ICCJ. Decizia nr. 3633/2010. Penal. Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3633/2010
Dosar nr. 675/59/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 25 PI din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiş a fost condamnat inculpatul C.V. (fiul lui V. şi al L., născut în Câmpulung Moldovenesc, judeţul Suceava) la pedepsele de 3 ani închisoare în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi de 2 ani închisoare în baza art. 279 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi 64 C. pen.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea unui pistol cu gaze marca ";B."; - fără serie, calibru 8 mm cu un încărcător ridicat de la inculpat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că la 8 ianuarie 2004 inculpatul a fost depistat într-un magazin din municipiul Timişoara, având asupra sa un pistol cu gaze marca ";B.";, deţinut fără autorizaţie legală.
În legătură cu acest obiect, s-a stabilit că a fost cumpărat de inculpat în Germania şi că l-a introdus în ţară la 22 decembrie 2003 prin PCTF Nădlac, fără a-l declara la organele vamale.
Inculpatul a recunoscut fapta în faza de urmărire penală, după care s-a sustras de la judecată şi a părăsit ţara la 16 septembrie 2004.
Anterior, inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 426 din 16 noiembrie 2002 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa executată, el aflându-se în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Întrucât hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin neapelare nefiind atacată în termen legal, Tribunalul Timiş a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 iar inculpatul a fost dat în urmărire generală.
La data de 7 iunie 2010 inculpatul a fost depistat pe aeroportul Timişoara de către organele Poliţiei de Frontieră, după ce fusese expulzat din Italia, şi constatându-se că este urmărit pentru executarea pedepsei de 3 ani închisoare, a fost predat la I.P.J. Timiş şi încarcerat. Audiat de judecător, inculpatul a recunoscut faptele, a declarat că ştia de proces şi că a plecat în Italia la muncă, de unde a fost expulzat.
Împotriva hotărârii de condamnare, inculpatul C.V. a declarat apel peste termen, la 8 iunie 2010, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 101/A din 14 iulie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis apelul peste termen, declarat de inculpat şi s-a dispus desfiinţarea hotărârii primei instanţe numai cu privire la conţinutul pedepselor accesorie şi complementară, care au fost limitate la aplicarea dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a considerat greşită aplicarea pedepselor accesorie şi complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., referitoare la dreptul cetăţenesc de a alege.
Referitor la solicitarea inculpatului de aplicare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele acestui text, întrucât pedeapsa anterioară este mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei s-a considerat că poate fi atins numai prin executarea acesteia într-un loc de detenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.V., care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a solicitat reducerea ei.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor de contrabandă şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prevăzute de art. 176 din Legea nr. 141/1997 şi 279 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de constatare a infracţiunilor, declaraţiile martorei M.Z.D., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind arma, coroborate cu declaraţiile inculpatului de la urmărirea penală au confirmat că recurentul a cumpărat din Germania un pistol cu gaze marca ";B.";, că la 22 decembrie 2003 a intrat cu această armă în România, prin PCTF Nădlac, fără a o declara organelor vamale şi că la 8 ianuarie 2004 a fost depistat purtând acel pistol asupra sa, într-un loc public, respectiv în magazinul S.C. ";M."; S.R.L. din Timişoara, fiind sesizate organele de poliţie de către vânzătoarea M.Z.D.
Referitor la pedepsele aplicate pentru infracţiunile aflate în concurs se constată că instanţele s-au orientat la sancţiuni situate înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în mod corect în vedere, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor, respectiv ascunderea armei şi nedeclararea la organele vamale, portul armei într-un loc public, dar şi persoana inculpatului care a recunoscut faptele şi se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), infracţiunile fiind săvârşite după executarea unei pedepse anterioare de 1 an şi 6 luni.
Se mai constată că pedepsele aplicate şi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu executare într-un loc de detenţie, conform art. 57 C. pen., sunt de natură a asigura, potrivit dispoziţiilor art. 52 din acelaşi cod, constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Aşa fiind, nu există motive de reducerea a pedepselor aplicate.
În legătură cu solicitarea din recurs, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen., nici aceasta nu poate fi primită, întrucât condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) ale acestui text nu sunt întrunite respectiv că inculpatul să nu fi fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni şi să se aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În consecinţă, criticile din recurs în sensul greşitei individualizări a pedepsei nu sunt întemeiate.
Faţă de considerentele arătate, constatând nefondate, motivele de recurs invocate, şi nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va constata că inculpatul a fost arestat la 7 iunie 2010 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 emis de Tribunalul Timiş.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 14 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Constată că recurentul inculpat a fost arestat la data de 7 iunie 2010, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii din 2 februarie 2005 emis de Tribunalul Timiş.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3632/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... | ICCJ. Decizia nr. 2697/2010. Penal → |
|---|
