ICCJ. Decizia nr. 3638/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3638/2010
Dosar nr. 705/59/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 163/PI din 14 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul A.P.G. împotriva Rezoluţiei nr. 473/11/2/2010 din 10 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A fost obligat petiţionarul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că prin plângerea formulată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, petiţionarul a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 473/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a respins plângerea formulată în Dosarul nr. 675/P/2009 întrucât după ce a fost infirmată soluţia pronunţată anterior, cauza a fost trimisă tot la acelaşi procuror care era incompatibil întrucât anterior şi-a exprimat părerea cu privire la plângerea sa.
S-a mai arătat că soluţia a fost dată de procuror înainte de soluţionarea cererii de asistenţă juridică gratuită şi a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru a fi audiat în prezenţa unui apărător.
S-a reţinut de către instanţă că la data de 21 octombrie 2009 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara plângerea petiţionarului A.P.G. împotriva autori necunoscuţi - magistraţi judecători la Tribunalul Caraş Severin care şi-au exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu, calificând greşit cererile sale şi astfel au favorizat unele persoane cu care el se judeca.
Plângerea petiţionarului face referire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009, 1065/15/2009, 1776, 1777, fără a fi nominalizaţi judecătorii.
Prin Rezoluţia nr. 675/P/2009 s-a dispus neîncepere urmăririi penale faţă de judecătorii P.A., R.L., I.D., F.T.V., B.R., A.D., C.P., D.D. şi V.L.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, plângere care a fost admisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dispunându-se efectuarea de cercetări împotriva tuturor faptelor reclamate.
Prin Rezoluţia nr. 675/P/2009 din 30 martie 2010 s-a dispus din nou neînceperea urmăririi penale faţă de aceiaşi judecători.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin Rezoluţia nr. 473/11/2/2010.
Analizând actele şi lucrările de la dosar s-a reţinut de curtea de apel că fiind nemulţumit de modul de soluţionare a unor dosare aflate pe rolul Tribunalului Caraş Severin, petiţionarul a formulat mai multe plângeri împotriva judecătorilor care au pronunţat soluţii în aceste cauze.
Astfel la data de 10 iulie 2009, petiţionarul a formulat plângere împotriva judecătorilor P.A. şi R.L. şi a procurorilor G.L. şi P.C. pe motiv că şi-au exercitat necorespunzător atribuţiile de serviciu şi au favorizat infractorii în sensul că au respins nelegal cererile de asistenţă juridică gratuită, că cererile au fost pronunţate fără drept de reexaminare.
Prin plângerea din data de 28 septembrie 2007, petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor I.D., F.T.V., B.R. şi A.D. şi a procurorilor B.E. şi I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu comise în legătură cu soluţionarea Dosarelor nr. 332/261/2007, 316/261/2007, 334/216/2007 şi 367/262/2007.
Prin plângerea înregistrată la data de 27 noiembrie 2007 petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a judecătorilor C.P., D.D. şi V.L. pentru încălcarea atribuţiilor de serviciu cu privire la soluţionarea Dosarului nr. 1120/261/2005.
În toate aceste plângeri, parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale prin Rezoluţiile nr. 465/P/2009, 558/P/2007 şi 647/P/2007, apreciindu-se în mod întemeiat de către procuror că se impune neînceperea urmăririi penale potrivit dispoziţiilor art. 10 lit. f) C. proc. pen., existând autoritate de lucru judecat.
Celelalte aspecte noi invocate de petiţionar cu privire la Dosarele nr. 1063/115/2009, 1064/115/2009, 1065/115/2009, 1776, 1777, fapte petrecute în perioada 7 iulie 2009 - 15 octombrie 2010, s-a apreciat că tergiversarea soluţionării unor cauze de către judecători nu poate constitui o faptă de natură penală.
S-a arătat că petiţionarul s-a declarat nemulţumit de faptul că în dosarele menţionate, instanţele au calificat ca fiind declaraţii de recurs cererile de reexaminare formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de acordare a asistenţei juridice gratuite formulate în baza Legii nr. 211/2004.
Urmare a calificării greşite a acestor cereri, ele au fost trimise spre soluţionare la Curtea de Apel Timişoara, deşi trebuiau soluţionate de Tribunalul Caraş Severin.
S-a reţinut că în final, toate cererile au fost respinse ca neîntemeiate de către Tribunalul Caraş Severin, astfel că nu s-a putut dovedi că petiţionarului i s-ar fi cauza vreo vătămare.
Soluţiile pronunţate de instanţele de judecată, chiar dacă sunt greşite, nu pot fi îndreptate decât prin căile legale de atac, iar plângerile penale îndreptate împotriva magistraţilor nu pot avea finalitate decât atunci când sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni cu privire la activitatea desfăşurată, ceea ce nu poate fi reţinută în cauză.
În ce priveşte incompatibilitatea procurorului care a soluţionat cauza după infirmare, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Din actele de la dosar s-a reţinut că iniţial, la data de 2 decembrie 2009, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a infirmat soluţia din Dosarul nr. 675/P/2009 şi a dispus efectuarea de cercetări cu privire la unele fapte reclamate şi asupra cărora procurorul învestit cu efectuarea de cercetări nu s-a pronunţat în prima fază, astfel că nu poate fi reţinut vreun motiv de incompatibilitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul A.P.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi restituirea cauzei la parchet în vederea efectuării de cercetări de către un procuror compatibil.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivul invocat, Înalta Curte constată că recursul petiţionarului este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că soluţia de respingere a plângerii formulate de petiţionar conform art. 2781 C. proc. pen. este legală şi temeinică întrucât în mod corect procurorul a dispus prin rezoluţia atacată, neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi.
Astfel, s-a reţinut în mod corect că procurorul învestit cu efectuarea de cercetări în Dosarul nr. 675/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nu s-a pronunţat în prima fază, respectiv înainte de infirmarea soluţiei de către procurorul general al acestei unităţi de parchet, aşa încât nu se poate reţine niciun motiv de incompatibilitate, deci cererea privind efectuarea de cercetări de către un procuror compatibil, nu poate fi primită.
În ce priveşte plângerile formulate de petiţionar împotriva intimaţilor magistraţi referitor la încălcarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu soluţionarea Dosarelor nr. 332/261/2007, nr. 316/261/2007, nr. 334/261/2007, nr. 367/261/2007 şi nr. 1120/261/2005, Înalta Curte constată că aceleaşi plângeri au mai fost formulate de petiţionar şi examinate de parchet, în toate acestea dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin Rezoluţiile nr. 465/P/2009, 558/P/2007 şi 647/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara. Din datele existente la dosar nu rezultă că împotriva acestor rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţă potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
În legătură cu celelalte aspecte invocate, respectiv nemulţumirea petiţionarului că în dosarele în care a declarat recurs împotriva încheierilor prin care i s-au respins cererile de acordare a asistenţei juridice gratuite, Înalta Curte constată că din actele premergătoare efectuate nu rezultă existenţa vreunei fapte de natură penală, iar simplul fapt al pronunţării unei hotărâri de către judecător, chiar dacă nemulţumeşte vreuna din părţi nu constituie o faptă penală.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi şi constatând că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, recursul declarat de petiţionar apare ca nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva Sentinţei penale nr. 163/PI din 14 iulie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 18 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3636/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2713/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
