la Bucureşti cu consumul de droguri, nu are un suport real, denunţătorul minţind pentru a fi mai convingător în susţinerea sa că o persoană din Bucureşti l-ar aproviziona cu canabis pe inculpat.
Just a înlăturat instanţa de apel susţinerea organelor de urmărire penală de a justifica o eventuală condamnare pe baza deducţiei că respectiva cantitate de drog 390 gr exclude consumul propriu şi este destinată traficului, nefiind însă demonstrat nici un act material de traficare.
Corect a aplicat instanţa de apel complementul prezumţiei de nevinovăţie, respectiv regula „in dubio pro reo”, probele demonstrând că inculpatul a fost victima unei înscenări puse la cale din penitenciar, pentru ca o numită persoană să poată beneficia de reducerea legală de pedeapsă pentru infracţiunea de trafic de droguri.
Nici susţinerea parchetului cum că se impunea schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu, cât timp nu a putut fi demonstrat faptul „deţinerii”, nu poate fi primită.
Soluţiile fiind legale şi temeinice, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei penale nr. 87 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat O.B.R.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 98/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
