ICCJ. Decizia nr. 3557/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3557/2010
Dosar nr. 331/39/2010
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Sentinţa penală nr. 63 din 23 iunie 2010 a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Ţ.I. împotriva Rezoluţiei din 29 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, dată în Dosarul nr. 112/P/2008.
La data de 5 mai 2008, petentul Ţ.I. s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu o plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc J.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de: înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), constând în aceea că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu l-a indus în eroare cu privire la valoarea juridică a procesului-verbal de licitaţie întocmit în dosarele de executare cu nr. x/2006 şi nr. y/2007, în care au avut calitatea de creditori SC E.S. SRL şi SC E.I. SRL, încasând de la el sume reprezentând contravaloarea dosarului de executor într-un procent cu aproximativ 40% mai mare decât procentul de 10% din valoarea de executat, a avut o atitudine părtinitoare faţă de creditori, a refuzat o evaluare corectă a imobilelor supuse executării silite şi, deşi în timpul executării silite a achitat integral debitul către creditori, a continuat în mod abuziv să întocmească acte de executare prin scoaterea la licitaţie şi vânzarea silită a imobilelor.
În urma actelor premergătoare efectuate s-a stabilit că actele au fost întocmite de executorul judecătoresc cu respectarea dispoziţiilor legale, petentul având cunoştinţă de fiecare act efectuat.
Referitor la onorariul de executare s-a stabilit că valoarea iniţială a fost mai mare, însă după ce i s-a pus la dispoziţie executorului Decizia nr. 84/2007 a Tribunalului Bacău, prin care creanţa creditoarei SC E.I. SRL Bacău a fost redusă, prin înlăturarea obligaţiei de plată a penalităţilor de întârziere, acesta a diminuat valoarea onorariului în mod corespunzător.
Vânzarea imobilului s-a făcut la cererea creditorilor şi chiar dacă petentul a achitat integral debitul datorat, după încheierea actului de adjudecare, cum instanţa de judecată s-a pronunţat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă că acest fapt nu este de natură să producă vreo consecinţă juridică, întrucât dreptul de proprietate a fost deja transferat, executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a constata încetarea executării, aşa cum a cerut Ţ.I., procedând ulterior în mod corect la distribuirea în contul creanţelor a sumei sus-arătate de la adjudecători.
Aşa fiind, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin Rezoluţia din 29 decembrie 2009 dată în Dosarul nr. 112/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de J.C., întrucât în cauză nu a fost comisă nicio faptă care să atragă răspunderea penală.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere numitul Ţ.I., care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluţia din 12 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Împotriva celor două rezoluţii, în baza art. 2781 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere Ţ.I., arătând că executorul judecătoresc este vinovat de infracţiunile reclamate, deoarece a încălcat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 188/2000, art. 411 alin. (3), art. 437 şi art. 500 alin. (4) C. proc. civ., prin felul în care a înţeles să facă executarea, subevaluând bunurile societăţii sale cu circa 300.000 RON şi încasând 43.218,43 RON, deşi practic executarea fusese încheiată la data acestei plăţi.
Analizând actele depuse la dosar şi probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că plângerea formulată de petent nu este întemeiată, astfel că a respins-o ca atare. S-a motivat că la punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti care stabileau în favoarea creditorilor sume de bani reprezentând contravaloarea unor utilităţi şi, respectiv valoarea unor mărfuri livrate şi neachitate, executorul a respectat dispoziţiile legale.
Astfel, întrucât prin Încheierea din 12 aprilie 2007 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea formulată de contestatoarea SC M.P. SRL Suceava şi s-a dispus suspendarea provizorie a executării începută în Dosarul nr. x/2005 până la soluţionarea cererii de suspendare formulate în cadrul contestaţiei la executare aflate pe rolul Judecătoriei Suceava, pe considerentul că debitoarea a început achitarea creanţei cu suma de bază stabilită, la data de 17 aprilie 2007 executorul judecătoresc a procedat la suspendarea şedinţei de licitaţie.
Prin Sentinţa civilă nr. 1781 din 8 mai 2007 a Judecătoriei Suceava s-a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare şi s-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către debitoare, astfel că executorul judecătoresc a reluat procedura de vânzare silită, fiind organizate mai multe şedinţe de licitaţie, începând cu 22 mai 2007, fie la cererea părţilor (întrucât pe rolul instanţei de judecată se aflau contestaţii la executare), fie din cauza neprezentării vreunui licitator.
La şedinţa de licitaţie din data de 24 august 2007, creditorul M.I., administrator la SC E.S. SRL Suceava, a licitat parcelele 442, 443/2 şi 424/4 curţi construcţii situate în intravilanul Burdujeni, str. C.U., proprietatea debitoarei SC M.P. SRL Suceava, la a treia strigare oferind suma de 35.000 RON fără TVA, adjudecându-le.
La data de 12 octombrie 2007, executorul judecătoresc J.C. a întocmit actul de adjudecare cu nr. x/2006 şi y/2007 pe numele adjudecătoarei, în baza procesului-verbal de licitaţie din 24 august 2007, menţionând că preţul a fost achitat cu ordinul de plată din 21 septembrie 2007.
În termenul legal de 15 zile de la comunicarea actului de adjudecare, debitoarea SC M.P. SRL Suceava a achitat toate sumele datorate către SC E.S. SRL Suceava şi SC E.I. SRL Bacău, inclusiv cheltuielile de executare şi dobânzile calculate la nivelul inflaţiei, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc J.C., la data de 30 octombrie 2007.
Ca urmare, executorul judecătoresc nu a dat curs cererii creditoarei SC E.S. SRL Suceava de a distribui suma încasată din vânzarea silită. Încunoştinţând-o că, întrucât a refuzat să încaseze suma depusă de debitor la dispoziţia sa, executarea silită a fost oprită până la soluţionarea de către instanţa de judecată a situaţiei create, moment după care va putea trece la intabularea actului de adjudecare.
La 5 noiembrie 2007, SC M.P. SRL Suceava s-a adresaţi instanţei de judecată cu o acţiune civilă, solicitând încetarea executării silite în Dosarele nr. x/2006 şi y/2007 ale B.E.J. „J.C."; din municipiul Suceava, întrucât a achitat debitul în totalitate.
Prin Sentinţa civilă nr. 54 din 9 ianuarie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 140 din 23 aprilie 2008 a Tribunalului Suceava, s-a respins contestaţia la executare formulată de debitoare, ca nefondată, pe considerentul că, deşi debitoarea a pus la dispoziţia adjudecatarei suma datorată, acest fapt nu are niciun efect întrucât s-a realizat după încheierea actului de adjudecare, când dreptul de proprietate a fost deja transferat.
Ulterior, debitoarea a solicitat instanţei de judecată, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să constate încetarea executării silite întrucât creditoarele au recuperat integral creanţele, însă prin Sentinţa civilă nr. 3508 din 13 august 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a respins acţiunea formulată pe acelaşi considerent.
În aceste condiţii, executorul judecătoresc J.C. a procedat la data de 12 mai 2008 la distribuirea preţului achitat de adjudecatarul imobilului, debitoarei fiindu-i virată în cont diferenţa rămasă de 36.251,10 RON, aşa cum rezultă din procesul-verbal întocmit.
Şi împotriva acestui act de executare Ţ.I., în calitate de reprezentant al SC M.P. SRL Suceava, a formulat contestaţie la executare care, însă, a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 4396 din 20 octombrie 2008 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Faţă de situaţia de fapt reţinută, în baza probelor existente la dosar, nu rezultă că executorul judecătoresc J.C., cu ocazia executării silite efectuate împotriva patrimoniului societăţii petente, ar fi săvârşit acte de inducere în eroare a petentului, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru el sau pentru altul un folos material injust, cerinţe prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen., pentru a putea fi atrasă răspunderea penală a intimatului.
De asemenea, nu se poate reţine nici faptul că executorul judecătoresc, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu ar fi îndeplinit vreun act sau l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, act care să aibă drept consecinţă o vătămare a intereselor legale ale petentului, încât nu este dată nici infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, faptă incriminată la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În fine, probele de la dosar nu confirmă nici faptul că intimatul ar fi încălcat, din culpă, vreo îndatorire de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcări care să-i cauzeze petentului o vătămare importantă a intereselor legale şi, prin urmare, nu există nici infracţiunea de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a făcut recurs petentul.
Reiterând motivele din plângeri, petentul a solicitat casarea sentinţei invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - instanţa nu s-a pronunţat asupra unor probe şi cereri esenţiale pentru părţi de natură a influenţa soluţia procesului, să garanteze drepturile petentului şi dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o gravă eroare de fapt.
Analizând motivele de recurs, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Instanţa de judecată, sesizată conform art. 2781 C. proc. pen., cu plângere împotriva unei soluţii de neînceperea urmăririi penale, a verificat rezoluţia, aşa cum o cer dispoziţiile alin. (7) al art. 2781 C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei.
Printr-o amplă motivare a reţinut că executorul judecătoresc nu a săvârşit niciuna din infracţiunile de înşelăciune, abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu reclamate, acest lucru fiind cu atât mai evident că toate cererile şi contestaţiile formulate de petentul Ţ.I. în timpul executării au fost respinse de instanţele de judecată.
Nemulţumirile petentului vizează în egală măsură soluţiile pronunţate în litigiile cu cele două societăţi comerciale SC E.S. SRL şi SC E.I. SRL şi executarea sumelor obţinute de aceste societăţi prin hotărâri judecătoreşti definitive.
Atâta timp cât executorul judecătoresc a efectuat executarea silită, iar actele de executare, fiind contestate de recurentul Ţ.I., au fost confirmate prin hotărârile pronunţate, în mod corect s-a constatat prin sentinţa atacată de petent, că executorul judecătoresc nu poate răspunde penal pentru activitatea profesională exercitată în mod legal.
Înalta Curte, constatând că atât rezoluţiile parchetului, cât şi hotărârea supusă recursului sunt legale şi temeinice, va respinge recursul petentului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Ţ.I. împotriva Sentinţei penale nr. 63 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-petent la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2010. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 3558/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
