ICCJ. Decizia nr. 88/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 88/2010
Dosar nr. 1361/87/2009
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 55 din 12 mai 2009 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul B.I. (fiul lui N. şi V.) la 16 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.
S-a computat prevenţia de la 20 mai 2008 la zi.
S-a luat act că moştenitorii victimei nu s-au constituit părţi civile.
Inculpatul a fost obligat să plătească Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti „Floreasca" 30.994,45 lei despăgubiri civile şi s-a luat act că Spitalul Videle nu s-a constituit parte civilă.
S-a confiscat de la inculpat o sapă cu care a exercitat acte de violenţă.
Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că la 17 mai 2008 inculpatul B.I., după ce a consumat băuturi alcoolice, a adresat cuvinte injurioase persoanelor pe care le întâlnea şi vecinilor săi.
Concubina inculpatului, M. (B.) I., a intervenit, încercând să aplaneze conduita agresivă a acestuia, dar a fost lovită, suferind leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale.
Concomitent, a intervenit şi tatăl concubinei – B.P. - care se afla în poartă şi care l-a sfătuit pe inculpat să meargă în casă să se liniştească.
Inculpatul a lovit victima cu coada unei sape în zona capului.
Datorită intensităţii loviturii şi vârstei victimei aceasta s-a dezechilibrat, a căzut la pământ, iar inculpatul i-a mai aplicat o lovitură în cap cu sapa.
Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale.
În urma loviturilor primite starea victimei s-a agravat şi aceasta a decedat la 4 septembrie 2008.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie a Serviciului de Medicină Legală a Judeţului Teleorman de la fila 79 dosar tribunal, moartea victimei B.P. s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute survenite pe fondul unei complicaţii apărute în evoluţia unui traumatism cranio-cerebral.
Între leziunile meningo-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate indirectă, moartea s-a datorat complicaţiilor survenite în evoluţia leziunilor meningo-cerebrale.
Prin Decizia penală nr. 192/ A din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul inculpatului B.I. care a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de omor în lovituri cauzatoare de moarte, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care, în principal, a criticat-o pentru greşita încadrare juridică, iar în subsidiar, pentru pedeapsa prea severă.
A solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 183 C. pen.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Ceea ce deosebeşte în mod esenţial infracţiunea de omor de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea inculpatului faţă de rezultatul produs prin agresiune. Dacă la infracţiunea de omor făptuitorul acţionează cu intenţia directă sau indirectă de a suprima viaţa victimei, la infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. făptuitorul acţionează cu intenţia de a vătăma integritatea fizică a victimei. Rezultatul mai grav, moartea victimei, în acest caz este culpuoasă, întrucât inculpatul nu acceptă acest rezultat. Prin urmare, latura subiectivă la infracţiunea prev. de art. 183 este caracterizată ca praeterintenţie – intenţie depăşită.
Cât priveşte modul de a stabili dacă un făptuitor acţionează cu intenţia de a ucide, practica a consacrat că este important în acest sens a cerceta zona corporală vizată de agresor, intensitatea loviturilor şi instrumentul folosit în agresiune.
În prezenta cauză inculpatul a agresat victima, un bărbat în vârstă, lovindu-l repetat cu o sapă în cap, zonă vitală, ceea ce dovedeşte că a prevăzut rezultatul faptei sale şi chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Aşa fiind, în mod corect instanţele au stabilit că încadrarea juridică corectă a faptei inculpatului este aceea de omor şi nu loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Cât priveşte pedeapsa aplicată, Înalta Curte observă că aceasta este în acord cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pedeapsa de 16 ani închisoare este apropiată de limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, în condiţiile în care inculpatul este recidivist.
Faţă de pericolul social concret al faptei şi făptuitorului pedeapsa astfel individualizată nu este prea severă.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Se va computa arestarea preventivă din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva Deciziei penale nr. 192/ A din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 20 mai 2008, la 15 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3412/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3471/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
