ICCJ. Decizia nr. 3761/2010. Penal. Violul (art.197 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3761/2010
Dosar nr. 5440/110/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 158/D din 13 mai 2010, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului B.S.P. la pedeapsa închisorii de 8 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a computat din pedeapsa aplicată perioada executată prin reţinere din 4 august 2009 şi arestul preventiv, de la 5 august 2009, la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a luat act că partea vătămată, minora H.N., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 72/2006, a admis pretenţiile civile ale părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi, în consecinţă, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata sumei de 500 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli aferente spitalizării victimei.
A dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei pentru asistenţa juridică din oficiu către Baroul de Avocaţi Bacău în sumă de 200 RON, iar în temeiul art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata sumei de 800 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În după-amiaza zilei de 31 iulie 2009, partea vătămată H.N., în vârstă de 4 ani, a plecat spre domiciliul bunicii sale, aflat la o distanţă de aproximativ 60 metri de locuinţa sa. La întoarcere spre domiciliu, în jurul orelor 16:00, pe drumul comunal, minora H.N. s-a întâlnit cu inculpatul B.S.P. care, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a hotărât să întreţină raporturi sexuale cu minora, profitând de naivitatea victimei, datorată vârstei acesteia, i-a cerut să îl însoţească, motivându-i că intenţionează să-i cumpere dulciuri.
Inculpatul B.S.P. a condus victima în afara localităţii Valea Seacă, unde, într-o cultură de viţă-de-vie, a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi, acelaşi lucru făcându-l şi el. Aşa cum a reieşit din depoziţia inculpatului, a acoperit cu mâna gura victimei, pentru a o împiedica să ţipe, după care a întreţinut cu ea acte sexuale normale.
Apoi, inculpatul B.S.P. a îmbrăcat victima, a luat-o în braţe şi a dus-o până la drumul comunal, arătându-i direcţia de deplasare spre casă, el mergând în satul C., comuna Valea Seacă, la domiciliul numitului D.G., unde a doua zi, pe data de 1 august 2009, a fost depistat de organele de poliţie. În momentul depistării, inculpatul era îmbrăcat cu aceleaşi obiecte de îmbrăcăminte ca şi în data de 31 iulie 2009 şi, întrucât prezenta mai multe pete de sânge, acestea au fost ridicate în vederea cercetărilor.
Ca urmare a agresiunii sexuale suferite, la data de 31 iulie 2009, minora H.N. a fost internată la Spitalul Judeţean Bacău - Secţia ginecologie, iar la data de 3 august 2009 a fost externată. Prin Raportul de expertiză nr. x/2009 al S.M.L. Bacău, s-a concluzionat că „H.N. prezintă plagă perineală suturată, congestie regiunea introitului vaginal ce s-au putut produce într-o agresiune sexuală, tomografia şi morfologia leziunilor determinând a se reţine că acestea s-au produs prin acţiunea directă cu degetul sau echivalent, leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8 - 10 zile îngrijiri medicale";.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut fapta, însă nu a putut explica atitudinea sa infracţională, aceasta şi datorită retardului mintal de care suferă.
Situaţia de fapt reţinută a rezultat din probele administrate în cauză la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească: sesizarea şi declaraţia martorei H.M.; procesul-verbal de conducere în teren şi planşa fotografică; procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului minor B.S.P.; declaraţia numitei H.M.; Raportul de expertiză medico legală nr. x/2009 al S.M.L. Bacău; declaraţiile martorilor D.I.S., D.G., Ţ.C., S.S.C., toate coroborate cu declaraţiile inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei.
Împotriva hotărârii de mai sus a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 80 din 20 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, a admis apelul declarat de inculpatul B.S.P., a desfiinţat sentinţa şi, pe fond, a dispus ca pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată în condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., să se execute după ce inculpatul devine major.
A menţinut celelalte prevederi ale sentinţei penale de mai sus.
În baza art. 383 alin. (11) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi, în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată arestarea, de la data de 13 mai 2010 la zi.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul B.S.P. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocând starea sa de sănătate psihică.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 C. proc. pen., constată că prima instanţă a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, în cauză s-a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii şi al cuantumului acestora, cât şi ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de apel a procedat corect prin admiterea apelului inculpatului în sensul stabilirii datei la care se va pune în executare pedeapsa accesorie aplicată în cauză, inculpatul fiind minor.
Recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, dar şi ca modalitate de executare.
Potrivit dispoziţiilor art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea conţinând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite pe viitor săvârşirea de fapte penale.
În speţă, instanţa a apreciat corect asupra gravităţii faptei, dar şi a împrejurărilor în care a fost comisă, coroborate cu persoana inculpatului.
În raport de vârsta victimei, de impactul fizic şi psihologic pe care l-a avut fapta inculpatului asupra acesteia, de aspectul că, deşi inculpatul suferă de oligofrenie grad I, păstrează discernământul asupra faptelor şi consecinţelor acestora, că este minor şi nu are antecedente penale, pedeapsa aplicată este suficientă pentru a asigura scopul ei, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.P.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 381 C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2009 la 26 octombrie 2010.
În temeiul art. 192 alin. (2) raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S.P. împotriva Deciziei penale nr. 80 din 20 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 4 august 2009 la 26 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3763/2010. Penal → |
|---|
