ICCJ. Decizia nr. 3756/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3756/2010
Dosar nr. 37191/3/2009
Şedinţa publică din 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul dispoziţiilor art. 174 - 176 lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.G., la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 174 - 176 lit. d) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani, sporită până la maximul ei special, acesta având de executat o pedeapsă de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei cu închisoarea exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 6 mai 2009 la zi.
Conform art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 100 RON, reprezentând contravaloarea celor trei telefoane mobile sustrase de inculpat de la victimă şi valorificate ulterior.
S-a constatat că nu există parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Victima T.I. practica prostituţia dând anunţuri în mai multe ziare în care comunica numerele de telefon la care putea fi contactată.
La data de 15 aprilie 2009 inculpatul a apelat-o telefonic, victima comunicându-i modalitatea de a ajunge în locuinţa din strada A., sector 6, Bucureşti, unde l-a şi primit în jurul orelor 1300.
Nemulţumit de aspectul fizic al I.T., inculpatul a intenţionat să plece, dar după insistenţele acesteia, discuţiile au degenerat într-o altercaţie violentă.
Mai întâi, inculpatul a lovit-o cu pumnul, dar pentru că victima continua să vocifereze şi - după spusele inculpatului, chiar să-l ameninţe - a sugrumat-o cu un cablu electric pe care i l-a înfăşurat de două ori în jurul gâtului, strângând puternic după ce a pus piciorul pe faţa acesteia. (A se vedea planşa foto dos.u.p. şi raport medico-legal de necropsie).
După ce a constatat că victima decedase, inculpatul a sustras din locuinţă trei aparate telefonice mobile, pe care ulterior le-a vândut martorului N.I., vânzător la un stand de specialitate din Pavilionul ";H"; din Herăstrău. În încercarea de a şterge urmele infracţiunii, inculpatul şi-a vândut şi propriul telefon mobil.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite prin:
- proces-verbal de cercetarea locului faptei;
- planşe foto;
- datele comunicate de Serviciul de Telefonie Mobilă;
- procese-verbale de recunoaştere de pe planşe foto;
- proces-verbal de reconstituire;
- declaraţii martori;
- raport de necropsie;
- raport de expertiză psihiatrică.
În declaraţiile sale, inculpatul a recunoscut în mod constant comiterea faptelor, adoptând o atitudine cooperantă pe tot parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, criticând hotărârea pentru nereţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., susţinând că a fost provocat de victimă care i-a adresat injurii şi ameninţări, situaţie care i-a produs o stare de tulburare sub imperiul căreia a acţionat în continuare.
De asemenea, o altă critică adusă sentinţei este omisiunea reţinerii prevederilor art. 74 lit. a) şi c), considerând că lipsa antecedentelor penale, situaţia sa familială şi conduita adoptată în timpul procesului penal justifică aplicarea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 165/A din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondat apelul declarat.
Nemulţumit, inculpatul a formulat recurs pe care l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin apărător, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, rejudecând, aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) şi 74 lit. a) şi c) C. pen.
Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuţie încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu şi pentru care prima instanţă l-a condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - 176 lit. d) şi art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., condamnare menţinută în apel, în infracţiunile prevăzute de art. 174 C. pen. şi art. 208 alin. (1) C. pen.
Apărătorul a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate.
Aşa cum s-a arătat, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, în varianta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., care încriminează omorul pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii.
Or, probele administrate relevă că inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra victimei în cadrul unui conflict spontan care avea la origine scopul prezenţei sale în casa victimei şi anume întreţinerea de relaţii sexuale.
Aspectul fizic al acesteia l-a determinat să renunţe, dar insistenţele exagerate ale victimei au provocat o altercaţie în cadrul căreia a lovit victima cu pumnul şi apoi a sugrumat-o cu cablul electric.
Probaţiunea aflată la dosar, exclude orice intenţie anterioară a inculpatului de a sustrage prin violenţă sau ameninţări bunuri ale victimei.
Rezoluţia de a-şi apropria aceste valori, respectiv telefoanele mobile, a fost luată ulterior, după ce a constatat că victima murise, şi nu are legătură cauzală cu prima faptă, omorul, astfel că nu se poate reţine infracţiunea de tâlhărie.
Cele două fapte au fost comise ca urmare a două rezoluţii infracţionale distincte, fără legătură între ele, derularea lor cronologică fiind expusă anterior.
În aceste condiţii, în sarcina inculpatului urmează a fi reţinute dispoziţiile art. 174 C. pen., fapta sa nefiind comisă pentru a săvârşi sau ascunde săvârşirea unei tâlhării.
Cea de-a doua infracţiune pentru care urmează a fi condamnat inculpatul este cea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., rezoluţia de însuşire a bunurilor victimei fiind luată ulterior primei fapte şi, evident, fără legătură cu aceasta.
Faţă de recurent nu pot fi reţinute prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât insistenţele victimei ca acesta să rămână în locuinţă pentru a fi împlinit scopul vizitei, nu au generat o stare de tulburare care să explice şi să determine reacţia sa violentă în producerea rezultatului letal.
Nici cealaltă critică adusă hotărârilor cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., nu poate fi primită.
Conduita sa anterioară, referitoare la lipsa antecedentelor penale, situaţia sa familială şi atitudinea sinceră în timpul procesului penal, nu pot prin ele însele să determine în mod automat reţinerea circumstanţelor atenuante legale. Instanţa este datoare să ţină seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea ca pedeapsa aplicată să-şi atingă scopul preventiv-educativ.
Or, existenţa unor elemente care ar putea constitui circumstanţe atenuante trebuie subsumată pericolului social concret pe care îl prezintă faptele deduse judecăţii şi anume suprimarea vieţii victimei, încercarea de a şterge urmele infracţiunii etc.
Împrejurările invocate de inculpat vor fi avute însă în vedere în procesul de individualizare a pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 30 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează decizia penală şi Sentinţa penală nr. 291/F din 14 aprilie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la greşita încadrare juridică a infracţiunilor prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen. şi art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen. reţinute în sarcina inculpatului.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:
- 20 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 174 - 176 lit. d) C. pen.;
- 10 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.;
- 5 ani spor.
Înlătură sporul.
În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică din:
- infracţiunea prev. de art. 174 - 176 lit. d) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.
- infracţiunea prev. de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în art. 208 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 mai 2009 la 26 octombrie 2010.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 830/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
