ICCJ. Decizia nr. 3636/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3636/2010
Dosar nr. 190/32/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată de petiţionarul R.D. în nume propriu şi în numele fiului său minor, R.M., s-a solicitat tragerea la răspundere penală a numitului H.P., avocat în cadrul Baroului Bacău şi a soţiei acestuia, H.M., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002, art. 192 alin. (2), art. 193 şi art. 217 C. pen.
În motivarea plângerii petiţionarul a susţinut că la 3 mai 2009 făptuitorul H.P., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, şi-a asmuţit câinele asupra minorului R.M. în vârstă de 5 ani,. care s-a speriat şi a fugit, rănindu-se. Tot astfel şi H.M. şi-a îndemnat soţul să comită agresiuni, asmuţind şi ea câinele.
Potrivit certificatului medico-legal, copilul a prezentat: excoriaţie roşie faţa anterioară a gleznei de 0,6 cm, echimoză palidă gamba stângă, 1/3 mediu faţa anterioară. Nu se apreciază timp de îngrijiri medicale.
Prin Rezoluţia din 16 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele arătate întrucât faptele reclamate nu există în materialitatea lor.
Împotriva sentinţei procurorului de neîncepere a urmăririi penale petiţionarul a formulat plângere, care a fost respinsă prin Rezoluţia din 25 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că rezoluţia atacată este legală şi temeinică şi că actele premergătoare nu au confirmat existenţa faptelor reclamate.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale petiţionarul R.D. a formulat plângere, în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 65 din 7 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a considerat că actele premergătoare nu au confirmat faptele reclamate şi că, în realitate, între părţi au existat iniţial relaţii apropiate, soţii R. fiind cununaţi de soţii H., că cele două familii au proprietăţile învecinate şi că între ele au apărut neînţelegeri privind o porţiune de teren şi un loc de trecere.
În contra acestei hotărâri a declarat recurs petiţionarul R.D., care nu s-a prezentat pentru a-l motiva şi susţine.
Examinând hotărârea atacată, în baza art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat.
Astfel, actele premergătoare nu au confirmat că la data de 3 mai 2009 intimatul H.P. nu ar fi luat măsuri de prevenire a atacului canin asupra copilului petiţionarului rezultând, din contră, că animalul a fost ţinut în lesă, că un astfel de atac nu a avut loc şi că minorul s-a aflat la un loc de joacă lângă un ATV.
Privitor la H.M., a rezultat că aceasta nu a asmuţit câinele şi că i-a cerut lui R.D. să se liniştească, întrucât acesta devenise violent faţă de H.P.
Aşa fiind, fapta reclamată prevăzută de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 nu există.
Tot astfel, actele premergătoare nu au confirmat celelalte fapte prevăzute de art. 192 alin. (4), 193 şi 217 C. pen., astfel că nici acestea nu există în materialitatea lor.
În consecinţă, rezoluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale a fost în mod justificat menţinută de prima instanţă.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul R.D., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul R.D. împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 7 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul-petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 18 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2709/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3638/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
