ICCJ. Decizia nr. 3555/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3555/2010
Dosar nr. 2298/102/2006
Şedinţa publică din 12 octombrie 2010
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 141 din 12 mai 2009, Tribunalul Mureş a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.E., din infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în:
- infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.);
- infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.A.T., din complicitate la infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în:
- infracţiunea de trafic de persoane, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
A respins restul cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.A.T..
În baza art. 345 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul O.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.).
În baza art. 345 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. coroborat cu art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpatul O.A.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în forma complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată N.L.).
În baza art. 345 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea vătămată Z.S.).
Potrivit dispoziţiilor art. 71 C. pen., i-a interzis inculpatului, pe durata prevăzută de acest articol, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., raportat la art. 1169 C. civ. s-au respins acţiunile civile formulate de părţile civile N.L. şi Z.S.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
În actul de inculpare s-a arătat, în esenţă, cu privire la inculpatul O.A.T., că acesta l-a ajutat pe inculpatul O.E. în activitatea de racolare şi transportare, în scopul exploatării sexuale a părţii vătămate N.L., însoţind partea vătămată şi întărindu-i acesteia încrederea în inculpatul O.E., pentru contribuţia sa inculpatul primind şi o anumită sumă de bani.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile părţii vătămate N.L. sunt contradictorii şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că nu a reţinut în sarcina inculpaţilor infracţiunea de trafic de persoane în legătură cu aceasta.
S-a arătat că partea vătămată a fost de acord că meargă în Spania cu condiţia să fie însoţită de inculpatul O.A.T., în care avea încredere. Ea a cunoscut scopul deplasării şi a stat de bunăvoie în locuinţa lui S.I., având deplină libertate de mişcare, iar actele de identitate asupra sa.
În timpul celor 10 zile cât a stat în locuinţa lui S.I., zis „L.”, partea vătămată nu a fost obligată să se prostitueze şi nu există dovezi că ar fi fost vândută sus-numitului de către inculpaţi pentru suma de 250 dolari SUA.
Cu privire la partea vătămată Z.S., s-a reţinut că a fost racolată de inculpatul O.E. în luna decembrie 2002, promiţându-i-se că i se va asigura un loc de muncă în Spania, la cules de căpşuni.
Inculpatul a vândut-o apoi lui S.I., care a dus-o în Spania prin mijlocirea unei rude pe nume P. Partea vătămată a fost obligată să se prostitueze într-un local de noapte din Madrid.
În urma unei razii efectuate de poliţie, a fost trimisă înapoi în ţară.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a reţinut că N.L. a solicitat 1.000 euro de la inculpatul O.E., iar Z.S., suma de 3.000 euro de la acelaşi inculpat, aceasta sumă reprezentând suma cu care inculpatul ar fi vândut-o în Bucureşti.
Partea civilă N.L. a detaliat pretenţiile în cursul declaraţiei date în 26 septembrie 2007, arătând că solicită obligarea inculpatului O.E. la 155 euro, contravaloarea drumului România - Spania, 200 de euro, reprezentând suma pentru care a fost vândută, şi 645 euro, daune morale.
Cu privire la aceste sume, prima instanţă a reţinut că daunele materiale nu au fost dovedite în niciun fel, neexistând probe despre preţul vânzării părţilor civile, respectiv probe care să ateste că inculpatul O.E. a primit sumele indicate cu acest titlu. De asemenea, instanţa a constatat că nu au fost aduse probe nici pentru cheltuielile de transport, din care să reiasă că partea civilă N.L. a plătit, după cele întâmplate, costul transportului până în Spania.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa a apreciat că acestea nu se justifică raportat la starea de fapt reţinută şi în baza declaraţiilor părţii civile N.L., declaraţii în care aceasta a arătat că nu s-a prostituat.
Neexistând niciun element în funcţie de care să se poată calcula sumele obţinute de partea civilă Z.S. în urma prostituţiei, instanţa nu a făcut nici aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 678/2001, privind confiscarea bunurilor, valorilor dobândite în urma săvârşirii infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş şi inculpatul O.E.
Parchetul a solicitat condamnarea inculpatului O.E. şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane cu privire la partea vătămată N.L., precum şi condamnarea inculpatului O.A.T. pentru complicitate la această infracţiune.
Inculpatul O.E. a solicitat achitarea şi pentru infracţiunea de trafic de persoane săvârşită în dauna părţii vătămate Z.S., motivând că aceasta a plecat de bunăvoie în Spania, iar el nu a cunoscut ce urma să facă aceasta acolo.
Prin Decizia penală nr. 32 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, a desfiinţat parţial sentinţa atacată şi, în rejudecare, a dispus următoarele:
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului O.E. din două infracţiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracţiune de trafic de persoane, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, l-a condamnat pe inculpatul O.A.T. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaţilor, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.L. şi l-a obligat pe inculpatul O.E. la plata sumei de 500 euro la data plăţii cu titlu de daune morale.
A respins acţiunea civilă a părţii civile Z.S.
A menţinut ca legală şi temeinică dispoziţia privind aplicarea art. 334 C. proc. pen. faţă de inculpatul O.A.T.
A respins ca nefondat apelul inculpatului O.E. împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
A obligat pe inculpatul O.E. la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale avansate de stat în apel. Restul cheltuielilor avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Suma de 600 RON, reprezentând onorarii avocaţiale din oficiu pe seama inculpatului O.A.T. şi a părţilor civile, se va avansa din fondul special al Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.
Instanţa de apel a constatat că situaţia de fapt în ceea ce priveşte fapta săvârşită de inculpatul O.E. în dauna părţii vătămate Z.S. este corect stabilită.
S-a arătat că susţinerile inculpatului în sensul că nu cunoştea adevăratul scop, acela al exploatării sexuale, pentru care S.I. i-a cerut să racoleze tinere femei pentru a le trimite în Spania, nu pot fi primite, probele dovedind implicarea sa, în cunoştinţă de cauză, în reţeaua creată de S.
Cu privire la partea vătămată N.L., instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o apreciere greşită a probelor.
Curtea a arătat că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul O.E. făcea parte din reţeaua creată de S.I. şi se ocupa de racolarea tinerelor femei pentru a fi trimise în Spania, cunoscând faptul că vor fi exploatate sexual, prin obligarea lor la practicarea prostituţiei
Curtea a constatat că faptele inculpatului O.E., care în cursul lunilor noiembrie şi decembrie 2002, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în baza unei înţelegeri prealabile cu numitul S.I., le-a racolat, sub promisiunea asigurării unor locuri de muncă bine plătite în Spania, pe părţile vătămate N.L. şi Z.S., pe care le-a transport şi ulterior le-a vândut grupării infracţionale conduse de numitul S.I. care, la rândul său, le-a transport în Spania, în scopul exploatării lor sexuale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane săvârşită în formă continuată şi de două sau mai multe persoane împreună, respectiv inculpatul O.E. s-a folosit de numitul O.A.T. pentru a-şi atinge scopul, în cazul părţii vătămate N.L.
În consecinţă, instanţa de apel a schimbat încadrarea juridică a faptelor în cazul inculpatului O.E. şi a dispus condamnarea ambilor inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, respectiv complicitate la această infracţiune, cu privire la partea vătămată N.L.
În cazul inculpatului O.A.T., Curtea a menţinut încadrarea juridică întrucât acesta nu a participat şi la racolarea şi transportul părţii vătămate Z.S.
Curtea a dispus obligarea inculpatului O.E. la daune morale către partea civilă N.L., restul pretenţiilor civile formulate atât de către aceasta, cât şi de Z.S. fiind respinse ca nedovedite.
În termen legal, împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpaţii O.E. şi O.A.T.
Recurentul-inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate şi achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., precum şi respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat O.A.T. a solicitat casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei de achitare pronunţată de prima instanţă.
În subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, susţinând că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la anumite probe, respectiv convorbirile telefonice.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 10 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit în mod corect şi complet situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptelor comise de aceştia.
Astfel, probele efectuate demonstrează relaţiile stabilite între inculpatul O.E., pe de o parte, şi S.A., zis „L.”, şi V.I., zis „S.”, pe de altă parte, aceştia doi fiind cunoscuţi pentru obţinerea de venituri ilegale de pe urma activităţii de prostituţie practicată în Spania de către femeile pe care le racolau din România.
Inculpatul O.E. a hotărât să se implice şi el în această activitate, apelând la ajutorul inculpatului O.A.T. pentru a racola pe partea vătămată N.L., întrucât acesta din urmă avea o relaţie mai apropiată cu victima.
Cei doi au determinat-o pe partea vătămată să-i însoţească şi au predat-o pe aceasta soţiei lui S.I.
Inculpaţii au primit suma de 130 dolari SUA de la V.I., bani pe care i-au împărţit.
Ulterior, partea vătămată a fost transportată în Spania, unde a practicat prostituţia în folosul grupului condus de S.
Această situaţie de fapt rezultă din declaraţiile părţii vătămate N.L. coroborate cu declaraţiile inculpatului O.A.T.
Este irelevant că victima şi-ar fi dat consimţământul pentru a fi dusă în Spania întrucât, potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001, consimţământul persoanei, victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
Inculpatul O.E. a procedat în acelaşi fel şi în cazul părţii vătămate Z.S., apelând de această dată la martorul A.M. pentru a o convinge să meargă în Spania, la muncă în agricultură.
Şi această victimă - persoană cu stare materială precară - a fost vândută pentru a fi exploatată sexual în folosul lui S.I. La rândul său, acesta a vândut-o unei alte persoane contra sumei de 2.000 euro.
Martora B.C. (fostă A.) a arătat în declaraţia sa despre modul în care a decurs racolarea părţii vătămate, rolul avut de O.E. în racolarea şi predarea acesteia către familia S., ca şi despre relatările ulterioare ale victimei în legătură cu practicarea prostituţiei în Spania în folosul lui S.I.
Înalta Curte constată că probele administrate au fost corect evaluate şi au condus în mod just la condamnarea inculpaţilor.
În cauză nu există temeiuri de achitare a acestora, astfel că criticile formulate privind greşita lor condamnare vor fi înlăturate ca nefondate.
Tot astfel vor fi înlăturate şi criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. întrucât instanţa de apel a examinat toate acele probe de natură să influenţeze soluţia procurorului, arătând că acestea au fost greşit interpretate de instanţa de fond, care a pronunţat în mod eronat achitarea inculpaţilor.
Instanţa de apel a evaluat aceleaşi probe care conduseseră prima instanţă la o soluţie greşită, astfel că nu a omis să se pronunţe asupra vreunei probe de natură să garanteze drepturile ori să influenţeze în sens contrar soluţia procesului.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţă juridică inculpatului O.A.T. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei. Din acelaşi fond se va plăti şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistenţa juridică a părţii vătămate.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2), art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.E. şi O.A.T. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat O.A.T. la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul-inculpat O.E. la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatelor părţi civile, în sumă de câte 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3545/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1389/2010. Penal → |
|---|
