ICCJ. Decizia nr. 3558/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3558/2010
Dosar nr. 590/33/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluţia din 15 februarie 2010, pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G.M. - comisar şef de poliţie, P.S. - subinspector de poliţie, Ţ.C. - subinspector de poliţie şi M.I. - agent de poliţie, toţi din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 192 alin. (2) din C. pen.; - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) din C. pen.; - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 249 din C. pen.
Cheltuielile judiciare în sumă de 50 RON au rămas în sarcina statului, conform art. 192 C. proc. pen.
Parchetul a reţinut că la data de 19 noiembrie 2009, petenta D.I. a formulat plângere penală împotriva poliţiştilor mai sus menţionaţi din cadrul B.C.C.O. Cluj-Napoca - S.C.C.O. Sălaj, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 din C. pen., constând în aceea că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în lipsa sa, poliţiştii au efectuat o percheziţie la domiciliul său, deşi nu aveau autorizaţie de percheziţie pentru adresa sa, ocazie cu care i-au distrus sistemul de închidere la uşa de acces în locuinţă şi, totodată, prin modul în care au acţionat, i-au cauzat o traumă fiicei sale, D.D.A., care are un handicap de natură psihică.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în seara zilei de 6 noiembrie 2009, în baza autorizaţiei de percheziţie din 6 noiembrie 2009 emisă de Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 3391/84/2009 la solicitarea D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj, şi în baza Ordonanţei din 6 noiembrie 2009 a procurorului şef al Biroului Teritorial D.I.I.C.O.T. Sălaj, s-a dispus delegarea în vederea efectuării percheziţiei domiciliare a ofiţerilor de poliţie judiciară G.M. - comisar şef de poliţie, P.S. - sub inspector de poliţie, Ţ.C. - subinspector de poliţie şi M.I. - agent de poliţie, cărora li s-a pus la dispoziţie Autorizaţia de percheziţie din 6 noiembrie 2009 emisă de Tribunalul Sălaj.
Actele premergătoare efectuate în cauză au stabilit că intimaţii au fost delegaţi de procuror să efectueze o percheziţie la domiciliul lui V.P.I., situat în Zalău, jud. Sălaj.
În baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Sălaj, aceştia s-au deplasat în zona indicată, au întrebat mai multe persoane despre cel căruia urma să i se facă percheziţia şi, pentru că nu funcţiona sistemul de iluminare, au ajuns la ultimul etaj, unde au găsit apartamentul nr. x, care figura în acte.
După ce au bătut la uşă, pentru că nu le-a răspuns cineva, au sunat la un apartament vecin, de unde a ieşit martora B.D., care le-a confirmat posibilitatea ca cel căutat să locuiască în apartamentul nr. x.
După insistenţe, acel apartament le-a fost deschis de o tânără cu handicap, care s-a dovedit a fi fiica petentei.
Constatând că locuinţa acesteia se află pe scara A a blocului, iar pe autorizaţie era înscris apartamentul nr. x, dar pe scara B, au plecat de acolo, găsind într-adevăr pe această scară, apartamentul nr. x, unde locuia persoana căutată.
Cu privire la această situaţie, poliţiştii intimaţi au întocmit un proces-verbal, în care au consemnat eroarea comisă.
Martora B.D. infirmă susţinerile petentei cu privire la distrugerea încuietorii şi deranjarea unor obiecte din locuinţă.
Plângerea petentei împotriva rezoluţiei iniţiale a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluţia din 5 martie 2010.
Împotriva rezoluţiilor a făcut plângere petenta, cu care a sesizat Curtea de Apel Cluj, plângere respinsă ca nefondată prin Sentinţa nr. 49 din 28 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 590/33/2010 al secţiei penale şi de minori.
Instanţa a reţinut în esenţă că faptele reclamate (distrugere, lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliul şi neglijenţă în serviciu) nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor respective.
Nemulţumită de această soluţie, petenta D.I. a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Recursul este nemotivat.
Procedând la examinarea din oficiu a acestei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Intimaţii, având de îndeplinit o atribuţie de serviciu, delegaţi de procuror şi în baza autorizaţiei emisă de judecător, au făcut demersuri pentru a găsi adresa indicată în acte, dar, iniţial s-au aflat în eroare, identificând apartamentul cu acelaşi număr, x, dar pe scara A, unde locuia petenta, necunoscând că acelaşi număr se află şi la scara B.
După ce li s-a deschis uşa locuinţei şi au pus întrebări cu privire la persoana căutată, au realizat eroarea în care se aflau şi au părăsit apartamentul.
În aceste condiţii nu se poate pune problema comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 192, 189 şi 217 C. pen., fapte care se comit cu intenţie, şi nici aceea a faptei de neglijenţă în serviciu, nefiind produsă o vătămare importantă a intereselor legale a unei persoane.
Actele premergătoare efectuate nu relevă niciun indiciu referitor la comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că sentinţa penală atacată este legală şi temeinică.
Pentru motivele mai sus expuse, recursul petentei va fi respins ca nefondat, iar aceasta obligată la plata cheltuielilor judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 49 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 10 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3557/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1863/2010. Penal. Dare de mită (art. 255... → |
|---|
