ICCJ. Decizia nr. 3965/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3965/2010
Dosar nr. 4861/325/2010
Şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 147/PI din data de 17 iunie 2010 în Dosarul nr. 4861/325/2010, Curtea de Apel Timişoara în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petentul A.M. împotriva rezoluţiei din 30 noiembrie 2009 dată în Dosar nr. 702/P/2009 şi rezoluţiei din 03 februarie 2010 dată în Dosar nr. 57/11/2/2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care Ie-a menţinut ca temeinice şi legale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 50 RON cheltuieli judiciare faţă de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că prin rezoluţia din data de 30 noiembrie 2009 dată în Dosar nr. 702/P/2009 s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimaţii M.A. - executor judecătoresc şi G.A.M. - avocat, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), respectiv art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., iar cu privire la numitul Z.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petentul A.M., care a fost respinsă ca tardivă prin rezoluţia din 03 februarie 2010 dată în Dosar nr. 57/11/2/2010.
Împotriva acestor rezoluţii a formulat plângere petentul A.M., solicitând în continuare tragerea la răspundere penală a intimaţilor pentru infracţiunile reclamate şi arătate mai sus, respectiv recuperarea pagubelor produse, în opinia sa, de către aceste persoane.
Instanţa de fond a constatat că plângerea formulată de petentul A.M. este neîntemeiată, în condiţiile în care procurorul de caz a făcut o cercetare completă cu privire la cele trei persoane acuzate de către petent că ar fi comis infracţiuni de înşelăciune, respectiv abuz în serviciu contra intereselor persoanelor având în vedere că în cauză a intervenit autoritatea de lucru judecat cu privire la executorul judecătoresc M.A. cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, deoarece petentul a mai parcurs pentru aceleaşi elemente etapele procedurii prevăzute de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen. (Dosar nr. 288/P/2007).
De asemenea, s-a constatat că intimatul Z.E., a fost beneficiarul unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale dată în Dosarul nr. 5969/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, astfel că în mod judicios s-a uzat de incidenţa disp. art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la persoana executorului judecătoresc M.A. şi avocatului G.A.M., s-a apreciat că se impune aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în raport cu numita G.A.M., s-a apreciat în mod judicios că avocatul nu are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, şi în acest context, nu poate fi subiect activ al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Totodată, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în mod judicios a apreciat că plângerea formulată de petent a fost tardiv introdusă, întrucât soluţia i-a fost comunicată la data de 9 decembrie 2009, iar plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara la data de 13 ianuarie 2010, cu depăşirea termenului de 20 zile prevăzut de lege, astfel că plângerea formulată de petent nu a mai fost analizată pe fond.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs petentul, criticând-o sub aspecte de nelegalitate.
La termenul din data de 8 noiembrie 2010 Curtea, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului, fapt pentru care urmează să analizeze recursul numai în raport de excepţia invocată fără a supune analizei motivele de recurs formulate de petiţionar.
Analizând actele din dosar, reţine Înalta Curte că recursul declarat de petent este tardiv urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3854 cu referire la dispoziţiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri termenul curge de la pronunţare.
Revenind la cauza dedusă judecăţii rezultă din hotărârea atacată că petentul A.M. a fost prezent personal la termenul din data de 17 iunie 2010 când s-a acordat cuvântul pe fond, fiind prezent la dezbateri, astfel încât pentru acesta, aspect cuprins şi în dispozitivul sentinţei, termenul de 10 zile curgea de la data pronunţării, respectiv 17 iunie 2010.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că petentul a înaintat recurs către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iulie 2010, data poştei, fiind înregistrat la data de 30 iulie 2010, depăşind cu mult termenul legal de declarare a căii de atac.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. să respingă, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiţionar.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de petiţionarul A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 147/PI din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 35/2010. Penal → |
|---|
