ICCJ. Decizia nr. 341/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 341/2010
Dosar nr. 5588/110/2008
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 177/D din 30 aprilie 2009 a Tribunalului Bacău a fost condamnat inculpatul L.G. (fiul lui V. şi al S., născut în Bacău, cetăţean român, fără studii, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în comuna C., satul B., judeţul Bacău) în baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 180 alin. (2) C. pen. la 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (1) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2008 ora 16, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 5000 RON daune morale către partea civilă G.F.A. şi a sumelor de 50.000 RON daune morale şi 15.700 RON daune materiale către partea civilă G.V., a sumei de 485,40 RON către partea civilă S.P. Bacău şi a sumei de 366 RON către partea civilă S.A. Bacău.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit corp delict folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 14/15 iunie 2008, inculpatul L.G. a mers la o discotecă organizată în comuna C., judeţul Bacău unde a consumat băuturi alcoolice. Aici au venit şi fraţii G.V.I. şi G.F.A.
Pe fondul consumului de alcool şi al unor neînţelegeri, inculpatul L.G. l-a lovit cu un cuţit de două ori, în zona toracelui pe G.V.I. În aceleaşi împrejurări inculpatul l-a lovit cu cuţitul şi pe G.F.A., tot în zona toracelui.
Victimele au fost transportate cu ambulanţa la Spitalul judeţean Bacău, unde G.V.I. a decedat, iar G.F.A. a fost supus unei intervenţii chirurgicale.
Potrivit raportului de constatare medico-legală aflat în dosar, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei plăgi penetrante toracice cu interesarea plămânului şi a inimii, urmată de hemoragie masivă externă şi internă, hemotorax şi hemopericard, leziunile fiind sigur şi direct mortale.
Prin acelaşi act medico-legal s-a stabilit că victima a fost lovită din faţă de două ori cu cuţitul, o lovitură s-a oprit în stern şi alta a pătruns prin cartilajul coastei V în torace, trecând prin plămâni şi inimă. În momentul decesului, sângele victimei conţinea 0,95 gr ‰ alcool.
Referitor la partea vătămată G.F.A., prin raportul de constatare medico-legală aflat în dosar, s-a stabilit că urmare agresiunii inculpatului, a suferit o plagă înjunghiată în hemitoracele stâng (regiunea axilară), emfizem subcutanat scapular stâng, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
Apărările formulate de inculpat, în sensul că victima l-ar fi lovit cu o sticlă în cap, şi că, în aceste condiţii a ripostat şi l-a atacat cu cuţitul, au fost înlăturate de instanţă, care a constatat că sunt lipsite de suport probator şi că nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la scuza provocării.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală, a planşelor foto, a actelor medico-legale menţionate, a declaraţiilor părţilor vătămate G.V. şi G.F.A., a declaraţiilor martorilor M.M., V.V.F., V.N., N.F.A., C.I., B.C. şi B.I., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 114 din 20 octombrie 2009 a respins apelul declarat de inculpatul L.G. împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondate critica formulată în sensul că pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată ar fi prea severă şi solicitarea de reducere a acestei pedepse către minimul special.
Astfel, instanţa de control judiciar a constatat că pedeapsa principală a a fost individualizată cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), că ea ţine seama de pericolul social grav al faptelor, de persoana inculpatului şi de împrejurările în care infracţiunile au fost comise.
De asemenea, s-a apreciat de către instanţa de apel că pedeapsa severă aplicată este de natură a realiza scopul preventiv educativ al acesteia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul L.G., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea de omor este prea severă şi a solicitat reducerea ei prin aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi 74 lit. a) - c) C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului L.G. în săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
2. Probele administrate în cauză, menţionate mai sus, au confirmat că în noaptea de 14/15 iunie 2008, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a aplicat victimei G.V.I. două lovituri cu cuţitul, în zona toracelui, cauzându-i plăgi tăiate înţepate penetrante, cu interesarea plămânului şi a inimii, leziuni care au condus sigur şi direct la moartea victimei.
În aceeaşi împrejurare, inculpatul a aplicat o lovitură cu acelaşi cuţit şi părţii vătămate G.F.A., în zona toracelui (regiunea axilară), cauzându-i leziuni care au necesitat 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
3. Materialul probator al cauzei nu a confirmat că premergător atacului asupra victimei, aceasta l-ar fi lovit cu vreun obiect contondent pe inculpat, provocându-i o puternică tulburare sau emoţie, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile circumstanţei atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Aşa fiind, infracţiunea de omor calificat săvârşită cu intenţie directă de curmare a vieţii victimei, este imputabilă în totalitate inculpatului.
4. Referitor la pedeapsa aplicată pentru omorul săvârşit, de 18 ani închisoare, se constată că aceasta a fost just individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptei, care a avut drept consecinţă uciderea unui tânăr de 19 ani, împrejurările săvârşirii ei, respectiv, în loc public şi persoana inculpatului care nu prezintă antecedente penale şi a recunoscut fapta.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea şi reeducarea inculpatului şi integrarea lui în comunitate.
Întrucât au fost respectare dispoziţiile legale arătate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă împrejurări din cele prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante şi care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica formulată în recurs în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
5. Faţă de cele ce preced, constatând nefondat motivul de recurs invocat şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.G., cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2008 la 1 februarie 2010 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Totodată, urmare a respingerii recursului declarat de inculpat, se va dispune potrivit art. 193 alin. (6) din acelaşi cod, obligarea inculpatului la plata sumei de 39 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.V., reprezentând cheltuieli de transport la instanţa supremă, dovedite cu actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.G. împotriva Deciziei penale nr. 114 din 20 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 iunie 2008 la 1 februarie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 39 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.V.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi la plata sumei de 39 RON cheltuieli judiciare către partea civilă G.V.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 817/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 818/2010. Penal → |
|---|
