ICCJ. Decizia nr. 3544/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3544/2010
Dosar nr. 352/32/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Deliberând, constată:
Prin Sentinţa penală nr. 93 din 1 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 352/32/2010, în baza art. 2781 pct. 8 lit. a) s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul R.M. în contradictoriu cu intimaţii N.L., G.M. şi U.D. împotriva rezoluţiei din 27 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 347/P/2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiţionarul să plătească 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 352/32 din 10 iunie 2010, petiţionarul R.M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 27 mai 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 237/II/2/2010 şi împotriva rezoluţiei din 6 mai 2010 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 347/P/2010.
În motivarea plângerii, petiţionarul a arătat că intimatul N.L., comisar şef de poliţie - în calitate de şef al Poliţiei Staţiunii T.O., prin adresa din 2 ianuarie 2010, iar intimaţii G.M. şi U.D. - în calitate de inspector şef de poliţie şi, respectiv, agent de poliţie -, prin procesele-verbale de constatare din datele de 8 ianuarie 2010 şi 1 martie 2010, au atestat în fals anumite realităţi care au determinat adoptarea unor soluţii de neîncepere a urmăririi penale în Dosarele nr. 2764/P/2009 şi nr. 32/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, soluţii care au fost desfiinţate prin Decizia penală nr. 370/R din 10 iunie 2010 a Tribunalului Bacău pronunţată în Dosarul nr. 1841/270/2010.
Examinând plângerea formulată, prima instanţă a constatat că nu este fondată.
Prin rezoluţia procurorului din 6 mai 2010, dată în Dosarul nr. 347/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de N.L., G.M. şi U.D., cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals, favorizarea infractorului şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fapte prevăzute de art. 289, art. 291, art. 264 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că faptele nu se confirmă.
Pentru a adopta soluţia de netrimitere în judecată sus-menţionată, procurorul a reţinut că petiţionarul R.M. a reclamat ca fiind false, adresa din 2 ianuarie 2010 emisă de Poliţia Staţiunii T.O., semnată de şeful poliţiei N.L. şi de agentul principal U.D., precum şi procesul-verbal de constatare din 8 ianuarie 2010, încheiat şi semnat de mai mulţi reprezentanţi ai Poliţiei Rutiere, ai Primăriei Târgu Ocna şi ai Societăţii de Drumuri Naţionale Bacău, printre care inspectorul G.M. şi inginerii V.I. şi D.D.
Din verificările efectuate, inclusiv, studierea dosarelor de urmărire penală menţionate de petiţionar, respectiv, Dosarele nr. 2764/P/2009, nr. 32/P/2010 şi nr. 34/P/2010, a reieşit că cele semnalate de acesta nu se confirmă, în sensul că atât în adresa la care a făcut referire, cât şi în procesul-verbal de constatare pe care l-a invocat, nu sunt consemnate aspecte false care să poată fi încadrate în categoria unor infracţiuni. În actele menţionate, intimaţii şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la solicitările petiţionarului şi la speţa în cauză.
În consecinţă, întrucât din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat săvârşirea vreunei fapte penale de către lucrătorii de poliţie faţă de care s-a făcut sesizarea, nici de către ceilalţi făptuitori invocaţi de petiţionar în plângerea adresată organelor de urmărire penală, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale.
Instanţa învestită cu plângerea formulată de petiţionar în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen., analizând probele administrate de organele de urmărire penală şi, în special, Dosarul nr. 1841/270/2010 al Tribunalului Bacău în care a fost pronunţată Decizia penală nr. 370/R din 10 iunie 2010 şi la care sunt ataşate Dosarele de urmărire penală nr. 2764/P/2009 şi nr. 32/P/2010 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti a constatat că soluţiile pronunţate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele intimaţilor nerealizând conţinutul vreunei infracţiuni.
Astfel, la data de 15 octombrie 2009 la ieşirea din Târgu Ocna, pe direcţia Oneşti - Comăneşti a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicaţi şoferul C.C. şi victima R.M. - mama petiţionarului -, acesta din urmă considerând că accidentul s-a produs deoarece indicatoarele rutiere erau greşit amplasate şi că în acel loc nu se afla o trecere de pietoni.
Cu ocazia efectuării cercetărilor penale, la solicitarea petiţionarului, intimaţii N.L. şi U.D., cu adresa din 2 ianuarie 2010 au comunicat acestuia faptul că ";sectorul de drum de pe DN 12A nu este o zonă cu risc crescut de accidente rutiere deoarece este marcat corespunzător de către administratorii Societăţii de Drumuri Naţionale";.
La data de 8 ianuarie 2010 a fost încheiat un proces-verbal de către intimatul G.M. şi reprezentanţi ai Primăriei Tg.Ocna şi ai Societăţii de Drumuri Naţionale Bacău privind constatarea indicatoarelor rutiere existente la faţa locului şi posibilitatea de înfiinţare a unei treceri de pietoni. Deşi procesul-verbal este semnat de 4 persoane, petiţionarul a considerat că numai intimatul G.M. se face vinovat de atestarea unor realităţi false în conţinut.
În ce priveşte procesul-verbal încheiat la data de 1 martie 2010, existent la dosarul de urmărire penală, s-a reţinut că acesta nu a fost semnat de niciunul dintre intimaţi.
În urma cercetărilor penale referitoare la accidentul în care a decedat mama petiţionarului, prin ordonanţa nr. 2764/P din 2 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. faţă de şoferul C.C. şi neînceperea urmării penale în cauză pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (2) C. pen.
Prin rezoluţia din 2 februarie 2010 dată în Dosarul penal nr. 32/P/2010, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a dispus neînceperea urmării penale faţă de expertul auto N.D.I. care a efectuat expertiza tehnică în Dosarul nr. 2764/P din 2 februarie 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti.
În opinia instanţei de fond, împrejurarea că prin Decizia penală nr. 370/R din 10 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 1841/270/2010 s-a admis recursul petiţionarului şi s-a trimis dosarul la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva făptuitorului C.C. pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. şi începerii urmăririi penale împotriva făptuitoarei N.D.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. şi a făptuitorilor încă neidentificaţi din cadrul Primăriei Târgu Ocna, Poliţiei şi Societăţii de Drumuri Naţionale, cărora le revenea sarcina administrării drumului public pe care s-a produs accidentul de circulaţie soldat cu decesul mamei petiţionarului, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), nu este de natură a pronunţa o altă soluţie decât aceea de respingere a plângerii petiţionarului. Aceasta deoarece, din motivarea sus-menţionatei hotărâri nu rezultă că admiterea recursului este o consecinţă a faptului că s-au constatat ca fiind false, adresa din 2 ianuarie 2010 şi procesul-verbal încheiat la data de 8 ianuarie 2010.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul R.M. care, în esenţă, a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei adoptată de procuror şi trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de petiţionar, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că în ziua de 15 octombrie 2009, la ieşirea din Târgu Ocna, pe direcţia Oneşti - Comăneşti a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicaţi conducătorul autoturismului marca W. cu nr. de înmatriculare x, numitul C.C. şi victima R.M., mama recurentului petiţionar care a decedat.
La data de 2 decembrie 2009, recurentul petiţionar a adresat o cerere comandantului Poliţiei Staţiunii Târgu Ocna prin care a solicitat să i se comunice dacă sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulaţie soldat cu decesul mamei sale este o zonă ce prezintă risc crescut de producere a accidentelor rutiere (dosar urmărire penală).
Cererea petiţionarului a fost repartizată spre soluţionare de către intimatul N.I.L., comisar şef de poliţie - şeful Poliţiei Staţiunii Târgu Ocna -, intimatului U.D., agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei rutiere Târgu Ocna.
Cu adresa din 2 ianuarie 2010 semnată de intimaţii sus-menţionaţi, recurentului petiţionar i s-a răspuns în sensul că ";în conformitate cu statisticile înregistrate la nivelul Poliţiei Staţiunii Târgu Ocna din anii precedenţi şi până în prezent, rezultă faptul că sectorul de drum de pe D.N.12A, cuprins între indicatorul rutier cu semnificaţia ";Sfârşit de localitate"; situat în dreptul Pensiunii Agroturistice C. şi pârâul ";Ariniş"; situat la intrare în Satul B., nu este o zonă cu risc crescut de accidente rutiere deoarece este marcat corespunzător de către administratorii Societăţii de Drumuri Naţionale, iar prin respectarea marcajelor şi indicatoarelor rutiere de către participanţii la trafic nu există riscul de producere a unor evenimente rutiere"; (dosar urmărire penală).
Ulterior, la data de 8 ianuarie 2010, reprezentanţi ai Societăţii de Drumuri Naţionale Bacău, ai I.P.J. Bacău şi ai Primăriei Oraşului Târgu Ocna au încheiat un proces-verbal în care au consemnat: existenţa indicatoarelor rutiere în zona în care s-a produs accidentul de circulaţie cu precizarea că acestea au fost corect amplasate; viteza de circulaţie pe sectorul de drum respectiv, cu menţiunea că aceasta este conformă cu prevederile O.U.G. nr. 195/2002, precum şi faptul că trecerea de pietoni nu poate fi înfiinţată în zonă, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de vizibilitate, iar traficul pietonal este redus (dosar urmărire penală). Deşi respectivul proces-verbal este semnat de 4 persoane, în opinia recurentului petiţionar, numai intimatul G.M. se face vinovat de atestarea unor menţiuni false în conţinutul acestuia.
În cauză a mai fost încheiat un proces-verbal la data de 1 martie 2010, tot urmare sesizărilor formulate de recurent şi în conţinutul căruia sunt inserate date referitoare la existenţa şi modul de amplasare a indicatoarelor rutiere de semnalizare pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul de circulaţie în urma căruia a decedat mama petiţionarului, dar acest proces-verbal, existent la dosarul de urmărire penală nu a fost semnat de niciunul dintre intimaţii împotriva cărora petiţionarul a formulat plângere penală.
În urma cercetărilor penale efectuate în cauză, prin ordonanţa nr. 2764/P din 2 februarie 2010, procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de C.C., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Soluţia adoptată de procuror a fost menţinută de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti şi, ulterior, de Judecătoria Oneşti care a respins plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen. de petiţionar - recurentul - din prezenta cauză.
Prin Decizia penală nr. 370/R/2010 din 18 iunie 2010, Tribunalul Bacău, cu opinie majoritară, a admis recursul declarat de petiţionar, a casat Sentinţa penală nr. 269/2010 a Judecătoriei Oneşti, a admis plângerea şi, în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva făptuitorului C.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a începerii urmăririi penale, atât împotriva făptuitoarei N.D.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cât şi împotriva făptuitorilor, încă neidentificaţi, din cadrul Primăriei Târgu Ocna, ai Poliţiei şi Societăţii de Drumuri Naţionale, cărora le revenea sarcina administrării drumului public pe care s-a produs accidentul de circulaţie din data de 15 octombrie 2009, faţă de aceştia din urmă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Din considerentele deciziei penale sus-menţionate nu rezultă însă că admiterea recursului formulat de petiţionar cu consecinţa trimiterii cauzei la procuror în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 pct. 8 lit. b) C. proc. pen. a fost urmarea faptului că în cauză s-au constatat ca fiind false înscrisurile semnate de intimaţi, respectiv, adresa din 2 ianuarie 2010 şi procesul-verbal din data de 8 ianuarie 2010.
Prin urmare, susţinerile recurentului petiţionar în sensul că intimaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 289, art. 291, art. 264 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), nu pot fi primite, din probele administrate în cauză nerezultând că ar fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate, nici sub aspectul laturii obiective, nici sub aspectul laturii subiective. Adresa din 2 ianuarie 2010 semnată de intimaţii N.L. şi U.D. este un răspuns comunicat recurentului petiţionar la o cerere pe care acesta a formulat-o, şi nu un factor care a influenţat soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului C.C. pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (2) C. pen. soluţie dispusă de procuror prin rezoluţia nr. 2764/P din 17 noiembrie 2009. În plus, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că în conţinutul adresei sus-menţionate intimaţii au inserat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului care să se circumscrie infracţiunii de fals prevăzută în art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În ce priveşte procesul-verbal din 8 ianuarie 2010, acesta a fost încheiat de reprezentanţii poliţiei, ai Societăţii de Drumuri Naţionale Bacău şi ai primăriei şi cuprinde menţiuni referitoare la indicatoarele rutiere existente în zonă, la viteza de circulaţie pe sectorul de drum respectiv şi la imposibilitatea înfiinţării în zonă a unei treceri de pietoni datorită neîndeplinirii condiţiilor de vizibilitate şi a traficului pietonal redus. Din actele de cercetare penală efectuate în cauză nu rezultă că semnatarii acestui proces-verbal au inserat în conţinutul său date necorespunzătoare realităţii, de natură a putea fi încadrate în categoria infracţiunilor reclamate de recurent. Relevant este şi faptul că, deşi procesul-verbal este semnat de patru persoane, în opinia recurentului, doar inspectorul de poliţie G.M. se face vinovat de atestarea unor realităţi false care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunilor de fals, uz de fals, favorizarea infractorului şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, recursul declarat de petiţionarul R.M. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.M. împotriva Sentinţei penale nr. 93 din 1 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3542/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1014/2010. Penal → |
|---|
