ICCJ. Decizia nr. 35/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 35/2010
Dosar nr. 9004/1/200.
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 16 noiembrie 2009, petiţionarul A.I. ( a formulat plângere penală împotriva intimatului I.M., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual şi nerespectarea hotărârii judecătoreşti.
În motivarea plângerii petentul arată că s-a adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu plângere penală împotriva intimatului pentru săvârşirea infracţiunilor mai sus indicate însă nu s-a dat curs sesizării sale.
Plângerea este inadmisibilă.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Din economia textelor de lege enunţate rezultă că se poate face plângere la instanţă numai împotriva rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţelor ori, după caz, a rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată.
Cum în speţă se invocă aspecte care exced procedurii speciale reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., invocate de petiţionar ca temei al plângerii, aceasta este inadmisibilă.
Aceeaşi soluţie se impune şi dacă se examinează plângerea petentului prin prisma dispoziţiilor art. 222 C. proc. pen.
Conform art. 1 din acest text de lege, plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană publică referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
La alin. (2) din acelaşi articol se arată că plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii şi indicarea mijloacelor de probă.
Prin urmare, plângerea, ca mod de sesizare, trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, elementele la care face trimitere textul de lege anterior indicat.
Referirile generale pe care petiţionarul le expune în conţinutul plângerii sale (în fapt, indicarea unor infracţiuni) nu satisfac cerinţele legale, astfel încât şi din această perspectivă, plângerea este inadmisibilă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionarul A.I.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3965/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3966/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
