ICCJ. Decizia nr. 3622/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3622/2010
Dosar nr. 8267/1/2010
Şedinţa publică din 15 octombrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 octombrie 2010, Curtea de Apel Oradea, având pe rol judecarea în fond a cauzei privind, printre alţii, pe inculpaţii M.S., K.R., H.A.I. şi Ş.E.T., în baza art. 3002 şi art. 160b C. proc. pen., a dispus menţinerea arestării preventive a acestora.
Pentru a hotărî astfel, a motivat că natura şi gravitatea acuzaţiilor aduse inculpaţilor, precum şi circumstanţele prin care se reţine că au fost săvârşite infracţiunile justifică aprecierea că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, s-a menţionat că activitatea infracţională este de mare anvergură, implică 13 inculpaţi, între care 3 lucrători ai Poliţiei de frontieră, iar valoarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii este de peste 2 milioane euro.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpaţii sus-menţionaţi care, în esenţă, susţin că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că au recunoscut faptele şi că s-a depăşit termenul rezonabil al arestării preventive.
Recursurile nu sunt fondate.
Potrivit art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa verifică periodic în termen de cel mult 60 de zile legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea arestării preventive.
Din examinarea actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin.
Astfel, în cauză există indicii temeinice care îndreptăţesc presupunerea rezonabilă că inculpaţii au comis infracţiuni grave prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 270 rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, fiind întrunită condiţia arestării preventive prev. de art. 143 alin. (1) C. proc. pen.
Sunt îndeplinite în continuare condiţiile arestării preventive prev. de art. 148 lit. b) şi f) C. proc. pen.
Inculpaţii au comis împreună infracţiuni grave pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, chestiuni care au mai fost examinate în mod repetat.
Nu există motive pentru ca instanţa să fie îndreptăţită a constata că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaţilor au încetat.
Aşa fiind, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b), va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor, pe care îi va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.S., K.R., H.A.I. şi Ş.E.T. împotriva Încheierii din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 611/35/2009.
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2289/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 3629/2010. Penal → |
|---|
