ICCJ. Decizia nr. 3865/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3865/2010
Dosar nr. 8764/1/2010
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 935/33/2010, s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei F.I., arestată în Penitenciarul Gherla.
S-a reţinut că, prin rechizitoriul din 7 iunie 2010 în Dosarul nr. 88/P/2010, inculpata F.I. a fost trimisă în judecată pentru exercitarea fără drept a unei profesii prev. de art. 281 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 51/1995 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
Dosarul a fost înregistrat la instanţă sub nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010, când s-a constatat legalitatea măsurii arestării şi s-a dispus menţinerea acesteia, ultima menţinere a arestării preventive s-a dispus la 9 septembrie 2010, constatându-se că subzistă temeiurile prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) şi f) C. pen.
Referitor la cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. d) C. proc. pen., s-a reţinut că inculpata a comis ultimele fapte de care este bănuită deşi ştia că este cercetată penal în alte dosare, prin urmare există riscul considerabil ca inculpata, odată pusă în libertate, să comită alte fapte similare, mai ales că ultimele infracţiuni sunt de drept comun, respectiv dacă infracţiunea de furt calificat, ceea ce denotă amplificarea comportamentului infracţional al inculpatei.
S-a reţinut de asemenea, că subzistă şi motivul de casare prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., reprezentat de pericolul concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura, gravitatea şi modalitatea de săvârşire a faptelor, precum şi de conduita inculpatei, care se pare că s-a folosit de pretinsa calitate de avocat, vătămând grav relaţiile sociale care trebuie să fie unele de încredere ale membrilor comunităţii în cei ce concură la înfăptuirea justiţiei inclusiv în avocaţi, calitate pe care o avea inculpata la momentul săvârşirii faptelor.
Constatându-se că în cauză subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) şi f) C. proc. pen. s-a dispus menţinerea arestării preventive conform art. 3002 rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpata, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât în prezent nu mai sunt îndeplinite cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. d) şi f), împrejurări în raport de care se impune revocarea măsurii arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Recursul este fondat.
Inculpata F.I. a fost arestată la data de 14 mai 2010 prin Încheierea penală nr. 2/2010 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 935 din 33 din 7 iunie 2010. De la ultima încheiere prin care s-a menţinut măsura arestării, mai exact la 9 septembrie 2010, instanţa a administrat toate probele indicate în actul de trimitere în judecată. În aceste condiţii, în raport de stadiul procesual al cauzei se apreciază că nu mai sunt incidente disp. art. 148 lit. d) C. proc. pen.
Un alt argument ce pledează în acelaşi sens, constă în faptul că în prezent inculpata este suspendată din profesia de avocat, calitate în raport de care a săvârşit o parte dintre faptele pentru care este trimisă în judecată.
Calitatea sa de avocat în prezent suspendată, faptul că este arestată de la 14 mai 2010, că este tânără şi are în întreţinere un copil minor, sunt la rândul lor, argumente că inculpata a înţeles lecţia dură a privării de libertate şi că nu va mai avea tentaţia de a mai săvârşi fapte de natură penală.
Pentru considerentele deja expuse în precedent se apreciază că pericolul social concret pentru ordinea publică nu mai subzistă prin lăsarea în libertate a inculpatei.
Faptele reţinute în sarcina inculpatei, persoana acesteia, chiar şi calitatea în care a săvârşit faptele precum şi împrejurarea că are în întreţinere un copil sunt tot atâtea motive care sunt de natură a crea convingerea instanţei că în cauză nu mai subzistă cauza de arestare preventivă prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., aceasta cu atât mai mult cu cât judecarea în stare de arest trebuie să reprezinte excepţie de la starea de libertate şi ea trebuie luată numai în cazuri bine justificate. Toate celelalte argumente reţinute în încheierea recurată sunt de natură a justifica pericolul social al infracţiunii ce urmează a fi reţinută ca circumstanţă în cadrul procesului de individualizare al pedepsei.
Constatând că în prezent nu mai subzistă cazurile de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. d) şi f) C. proc. pen. urmează să se facă aplicarea art. 3001 pct. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata F.I. împotriva încheierii din 21 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 935/33/2010.
Casează încheierea atacată.
Revocă măsura arestării preventive a inculpatei F.I. (fiica lui V. şi V.,) şi dispune punerea de îndată în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 mai 2010 emis de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 806/33/2010, dacă nu este arestată în altă cauză
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 25 RON, până la prezentarea apărătorului ales se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 429/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
