ICCJ. Decizia nr. 2713/2010. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2713/2010
Dosar nr. 5976/1/2010
Şedinţa publică din 14 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului;
Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, având pe rol Dosarul nr. 29421/40/2006, vizând soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, de inculpatul C.C. şi de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti împotriva sentinţei penale nr. 96 din 21 martie 2008 a Tribunalului Botoşani, la termenul din 16 iunie 2010 a acordat cuvântul la dezbateri, în şedinţa publică, asupra excepţiilor de neconstituţionalitate, susţinerile celor prezenţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din încheierea din 21 iunie 2010, termen la care, instanţa de prim control judiciar având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea.
Prin încheierea din data de 21 iunie 2010, instanţa de prim control judiciar a reţinut că prin cererea scrisă, depusă la dosar şi susţinută oral prin avocat ales la termenul din 16 iunie 2010, apelantele SC P.I. SRL Cristeşti şi D.S. au invocat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (11) C. proc. pen.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, s-a arătat că dispoziţiile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21 şi art. 24 din Constituţia României. De asemenea, s-a mai susţinut că prevederile art. 24 alin. (3), art. 326, precum şi art. 378 alin. (1) C. proc. pen. încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţia României, întrucât partea responsabilă civilmente nu beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale ca şi celelalte părţi din proces.
În ceea ce priveşte art. 173 şi art. 334 C. proc. pen., s-a arătat că aceste dispoziţii legale încalcă prevederile art. 24 din Constituţia României, respectiv dreptul părţii responsabile civilmente la apărare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea din 21 iunie 2010, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti şi de apelanta D.S., cu soluţionarea excepţiilor de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen., art. 173 C. proc. pen., precum şi a prevederilor art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (1) C. proc. pen.
Prin aceeaşi încheiere instanţa de apel a stabilit la data de 20 septembrie 2010, termen de judecată pentru soluţionarea cauzei în apel.
Pentru a dispune astfel, instanţa de prim control judiciar, examinând excepţiile de neconstitutionalitate formulate în cauză, a constatat că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, una din condiţiile în care Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor de neconstitutionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti este aceea ca excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
S-a mai relevat că deşi excepţiile de neconstitutionalitate invocate par a avea legătură cu soluţionarea cauzei, cel puţin excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. (1) C. proc. pen., Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a apreciat că dispoziţiile legale reclamate ca fiind neconstituţionale nu au legătură cu cauza în acest stadiu procesual şi cu dispoziţiile legale ce urmează a fi aplicate.
Mai mult de atât, s-a mai considerat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra neconstituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Din analiza excepţiilor de neconstitutionalitate invocate de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti şi de apelanta D.S. a constatat că acestea, contrar dispoziţiilor mai sus prezentate, tind la o modificare a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate.
Faţă de cele anterior prezentate, instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate invocată.
Împotriva încheierii din 21 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs numai partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti solicitând, în scris, prin registratură, prin memoriul depus la dosar de către reprezentantul său D.S. (filele 2-3 dosar recurs), în esenţă, admiterea acestuia, casarea încheierii atacate şi, pe fond, să se dispună admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, suspendarea judecării cauzei şi trimiterea dosarului instanţei de contencios constituţional pentru a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost invocată de parte responsabilă civilmente, în faţa Curţii de Apel Suceava la 16 iunie 2010.
Pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat Dosarul nr. 5976/1/2010, fixându-se prim termen de judecată la 14 iulie 2010.
La termenul acordat, deşi au fost legal citaţi, recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti şi intimatul inculpat C.C., nu s-au prezentat pentru a-şi formula personal apărările, însă pentru susţinerea intereselor acestora s-au prezentat apărătorii desemnaţi din oficiu.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate în memoriul existent la dosar, cât şi din oficiu cauza, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. combinat cu art. 3856 C. proc. pen. constată că recursul declarat de partea responsabilă civilmente este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 96 din 21 martie 2008 Tribunalul Botoşani, secţia penală, printre altele, l-a condamnat pe inculpatul C.C., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 290 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, prima instanţă l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti să plătească părţii civile M.F.P. - A.N.A.F. Bucureşti suma de 126.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile cu dobânda aferentă, respingând restul pretenţiilor ca fiind neîntemeiate.
Totodată, Tribunalul Botoşani l-a mai obligat pe acelaşi inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească suma de 7000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva hotărârii primei instanţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, inculpatul C.C. şi partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti, iar instanţa de prim control judiciar, având pe rol Dosarul nr. 2942.1/40/2006, (cauză ce avea ca obiect apelurile promovate de părţile mai sus menţionate), a fost investită la termenul din 16 iunie cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (11) C. proc. pen., invocate de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti şi de D.S.
Întrucât a avut nevoie de timp pentru deliberare, instanţa de prim control judiciar a amânat pronunţarea asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (11) C. proc. pen., la termenul din 21 iunie 2010, când a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti şi de apelanta D.S., încheiere atacată de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL Cristeşti cu prezentul recurs, ce urmează a fi respins ca nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea acestei instanţe este posibilă cu o excepţie de neconstituţionalitate, sub rezerva îndeplinirii a trei condiţii, supuse verificării de către instanţa în faţa căreia se ridică o atare excepţie şi care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea instanţei de contencios constituţional, iar pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă.
Interpretând dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că, în vederea sesizării Curţii Constituţionale, instanţele exercită un control de admisibilitate a cererii de sesizare asupra următoarelor aspecte: excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la cererea uneia dintre părţi sau din oficiu, de către instanţa de judecată; excepţia să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; excepţia să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale; excepţia să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.
Astfel, în primul rând, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, în al doilea rând aceasta trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual şi, în fine, a treia condiţie, reglementată de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se referă la prevederi legale care, odată constatate ca fiind neconstituţionale de către Curtea Constituţională, nu mai pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta şi-a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Legea Fundamentală.
Or, în speţă, Înalta Curte constată că instanţa de apel a apreciat, în mod justificat, că excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (11) C. proc. pen. nu vizează nu vizează normele de drept penal substanţial sau procedural incidente în prezenta cauză şi nu influenţează soluţia instanţei investite cu soluţionarea cauzei de faţă, aşa încât, pe de o parte, excepţia invocată, în mod evident, nu are nici o legătură cu cauza dedusă judecăţii în faţa instanţei de prim control judiciar, care are ca obiect verificarea, în calea de atac a apelului, a hotărârii primei instanţe care a pronunţat sentinţa penală de condamnare a inculpatului C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în formă continuată, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen. şi art. 290 C. pen. alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen., iar pe de altă parte, nici nu justifică un interes trecut, actual sau eventual, recurenta parte responsabilă civilmente fiind nemulţumită de modul în care se desfăşoară procesul penal şi s-a soluţionat, în primă instanţă, latura civilă a cauzei, întrucât inculpatul a fost obligat în solidar cu aceasta la plata unor sume importante cu titlu de despăgubiri civile.
Totodată, Înalta Curte mai reţine că excepţia invocată trebuie să fie relevantă, Curtea Constituţională statuând constant că excepţia poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, care presupun: stabilirea identităţii inculpatului, stabilirea şi descrierea faptei care face obiectul învinuirii, stabilirea şi analiza probelor care servesc ca temei al soluţionării laturii penale şi a celei civile, precum şi a probelor înlăturate, stabilirea formei şi a gradului de vinovăţie, a circumstanţelor agravante ori atenuante, precizarea temeiurilor de drept care justifică soluţia, precum şi individualizarea pedepsei sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare.
Instanţa de apel a constatat justificat că nu se poate reţine că drepturile părţii responsabile civilmente ar fi fost în vreun fel obstrucţionate, după cum, nu a rezultat în ce măsură textele de lege invocate drept neconstituţionale, ar fi cauzat vreo restrângere a drepturilor acestuia, intrând astfel în conflict cu prevederile Legii Fundamentale, aşa cum a tins a susţine şi demonstra autoarea excepţiilor de neconstituţionalitate mai sus menţionate.
Pe de altă parte, examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin aceeaşi încheiere, pronunţată la 21 iunie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a acordat termen de judecată la 20 septembrie 2010, în vederea soluţionării cauzei, în faza de prim control judiciar.
Prin urmare, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006 va fi apreciat ca nefondat, întrucât prevederile art. 24 alin. (3), art. 173, art. 326, art. 334 şi art. 378 alin. (11) C. proc. pen., a căror neconstituţionalitate s-a invocat, nu au legătură cu soluţionarea cauzei dedusă judecăţii, fiind, în mod just, respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a textelor mai sus menţionate.
Fată de cele mai sus menţionate, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 29421/40/2006.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti şi intimatul inculpat C.C., se vor avansa din fondul M.J., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti împotriva încheierii din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2942.1/40/2006.
Obligă recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta parte responsabilă civilmente SC P.I. Cristeşti şi intimatul inculpat C.C., se vor avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3638/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2725/2010. Penal. Omorul deosebit de grav... → |
|---|
